Psalmii nepotilor lui David.

[Moroco]

Te ia...

Asta face si tu te lauzi, te mandresti, de crezi mare si bun, te crezi intelept si vrednic, te crezi frumos si curat, te crezi mantuit si cu viitor asigurat... nepricapand nicicum ca esti un tzepuit-tzepuitor ajuns momeala de capcaun in capcana si te crezi smochina, te crezi mar-para-pruna-pepene... te crezi rodul pomului cunostintei si al vietii la un loc, al sanatatii, vrand sa fi luat ca o jertfa, lupti ca un berou fraierit pentru asta visandu-te la loc de cinstire in panteonul panteoanelor si nu-ti dai seama ca toata bucuria ta e defapt o fraiereala, o tzepuiala, o anestezie, o moarte si o cadere in miere, in dulciuri, tu fiind defapt un luator ce sa crede jmecher daca ia, un parazit profitor foarte deznadajduit, un hot, un fricos, un necredincios, un prost, un nebun biblic ce crede ca a ajuns deja in Rai, si e un fruct al raiului, da roade ca smochinul si e mancat mereu... cand colo, el locuieste in duhul sharpelui ancestral ce ia, ce minte si-si face voia, corcit cu duhul lumii recidiviste care de atunci s-a tot dezvoltat progresand de s-a intarit in rele, s-a inteleptit in viclenii si desfranari ca minteligenta bartificiala a omul idol programat, a robotului cu numae si numar mare de om bun, ca asa se cred, bun, moral, moralizator, traitor, cand el defapt traieste si imputerniceste aceste duhuri rele corcite ce-l alinta si-l pilesc mituindu-l ca-l ia, ca-i un fruct bun, copt si frumos, gustos... si nu pricepe idiotul vrajeala, nu pricepe tzepuiala, nu pricepe ca asta nu-i bucurie ci-i risipirea prilejurileor de sfintire si nerisipirea prilejurilor de inavutire desarta cu pofte, voiri, puteri, functii si mariri lumesti, ipocrite, fatarnice, o parvenire absurda cu sfarsitul in iad, si i se pare ca urca, i se pare ca asculta, i se pare ca urmeaza pe Iisus si pe sfinti, ca respecta Legea, ca asculta Cuvantul, ca traieste in Harul Duhului Sfant, ca merge spre Rai, asa i se pare, asa simte, asa crede si se bucura insa e fix tzepuitul ipocrit, puiul de sharpe din barsupiu, mortul ce doarme in atzipeala si nu stie ca nu traieste si nu lucreaza ci altora le-a dat puterea existentiala de implementare a crestinismului, inchipuitilor, personajelor, beroilor de benzi desenate, tupeistilor, idolilor din sport, din intreceri, din razboaile lumii pentru bani, putere, pamant si placere, nu pricepe nici cum ca-si strange avere sa-si ia tinerele pentru harlem, pentru chipul psihedelic mentalist turnat cu care se flateaza privindu-se in oglinda, nepricepand ca nu-i bucurie, ci fix invers, e cea mai mare tzeapa a tuturor timpurilor persoanei sale amagite, deznadajduite si anesteziate cu acest mesaj subliminal transmis de necuratii demomi pe toate caanalele ca o propaganda satanista ca o taina a babilonului celui mare scris pe frunte sau pe mana dreapta... cica te ia... si tu cica ar trebui sa te simti fericit, cand colo, tu defapt te crezi crestina si esti o besina, defapt esti un parazit, ce se bucura ca-l manca Raiul dupa formula lansata de unii, nu dam nume cei de fata se exclud care cred ca pot inversa blestemul lansat de manelisti dupa formula ”manca-ti-ash... si mancate-ar...”, si au tot propagat vorba asta ca ci-car fi de bine sa zici ”manca-v-ar Raiul!” cand Raiul adevarat nu manca pe nimeni, ci El eventual doar gusta in Duh, desi nici macar nu gusta ci daruie si slveste pe adevartul Dumnezeu... deci ar fi fost de zis ”gusta-v-ar Raiul!” caci manca-v-ar e o calcare a vietii calugaresti, ca daca ajungeti de va inchipuiti ca sunteti cirese in pom ca elefantii cu ochii rosii ce se ascund in cires, de luat si de mancat, din pomul vietii, din pomul cunostiintei si intelepciunii, din vie ca boaba de strugure, atunci sigur esti cazut in mandrie, pile si privilegii direct in cap cu o singura vorba-fapta subtile, ”te ia”, si oricat a-ti fi de uniti in ascultare si rabdare in adevarul adevarat de Credinta cu viitor sfant, din doi, ”unul va fi luat si altul va fi lasat”, ala care va fi luat se va bucura pe sfinvers ca nebunii fraieriti ce nu vor sa creada, sa priceapa ca sunt tepuiti iar cel pe care nu-l ia va dori si el frustrat sa fie si el luat devenind o capcana, un topogan, o cale poleita cu bune intentii, o cadere ca fulgerul pocnitor, o prabusire cu mare faima si deznodamant... tragic.

Asa ca asta-i adevarul scurt: te ia si tu te bucuri ca smochina nepricepand nici cum ca esti victima si prada celei mai mari tzepuieli! Ca in loc sa vrei sa fi si sa ramai bob de strugure in via Domnului vrei sa fi fruct de cea mai mare valoare, estetica, gust, rafinament, lux, bunatate... si asa te lauzi si cazi in mandrie!!!

