Psalmii nepotilor lui David.

[Moroco]

Isspis-nufaci-terazgandesti-siofaci!

”Vai de cel prin care vine ispita”... si stiind tu ca nu te mantui si nu scapi de ea facand-o ca tradatorii si pierzatorii ce propaga cu entuziasm miraculoasa solutie nebuna a facerii ispitei, ca sa scapi de ea ca o ascultare mantuitoare te opui, insa desi te opui nu stiu de ce te razgandesti si o faci, nu stiu prin ce mecanisme placute te razgandesti si faci isspita sa scapi mai usor... de problema, de stress, de frica, de prigoana si haituire, de neputinta, de alte presiuni, de griji, o faci uneori vrand sa te dai mare si tare chiar razbunandu-te crunt si exemplar, cu cruzime maxima fix pe viitoarea victima total nevinovata care cica te deranjeaza si de aia-i vinovata in mintea ta, ca exista si cica te deranjeaza daca exista, si iata asa, razgandindu-te si facand-o, cazi tot mai rau caci o faci iar si iar si iar pe isspita si nu biruintza prin rabdare si iertare, in lupta cu ea... tu te razgandesti si cedezi facand ducerea in ispita, caderea si facerea ei, nu mai faci asa cum tot cereai si cum ceri in zadar in rugaciunea Domneasca ”...si nu ne duce pe noi in isspita...”, acum ceri in zadar fiindca ai invatat sa te razgandesti ca s-o faci. Iar daca Domnul a fost dus de Duhul sa fie ispitit si probat in pustie si a luptat cu satana, cu raul, cu faradelegea si cu pacatul fiind isspitit la greu, El a facut-o ca Dumnezeu si om, pentru om, neavand pile, asa ca e bine sa-L crezi si sa fii de partea Lui si sa nu mai mergi si tu pe-acolo, indoindu-te ca sa repeti istoria vrand sa te sacrifici si tu intro lupta devenita desarta, trecuta, insa tu neputand birui si nebiruind ci cazand in toate gropile si blestemele istorice scrise in cartile sfinte devi penibil, tot mai penibil si cazand mai jos ca inaintasii nostrii care au cazut in gropi mari, ispite, pacate si faradelegi grele, in tot felul de fapte urate si stari rele.. pe care Domnul Iisus le-a biruit si le-a astupat pe toate cele vechi pentru om ridicandu-l pe Adam si pe Eva femeia sa din iad si mantuind pe omul cel vechi cazut prin ei. Deci ”...nu ne duce si pe noi in isspita ci ne izbaveste de cel viclean si desfranat, de cel rau si indaratnic travestit in bun fatarnic si ipocrit...”. Iar daca totusi am cazut atat de jos incat stam si locuim in ispita si in minciuna k toata lumea ”buna” si lucram toate rautatile resapand gropile cele vechi atunci ar fi bine sa iesim cat mai repede din ea si sa biruim isspita lepadand lumea cu toate grijile ei cu tot, lepadand toti demonii si toti dracii iesti din patimile noastre cu unitatea demomcratie lor majoritartare si sa-i lasam pe toti oamenii si apropiatii necredinciosi in plata Domnului pentru Dumnezeu si sa nu ne razgandim iar si iar ca un fel de ”scapare”, scaparea cea ”noua” si ”proaspata”, defapt scaparea de adevarata scapare, socotita si crezuta ca fiind ”solutia” miraculoasa sigura, entuziasmanta acum si deznadajduitoare pana la urma pentru mantuirea sufletului, prabusindu-te cu marire caci mare iti va fi prabusirea, atunci cand iti vine adevarul si mintea la cap si o sa-ti dai seama ce-ai facut si cum ai cazut... ca prostul... urmand pe Hristos acolo unde ne-a invatat sa ne rugam sa nu-L urmam, in ispita cea veche, istorica, pe care a biruit-o. Deci sa nu te indoiesti de El vrand sa mergi si tu in ispitele trecutului ci sa-L crezi pe Cuvant si sa nu te mai duci niciodata prin toate gropile istorice, rautatile, faradelegile si blestemele scrise in cartile sfinte si Apocaliptice, caci Domnul Iisus Hristos-Cuvantul le-a biruit si le biruie mereu pentru om asa ca urmeaza-L in binele de azi si de maine veghind si pazindu-te de ispitele de azi si nicidecum nu te mai duce indarat in ispitele pe care le-a biruit deja. Primeste-i Cuvantul, sfatul, invatatura, jertfa, biruinta, mantuirea si te bucura inviind impreuna cu El... fara sa mai intrii in ispita si minciuna, in rautatea cea veche, in spurcaciunea pustiirii la loc sfant, in desertaciunea desertaciunilor si in nebunia de pe urma, acolo de unde e bine sa iesi fugind si sa lepezi, razboindu-te mereu ca sa tot iesi si sa tot lepezi de tot... toata bezna si tot norul cel intunecat al demomizarii lumii vechi... norul si duhurile rele, duhul unitatii ispititorilor si facatorilor de ispita si de dezbinare amagitoare, demomcratia unitatii demonilor si dracilor iesiti din patimi umane, care bantuindu-te iti cere prin ei sa te indoiesti si sa te razgandesti si sa vrei sa te intorci in ea, in ispita si s-o faci pe ea, pe ispita cea veche a necredintei ca pe ceva nou, proaspat si mantuitor, scapator, inchipuindu-ti c-ar fi fericirea si solutia salvatoare miraculoasa si entuziasmata, propagata azi pentru maine pe toate canalele de comunicatie ale lumii smintite si smintitoare.

[Moroco]

Sanul lui Avraam sau al mamonei?

