Purtatorul de cuvant al Patriarhiei

[Moroco]

„Acest neam de demoni nu iese (din unii) decât cu rugăciune şi post”.
Evanghelia după Matei, cap. 17
Post și rugăciune.
Dar nu doar trei zile și nu în prima săptămână a perioadei Triodului.
Demonul trufiei, al iubirii de stăpânire și al grăirii mincinoase în deșert este cumplit.
El se poate manifesta inclusiv prin încălcarea ordinii statutare a Bisericii și tulburarea păcii din viața acesteia și a societății, prin acte de răzvrătire, indisciplină și presiune publică.
Postul și rugăciunea sunt arme redutabile și foarte eficace împotriva demonilor care ne chinuie. Cu minima condiție de a le folosi exclusiv în registrul corect al armelor și munițiilor pocăinței, nu în cel greșit al asaltului asupra rațiunii, adevărului și bunului-simț.

Iubirea de ”sfanta” lume si de ”sfantul” sine ipocrit... ce pluteste gonflat in libertate si in lipsa oricarui conflict serios cu Dumnezeu care cica il ”jigneste” pe marele obosit daca ii suna ceasul la 6 fix si aude ca bate clopotul la 8 fix si la 18 fix devine un cosmar din pricina acuzarilor si razbunarilor pripite. Din tulburarea informationala provocata de viitorul inevitabil ii apare tusea si sufocarea ca o boala grea iar iminenta mortii si chinurilor il face pe fraierul tzepuit si jignit sa caute vindecare la duhul rau care-i ofera din belsug smintisorenie placuta si satanatatea vremelnica a lumii facandu-i pe plac, dandu-i dreptate, provocandu-l sa acuze pentru ca deranjul il jigneste inadmisibil si acuzand cu reprosuri ramane suparat pe viata stiind despre sine ca el insusi nu poate sa fie decat laudat si tinut in perne ca in puf si nicidecum pus la punct si la lucru ca sclavii. Minciuna si pripeala te ia si te duc si aluneci pe smintenia albicioasa a bunelor intentii a dracilor ipocriti si travestiti direct in iad in fiecare dimineatza cand cum deschizi ochii constientei cum acuzi pentru cateva minute in plus in pat....imi atipitoare, sfarsind din pricina neputintei in repetate razbunari... pripite, in hule si in ucideri de prunci ai ”babilonului”!

Totusi ca sa nu faci vreo nefacuta ai grija sa nu pui mana pe cutit, pe arme si sa nu cumva sa te puna dracul sa inlocuiesti armele date de Dumnezeu cu armele date de lume, de familie, de prieteni... caci disperarea cu care cauti sa pui mana rapid pe ceva pe post de arme se numeste desfranare armamentala in stil armaghedon. Si de la ce tot razboiul si toata distrugerea? De la ce crezi? De la jignirile inchise si deschise, bagate si scoase din steaua adancului si de la arme, mult prea multe arme straine de Dumnezeu. Ce se intampla? Se jigneste specialul si te tine minte toata viata ca l-ai jignind cautand mereu sa se razbune cu tot felul de arme straine. Jignirea fiind pentru om cel mai mare si mai cumplit rau ce i se poate face, orice poti sa-i faci, sa-i iei si sa-i spui dar nu cumva sa-l jignesti ca gata, de acolo te asteapta doar dezbinare, razboi, distrugere, moarte, iad, foarte mult rau, un conflict desfranat si gresit fara pic de solutie si de mantuire!

Cand omul cerceteaza situatia se accepta si poate fi hot, mincinos, rau, pacatos, corupt, prost, nebun, ipocrit, hulitor, blestemacios, excroc, puturos, viclean, desfranat, nedrept, violent, criminal, necredincios si multe multe altele si toate astea nu-l deranjeaza si nu conteaza insa daca-l jignesti e bai, e cel mai mare bai, e gata sa se razbune si sa se sacrifice luptand pana la capat, pana la moarte, la infint daca ar putea, pentru onoarea lui, marea lui onoare de ”sfant” ce nu suporta nici cea mai mica jignire. Daca l-ai jignit, simte si crede ca l-ai omorat si l-ai aruncat in iad, ai deschis steaua adancului si de acolo ies toate relele de care e capabil. Pentru ce? Pentru ce te vrajmaseste si unelteste fara pauza? Ca ai vazut ca e gras si i-ai zis, ”grasule vezi ca daca tot bagi in tine fara masura ti se ingrase neuronii!” Orice jignire o deduce, o echivaleaza, o reduce la propozitia asta, la jignirea asta insuportabila. De atunci nu te mai suporta si iti vrea tot raul in ascuns rugandu-se sa mori in chinuri cat mai repede fiind gata sa faca orice pentru bucuria asta, bucuria ca a scapat de tine cu jignirea ta cu tot, fiindca jignirea este ceva de nesuportat, asta crede.

Doi oameni care s-au jignit unul pe altul nu mai au cum sa se impace vreodata decat la modul ipocrit. Nici sf. Ilie pare ca nu-i mai poate impaca oricat ar avea darul asta de a-i impaca pe parinti cu fiii. Ii poate dar ei nu vor sa mai creada. Cer doar razbunare!... pripita si disproportionata.

Deci mai rau decat duhul trufiei din om care omoara credinta sau la propriu ca sa calce peste cadavre si sa se inalte pe sine in desert e duhul celui ce jigneste, se simte si se da jignit! Cica l-a jignit Iisus pentru ca sunand ceasul la 6 fix i-au venit informatiile si viitorul care l-a speriat in mod repetat si de furie s-a razbunat... pripit... si au ramas certati fiindca aruncand vina s-a simtit jignit de... sef.

Jignitul tradeaza simtindu-se eliberat sustinand ca dracu-i bun si sfant... desi stie ca minte.