Nu uita ca daca te ia inseamna ca te mandresti, te lauzi si cazi tot mai jos iar asta nu-i bucurie ci trufie naiva, pieire in nepasare si prostie, in tepuiala cea mai mare a tuturor timpurilor. Practic te ia satana si duhul lumii recidivist in tren la cusheta cu jackuzii si la vagonul restaurant cu dansatoare la bara si e trenuletul groazei, nu e mocanitza, nu e turma Domnului ce urca la munte ci e fix sarpele de fier de mare viteza in care esti inchis si din care nu mai poti scapa ca din alcatreaz fiindca dormi in barsupiul altora si nu traiesti ci minti avand o traire mincinoasa in persoana ta ipocrita... esti mort, tzepiuit, anesteziat si deznadajduit insa zambesti ca vitelul la poarta noua a iadului plin de tot felul de porti largi si blestemate de la pacate... caci nu-ti vrei fericirea si viitorul de mai tarziu si de maine in sfintenie ci fugi si esti paralizat de frica si-ti vrei doar risipirea celor sfinte si boieria pierzarii in iubirea de bani si de averi murdare si rusionase dandu-te mare si tare de parca ai avea putere cand defapt e doar ipocrism si nebunie sinucigashca ce unelteste raul in ascuns.

(Doar Pastorul cu Crucea si Mesia te apara asa ca Duhul, ca Tatal Dumnezeu si Preasfanta Fecioara daca-i ramai sub acoperish, sub acoperamantuitor si altcineva nicidecum, oricat li te inchini altora tzepuit ca un pui ce se-nchina prin relatia de maimare-pui de tip master-slave, mandru ca-l ia ca un mincinos orb si lash, fricos, slugarnic, foarte pilit la privilegii si placeri desfatatoare prin pacat nepasare si uitare de Dumnezeu ca excludere si tradare de Credinta asa ca va urez Rabdare spre viitor sfant insa in ascultare de Credinta si in adevar Adevarat din Cuvant!.. ca pastorire cinstita si paza, veghe, trezvie... ca te ia... de fraier... careva!.. si-ti place... vai ce-ti mai place... si nu pricepi nicicum ca te ia, te ia, te ia!!!)

[Moroco]

Cand simti ca esti vinovat si ca viata in Dumnezeu, cu Dumnezeu te face sa te simti tot mai vinovat, cine si cum credeti ca te scapa de vina si de vinovatie?

Ce se-ntampla?

Fuga de consecintele pacatuirii, de raul care vine, de pedepsa meritata, fuga in neascultare, singuratate si ipocrism fatarnic cameleonic lingusitor slugarnic te scapa?

Fuga de mustrare divina, cearta, invatatura duhovniceasca cu indreptare te scapa?

Tzepuiala mamoniaca a pilelor, privilegiilor si scaparilor prin bani, mita, minciuna si inselare, ducere in ispita te scapa?

Revolta si ridicarea din adanc cu mergerea la pierzare in ”nevinovatia” promisa si uneltita de lume si de satana, iubita aia a ta ce te ”scapa” de probleme, de vina, de raul care vine si de lipsa banilor si pilelor crezi tu ca ea te scapa de vinovatie?

Cand esti nemultumit si revoltat ca iar esti vinovat, pe drept, crezi tu ca te scapi de invinovatirea ta ce vine de la Dumnezeu, prin aruncarea vinei tale pe Dumnezeu, pe apropiati, pe altii iubind-o pe satana care-ti promite mijlociri, neacuzari si libertate pacatoasa pe baza de pile mari si mituiri in bani si cadouri la invinovatitori?

Deci cine si unde crezi tu ca te scapa de vinovatie, de vina, de pedapsa? Si cum crezi ca scapi, ce crezi ca trebuie sa faci ca sa fii tot mai putin vinovat si nu mai mult, tot mai putin acuzat, parat, ca sa nu mai ajungi sa fugi de raul care vine de la vinovatia ta, nevrand sa-ti rabzi pedeapsa cea meritata, ne mai dorind sa ajungi si tu nevinovat si despatimit desavarsindu-te intru sfintenie cu Duhul si Cuvantul prin umilinta spre fericire?

Adica cine ti se pare ca te scapa? Mila Domnului din Biserica Lui si din Rai sau pila si ”iubirea” satanei din lume?

Retoric intreb, ca raspunsul prieteni e vanare de vant, raspunsu-i vanare de vant!.. fiindca e foarte usor sa te lasi tzepuit si fraierit dand dreptate ca prostul satanei care te ispiteste ca-ti poate da ea si-ti poate pune ea pile atat de mari incat poti sa nu mai asculti, sa calci Cuvantul lui Dumnezeu, sa manci cu nerusinare din pomul oprit, sa acuzi, sa judeci sa invinovatesti, sa te razbuni, sa distrugi, sa ispitesti, sa pacatuiesti, sa te distrezi, sa umilesti, sa batjocuresti, sa pui capcane, sa minti, sa spurci, sa pangaresti, sa profanezi in timp ce te dai victima vrednica strigand hotzii, hipo-critzii pilitzii, privilegiatii si culmea, cu toate relele astea sa fii atat de fraier si naiv incat sa crezi ca asa scapi, ca asa nu mori, nu ajungi in iad, ca asa nu esti vinovat tot mai mult si ca n-o sa-ti fie tie mereu tot mai rau, facand tu tot mai multe rele si fiind tu tot mai vinovat de la neascultarile si faptele tale rele, de la necredinta ta, pacatele si greselile tale fatale fara numar, crezand cu cruzime in necredinta si crezand cu cruzime intro credinta paralela, bolnava, mincinoasa, pacatoasa, pagana ca o ”scapare”... pe tine... in iad.

