Psalmii nepotilor lui David.

[Moroco]

E vorba de derulajul pe care il faci pana la intalnire odata ce s-a fixat momentul intalnirii devenind inevitabil si imposibil de evitat. In derulajul infricosator in care explodezi de frica, furie, indignare si revolta amestecata cu autoaparare declansata de senzatie de moarte si de sclav invins, rusinat public si devenit un paria, un nebun de ne-primit nicaieri, fiindca provoaca o stare nasoala de stress si panica, disperare, frica, griji, chinuri de nestapanit in mediul inconjurator, neputand face fata datoriilor si obligatiilor ce decurg din protocolul intalnirii cu sheful, deci acolo in derulaj tise deschid portile iadului ale tradarii, ale demonizarii bruste, ale ipocrizarii, ascunderii, inselarii, jucarii teatrale de personaje, caci nu poti sa te intalnesti cu nimeni fiindca tu parca nu poti fi decat asa cum esti in singuratatea in care trandavesti, dormi, te imbogatesti din profituri, devi sef si stapan ca parazitul si cand sa vrei sa mergi sa te intelnesti apare senzatia de hot neprins, de excroc, de element negativ ce culmea ajunge sa-si puna semn pe frunte sau pe mana dreapta ca sa scape de ziua dreptatii mai usor, si asa da sa mearga totusi la intalnire tremurand de frica si de groaza pe interior sustinand ca-s emotii. In derulaj, defapt omul pacatos si fricos e stapanit de al 8-lea imparat, ala care nu este ”dar” va fi, care a fost si cand vine va sta putina vreme... adica e imparatul imparatilor, din randul celor 7, fiind cel mai periculos imparat impatimitor al iadului care-i silniceste pe toti sa dea stapanire satanei si sa stea pe scaunul diavolului pret de un ceas, ceasul in care ti se deruleaza parcursul pana la momentul in care o sa te faci de kkt definitiv si iremediabil, de atunci fiind socotit un nebun ce aude voci, defapt demoni, adica porti ale iadului care te inghit si te corup in aceasta perioada a derulajului, a invartelii benzii si a invartosarii inimii ca o cochilie demelc ajungand sa te razbuni pe Dumnezeu, mintind, devanind brusc dintr-un curajos credincios o leguma traumatizata de neputinta si lumea care te va stii asa cine esti si cat de prost si de nebun fraier, crud si isteric ai ajuns, urland pe strazi, pierzandu-ti sirul cuvintelor, al propozitiilor, uitand si neputand sa-ti amintesti cuvintele din fraza pe care o aveai de spus, neputand sa spui parti din poveste, producand rumoare, aparand momente jenante si penibile, caci povestea nu mai are sens, gust, bancul nu mai are niciun haz, glumele devin proaste, gresite, sarcasmul si critica devenind o cearta dementa de descreierati si psihopati...

Asa ca Domnul desi e prezent intru credinciosi, El vine... si daca incerci sa pregatesti lucrurile si sa le gatesti ca sa fie totul cum vrei tu, cacica numai asa poti face fatza intalnirii, atunci n-ai cum sa poti scapa de fatarnicie si ipocrism ascultand ca fraierul de femeia ta cea rea, de placerea care te ia sa-ti dea sa bei si sa fumezi, avand impresia ca asa iesi mai usor din cosmar.

E o problema a inchinarii, a ascultarii si a slujirii in desert acolo in derulaj! 600+60+6 se deruleaza involuntar imbogatind si va fi egal cu momentul culminant al derulajelor tragi-comice ce te marcheaza pe veci. Vai noua, ca e chin maxim cu razbunari, ciuda, pomeniri de organe, hule, razvratirii, sfidari, exchibitionism, orgolii, urlete si fuga de la locul intalnirii... ca sa te ascunzi in streang ca Iuda, sa nu fii nevoit sa stai inconjurat de lumea care se mira de ce poti sa debitezi in timp ce-ti tremura fata si genunchii neputand sa legi doua boabe ca-n atacurile de panica... timida. Si sindromul derulajului nu se vindeca cu trufia facand pe puternicul, grozavul, coolrajosul ce-si permite sa devina moartea si sluga ei care-si permite sa ia cunostiinta, dand cu cutitul apoi ca sa faci chipuri cioplite dupa ce le-ai turnat barfe si vrajeli tuturor fraierilor in urechi si in suflet venin ca sa scapi de suspans, de adevar si realitate caun nedreptatit, ca o victima, ca un parazit profitor ce nu suporta miscarea, ascultarea cu credinta credincioasa aaltora mintind ca e sclavie in timp ce el e defapt sclav impatimit al tuturor viciilor si pacatelor pe care le socoteste bunastari in timp ce sta intalnit si unit in sindicate cu slugile cele necurate din vazduhuri cu care coabiteaza bucurandu-se de tzepuieli si perforari in marirea de sine ce pofteste laudarosenii pe interior de distrugator, ce stie sa frece menta la caldurica toata ziua si noaptea pe bani publici in mod populisteric, artistic si ”savant”.