In tine este un loc ascuns in care stai ascuns in singuratatea intimitatii tale. Acolo in ascuns ca-ntro gaura de greiere sau de sharpe ce se ascunde cu prada, ca-ntrun barlog, ca-ntrun cuib, ca-ntro vizuina unde te simti singur in intimitatea ta, acolo unde in copilarie si tinerete te-ai ascuns sa faci pacate, sa le repeti, fumat, baut, privit la pornoshaguri, facut sex cu palma ta, acolo unde ai fugit de la ore, sa nu asculti, acolo unde ai stat in ascuns in tine in spatele fetzei tale mincinoase, mintindu-ti in fatza parintii, prietenii, profesorii, apropiatii, iubita, stiind ca ei nu pot stii ce gandesti si ce stii tu, ce-ai facut in lipsa lor, acolo unde ti-ai facut ascunzis in tine si nu esti stiut de nimeni ce faci si cu ce te ocupi acolo, deci exact acolo trebuie sa te bagi iar si iar si sa te rogi Domnului care te poate vedea si auzi acolo in ascuns nefiind vazut si auzit de nimeni si nici de tine ci doar tu poti crede cu siguranta ca chiar daca tu nu-L vezi si nu-L auzi, El, daca Îl rogi si Îi ceri, te va auzi si te va vedea si va stii tot ce Îi spui si Îi arati tu in ascunsul cel mai ascuns din tine si din locurile tale ascunse, fix acolo unde te ascunzi si stai singur ascuns de toata lumea ca sa nu te stie ce faci, ce-ti spui si ce gandesti tu acolo in singuratate totala din intimitatea ta unde esti doar tu singur cu tine fugind de toti bucuros ca ai scapat de toti ca sa nu stie si ei ce nu vrei tu sa stie si ei. Ei bine acolo esti calcat de diavoli si de demoni, de duhurile rele care dau buzna cu trufie, violand locul tau intim si ascuns, mintindu-te ca Domnul e cel ce face asta, ca cica El stie si de aia stie ca te violeaza iscodind si trage cu urechea sa afle si-ti spune apoi public pacatele tale, asa ca, El e rau si ei demonii sunt buni daca cica fac la fel, iscodindu-te, violandu-te, pârându-te si bagandu-se cu tupeu in intimitatea ta si in ascunsul tau vorbindu-ti, shoptindu-ti, ispitindu-te, imboldindu-te, provocandu-te, invatandu-te rele, indemnandu-te la rau, amagindu-te si violandu-te cu trufie prin toate lucrarile lor cele rele. Ei sunt cei ce mint caci Dumnezeu nu se baga niciodata cu silnicie unde nu e chemat si bine primit, El a lepadat toata lumea si nu te aude si nu te vede decat daca-i ceri, decat daca-l chemi in ascuns, si nu se arata deloc tie dar te sigur te aude si te vede sigur mai ales daca Il chemi si I te rogi fara sa-L vezi. Poate sa stie orice insa nu vrea asta. Deci Dumnezeu nu calca si nu violeaza interiorul si intimitatea si ascunsul nimanui, nu silniceste si nu umileste pe nimeni insa diavolii si demonii tot timpul calca, nu respecta si se baga si te tarasc in interiorul din ascuns si in bordelurile lor intime unde lucreaza facerea de capete socotindu-te o piele sufleteasca fara cap, dandu-ti lucrarea cea rea, sa-ti faci capete si sa faci apoi labordelatorie cu capetele cele semete si mandre ale patimilor in care esti tarat si pe care le faci cazand in recidive si adictii. Deci lucrarea facatoare de capete nebune, patimashe e lucrarea demonilor si asta iti da de facut ca sa intrii pe auto si sa te apuci sa-ti faci singur capete pe care ei le cresc si le intretin, le hranesc ei cu ispite sa cazi in ele cand bazaie ca mustele, cand stau depusi ca dopurile spurcate pe deasupra fantanii, cand patrund in interiorul cel mai adanc cu gematul si bazaitul ca bondarii ce baraie a interior pe deasupra florilor. Ei defapt iti desfraneaza interiorul cu placerile din sufletul-piele-pile si-ti dau de lucru sa-ti faci capete asemenea lor care se dau capetele cele bune ale pieilor si pilelor tale devenite suflet. Si tu ce crezi ca ai avea de facut? Pai tu atunci trebuie sa mergi in intimitatea si in ascunsul tau cel mai tainic si mai nestiut de nimeni, in care esti singur de tot si nu te stie nimeni ce faci, ce spui si ce gandesti acolo, trebuie sa inchizi bine usa dand afara toti demonii daca poti, sa-i lepezi si sa incepi acolo, in loc sa faci pacate, in loc sa planuiesti rele, in loc sa judeci si sa-ti barfesti tie parand despre unii si despre altii, in loc sa vorbesti cu mortii si cu demonii, in loc sa primesti ganduri diavolesti si dracesti, minciuni, barfe, ”adevaruri” acolo in ascuns trebuie sa lasi toate lucrarile cele rele ale lor si ale tale, sa te lupti sa poti sa-i lepezi cu totul si sa te rogi Domnului in ascuns fiindca El te poate auzi si vedea in ascuns daca ii ceri asta fara ca sa ti se arate tie deloc, iar daca totusi ti se arata vreodata duhovniceste, iconic sau auzi vreun Cuvant, vei stii ca este Domnul si nu un duh rau sau o amintire, iti vei da seama ca este El si nu o inchipuire necurata, sper ca vei sti deosebi ispititorul de Dumnezeu, caci El este bland si smerit si nu te minte si cauta sa nu se arate deloc in interiorul tau, pe cand demonii si duhurile rele cauta sa te amageasca si sa te tzepuiasca sa-si faca impreuna cu tine un loc caldut, intim si ascuns in tine ca sa stai tu in bordelul lor unit cu ei si ei in tine ca-ntro unitatea bolnava a fratiei pleavei si neghinei demonice labordelatoare necredincioase ce nu vrea decat sa nege si sa se certe cu mandrie auto-indreptatindu-se pe sine cu egoism tiranic si terorist, trufash. Trebuie deci sa privesti si sa simti in tine si sa-ti dai seama in cine anume stai tu, in ce casa, in ce familie, in ce san, in ce ascuns, in ce intimitate si cine anume sta in tine si-n ascunsul din intimitatea ta. Trebuie sa-ti clarifici si sa-ti cureti acel loc ascuns de toata spurcaciunea si rautatea, de toata pisma si ura, de toata pleava si neghina placerilor care te tine lipit in ea nestiind tu in cine si in ce esti inghitit si pe cine ai inghitit si cu cine te intretii acolo la discutii si socoteli, cu cine esti in cardasie si complicitati vinovate.