Ma aflu, din pacate, printre fraierii care in suparare, in nemultumire revoluta, in furie trista vrand sa iasa de sub vina insuportabila, orbind, neaga totul, se razgandeste, se-nvarte, cedeaza insistentei si face pe plac raului dand dreptate pe sfinvers, dezbinandu-se, mintind si negand evidenta, rupandu-se de adevarul Adevarat, de Vie, de Cuvant si isi pierde sufletul in iadul cel mai de jos pus deasupra ca sa intrii mai usor acolo intre ”eliberati” avand impresia ca urci cand defapt ”urci” trecand prin portal ca sa ajungi fix in fundul iadului, in focul ghenei gheenei, inaltzandu-te in desert pe tine in ”scaparea” si ”iesirea” de sub vina mustrarii ce vine de la Dumnezeu. Deci nimic nou sub soare, in necredinta, daca in furia oarba mai dau si eu ca tot omul indracit, din cand in cand, ”dreptate” insingurarii, fugii in bar si scaparii in lume, la pofte si la shopping, la meci cu baietii, auto-indreptatindu-ma si omenindu-ma din belshug respectiv indreptatind-o pe satana care iti da iluzia ca scapi la ea de aceasta crestere a vinovatiei in sanul lui Dumnezeu. Defapt la ea si numai la ea, in sanul ei mamoniac, iti creste vinovatia la maxim insa ametit si pilit nu poti pricepe cu traierea, cu sufletul interior, cu vietuirea ce tzeapa urata si rusinoasa iti iei vrand sa fii mai mult singur, cerandu-te afara din Rai si pana la urma te lasi ca un usuratic sa fi mult prea usor tzepuit, scapand ca toti fraierii de ieri, de azi si de maine, din capcanele vietii intro capcana mai bine ticluita si mai vicleana, dintro puscarie fireasca a lumii intro puscarie mult mai patimashe si mai mandra asa ca o shcoala nebuna de corectie pe sfinvers si formare de demoni ce se cred beroi jertfelnici, care nu mai pot vedea si pricepe ce fac din pricina ca banii si puterea le ia mintile imbatandu-le si smintindu-le ultimul neuron ramas la datorie de-i orbeste pana acolo incat neaga cu trufie agresiva evidenta ca niste purcelashi sinucigasi ce se dau victime si se-nhaita asociindu-se cu neascultatorii in suicigashca satanista a celor cazuti din Cuvantul lui Dumnezeu, din Har si din Lege, din tot crestinismul cel mai bun, adica din Dumnezeu, de frica sa nu cumva sa mai fie invinovatiti, de parca nu fix asta, dac-ar lua atitudine, auzind, ascultand rusinandu-se, umilindu-se, smerindu-se, urmand si ramanand sa rabde pana la sfarsit, i-ar scoate cu adevarat, sigur, fara indoiala, din vinovatie, nadajduind pe mai departe in mult prea multa si binecuvantata mila a prea bunului Dumnezeu... avuta si dovedita indelung fata de ei... fiii nerecunoscatori si mandrii in nedreptatea lor ispititoare in tzepuism.

Deci ducandu-ne in ispita unii pe altii, scapam sau pierim?.. k lumea in satanism iubitor de satana transgender legeus, legia mea cea rea, samantha aia de suflet revolut pe care o placi si o iubesti cu supunere si slugarnicie maxima ca fraierul mai mult ca pe oricine, in ciuda nedreptatilor si cruzimilor ei diabolice, purtand-o peste tot cu tine de parca te-ar putea scapa de vinovatie si te-ar face mare si tare... liber si prostsper????

Raspunsul, prieteni, e vanare de vant, raspunsu-i vanare de vant! Nimic nou sub soare, decat pileala in deshert.

[Moroco]

În prealabil postat de Moroco

Cand simti ca esti vinovat si ca viata in Dumnezeu, cu Dumnezeu te face sa te simti tot mai vinovat, cine si cum credeti ca te scapa de vina si de vinovatie?

Ce se-ntampla?

Fuga de consecintele pacatuirii, de raul care vine, de pedepsa meritata, fuga in neascultare, singuratate si ipocrism fatarnic cameleonic lingusitor slugarnic te scapa?

Fuga de mustrare divina, cearta, invatatura duhovniceasca cu indreptare te scapa?

Tzepuiala mamoniaca a pilelor, privilegiilor si scaparilor prin bani, mita, minciuna si inselare, ducere in ispita te scapa?

Revolta si ridicarea din adanc cu mergerea la pierzare in ”nevinovatia” promisa si uneltita de lume si de satana, iubita aia a ta ce te ”scapa” de probleme, de vina, de raul care vine si de lipsa banilor si pilelor crezi tu ca ea te scapa de vinovatie?