Nu poti si devii penibil vrand sa dai impresia ca poti. Iar daca nu poti cum o sa vrei sa te intalnesti cu cineva? Deci vei fugi si te vei insingura sau vei deveni fatarnic si ipocrit umbland cu vrajeala si pacaleala in ciuda faptului ca stii ca te vede Dumnezeu si-n gaura de soarece daca te ascunzi. Deci n-ai scapare si inevitabilul te omoara. Doar plansul speriat te-ar putea scapa din capcana insa esti impietrit. Asa ca-ti zic adio!.. fericitule.

Nu uita ca naravul asta il avem toti de la Adam, la Kain, la regii lui Israel afara de David si Solomon, de la Iuda Iscarioteanul si pana la minepacatosul, deci e o carenta de caracter, de crestere, e o nesimtire si trufie neputincioasa ce tine de firea slaba umana, asa ca nu deznadajdui citind psalmii acestia care trebuia sa-ti desluseasca sufletul lipit si incalcit, ca sa ai discernamant si sa nu cazi in ziua cea grea... in tradare si abandonare, in hula si amenintare, ci sa iei aminte si sa faci rabdare, pace si rabdare caci doar prin rabdare in Adevar ne putem elibera si mantui... urmand Cuvantului.

[Moroco]

Oare cine poate pricepe si intelege ca rabdarea Domnului e razbunare si ca razbunarea Lui e rabdare si mila?

Mai e cineva care sa poata sa priceapa si sa inteleaga sau ne-am facut cu totii netrebnici pana la unul, ala unul care i-a omorat pe toti cei din jur si apoi se plange speriat ca e prea singur.

Iar omul si razbunarea lui e arma prostului greshicios grozav, mandru si fudul cu care se face si se desface peste tot ca un capac ca sa se desarte in sus si in jos ca firezul ce devine fulger sultanist daca-l infurii si-i spui adevarul Adevarat despre el insusi, cum si cand a tradat, cazand astfel din Cer pe nisip unde privind pe tableta vrea sa uite si nu vrea sa stie ca vin si shuvoaiele si daca nu-l ia cu fulgi cu tot atunci il inghite nisipul devenit miscator cu castelul de carti cu tot, caci celui ce se crede mare si tare si se inaltza pe sine in desert, dand cu interes ca bogatii nemilostivi, mare ii va fi... prabusirea.

[Moroco]

Oare cine poate pricepe si intelege ca rabdarea Domnului e razbunare si ca razbunarea Lui e rabdare si mila?

Mai e cineva care sa poata sa priceapa si sa inteleaga sau ne-am facut cu totii netrebnici pana la unul, ala unul care i-a omorat pe toti cei din jur si apoi se plange speriat ca e prea singur.

Iar omul si razbunarea lui e arma prostului cu care se face si se desface peste tot ca un capac ca sa se desarte in sus si in jos ca firezul ce devine fulger sultanist daca-l infurii si-i spui adevarul Adevarat despre el insusi, cum si cand a tradat, cazand astfel din Cer pe nisip unde privind pe tableta vrea sa uite si nu vrea sa stie ca vin si shuvoaiele si daca nu-l ia cu fulgi cu tot atunci il inghite nisipul devenit miscator cu castelul de carti cu tot, caci mare ii va fi prabusirea.