Asta-i intrebarea: Stii in cine locuiesti in ascunsul intimitatilor tale ascunse si cine locuieste in tine (afara de Dumnezeul nevazut si ascuns si Care nu se arata in tine si pe Care L-ai primit prin botez)?

Nu cumva locuiesti in lume si lumea in tine cu toate necuratiile si faradelegile ei acolo in singuratatea din ascunsul cel mai ascuns si intim al tau, unde in trecut te ascundeai sa pacatuiesti si apoi sa minti si sa ascunzi de altii tinand ascuns si evitand subiectul mintindu-i in fata si fiind bucuros ca nu stiu si ei vrand sa scapi de ei pentru a nu te da de gol si pentru a nu se stii ce ai facut si cu ce te ocupi in ascuns?

[cozia]

În prealabil postat de Moroco

...duhul unitatii ispititorilor si facatorilor de ispita si de dezbinare amagitoare, demomcratia unitatii demonilor si dracilor iesiti din patimi umane, care bantuindu-te iti cere prin ei sa te indoiesti si sa te razgandesti si sa vrei sa te intorci in ea, in ispita si s-o faci pe ea, pe ispita cea veche a necredintei ca pe ceva nou, proaspat si mantuitor, scapator, inchipuindu-ti c-ar fi fericirea si solutia salvatoare miraculoasa si entuziasmata, propagata azi pentru maine pe toate canalele de comunicatie ale lumii smintite si smintitoare.

Absolut cutremurator, ca moment in timp( de unde știi?). O adevărată profeție. Pentru mine ai pus punctul pe i. Din nou, nu mi vine sa cred cât de mult m ai lămurit. Multumesc pentru asta. Sa ti dea Dumnezeu sanatate.

[Moroco]

Esti cu Dumnezeu, stai cu Dumnezeu, asculti de Dumnezeu, ma refer la crestin ortodoxie, la Cuvant, la Hristos, si constati ca ti-e rau, ca te simti bolnav, tot mai rau, parca iti dospec plamanii, parca ti se umfla amigdalele, parca te sufoci si te inneci, parca ti se strang si ti se pune dop la bronhii, parca-ti piere curajul si cinstea, barbatia marinimoasa, te dor nervii sciatici, coloana, simti ca ai probleme la stomac, la matze, ca-ti scade vederea, ca-ti creste burta, ca obosesti prea usor, ca esti plapand si friabil, ca ai mereu raceli, ameteli, tuse, bronsite, pneomonii, amigdalite, laringite, vise urate, caderi de comportament, certuri, urlete, contraziceri, nebunii, ca ai blocaje, contractii cand adormi, cand te trezesti sufocari, ca te simti in tine ca o boala, ca o buba, cand realizezi ca incepi sa uiti, sa ai senilitati, demente, neputinte, depresii, tristeti si multe alte baiuri si probleme la suflet, la cap, neputinte, griji, spaime, frici, dureri, crize, panici, rele intamplari, ghinioane, deznadejdi, paralizii, incremeniri, haos, bezna, amestecuri, invarteli de cuvinte, de sensuri propozitionale, de intelegeri, simti sentimente reci si urate, cruzimi, trufii, blestematii, nebunii, tot felul de rele de care nu poti scapa si iti dai seama ca devi tot mai ratat mergand spre dezastru, spre lene gretoasa si istovitoare... si realizand cosmarul vietii tale iti zici: ”daca fiind cu Dumnezeu, ascultandu-L mi-e atat de rau mereu, de ani buni, de multi ani si mi-e tot mai rau, atunci inseamna ca gresesc asa ca hai sa-L lepad pe Dumnezeu ca sa-mi fie mai bine, sa traiesc si io ca toti ceilalti care traiesc bine. ”

Aici e o socoteala pripita. Aici e ispita ca-n pustiul Carantaniei sa-ti satisfaci prin minuni dorinta de pofte si femei pilindu-te, sa-ti urmezi parvenitismul lumii inchinarilor la averi si la bani murdari, respectiv sa-ti dezvolti si sa-ti desavarsesti tzepuirea tzepuitorilor tzepuindu-te inclusiv pe tine insuti ca fraierul care asculta si urmeaza scriptura sarind de pe aripa rugaciunii Templului direct in cap la indemnul ”ingerilor”, flatandu-se si lasandu-se momeala de capcauni pusa in capcana ascunsa de capete mari si tari fara umilintza ca-n Capernaum si-n AlefBetLet-Betsaida Iedumeiei celor care au auzit Cuvantul si au vazut multe minuni si apoi au cedat necredintei lor ipocrite si foarte fricoase neprimind adevarata Credinta milostiva si mantuirea de la Dumnezeu. Aici e o socoteala pripita. Aici e o sminteala la suparae care ti se pare o corectare a greselii, o indreptare, o decizie buna si greu de luat visand un viitor mai bun.

