„Mărturii Athonite” - O nouă emisiune pe Trinitas TV

[RappY]

https://www.youtube.com/watch?v=k3ULcgAc3EI

Părintele Petroniu Tănase în viziunea contemporanilor săi

„Este o mare laudă pentru România Sfântul Gheronda Petroniu (...) Romania se poate mândri cu acest mare corifeu, cu acest om sfânt (...) Aurul nu se poate ascunde, deoarece, odată cu răsăritul soarelui, străluceste cu multe limpezime (...) Îi multumim pentru prezenta lui, nu numai pentru că este un sfânt român, ci și pentru faptul că este lauda întregii Biserici, iar aceasta nu este o exagerare. Este lauda Bisericii lui Hristos, este lauda intregii Biserici!” (Schim. Iosif Bairaktaris)

Mărturii de la:

• Arhim. Elisei Raptis (starețul Mănăstirii Simonos Petra)
• Ierom. Matei Andriucă (Prodromu)
• Schim. Iosif Bairaktaris (starețul chiliei „Sfântul Mina” din Mănăstiera Marea Lavră)

[RappY]

Asta am simțit-o și eu, că este lauda întregii Biserici. Le-am mai povestit și altora despre ce-am învățat despre Pr. Petroniu și toți au fost profund impresionați indiferent de confesiune. Zice la începutul episodului că nu era „un om al activității misionare” dar prin experiența sa duhovnicească iradia direct slava lui Dumnezeu. Așa e, am văzut oameni critici față de Biserică care se înmuiau și rămâneau fără cuvinte auzind despre Pr. Petroniu. Nu poți să rămâi impasibil când îl vezi pe Dumnezeu lucrând prin oameni oricât de înverșunat ai fi. Viața lui face mai mult decât o sută de cărți scrise și argumente teologice.

[RappY]

N-a fost niciun episod săptămâna asta, poate iau o pauză să pregătească următoarea serie.

[RappY]

https://www.youtube.com/watch?v=AQxx2k6c2LI

Mănăstirea Zografu

Sub ocrotirea Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, Mănăstirea Zografu veghează de peste 1000 de ani, fiind locuită de vlahi și bulgari în primele veacuri de la înființare și mai târziu rectitorită integral de Sf. Ștefan cel Mare. De-a lungul timpului, mănăstirea a continuat să beneficieze de ajutorul domnilor români, astfel încât Petru Rareș, Alexandru și Ruxandra Lăpușneanu, Ieremia Movilă, Neagoe Basarab, Radu cel Mare, Vintilă Vodă, Aron Vodă, Miron Barnovski, Vasile Lupu și Antioh Cantemir, fratele lui Dimitrie Cantemir, sunt înscriși în pomelnicul ctitorilor mănăstirii (Doxologia). Din veacul al XIX-lea, mănăstirea a început o perioadă de dezvoltare, devenind exclusiv bulgară. În 1965, în urma unor neînțelegeri, s-a descis să primească un stareț care nu era bulgar. Astfel, Pr. Dometie Trihenea a devenit primul român care să fi fost stareț la una din cele 20 de mănăstiri din Athos.

Cronologia vieții Pr. Dometie

• 1909-1922 - Copilărește în România (13 ani).
• 1922-1939 - Chilia ardelenească Sf. Ipatie (Mănăstirea Vatoped).
• 1939-1965 - Egumen la Sf. Ipatie (pe hârtie era Pr. Diomid Valasa, dar era blocat în România).
• 1965-1975 - Egumen al Mănăstirii Zografu.
• 1975-1985 - Egumen la Chilia Sf. Ipatie iar.

Părintele Dometie Trihenea - tămăduitor și cunoscător al inimilor

În primul episod din această serie, se discută în principal despre viața Pr. Dometie după ce a fost egumen la Mănăstirea Zografu, deci când era înapoi la Mănăstirea Vatoped, la Chilia Sf. Ipatie. Sunt oferite câteva detalii despre activitatea sa ca medic în Athos dar și despre harurile sale duhovnicești.

Mărturii de la:

• Arhim. Sava Hristodoulias (Chilia „Nașterea Maicii Domnului” - Mănăstirea Vatoped) *
• Schimonah Maxim Nikolopoulios (Mănăstirea Iviron)
• Arhim. Antipa Skandalakis (starețul Chiliei „Sfânta Ana”, Kareia, Mănăstirea Iviron)

* prima apariție în emisiune

[RappY]

https://www.youtube.com/watch?v=IUlnNDoj5x0

Cronologia vieții ieroschimonahului Ioan Guțu

• 1906 - Se naste în regiunea basarabeană Soroca;
• 1926 - La 19 ani se duce în Schitul Lacu în Athos, în acelasi an ca și Pr. Dionise Ignat;
  • Conform altor surse, se duce direct în Colciu;
• 1951 - Se duce în Chilia Sfântul Ioan Botezătorul – Colciu (Vatoped) unde va trăi în sihăstrie;
• 1996 - Se duce la Domnul la vârsta de 91 de ani.

