călugăria pe viață, cât de serios e respectată

[George R.]

În prealabil postat de AlinB

E o ispita, o cadere? Categoric.

Si e bine ca cei care se gandesc la monahism sa aiba si exemplul asta ca reper in alegerile lor.
Calugaria reala, din vremurile noastre, nu e ca in Pateric, in ziua de azi calugarul e mai aproape de lume decat de pustie, si ca urmare si ispitele au un anumit specific, care nu e usor de prevazut si infruntat.

Ca e bun sau rau ca om, se mantuieste sau nu in conditiile astea, nu e cazul sa judecam noi..

Mai ales ca nu se stie daca peste cativa ani nu are sa fie inapoi in manastire.

era fie in 1981 sau 1983. sihastria, judetul neamt. am asistat, impreuna cu multi alti oameni, "civili" si calugari, la urmatoarea scena, desprinsa din fellini: staretul, beat, a cantat si a dansat pe masa! asa ca lasati-o mai moale cu monahii care rezista ispitei...

[caminaris]

În prealabil postat de George R.

era fie in 1981 sau 1983. sihastria, judetul neamt. am asistat, impreuna cu multi alti oameni, "civili" si calugari, la urmatoarea scena, desprinsa din fellini: staretul, beat, a cantat si a dansat pe masa! asa ca lasati-o mai moale cu monahii care rezista ispitei...

cred ca mi s-a intamplat si mie sa vad ca un staret se imbata in fiecare seara si am fost destul de dezamagit dar, mai tarziu, mi-a explicat un calugar mai in varsta (eu credeam ca are vreo 35 de ani ca nu avea nici-un fir de par alb in cap dar surpriza... avea 60) ca pe cei mai buni dintre noi ii munceste diavolul cel mai tare, iar Dumnezeu permite asta ca sa se smereasca si/sau ca sa-l incerce etc., astfel sa le dispara gandurile de mandrie de care sunt cuprinsi uneori sau alte ganduri necucernice care ne mai trec prin cap.

oricum ar fi toate sunt cu un scop

Daca Dumnezeu isi retrage harul de la cineva o face din mai multe motive dar in primul rand il ajuta pe acel om la mantuire si probabil si pe altii prin acea cadere a lui...

povesteste Sf Cuv Paisie Aghioritul un episod asemanator intamplat siesi.

[Iorest]

În prealabil postat de caminaris

cred ca mi s-a intamplat si mie sa vad ca un staret se imbata in fiecare seara si am fost destul de dezamagit dar, mai tarziu, mi-a explicat un calugar mai in varsta (eu credeam ca are vreo 35 de ani ca nu avea nici-un fir de par alb in cap dar surpriza... avea 60) ca pe cei mai buni dintre noi ii munceste diavolul cel mai tare, iar Dumnezeu permite asta ca sa se smereasca si/sau ca sa-l incerce etc., astfel sa le dispara gandurile de mandrie de care sunt cuprinsi uneori sau alte ganduri necucernice care ne mai trec prin cap.

oricum ar fi toate sunt cu un scop.

Eu am auzit de mănăstiri destul de stricte şi cu alcoolul, adică îţi face cineva observaţie frate doar un pahar, sau două, deja ai depăşit depinde şi de mănăstire.

Cel mai urât păcat la un monah nu e neapărat beţia, ci sodomia, curvia, erezia şi arivismul fuga după funcţii bisericeşti, intrarea în monahism cu gând viclenesc de a fi stareţ, episcop, mitropolit, căutarea de prieteni influenţi care să-l propulseze spre scaune mari.

Apoi ar mai fi şi zgârcenia să nu se facă milostenie, mănăstirile care nu fac milostenie se ridică Harul de la ele.