Practic fix invers e adevarul si fix invers e socoteala corecta: Daca tu esti cu Dumnezeu tot timpul ca un calugar avand comportament crestin exemplar si ti-e tot mai rau atunci inseamna ca nu prea-L asculti cu lepadare de sine, nu prea-L crezi cu adevarat si nu prea-L iubesti urmandu-L cu Har in credinta, smerenie, rabdare, blandete, pace, la lucru, etc, asa ca ar trebui sa scimbi ceva intr-adevar dar fara sa te pripesti, fara sa gresesti, fara sa aperi si sa partinesti cauza pacatului, propriul interes egoist parazitar parvenitor, adica ar trebui sa lepezi tot mai mult din cele lumesti, din griji, din pofte, placeri, sarcini desarte, sa te lepezi de demoni, de dracii patimEUrilor tale, sa incetezi coabitarea-complicitatea-colaborarea prolifica dintre demoni si draci, sa te lepezi mai mult de sine insuti (de dracii iesiti din patimile tale) si sa le lasi pe toate si pe toti, da' pe toti, afara de sfinti si de Dumnezeu... pentru Dumnezeu. Doar asa iti va fi sigur mai bine... daca crezi.

Deci daca esti cu Dumnezeu intotdeauna, cu Duhul, si-L asculti si ti-e tot mai rau atunci cazand pe ganduri si cautand scapare si solutii, fii bun si nu gresi, nu te pripi, nu te sminti ci leapada si lasa cat mai multe pentru El si-ti va fi poate mai bine de la El sau iti va fi poate si mai rau (de la pacate si de la altii) dar decizia si hotararea ta de a schimba ceva, daca e dreapta si bazata pe o socoteala cinstita si corecta atunci va fi spre mantuirea ta, spre mai binele din vesnicie si nicidecum spre pierzare si spre iad chiar daca suferintele si necazurile nu vor inceta ci vor creste.

Daca chiar ai durere, chinuri, suferinte indelungi in timp ce esti credincios si parca ti se face tot mai rau si tot mai mult rau fara sa gresesti cu ceva Domnului si te nedumereste nedreptatea asta simtindu-te rau si parca mergand din rau in mai rau si nu mai poti suporta starea asta vrand sa iei atitudine atunci trebuie sa nu te auto-tzepuiesti fraierandu-te ca prostul ca pe un credul naiv furandu-ti singur caciula vrand sa profiti deci trebuie sa lepezi si sa lasi jos cat mai multe pentru El caci de la orice altceva si oricine altcineva iti vine rau si orice stari rele si nicidecum de la bunul Dumnezeu. (Nu ma contrazii!) Daca incepi sa te nemultumesti si sa te revolti in chinuri si dureri reprosandu-i Domnului starea ta tot mai rea de parc-ar fi partinitor in rau atunci vei sfarsi crezand ca prostul in socoteala ta pripita si-L vei lepada pe El in loc sa lepezi lumea asigurandu-ti vremelnicia prospera in ea slujindu-i ei, slavind minciuni si desertaciuni prin care te vei surpa cu totul si putred te vei prabusi din fericirea vesnica... promisa de El pe care stii prea bine ca o ai deja in curatenie si sfanta comuniune cu El.

[Moroco]

Asta joaca toti mascaricii si prefacutii, ipocritii, mincionsii, viclenii, glumetii, vazutii, privitii, auzitii, intelesii, nepriceputii si priceputii, vorbitorii, propagandistii, stiutorii si toti jmecherashii si trepadushii care fac pe grozavii... toti joaca si invata cu timpul sa joace personaje credibile ce joaca aparente credibile ca sa para si sa fie credibili cand te tzepuiesc si te amagesc. Asta joci si tu cu inconstienta de parca asta ar fi de lucrat, teribilismul credibilist, sa para cat mai credibil ca nu se prefac, ca nu joaca ci traiesc, ca nu mint ci asa sunt ei foarte sinceri, drepti, responsabili, ca se tin de cuvant, e defapt jocul de-a parea cat mai sinceri si credibili, cat mai naturali si firesti cand defapt ei nu simt, nu traiesc, nu pricep realitatea, nu inteleg drept cu inima ci au doar interes planificat nesimtit si vor sa se ascunda sa-si acopere frica si necredinta cu comportamente credibile preluate de la altii sau de la sine insusi sau inventate mereu precum se deruleaza actiunea ca si cum ar urmari un scenariu, un plan in care i se transmite sa se faca placuti si credibili ca sa prinda filmul la public si sa iasa banul, prosteala, tzepuiala, trairea falsa si parazitara ca o masca ipocrita, ca o boala de piele fatarnica in care se tine seama de fiecare detaliu ca sa nu te dai de gol, ca sa nu cumva sa se darame castelul din carti de joc, sa nu-ti spele valul castelul de nisip, sa nu cada vreo piesa a dominoului ducand caderea asta neasteptata la caderea tuturor pieselor din lantul de piese si tarand toata constructia intro mare prabusire iesind la lumina marea minciuna a vietii in care iti duci existenta incurcat in lucrarile astea de impresie artistica bine platita ca sa ne prefacem ca suntem bine si fericiti necrezand si neascultand de Dumnezeu defapt mintim... mimand cu maxim ipocrism si fatarnicie sentimentele nobile ale inimii, pe care nu le avem deloc cu desavarsire, decat un teribilism submediocru al credibilitatii pe care-l jucam inaintea oamenilor si chiar inaintea mintii noastre amagite ca nu cumva sa realizam nimicnicia si lasitatea in care ascunsi dupa credibilitate ne dam si ne credem mari si tari.