Părintele Ioan Guțu. Ascetul tainic al Maicii Domnului

Despre românii din Sfântul Munte, Arhim. Antipa Skandalakis mărturisește că „românii erau niște oameni cu frică de Dumnezeu, nevoitori adevărați, oameni asceți, răbdători”, adăugând că Sfântul Paisie a zis astfel: „dacă vreți să vedeți monahism adevărat, autentic, mergeți la părinții români”.

Printre ei, ieroschim. Ioan Guțu era „o figură impresionantă, un monah liniștit și blând”. Cu haine rupte și mai mult tăcut, „Ioan face parte din categoria celor neluați în seamă, dar foarte cunoscuți în ochii lui Dumnezeu”. El „avea o fața luminoasă și atunci când îl priveai în ochi, aveai impresia că vezi oceanul”. Ducând o viață de pustnic, „urmărea să dobândaescă singurătatea, înstrăinarea, nearătarea, să nu aibă vizitatori, nu pentru că nu ar fi fost ospitalier (...) dar le evita pe toate acestea ca să păstreze ceea ce este mai de preț, pe Hristos”.

Pr. Ioan Guțu despre minuni: „Eu vreau să o văd pe Maica Domnului în viața cealaltă, nu în aceasta de aici.”

Mărturii de la:

• Arhim. Antipa Skandalakis (starețul Chiliei „Sfânta Ana”, Kareia, Mănăstirea Iviron)
• Ieroschim. Atanasie (Mănăstirea Zografu) *
• Ieroschim. Ciprian Giallouros (starețul Chiliei „Sfinții Arhangheli”, Mănăstirea Iviron)

* prima apariție în emisiune

[RappY]

Bun episodul ăsta dar oare doar un episod o să rămână pentru Pr. Dometie Trihenea? Nu mi s-a părut suficient să-i facă un portret mai puternic, să înțelegem viața sa duhovnicească mai bine.

[RappY]

https://www.youtube.com/watch?v=mqVh3GNt7I8

Părintele Ioan Guțu. Ieromonahul înainte văzător cu duhul

Pr. Ioan „era o fire enciclopedica”, citea mult, avea memorie bună, și știa foarte multe. „Era un bun cunoscător al tipicului Bisericii, foarte strict și sever în respectarea lui,” zicând „dacă chiar vrei să știi tipicul, trebuie să mă întrebi pe mine că sunt singurul care îl știu.”

Pe lângă cunoștințele sale era și „un ascet iubitor de slujbe” înalt înduhovnicit. „Vedea lucrurile din viitor, putea să prezică unele lucruri”, și spunea că „daca cumva nu se roagă în timpul nopții la Psaltire are atacuri din partea dracilor”.

Pr. Ioan:

• Cel mai rău lucru pentru un călugăr este necitirea cărților și cel mai bun este citirea cărților.
• Nu este o cinste să te călugărești, este pentru că nu ești vrednic, e haina pocăinței.

Mărturii de la:

• Ieroschim. Dionisie Alb (starețul Chiliei „Sfântul Gheorghe” - Colciu) *
• Schim. Ghimnazie Burlacu (Chilia „Sfinții Arhangheli” - Careia) *

* prima apariție în emisiune

[RappY]

https://www.youtube.com/watch?v=hvALJYRht6o

Cronologia vieții Pr. Dionisie Ignat

• 1909 - Se naște într-o comună din Botoșani.
• 1923 - Intră în Schitul Măgura la 14 ani, împreună cu fratele lui mai mare.
• 1926 - Merge în Athos cu fratele său.
• 1927 - Este tuns în monahism la Kapsala.
• 1931 - Este hirotonit ierodiacon.
• 1937 - Frații cumpără Schitul Colciu din Vatoped unde Dionisie este hirotonit ieromonah și vor reface schitul din temelii.
• 1945 - Este hirotesit duhovnic
• 1947 - România intră sub dictatura comunistă, anunțând vremuri grele pentru monahii din Athos.
• 1979 - La Chilia Colciu mai rămăseseră doar doi viețuitori: Pr. Dionisie și Pr. Ioan Șova, amândoi trecuți de 70 de ani.
• 1983 - Primul ucenic al Pr. Dionisie ajunge la Chilia Colciu - era un fost călugăr benedictin din Canada.
• 1989 - Revoluția înlătură comunismul din țară și or să înceapă să vină iar tineri.
• ~1995 - Își pierde vederea.
• 2004 - Trece la Domnul.