Cand esti nemultumit si revoltat ca iar esti vinovat, pe drept, crezi tu ca te scapi de invinovatirea ta ce vine de la Dumnezeu, prin aruncarea vinei tale pe Dumnezeu, pe apropiati, pe altii iubind-o pe satana care-ti promite mijlociri, neacuzari si libertate pacatoasa pe baza de pile mari si mituiri in bani si cadouri la invinovatitori?

Deci cine si unde crezi tu ca te scapa de vinovatie, de vina, de pedapsa? Si cum crezi ca scapi, ce crezi ca trebuie sa faci ca sa fii tot mai putin vinovat si nu mai mult, tot mai putin acuzat, parat, ca sa nu mai ajungi sa fugi de raul care vine de la vinovatia ta, nevrand sa-ti rabzi pedeapsa cea meritata, ne mai dorind sa ajungi si tu nevinovat si despatimit desavarsindu-te intru sfintenie cu Duhul si Cuvantul prin umilinta spre fericire?

Adica cine ti se pare ca te scapa? Mila Domnului din Biserica Lui si din Rai sau pila si ”iubirea” satanei din lume?

Retoric intreb, ca raspunsul prieteni e vanare de vant, raspunsu-i vanare de vant!.. fiindca e foarte usor sa te lasi tzepuit si fraierit dand dreptate ca prostul satanei care te ispiteste ca-ti poate da ea si-ti poate pune ea pile atat de mari incat poti sa nu mai asculti, sa calci Cuvantul lui Dumnezeu, sa manci cu nerusinare din pomul oprit, sa acuzi, sa judeci sa invinovatesti, sa te razbuni, sa distrugi, sa ispitesti, sa pacatuiesti, sa te distrezi, sa umilesti, sa batjocuresti, sa pui capcane, sa minti, sa spurci, sa pangaresti, sa profanezi in timp ce te dai victima vrednica strigand hotzii, hipo-critzii pilitzii, privilegiatii si culmea, cu toate relele astea sa fii atat de fraier si naiv incat sa crezi ca asa scapi, ca asa nu mori, nu ajungi in iad, ca asa nu esti vinovat tot mai mult si ca n-o sa-ti fie tie mereu tot mai rau, facand tu tot mai multe rele si fiind tu tot mai vinovat de la neascultarile si faptele tale rele, de la necredinta ta, pacatele si greselile tale fatale fara numar, crezand cu cruzime in necredinta si crezand cu cruzime intro credinta paralela, bolnava, mincinoasa, pacatoasa, pagana ca o ”scapare”... pe tine... in iad.

Ma aflu, din pacate, printre fraierii care in suparare, in nemultumire revoluta, in furie trista vrand sa iasa de sub vina insuportabila, orbind, neaga totul, se razgandeste, se-nvarte, cedeaza insistentei si face pe plac raului dand dreptate pe sfinvers, dezbinandu-se, mintind si negand evidenta, rupandu-se de adevarul Adevarat, de Vie, de Cuvant si isi pierde sufletul in iadul cel mai de jos pus deasupra ca sa intrii mai usor acolo intre ”eliberati” avand impresia ca urci cand defapt ”urci” trecand prin portal ca sa ajungi fix in fundul iadului, in focul ghenei gheenei, inaltzandu-te in desert pe tine in ”scaparea” si ”iesirea” de sub vina mustrarii ce vine de la Dumnezeu. Deci nimic nou sub soare, in necredinta, daca in furia oarba mai dau si eu ca tot omul indracit, din cand in cand, ”dreptate” insingurarii, fugii in bar si scaparii in lume, la pofte si la shopping, la meci cu baietii, auto-indreptatindu-ma si omenindu-ma din belshug respectiv indreptatind-o pe satana care iti da iluzia ca scapi la ea de aceasta crestere a vinovatiei in sanul lui Dumnezeu. Defapt la ea si numai la ea, in sanul ei mamoniac, iti creste vinovatia la maxim insa ametit si pilit nu poti pricepe cu traierea, cu sufletul interior, cu vietuirea ce tzeapa urata si rusinoasa iti iei vrand sa fii mai mult singur, cerandu-te afara din Rai si pana la urma te lasi ca un usuratic sa fi mult prea usor tzepuit, scapand ca toti fraierii de ieri, de azi si de maine, din capcanele vietii intro capcana mai bine ticluita si mai vicleana, dintro puscarie fireasca a lumii intro puscarie mult mai patimashe si mai mandra asa ca o shcoala nebuna de corectie pe sfinvers si formare de demoni ce se cred beroi jertfelnici, care nu mai pot vedea si pricepe ce fac din pricina ca banii si puterea le ia mintile imbatandu-le si smintindu-le ultimul neuron ramas la datorie de-i orbeste pana acolo incat neaga cu trufie agresiva evidenta ca niste purcelashi sinucigasi ce se dau victime si se-nhaita asociindu-se cu neascultatorii in suicigashca satanista a celor cazuti din Cuvantul lui Dumnezeu, din Har si din Lege, din tot crestinismul cel mai bun, adica din Dumnezeu, de frica sa nu cumva sa mai fie invinovatiti, de parca nu fix asta, dac-ar lua atitudine, auzind, ascultand rusinandu-se, umilindu-se, smerindu-se, urmand si ramanand sa rabde pana la sfarsit, i-ar scoate cu adevarat, sigur, fara indoiala, din vinovatie, nadajduind pe mai departe in mult prea multa si binecuvantata mila a prea bunului Dumnezeu... avuta si dovedita indelung fata de ei... fiii nerecunoscatori si mandrii in nedreptatea lor ispititoare in tzepuism.