Si in ererelatzii ”nu te impreeretereenii cu ganduul” ce produce chororoana de spini, de tzepi tzepari tzepuitori intzepatzi! (sf. M. Asc.) Dar mai rea e prereteenia familiarista cu lumea si orice tovarasie, caramaderie, colegialitate, ultrasie huliganica de membrii asociati, echipa, gashca de bagabonzi, betivi, sexo-drogopati, batausi, hoti, criminali, agenti, spioni, iscoditori, prieteni impreunati, doi cate doi, care-si satisfac nevoile barbarbartistice impreuna de parca s-ar sustine unul pe altul fiind nedespartiti ca niste colegi de scoala, de clasa, de banca, ca niste vecini ce au crescut impreuna si se joaca impreuna nedespartiti pierzand toata vremea bantuind pe camp si prin oras in dorinta de a trai senzatii tari, meciuri, distractii, inhaitari blestemate prin localuri raufamate. Acolo in preeterenia naiva se afla demonizarea, acolo locuiste duhul satanist, antihrist, caci omul nu asculta si minte ca este prieten bun altui om sau animal. Se ”iubesc” intrun duh ipocrit si parshiv, lash, tradator, inshelator, lingushitor, grozav-isteric, pierzator, acolo nu este decat un profitor interesat de specula si privilegii, de comoditati si batjocuri, de glume proaste, lasandu-se prietenii mai timizi in seama celor mai obraznici, nadajduind in puterea din trufia liderului pe care-l linguseste prieteneste pana se cearta si se bat din te miri ce prostii cand se imbata ca sa se dea mari, unii mai mari si mai tari ca altii, inselandu-se si furandu-si iubitele, banii, mancarea, barfind si stricand, sabotand, injunghind pe la spate. Acolo-i duhul rau si ipocrit ca sursa de boala duhovniceasca, morala... in preretenie!.. pretenia ultrash ancestrala ce mentine legaturi si conexiuni arhaice, isorice-isterice-isturice, conectate ca-n matrix, purtand cugete, atitudini si limbi de acuzare si razbunare prosteasca, reactivandu-se prin frico-furie arahiaca, veche si adusa in prezent, ca o noapte a mintii ce-ti suge energia si-ti da nebunia, mentinandu-ti in ascuns agresivitatea urata, neagra, mare si tare, instinctuala, intinzandu-si umbra si intretinand ruperea si dezbinarea inconstienta, de Vitza si de Dumnezeu, prin nemultumiri, acuzari si reprosi la adresa Lui si prin inima rece ca gerul si fierul ruuginit si pamantul bocna impietrit, rugandu-se, implorand si cerand cu milogeala insistent-cersetoare, disperata scapare din Har si avere pentru moliile putrefractiei si nadajduind ca tzepuitul naiv neputincios si lingushitor in orice altceva ca o victorie si scapare... desharta, deshertificatoare spre desertaciunea desertciunilor si vanarii de vint, vantul duhovnicesc curat, bun si subtire al adevarului Adevarat.

[Moroco]

Omul trezit in constiinta minciunii vrea sa-si faca interesul pe cai gresite si de aia huleste nemultumit, plin de pretentii si reprosuri, revoltat revolut membru in miscarea uniunii barfei acuzarii suparate, incercand sa extoarca ceva bun si pentru constiinta asta sateico-satanista se lasa sedus, amagit, invartit, cedeaza si crede in mincionu stiind ca e minciuna in ce crede, vrand totusi s-o creada, ca sa poata sa-si puna planul necurat in aplicare ca milogul excroc, parazitar ce-si cerseste cu violentza si insistenta niste drepturi si libertati inchipuite, pilite, privilegiate pe care nu se cuvine sa le revendice omul nimanui, darmite Lui Dumnezeu si dreptatii Lui ca un robocop, robotopor, robocutzit, roboviol, robodetonator, ca un lash-prostoc ce se infurie pripit si gresit cu manie populista aprinsa si neputincioasa de neoprit vrand sa faca in mod repetat terrorismul intzepăpusharului terrorist ce-l terorizeaza, ca un papagal-maimutza vrea sa terorizeze ca teroristul de frica dustrugand cu nepasare si neglijenta nevinovatii mai mici de care nu incape vrand sa scape de ei si de tot caraind cu distrugere impotriva lor si a tuturor, neputand altceva decat sa erepete ce i se da de erepetat ca la un sclav descreierat psihopat apartinand constintei pagane in mod tulburat, orbit si stresat-vinovat indracit-demonizat devenind brusc agresor necrutzator din agresat frustrat razbunandu-se pripit smintit nelimitat stiind ca-i pacat insa a cedat. Crestinul trebuie sa lepede toate femeile, toate constiintele lumii si sa se trezeasca in constiinta Mariei-Evanghelia din Biserica Domnului care trebuie sa-i formeze un inger veghetor interior care sa-l opreasca de la rau si sa nu-l lase pe crestin sa mai faca fapte rele si pacate dandu-se victima ”vrednică” ca ipocritii aluatuului.