Teribil de credibil... adica fix drak-cool. Si le joaca pe toate ca dupa un scenariu prea controlat de parca n-ar juca deloc ci are trairi serioase, onorabile, demne, vrednice, umane, bune, morale, nobile.. defapt n-are ci e vrajeala amagitoare teribil de credibila, adica ai zice ca e practic imposibil de jucat, nu s-ar putea si n-ar exista asa ceva daca n-ar fi adevarat! E tzeapa!

[Moroco]

Zamu-zamolu-zamoluTU are patima nemultzu-minciu-furiei negre, gresite, aruncand vina pe altii ca moare, ca-i bolnav, ca se chinuie, ca-i prigonit si vanat gasindu-si dorinta de razbunare pripita sa se razbune raului cu rau pe cei care cica-i fac lui rau, vanandu-i ca-i vanat, lovindu-i ca-i lovit, omorandu-i ca-i omorat, furandu-i ca-i furat vrand sa fi facut altii si sa faca altii ceea ce ar fi trebuit el insusi sa faca, sa asculte, sa creada, sa nu minta si sa nu se lase tzepuit de duhul lumii, adica de personajul, cea mai negativa scorpie, care-l papuseaza ca pe o manuse mupetz, ca pe o marioneta trasa de sfori, ca pe un fraier care se lasa revoltat, nemultumit, infuriat si foarte suparat de acest duh-personaj despre care toti sunt siguri ca nu exista, duhul lumii, beroul suprem, cu care stai corcit, combinat, cuplat pe interes si-i faci voia adica te pune pe auto-distrugere sado-matzochista, cruzime-cruda, vrand sa te sinucizi beroic k lumea condusa de duhul lumii, printr-o ravna credincioasa exagerata, printro boala profesionala stiintifica prea "competenta", printro habotnicie plina de verva si ambitie pana acolo incat nu poti pricepe ca le faci pe toate fara pic de inima, fara pic de sentiment, de traire, de intelegere, de dreptate, de credinta, de iubire, de liniste interioara ci doar asa dintr-o placuta placere a cruzimii turnata de acest duh rau, personajul duhul lumii, care te capuseaza si te paraziteaza ca un simbiotic punandu-te sa trufesti si sa-si faci pe plac, sa-i satisfaci pofta, dorinta, voia si interesul asa k lumea... k lumea foarte "credincioasa", foarte ipocrita, foarte fatarnica, foarte "bisericoasa", foarte ravnitoare si evlavioasa teribil de credibilista prin-naintea oamenilor, nepricepand saracul naiv devenit jucarie-prada a acestui duh sinucigashca crizata ca se duce in ispita, in provocare, in neascultare facand ce vrea, aiurea, haotic, nu-si da seama ca defapt duhul lumii il teleghideaza sa-i sminteasca pe cei care au mai ramas sa asculte cu adevarat sa lucreze cu credinta credincioasa, sfanta. Acest zamu-zamolu-zamoluTU nu are urechi, e ca un cap fara urechi ca nu cumva sa poata auzi adevarul adevarat decat barfe smintite si smintitoare, singurele pe care le aude si le crede, iar in ochi are un bolovan negru din zmoala si zgura, o barna groasa ce-i ocupa toata privelistea coruptibila si tot orizontul, are asa o tzepuiala vicleana nedeslusita si foarte ascutita in socoteli pe care ca prostul o crede luand-o de buna naivul ce se crede destept, mare si tare netzepuit, si se mai da ca cica el nu se lasa pacalit, fraierit, cand colo e fix fricosul furios smintit foarte limbut, carturar, cult, elevat, ca sa acopere, e pacaliciul ce vorbeste vrute si nevrute, vorbe goale si grele facand scandal altora, impunandu-si voia (nemantuitoare) cu furie, cu cearta, cu terorism si amenintari ca shefii, ca teroristii, ca nebunii, ca extorcherii de bani, ca portareii ce te trag la raspundere ca nu-ti platesti datoriile, birurile, mita, taxa de protectie cuvenita cartelului mafiot, ca amenintzatorii ce te sperie ca te jupoaie de viu de tot ce ai daca mai calci afara din invoiala cu ei, ca batausii care-si permit sa te distruga cu tupeu maxim deposedandu-te de drepturile cele mai elementare, violandu-ti si calcandu-ti in picioare toate granitele si intimitatile ascunse daca vrei sa iesi din sclavia lor, sclavia duhului lumii. Sta in sine, in tine, suparat mintindu-se si agresand, vrand sa agreseze, dorind raul, dorind sa se razbune furios, dandu-se victima, auto-indreptatindu-se, indignandu-se, lamentandu-se, delirand, plangandu-se de altii, revoltandu-se, montandu-se si planuind sa se razbune crunt incat sa nu poata fi aflat si desconspirat, urla in sine furia lui dorind sa scape din situatia groaznica in care a ajuns, din umilinta, din penibil, din ridicol, din saracie, din paguba, din remuscare, din nenorocire.... ne mai rabdand, ne mai vrand sa rabde, ne mai vrand sa asculte... si resocotind, rejudecand, reprosand, reanalizand si rememorand mereu sa-si recastige increderea vrea sa-si dea seama de realitate punandu-si benzina pe ranile aprinse si umilindu-se si ironizandu-se, batjocurindu-se, ocarandu-se pentru neputinte ca sa se ridice cumva si sa vrea sa faca raul, "egalitatea"-egoista, "dreptatea"-dreptatii, triumful propriei "nevinovatii" si ”puter”, pentru ca iubirea lui de sine sa-si poata impune trufia si legea proprie, legea celui mai tare din parcare care se da baiat bun, legea "bunului" plac al "bunului" gust, si tot escamontand si exacreband si escaladandu-si puterile mentaliste ajunge sa creada ca vrea sa faca faptele nesabuite, fapte rele din judecati si gandiri pripite, visand ca va fi bine, inchipuindu-si ca va fi demn, onorabil, ca-si va recastiga stima de sine, aprecierea celorlalti, ca-si va recastiga voinicia si curajul, eroismul, demnitatea, onoarea si iata ca, de fapt, el, saracul fraier tzepuit in interior de duhul lumii, nu realizeaza ca e telecomandat ca o drona kamikadze sa sa auto-distruga lovindu-se cu capul de colturi, de stalpii credintei si de zidurile intarite ale adevarului si dreptatii lui Dumnezeu. Aceasta musculitza betziva, aceasta drosofila melanogangster ce se crede seful cel mare si tare al piratilor piromani se infurie defapt cu furia duhului lumii, asa ca faraon dupa ce s-a invoit-silit cu Moise si poporul Domnului a plecat, insa faraon si egiptenii s-au lasat remontati si ambalati, defapt tzepuiti de acest duh al lumii care se da inexistent desi i-a dus la moarte, i-a dus pana in fundul Marii Rosii unde si-au gasit sfarsitul, cand era evident ca marea deschisa se va inchide la loc peste ei daca indraznesc sa intre si era evident ca vor pieri innecandu-se. Deci atata nebunie si necredinta are acest duh rau, duhul lumii, incat chiar in fata evidentei nu-ti dai seama ca el de ciuda spera ca va izbuti sa te arunce in iad si sa-si implineasca scopul cel rau sacrificand oricati oameni fara numar, preschimbandu-i pe toti in mase de manevra la dispozitia lui si daca vei cauta cine e vinovatul pentru aceste intamplari atat de rele si tragice toti vor zice minciuni gresind pentru ca nimeni nu crede si nu vrea sa creada in existenta acestei persoane cu inteligenta artificiala, pacatoasa, rea, numit duhul lumii ce nu se opreste de la oricate faradelegi scrise in legi omenesti, porunci si ordine. Ei bine acest personaj este socotit de toti inexistent. Dar cum este oare el inexistent daca te ia din Rai, din Dumnezeu, daca te duce la pieire, la pierzare, daca te ispiteste, daca te omoara, daca te chinuie, daca te tine captiv in iad si daca are cruzimea de a-ti da de facut tot felul de ispite prin care sa te auto-distrugi ca fraierul jertfindu-te beroic si naiv in desert, el stand ascuns prin pustie si prin munti si prin buncare ca sa nu stii de existenta lui? Deci de la acest duh rau, duhul lumii, ai ravna asta bolnava sinucigase care iti toarna pofta si placerea sadica, de a te jertfi in desert spre distrugere, mintind, atacand sfintii, lovind in Biserica, ”curatind” cu vii cu tot, trufind asupra lui Dumnezeu, tzepuind, nerespectand drepturile altora, furand, profitand, inseland, violand, pangarind, profanand, lacomind, zgarcind, organizand ispite si maceluri, daramand credinta cea dreapta, buna si bagand omul credincios in mare... deznadejde. El este principalul duh rau care exista ca un personaj cu inteligenta malefica pe care nimeni nu-l socoteste un vrajmas ci toti il ignora de parca ai vorbi de o iluzie, de o scorneala, de o teorie a conspiratiei. El neluatul in seama si in serios, el transgendera, el scorpia travestita in berou, el duhul lumii, este personajul cu care se combina si se corceste omul si care-l putrezeste si-l imbolnaveste pe interior zadarnicindu-i lupta pentru mantuire si fericire. Desi te omoara si te chinuie si simti ca ti-e foarte rau, te revolti mereu pentru el ca pentru tine, pentru pacat ca pentru libertate, pentru marirea lui nicidecum a ta desi ti se pare ca ar fi vorba de tine si de interesul tau, pentru puterea lui nu a ta desi ti se pare ca tu iti probezi si-ti dovedesti puterile iesind din neputinta... si stand tu in minciuna si coabitare corcita cu acest duh smintit nu e finalul ci mai e vorba de ceva acolo, mai e vorba de pacatul care se vrea el insusi pledat si aparat, iubit, miluit, eliberat si lucrat ca o fericire si ca o bucurie in timpul liber, chiar si in timpul lucrului, imbinand utilul cu placutul, ca cica daca stagneaza cica plange masa, nu se-nvart banii, nu biruie cacialmaua si vrajeala tzepuitorilor agresivi si tupeisti supusi luxifermecaturii turnatoriei labordelatoare suicidara de parca ar avea ravna mare si evlavie cand defapt e parerea de sine despre sine pe care ti-o da acest duh al lumii ce te papuseaza cu lingusiri si mituiri ca pe un catzelash fraier ce se vrea dulau curajos, ca pe un soricel alb punandu-l sa se invarta pe morisca turnanta ca pe centura crezandu-se zmeu sau mai mare... ca Dumnezeu... o gozila, un kingkong, un balaur cam cat o gâză, cam cat un microrb.