Deci ducandu-ne in ispita unii pe altii, scapam sau pierim?.. k lumea in satanism iubitor de satana transgender legeus, legia mea cea rea, samantha aia de suflet revolut pe care o placi si o iubesti cu supunere si slugarnicie maxima ca fraierul mai mult ca pe oricine, in ciuda nedreptatilor si cruzimilor ei diabolice, purtand-o peste tot cu tine de parca te-ar putea scapa de vinovatie si te-ar face mare si tare... liber si prostsper????

Raspunsul, prieteni, e vanare de vant, raspunsu-i vanare de vant! Nimic nou sub soare, decat pileala in deshert.

Raspunsul, care-i vanare de vant, e ca in loc sa mergem pe Calea adevarului Adevarat ca sa traim... duhovniceste Viata, noi mai degraba ne integram in duh rau lumesc si ne maimutzarim jucand personaje nascocite spontan ce joaca spontan spontaneitatea si aleatoria sa para vie dupa un scenariu scris si derulat spontan mimand ca traim ce ar fi fot de trait cand de fapt personajul de teatru, de film, de sceneta, de fabula, de strada traieste ca artistul creator pe faza niste patimi recidiviste de betivi si boschetari glumeti care se pilesc uni pe altii intru calcatoria maxima de toata zilele... si culmea fac jocul asta de scena ipocrit cu maxima habotnicie chiar si pe la liturghie si pe la slujbele liturgice sobre uitand sa si traiasca acolo cu mintea, sufletul si inima induhovnicirea si umilinta, smerenia tainica, ascunsa fara a se da prea mult in spectacool...

Deci raspunsul e ca se mimeaza trairea, viata, cand defapt, pe interior e multa gresala grava, inversare, moarte, paralizie, rau, patima, faradelege, ascundere, neputinta si gol, lipsa, nimic... altceva decat un frig si o scrasnire de carii, o invinovatire a dreptilor, avand impresia ca scapi de vinovatie intrand in pielea personajului scenic, boschetarul de strada care rupt in coate si genunchi, ce face pe prostul si pe nebunul cersetor betiv si pacatos, idiot, handicapat, rau ducand ipocrismul mamoniac din inalta societate si exclusivismul luxiferic crud in bube mucegaiuri si noroi incepe si se preface smerit si umilit, necalcator ci implinitor, cand defapt ca licuriciul-scaparici tzepuit tzepuitor ce fraieresti doar iti ascunzi banii si averea de saraci ca nu cumva sa-ti ceara prea mult bagandu-te in situatia in care simtindu-te in pericol de a te pune in fata deciziei risipirii si saracirii, adica a iesirii din comoditati si din starea confortabila a vietii in minciuna si ipocrism, stii prea bine ca nu poti si nu vrei, esti devoalat pe interior si prins in flagrant ca defapt nu esti un crestin autentic si serios care pune mai presus Duhul decat banul murdar ci doar un mascarici ce fura slava de la lume.

Deci sa te mustre dreptii (sfintii din Credinta) pe care-i invinovatesti aruncand vinovatia pe ei din pricina ca repacatuind recidivizant in lumina Duhului Sfant, simti ca se repeta istoria lumii recidivizante si vazand ca aluneci si cazi mult, de frica disperata ca crapi, ca te inneci, ca vine iminentza tradarii neputincioase, cauti sa te scapi ca fraierul, mituind, pilind, mintind ca scaparea de vinovatia ta evidenta se face prin invinovatirea altora si dai fuga afara in bar la satanitele pilicioase din filme sau din labordelatorie scenica muncind la bara, care te pilesc zambind si slavind puterea de tip ultrash violent, agresiv, huliganic, bagabont, bataush, razbunator sa te faca sa-ti doresti a-ti primi castigurile din pariuri... sa ai cu ce le plati.. serviciile.

Vinovatule pe interiorul omului interior, sa te mustre pe tine Domnul impreuna cu invinovatitii pe care-i invinovatzesti in desert pentru numele Domnului, dand sa scapi!

[Moroco]