Părintele Dionisie Ignat și începuturile viețuirii sale monahale
În 1930, erau cam 450 de monahi români în Sfântul Munte. În 1945, după război, rămăseseră doar vreo 200. În anii 1970, erau mai puțin de 50 rămași. În această situație „prezența românească risca să înceteze” în Athos. În acest context, Pr. Dionisie a fost „unul dintre stâlpii prezenței monahale românești în Sfântul Munte”, prin intervenții la Patriarhie, cerând viețuitori și ajutoare pentru a păstra prezența românească în chiliile Athonite. La un moment dat, Pr. Dionisie îl implora pe Patriarhul Iustin să facă demersuri să continue viața monahala în Sfântul Munte. Știm că eforturile sale n-au fost zadarnice: la sfârșitul anilor 1970, încep să se trimită grupuri de monahi pentru a păstra făclia românească în Munte, cu precădere în Schitul Prodromu. Însă numai în anii 1990 or să înceapă să vină iar tineri din România pentru a fructifica mai departe eforturile de o viața ale Părintelui Dionisie.

Mărturii de la:

• Schim. Siluan Butiurcă (Chilia „Sfântul Gheorghe” - Colciu) *

* prima apariție în emisiune

[RappY]

https://www.youtube.com/watch?v=PI3jOQ8Dmdw

Duhul de nevoință al Părintelul Dionisie Ignat

În acest episod, se dezvăluie mărturiile cuvioșilor greci despre monahii români. Despre români, Arhim. Elisei Raptis mărturisește: „Observam harismele lor, distingeam la acești părinți sărăcia, lepădarea de lume, simplitatea pe care o aveau, dar și duhul de rugăciune. Erau, cu adevărat, oameni uitați de lume, dar alipiți de Dumnezeu.”

Venit în Athos să se nevoiască și să „mănânce rădăcini”, „Gheroda Dionisie a fost o personalitate a secolului XX, a cărui lucrare se observă intens în Sfântul Munte”, fiind „receptat în mod unanim”.

În primii ani, a trebuit să muncească încontinuu, păstrând o nevoință aspră. Cu toate acestea, ”simțeai un har aparte atunci când te aflai în preajma lui. (...) Gheronda Dionisie era, la propriu, o floare înmiresmată a Sfântului Munte. Gheronda chiar răspândea mireasmă. Atunci când venea la Vatoped, luam binecuvântare de la el, iar mâna lui răspândea mireasmă. (...) Era omul bucuriei, era un om care răspândea bucurie, pentru că el însuși era un om bucuros. Gheronda era omul Învierii.”

Pr. Dionisie de la Colciu: „Deși erau ani grei, era multă binecuvântare (har), foarte multă binecuvântare. Acum este mult mai ușor în vremea noastră, dar binecuvântarea pe care o avem este mai puțină.”

Mărturii de la:

• Arhim. Elisei Raptis (starețul Mănăstirii Simonos Petra)
• Schimonah Maxim Nikolopoulios (Mănăstirea Iviron)
• Ieroschim. Teofil (Mănăstirea Pantocrator) *
• Arhim. Nifon (starețul Mănăstirii „Sfântul Nectarie”, Glyfada, Grecia)

* prima apariție în emisiune

[RappY]

https://www.youtube.com/watch?v=zqxKUFoU8es

Părintele Dionisie Ignat, lucrător tainic al virtuților

Cei ce l-au văzut pe Pr. Dionisie, au observat că „prezența sa avea ceva aparte” și că era „purtător de Hristos”. El „vorbea despre cele două vârfuri are virtuților”: smerita cugetare și dragostea. Dar mai ales le vorbea „despre smerenie. Neîncetat ne vorbea,” mărturisind astfel: „Eu am venit în Sfântul Munte să trăiesc smerenia”.

Astfel, starețul Mănăstirii Vatoped l-a întrebat odată de ce stă în chilia de deasupra grajdului, unde mirosul de la animale intră în chilie. Pr. Dionisie a răspuns: „Când am venit ca frate începător, starețul meu m-a condus la această chilie, zicându-mi: «Aceasta este chilia ta și în această chilie vei rămâne până vei muri!». Iar eu fac ascultare desăvârșită de starețul meu și voi rămâne în această chilie, în care am venit, până voi muri.”

Mărturii de la:

• Schim. Nikodimos Rantsios (epitropul Mănăstirii „Sfântul Pavel”)
• Ieroschim. Ciprian Giallouros (starețul Chiliei „Sfinții Arhangheli”, Mănăstirea Iviron)
• Ieroschim. Ignatie Bozianu (starețul Chiliei „Sfântul Ipatie”, Mănăstirea Vatoped) *
• Arhim. Efrem Koutsou (starețul Mănăstirii Vatoped) *

* prima apariție în emisiune