Acolo deci trebuie sa-ti indrepti atentia, in zamu-zamolu-zamoluTU vazut in tine ca o cafea amara cu zatz sinistru superstitios, sa simti, sa vezi, sa-ti dai seama si sa realizezi pricepand ca furia nebuna, ipocrita, smintita generata din minciunile pe care le crezi adevaruri este o patima grea, o adictie lipicioasa libidinoasa ca o puscarie, ca o aprindere oarba pe care trebuie s-o linistesti si sa nu-i mai dai mereu apa la moara simtindu-te viteaz ca nebunul beroic caruia i-a rodit tarina si crede ca deja a scapat de datorii. In noaptea asta a mintii smintite vor cere sufletul tau nebune si toate cele pe care crezi ca le ai si inca le mai aduni sa le manci si sa le bei singur intretinandu-ti nebunia cu vrajeli de popupa ostenit ce se da istovit, victima, oare ale cui vor fi?

[Moroco]

De frica greseste si innabusit sub presiuni tradeaza si cade in inhaitare, cazand iar i se amplifica frica combinata cu disperarea, deznadajduind arunca vina pe altii infuriindu-se intro neputinta din care nu poate scapa si vrea sa nu vrea, vrea sa nu mai vrea binele ci raul incercand sa scape de ispita din nepuvoire si de razgandirea de la a nu o face pe ispita insa de frica cedand se apuca s-o faca in mod repetat des si rapid, dinadins, si asa iese vremelnic din acel gand parazitar care-l atrage si-l tine prizonier pana-l face intrand in patima si pe care nu l-ar fi putut birui altfel decat facandu-l, des, deci iese din ispita facand-o des si rapid ca o ”solutie” si se simte usurat si salvat intrand in patima ce nu si-a facut plinul nepricepand ca astfel a intrat in ”libertatea” duhului lumii, in diavolul cel mai mare pacatos, care cica n-ar exista, si astfel ratacit, halit, inghitit, se bucura de dezbinarea fata de Dumnezeu in care a ajuns crezand ca a scapat de probleme si multumeste si are recunostinta pe invers ca senilii, tampitii, naivii, uitucii, lashii si nerecunoscatorii aducand laude, slave, bucurii, fericiri, lingusiri fix celor care i-au facut si-i fac foarte mult rau batjocurindu-l, viclenindu-l, desfranandu-l si dezbinandu-l de adevaratul Dumnezeu... si lucrand fraierul tzepuit mereu treaba asta murdara ca tot omul lumesc, ajunge crestinul si traieste in minciuna vicleana si desfranare pana peste cap si cu ea locuieste impreuna cu pacatul incat duhul lumii ii devine casa si masa si mod de viata, fugind de adevar, de lumina, de dreapta recunostinta ca nu cumva sa-l elibereze... Mesia.

Deci de frica tradeaza-greseste, merge in ispita dezbinandu-se de Dumnezeu si mintindu-se se lasa inghitit de placerile comode si caldute, parvenite, imorale din gusha duhului lumii, acolo unde isi petrece in pofte si placeri, in comoditati si desfatari luxoase, in lipsa de griji a averilor stranse de altii, comunicand cu mortii impatimiti si cazutii in cadere, moarte si dezbinare de parca ar fi pe calea cea buna spre Rai.

Si daca-i spui si-i arati nu te crede. Asa ca nici n-are rost sa-l silnicesti fiindca n-are urechi, n-are urechi de auzit decat pentru barfe smintite si pentru recunostinte smintite ca lasii ce vor sa-si scape... nu pielea lor ci pacatul si duhul lumii cu care s-au corcit si care au devenit.

[Moroco]

Ma simt ca talharul celalalt, ca talharul cazut intre talharii care l-au tepuit sa se revolte pe creator vrand sa tzepuiasca si autotzepuindu-se merge spre pierzare incercand sa extoarca niste reparatie de sisteme stricate, niste viata si sanatate, reprosand si acuzand creatorul si reparatorul, depanatorul Mesia, ca e stricat fie din cauza ca nu a fost creat bine fie ca Mesia reparatorul si vindecatorul chiar ridicatorul si inviitorul, mai rau l-a stricat decat l-a reparat si acum el sufera chinuri cumplite pe care nu le avea cand L-a intalnit si L-a cunoscut pe Dumnezeu.

Deci saracul tzepuit ce se revolta crezand in minciuna satanei, ca Dumnezeu ne batjocureste si ne stricam daca ramanem cu El, si ca nu ne repara ci ne chinuie lasandu-ne in bezana intunericoolui necunostiintei, constantand functionari gresite si suicidare la nivelul sistemelor, simturi perceptii, sistemul energiilor sexuale, sistemul vibrational, sistemul de aparare auto-imunitar, la sistemul cunoasterii vinovatilor, justitiar confuziv, la sistemul maniosa furios al puterilor si vorbirilor, la sistemul de exprimare sicomportament, la sistemul emotional si sensibil empatic, la sistemul iesirilor din criza, de scapare si supraveghere de sub amenintari, greseli, accidente, aparitii de greseli grave sau fatale aleatoriu, haotic, pe neasteptate si ca atare, constatand suferintele si iminenta sufocarii, blocarii, mortii, stricarii mai rau, spre distrugere arunci vina fix pe Dumnezeu, pe Cel care vrea sa te scoata din minciuna, tzepuism, viata inadecvata, iresponsabila, superficiala, fatarnica, ipocrita, din mimarea si vrajala cu care te autotzepuiesti dandu-ti frau liber poftelor rele, nepasarii, nesabuintei, falselor credinte, moduri gresite de functionare si comportament, ingamfat, trufas, nechibzuit, hazardat, incat crezand ca sacapi defapt te defectezi mereu tot mai rau folosind chiar lucrarile Bisericii, chiar rugaciunea si postul, chiar ascultarea incat constati ca mergi din rau in mai rau si te omoara si te chinuie functionarea stricata, bolnava, buboasa, nedreapta, nebuna, rea, fricoasa, penibila, uracioasa, distrugatoare, criminala, nepasatoare, neputincioasa fara ca tu sa o mai poti controla, incat te simti nevinovat caci ai impresia ca tu nu faci nimic rau in timp ce patimile care au pus stapanire pe tine functioneaza in locul tau controlate de duhuri rele sua de insusi duhul lumii, marele inchizitor ipocrit, marele distrugator, ispititor, tzepuitor caruia ajungi iata sa-i dai dreptate in contra adevarului, in contra lui Dumnezeum ridicandu-te din adanc tzepuit, suparat, nemultumit, revoltat, inhaitat, autoindreptatindu-te intreband mereu, de ce, de ce, cum e posibil, cum se puate sa o patesti, pentru ce... simtindu-te nevinovat si victima care nu ai facut si nu faci nimic rau ca sa meriti astfel de innabuseli sataniste, de situatii dureroase si bolnave, de crize si amenintari imiminente ale mortii si ale sufocarii si innecarii, ale chinurilor cumplite prin care te vezi prescjimbat in neputincios si handicapat si dus in lacasurile de chin cele mai de jos, ca un gunoi, ca un rebut, ca un robot stricat si defect.