Voia voirii proprii din persoana interioara care esti in tine este principalul vinovat care pilindu-se pacatuieste si apoi arunca vinovatia pe altii trufind adica accepta sa minta si sa calce, calcand mereu gresit, cee nu e de calcat si necalcand ceea ce e de calcat, crezand cu naivitate lashe in constiinta corupta si mituita care ”vede” si cenzureaza pe invers dupa ce s-a instapanit, aparand pe dos fix acea voire proprie care este tzepuita propagandistic si inoculata de mic cu minciuna fericirii satisfacerii dorintelor, poftelor si placerilor alintate si pilite ce, cu timpul, se instaureaza ca o sinteza patimashe formata din cele 7 capete si 10 coarne ale balaurului interior, ca pe exterior balaurul sherpesc are sute si mii de capete viclene si desfranate, aprinse in focool strain al voirilor proprii intereselor mamoniace, de putere si de stapanire nedreapta obtinuta prin parveniri viclene. Aceste stiinte oculte desarte pe care le cauta omul vrand sa devina foarte intelept cu numele, cu faima, cu aprecierile inutile de la lume care-l aplauda pentru intelepciuniuni in timp ce-l pismuie si-l denigreaza in ascuns cu trufie, sunt combustibilul ce intretine arderea desarta, sunt pacura intelepciunii pe care si-o cumpara din lume fecioarele nebune carora li se sting candelele, de aia nebune, caci ele in credinta lor nu si-au luat undelemn pentru foc duhovnicesc din Credinta ci pacura si au doar o traditie ce se bazeaza pe tradare si intretinerea minnciunii si ipocrismului sulimenizat si in acest foc strain ele ard si-n somn, simtindu-se caldute atunci cand atipesc, urand defapt pregatirea si revenirea Domnului care le stinge candelele lor spurcate de la distanta insa nebunele foarte ”intelepte” prefacandu-se ca niste fatarnice ipocrite ca nu mai pot ele de dragul si de grija focului duhovnicesc in care ar trebui sa arda toate ispitele si adictiile cele mai placute sau cele mai deznadajduite si amare incep si se dau victime, haitute si disperate cerand sa fie degraba primite ca niste casnice celebre, niste VIPere insemnate, niste fiinte disperate, defapt ele vor sa intre ca sa dezbine, sa strice, sa distruga si sa piarda, fiind defapt uneltele balaurului, caci placerea distrugerii ce vine din necredinta si deznadejde se pileste pe sine dand sa faca mereu recidivele cu nepasare si lipsa de frica responsabila in speranta desarta ca sinuciderea cu distrugerea prin invinovatirea si agatarea si a altora incercand sa tzepuiasca chiar si pe Dumnezeu ar fi calea de scapare si de iesire din culpa si vinovatie. Deci aceasta voire proprie plina de placeri si satisfactii iti aduna in sine, in suflet si in inima atat de multa placere desfranata incat pentru ea reactionezi cu violenta find gata sa lovesti, sa excluzi, sa distrugi, sa omori instantaneu, de frica gresind, revoltandu-te si invinovatind chiar si pe Dumnezeu caci nu stii si nu intelegi ca ceea ce ceri tu de o viata nu e fericirea si libertatea Domnului de a se unii cu tine vazand ca-L iubesti si-L crezi si-L asculti urmandu-L ci ca ceea ce vrei si ceri e sa te unesti tu cu El cu tupeu si cu trufie, luand si bagandu-te in intimitatea Lui, fortand cu barna babilonului mintii tale viclene si desfranate, preainteleptita in cuno-stiinte viclene dand orice ca sa poti sa spargi portile cetatii adevarului Adevarat si ale sfintelor Taine pentru ca acolo sa te inalti si sa trufesti, sa te lauzi ca porcool luandu-ti libertatea sa minti, sa pacatuiesti, sa te pilesti si distrat ca-n glhuma sa calci dandu-te mare si tare... luand in glhuma sarcastica deznadajduita orice ca hipopo-critzii ce se pilesc incantandu-se cu cele mai mari pile. Si asa imbatranesti urat si mort pe interior, rau si uracios, crud si nemilos caci in loc sa vrei sa fii cinstit si sa-ti recunosti pacatuirea, greselile si starea patimashe inaintea Domnului in acelasi timp cu recunoasterea maretiei si sfinteniei Lui fara gresala din iubire si bunatate milostiva, tu dai sa te indreptatesti uitand toate binefacerile Lui si dai sa vrei sa te arati pe tine insuti sfant si drept, fara greseli indreptatindu-te si dispretuindu-L pe Dumnezeu, privindu-L ca pe un om oarecare, ca pe un duh rau si neimportant, tarand relatia ta cu El in minciuna si dezbinare caci setarea, formatarea si mentinerea in starea asta foarte tare la cer-bice obtinuta prin nemultumire suparata si incrancenare, dura, nu poate ajuta nicidecum iubirea si mila dintre voi. Iar daca progresezi cumva spre curatire, indreptare si iesire treptata din vinovatie prin Credinta plina de smerenie si umilinta atunci iti este mai de folos sa te socotesti pacatos si rau, sa te arati prost si nebun chiar daca Dumnezeu te vrea sfant si bun, ascultator intelept, pentru ca doar starea asta smerita de micsorare permanenta de sine poate ajuta iubirea voastra sa prinda incredere in adevar si comuniune placuta, nepacatoasa in toate trairile, umilinta adanca e starea ce ar trebui sa duca la unitate, unitate din aia buna ce nu e de la tine pacatosul care vii mereu ca broscoiul cu grohaiala, bubele, râia si scursura lipicioasa ca un gretos pilit vascos in deznadejdi, ”maestru” al cuvintelor fara miez, fara rost, isterice si frenetice in euforia sinucigase, ipocrita, lingusitoare, pline de zgomotul trist al balelor poftelor rele ci e vorba de unitatea aia care vine de sus, de la Duhul Lui Dumnezeu.

Deci ceri mereu aiurea ca cersetorii care cer numai bani, ceri ca putorile ce nu vor sa faca nimic si de o viata ceri fix invers si asta vrei cu incapatzanare si pentru voia asta gresita reactionezi ca pilitul ce si-a gasit odihna in cele 7 patimi aparandu-te cu cele 10 coarne ale legii tale sataniste cu care ai umplut chivotul sufletesc dupa ce ai dat de acolo afara focul viu al poruncilor de la singurul Dumnezeu revelat prin sfanta Treime cu care comunca Iisus si Caruia I se cuvine sa I te pleci.