Adam a ascultat de Femeia lui (constiinta slujita de satana=sharpele tarator-pârâș) si a cazut din viata vesnica si din Rai pana l-a ridicat Dumnezeu prin Mesia! (Ne-omoara, ne chinuie, iar ne-omoara, iar m-omoara... Fa ce ai de facut ca stii ce ai de facut!)

Asa patim si noi fiii oamenilor cand ni se trezeste cate o alta constiinta decat cea crestina, ascultam de ea si cadem tzepuitzi ca niste fraieri creduli ce vor sa creada in minciuna stiind ca e minciuna, orbindu-se pentru interese si neputand altfel, mancandu-si caile bune si credintza ca sa nu poata, defapt jucand si mancand toate deductiile in fel si chip din care le-ar rezulta putere si grozavie!.. solutie de larg interes spre insingurare perpetua ca fiind un ”bine” suprem in care ar vrea sa ajunga.

[Moroco]

Guiți?
In momentul in care te-ai suparat si revoltat pe Dumnezeu inseamna ca ai si furat!.. si vrei sa te scapi de El... de tot.
In momentul in care iar te-ai suparat si revoltat pe Dumnezeu inseamna ca te-ai lasat tzepuit urland ca un ipocrit!.. si vrei sa-L lingusesti cu amenintzari nadajduind in extoarceri. In momentul in care∈.......u..uitzi.

[Andrew]

În prealabil postat de Moroco

Guiți?
In momentul in care te-ai suparat si revoltat pe Dumnezeu inseamna ca ai si furat!.. si vrei sa te scapi de El... de tot.
In momentul in care iar te-ai suparat si revoltat pe Dumnezeu inseamna ca te-ai lasat tzepuit urland ca un ipocrit!.. si vrei sa-L lingusesti cu amenintzari nadajduind in extoarceri. In momentul in care∈.......u..uitzi.

Corect! În momentul în care cartim și îl înfuriem pe Dumnezeu, nu facem altceva decât sa ne lasam tzepuiti de diavol si de cohortele lui de Demoni. Prin rugăciune și prin necartire ne putem păstra credința în Dumnezeu, căci altfel, este ca și cum l-am lasă pe vrăjmaș sa ne fure sufletul, și ulterior pe Domnul Dumnezeu.

P.S.: În legătură cu acesti psalmi, ii scrii tu, ca inspirație personala, sau e bazat pe o carte pe care vrei sa o scrii? Nu înțeleg asta și as vrea sa îmi explici când ai timp :)

[Moroco]

În prealabil postat de Andrew

Corect! În momentul în care cartim și îl înfuriem pe Dumnezeu, nu facem altceva decât sa ne lasam tzepuiti de diavol si de cohortele lui de demoni. Prin rugăciune și prin necartire ne putem păstra credința în Dumnezeu, căci altfel, este ca și cum l-am lasă pe vrăjmaș sa ne fure sufletul, și ulterior pe Domnul Dumnezeu.

P.S.: În legătură cu acesti psalmi, ii scrii tu, ca inspirație personala, sau e bazat pe o carte pe care vrei sa o scrii? Nu înțeleg asta și as vrea sa îmi explici când ai timp :)

Nu poti scapa de terrorism eliberindu-te prin preschimbare in terrorist pentru ca atunci vei avea o stare mai rea perceputa ca mai buna, starea de chinuitor si de calau crud. De aia ni s-a poruncit sa rabdam pana la sfarsit in ascultare iesind din minciuna, rautate-placeri si pacat.

(Nu-s carturar sa scriu carti ci scriu ce scriu acolo unde scriu daca scriu cat scriu. Categoric tot ce scriu sper ca e din inspiratia divina a Duhului Sfant trimis de Hristos Cuvantul caci altfel n-as fi in stare sa scriu decat niste mâzgaleli greu inteligibile, un fel de mormormormăit grotesc si ursuz scos din adanc maimutzarindu-ma ipocrit ca ursul caraiarizeu ce si-a pierdut coada cand a pescuit iarna cu coada la sfatul vulpii argintii fiind pana azi foarte suparat pe Dumnezeu din pricina pierderii cozii care i-a ramas prinsa in gheatza, nicidecum pe vulpea argintie care i-a devenit sotie si constiinta suprema pe orice problema.)