Solutia nu e sa cedezi lasandu-te in credulitatea tzepuita ca naivul caruia ii place sa fie tzepuit si inhaitata crezand ca haita tzepuitorilor il va face mare si tare, incercand impreuna sa prea sloganurile si propaganda si sa se ridice revolut sa tzepuiasca extorcand, reprosand, amenintzand, hulind, distrugand ca sa obtina reparatia si hrana de care are nevoie ca sa se simta sanatos si bun. Deci nu minciuna si dezbinarea, falsul curaj, falsa ridicare de problema, falsa acuzare e calea de urmat ci adevarul si numai adevarul adevarat te poate elibera din stricaciuni si malfunctionalitati, doar Dumnezeu te scapa caci El o si poate face, pe cand altii nu o pot face insa trebuie sa ai grija la comportament caci nu poti jigni, prigoni, ocara, defaima depanatorul, reparatorul, santajandu-l emotional ca sa-ti repare mai bine sistemele fiindca nu merge cu cearta si scandalul, nu merge cu trufia si ispitirea, nu merge cu viclenia si desfranarea lingusitoare, fiindca asa, pe cat te iarta si te repara pe atat te strici mai loc si-ti va fi tie recidivand si repacatuind mai rau decat iti era inainte si vei da vina pe Mesia-reparatorul, depanatorul de sisteme viabile, crezand iar in minciunile marsave ale satanelor si a oamenilor lui plini de Duhul lumii care te cheama sa te repare si sa te ajute lumea... si crezand tu in minciuni ca fraierul ce se lasa tzepuit isi va capata reparatie si vindecare si bunastare vremelnica dezbinandu-te astfel tot mai mult de Dumnezeu si de adevaratul tau Mantuitor care sigur te face bine si poate din moment ce a inviat si traieste de 2000 de ani cu Duhul si cu trup cu tot in Ceruri. Deci pe El te poti baza sigur pentru reparare si reintrarea pe Calea spre fericire vesnica insa ai girja cum ii ceri si ce comportament ai caci batausii, hulitorii, violentii, tzepuitorii vicleni si desfranati, rapitori, extorcherii, santajistii emotionali, agresivii, semetii, trufasii, ingamfatii, baietii destepti din energie, eminentele cenusii, competentii, carturarii, pilozofii si toti mandrii nu au cum sa primeasca ceva prin aceste moduri de teroarea si nesimtire hulitoare la adresa Divintatii asa ca vor ramane pe afara si vor primi de la lume ”sanatatea” si ”reparatia” ei asa ca inaintasii lor care au murit la fel foarte rau si urat voietuirea, stricarea si distrugerea ajungand in cele mai de jos ale pamantului in chinuri si munci vesnice pentru ca au urat pe nedrept si s-au razbunat pe nedrept, satisfacandu-si refularile, nemultumirile si razbunarile pripite ca nebunii tzeuiti si vrajiti, luxifermecati, ce nu pot pricepe cum noaptea mintii si innodarea butucanoasa a inimii a pus stapanire pe ei facandu-le sufletul praf lasandu-si sufletul vraiste cu nepasare in pofte, placeri ispite si toate inclinatiile spre rau si dorinte crude de tot mai rau si tot mai mult.

Pe scurt, Mesia cu Duhul trimis de Tatal chiar te repara la toate sistemele daca-L asculti direct sau prin Biserica Lui a carui Cap, Suflet si Inima este si daca ramai in Cuvantul si Sf-atul Lui Mantuitor, Mangaietor, care te impaca cu Dumnezeu si cu toata dumnezeirea, sfintii si dreptii din Credinta punandu-te pe Calea, in Adevarul si in Vietuirea crestina ce merge spre fericire vesnica si functionare perfecta la toate aparatele si sistemele viabile oricat ar fi de mici si de mari, simple sau complicate.

Un aparat si sistem viabil functional nu se tot corecteaza si se recorecteaza in permanenta ci asculta cu o minte ce lucreaza o ascultare fara gresala impreuna cu Harul fara sa se indoiasca mereu pentru corectarea si recorectarea greselilor, necrezand in victorie, necrezand in reusita, nesperand ca va putea face ce e de facut fara gresala, cu mila, cu blandete, la modul cel mai perfect si nedistorsionat, e ca si cum ai lucra repede, mult si bine fara pic de gresala, pentru ca mintea ca un robot cu inteligenta artificiala in care ai incredere poate lucra astfel in Har daca o scoti din lucrarile de tzepuire si autotzepuire a teribilitatii ingamfate ce lucreza doar credibilismul credibilizator prin-naintea oamenilor si al lui insusi ca si singur scop de tzepuire, de mintzire, fatzarnicie, ipocrism habotnic, boala profesionala atractiva lipsindu-se de orice vietuire reala in adevar si orice lucrare la care mintea colaboratoare trebuia sa se preocupe de implinirea poruncilor printrun comportament Dumnezeiesc si nicidecum sa cada in lucrare ispittiotoare de tzepuire si autotzepuire ce parvine si se ridica din adanc mergand la autotzepuire pierzatoare si distrugatoare.