Iar Imparatia Cerurilor sigur este in voi caci sunteti si voi fiii lui Avraam sau mai mult caci voi sunteti crestini si ati mai si auzit Cuvantul lui Mesia, deci nu va indoiti, sigur stiti poruncile si ceea ce e de Crezut si de facut mai degraba... intelegeti si aveti cunostiinte insa Credinta cu care puteti Crede ceea ce e de crezut inca va mai lipseste pentru a putea face si urmand ajunge la viata traita frumos si curat, viata cu urcush duhovnicesc, viata in Duhul, viata in Cuvant, deci asta mai e de cerut... si ea, Credinta, vă va intetine focul cel viu care trebuie sa-l aruncati in lume ca sa arda ea toata si sa nu mai fie urma de pacatele, faradelegile, dreptatile si nedreptatile ei desfranate, pline de legi viclene strambe si de patimi incurabile ce nu vor sa elibereze sufletele din captivitatea in care le chinuiesc insuportabil silnicindu-le sa-L urasca pe Cuvantul lui Dumnezeu... glasul Duhului Sfant, pastorul, calauzitorul si mangaietorul, de parca El ar fi vinovatul.

[Moroco]

Voia voirii proprii din persoana interioara care esti in tine este principalul vinovat care pilindu-se pacatuieste si apoi arunca vinovatia pe altii trufind adica accepta sa minta si sa calce, calcand mereu gresit, cee nu e de calcat si necalcand ceea ce e de calcat, crezand cu naivitate lashe in constiinta corupta si mituita care ”vede” si cenzureaza pe invers dupa ce s-a instapanit, aparand pe dos fix acea voire proprie care este tzepuita propagandistic si inoculata de mic cu minciuna fericirii satisfacerii dorintelor, poftelor si placerilor alintate si pilite ce, cu timpul, se instaureaza ca o sinteza patimashe formata din cele 7 capete si 10 coarne ale balaurului interior, ca pe exterior balaurul sherpesc are sute si mii de capete viclene si desfranate, aprinse in focool strain al voirilor proprii intereselor mamoniace, de putere si de stapanire nedreapta obtinuta prin parveniri viclene. Aceste stiinte oculte desarte pe care le cauta omul vrand sa devina foarte intelept cu numele, cu faima, cu aprecierile inutile de la lume care-l aplauda pentru intelepciuniuni in timp ce-l pismuie si-l denigreaza in ascuns cu trufie, sunt combustibilul ce intretine arderea desarta, sunt pacura intelepciunii pe care si-o cumpara din lume fecioarele nebune carora li se sting candelele, de aia nebune, caci ele in credinta lor nu si-au luat undelemn pentru foc duhovnicesc din Credinta ci pacura si au doar o traditie ce se bazeaza pe tradare si intretinerea minnciunii si ipocrismului sulimenizat si in acest foc strain ele ard si-n somn, simtindu-se caldute atunci cand atipesc, urand defapt pregatirea si revenirea Domnului care le stinge candelele lor spurcate de la distanta insa nebunele foarte ”intelepte” prefacandu-se ca niste fatarnice ipocrite ca nu mai pot ele de dragul si de grija focului duhovnicesc in care ar trebui sa arda toate ispitele si adictiile cele mai placute sau cele mai deznadajduite si amare incep si se dau victime, haitute si disperate cerand sa fie degraba primite ca niste casnice celebre, niste VIPere insemnate, niste fiinte disperate, defapt ele vor sa intre ca sa dezbine, sa strice, sa distruga si sa piarda, fiind defapt uneltele balaurului, caci placerea distrugerii ce vine din necredinta si deznadejde se pileste pe sine dand sa faca mereu recidivele cu nepasare si lipsa de frica responsabila in speranta desarta ca sinuciderea cu distrugerea prin invinovatirea si agatarea si a altora incercand sa tzepuiasca chiar si pe Dumnezeu ar fi calea de scapare si de iesire din culpa si vinovatie. Deci aceasta voire proprie plina de placeri si satisfactii iti aduna in sine, in suflet si in inima atat de multa placere desfranata incat pentru ea reactionezi cu violenta find gata sa lovesti, sa excluzi, sa distrugi, sa omori instantaneu, de frica gresind, revoltandu-te si invinovatind chiar si pe Dumnezeu caci nu stii si nu intelegi ca ceea ce ceri tu de o viata nu e fericirea si libertatea Domnului de a se unii cu tine vazand ca-L iubesti si-L crezi si-L asculti urmandu-L ci ca ceea ce vrei si ceri e sa te unesti tu cu El cu tupeu si cu trufie, luand si bagandu-te in intimitatea Lui, fortand cu barna babilonului mintii tale viclene si desfranate, preainteleptita in cuno-stiinte viclene dand orice ca sa poti sa spargi portile cetatii adevarului Adevarat si ale sfintelor Taine pentru ca acolo sa te inalti si sa trufesti, sa te lauzi ca porcool luandu-ti libertatea sa minti, sa pacatuiesti, sa te pilesti si distrat ca-n glhuma sa calci dandu-te mare si tare... luand in glhuma sarcastica deznadajduita orice ca hipopo-critzii ce se pilesc incantandu-se cu cele mai mari pile. Si asa imbatranesti urat si mort pe interior, rau si uracios, crud si nemilos caci in loc sa vrei sa fii cinstit si sa-ti recunosti pacatuirea, greselile si starea patimashe inaintea Domnului in acelasi timp cu recunoasterea maretiei si sfinteniei Lui fara gresala din iubire si bunatate milostiva, tu dai sa te indreptatesti uitand toate binefacerile Lui si dai sa vrei sa te arati pe tine insuti sfant si drept, fara greseli indreptatindu-te si dispretuindu-L pe Dumnezeu, privindu-L ca pe un om oarecare, ca pe un duh rau si neimportant, tarand relatia ta cu El in minciuna si dezbinare caci setarea, formatarea si mentinerea in starea asta foarte tare la cer-bice obtinuta prin nemultumire suparata si incrancenare, dura, nu poate ajuta nicidecum iubirea si mila dintre voi. Iar daca progresezi cumva spre curatire, indreptare si iesire treptata din vinovatie prin Credinta plina de smerenie si umilinta atunci iti este mai de folos sa te socotesti pacatos si rau, sa te arati prost si nebun chiar daca Dumnezeu te vrea sfant si bun, ascultator intelept, pentru ca doar starea asta smerita de micsorare permanenta de sine poate ajuta iubirea voastra sa prinda incredere in adevar si comuniune placuta, nepacatoasa in toate trairile, umilinta adanca e starea ce ar trebui sa duca la unitate, unitate din aia buna ce nu e de la tine pacatosul care vii mereu ca broscoiul cu grohaiala, bubele, râia si scursura lipicioasa ca un gretos pilit vascos in deznadejdi, ”maestru” al cuvintelor fara miez, fara rost, isterice si frenetice in euforia sinucigase, ipocrita, lingusitoare, pline de zgomotul trist al balelor poftelor rele ci e vorba de unitatea aia care vine de sus, de la Duhul Lui Dumnezeu.

Deci ceri mereu aiurea ca cersetorii care cer numai bani, ceri ca putorile ce nu vor sa faca nimic si de o viata ceri fix invers si asta vrei cu incapatzanare si pentru voia asta gresita reactionezi ca pilitul ce si-a gasit odihna in cele 7 patimi aparandu-te cu cele 10 coarne ale legii tale sataniste cu care ai umplut chivotul sufletesc dupa ce ai dat de acolo afara focul viu al poruncilor de la singurul Dumnezeu revelat prin sfanta Treime cu care comunca Iisus si Caruia I se cuvine sa I te pleci.

Iar Imparatia Cerurilor sigur este in voi caci sunteti si voi fiii lui Avraam sau mai mult caci voi sunteti crestini si ati mai si auzit Cuvantul lui Mesia, deci nu va indoiti, sigur stiti poruncile si ceea ce e de Crezut si de facut mai degraba... intelegeti si aveti cunostiinte insa Credinta cu care puteti Crede ceea ce e de crezut inca va mai lipseste pentru a putea face si urmand ajunge la viata traita frumos si curat, viata cu urcush duhovnicesc, viata in Duhul, viata in Cuvant, deci asta mai e de cerut... si ea, Credinta, vă va intetine focul cel viu care trebuie sa-l aruncati in lume ca sa arda ea toata si sa nu mai fie urma de pacatele, faradelegile, dreptatile si nedreptatile ei desfranate, pline de legi viclene strambe si de patimi incurabile ce nu vor sa elibereze sufletele din captivitatea in care le chinuiesc insuportabil silnicindu-le sa-L urasca pe Cuvantul lui Dumnezeu... glasul Duhului Sfant, pastorul, calauzitorul si mangaietorul, de parca El ar fi vinovatul.

Sunt un zero bar(b)at traind pe minus de parca as trai pe plus.

[Moroco]

Sunt un zero barat traind pe minus de parca as trai pe plus.

Mmmda!
...mmmmda-da-da... rapidul e in A.

Bumiluieste-ne Doamne! Ciurumiluieste-ne Doamne cu duhul blandetii si smereniei cu inima! Fumiluieste-ne mult!

[Moroco]

Dupa ce-si umple halba cu rautati, viclenii, barfe, desfranari cu nemiluita ingamfandu-se pe interior pana crapa de ciuda si de frica de la cele pe care le face din pisma amestecata cu neputinta, preschimba mustrarea Domnului, in picatura care-i umple paharul, in raul care-si face plinul si se razbuna pripit, caci transformarea nu e decat o minciuna si o invinovatire pe nedrept, un repros silnic, un santaj emotional, o amenintare suicidara incapatanat de ambitioasa si astfel penibilul purcelas se taie singur de ignat in figuri impuscandu-se in freza ca ceausescu dupa o infratire cu seringii innabusiti ce-ti concentreaza forta si energia de-ti baga virusul cu modificare de arn-mesager pe sistem ca sa latrii a paguba ca serporcii de caine lup turbat ce-si apara... ”tara”... defapt privilegiile si pensiile grase si nesimtite, fugind de frica lashe la naravul lor ipocrit si fatarnic, mitomamonizare de haita obijnuita sa fure, ca poporul de minoni galbejiti, ce-si cauta stapanul sa-i scape de Adevar si Lumina!