Ce rost are viata?

[Krautrock]

În prealabil postat de Demetrius

Nu te mai poti des-boteza, tot asa cum nu mai poti sa nu te fi nascut, prin urmare esti tot asa de crestin pe cat esti de om. Nu mai poti face abstractie de aceasta realitate obiectiva. Ca tu esti subiectiv si nu-ti convine e o alta problema, pe care o gestionezi la fel de imatur ca subiectele de mai sus pe care le-ai "inchis".

Înainte de a fi creștin am fost om. Sau credeți că nebotezații nu sunt oameni? Probabil. Credeți că ar trebui să închid discuția din acest punct de vedere? Dacă doriți, continui...

În prealabil postat de Demetrius

Nu mai poti face abstractie de aceasta realitate obiectiva.

Halal realitate! Problema e tocmai că religia e rău certată cu realitatea. În cărțile voastre de teologie se vorbește despre Dumnezeu. Există enumerate o groază de argumente logice că Dumnezeul acesta există. Însă toate aceste argumente au fost infirmate ca fiind din punct de vedere logic incorecte. Și totuși ele continuă să apară în cărțile de teologie. Rămâne să ne întrebăm: ce e mai important pentru creștini, adevărul sau credința? realitatea din afara noastră sau acea realitate pe care ne-o construim în mintea noastră? Un om care crede ceva greșit pentru că nu are dovezi că greșește e pur și simplu un om indus în eroare. Un om care continuă să creadă ceva în ciuda tuturor dovezilor care sunt împotriva lui e însă un om care are o problemă de moralitate. Apropo, când veți scoate din cărțile voastre argumentele în sprijinul existenței lui Dumnezeu? Sau e bună minciuna atunci când e în avantajul vostru?

Eu cred că omul e o ființă care are întipărită în suflet nevoia de adevăr. El poate greși. Poate să creadă în lucruri care nu au nicio legătură cu realitatea însă posedă instrumentele care îi permit să rupă legătura cu eroarea. Și unul dintre aceste instrumente e logica. Teologia creștină a fost construită pe Biblie (plus tradiție) și pe logică. Atunci când acuză logica spunând că omul nu poate ajunge la adevăr de unul singur, teologia își distruge propriile fundamente, deoarece, până la urmă, teologia a fost construită de oameni. Și chiar dacă ea ar fi fost produsă în urma unei intervenții divine, fără logică teologia nu poate fi înțeleasă de oameni. De altfel nimic nu poate fi înțeles în absența logicii. Fără aceasta nu există gândire. Există emoție, există convingere, există chiar credință. Da, există oameni care cred un lucru chiar dacă sunt incapabili să arate de ce cred acel lucru. Este credința creștină așa ceva? Dacă ați început să înjurați logica, probabil. Dacă vă e teamă să vă puneți întrebări referitoare la fundamentele credinței voastre, mai mult ca sigur.

În prealabil postat de Moroco

Rostul vietii este sa cautzi si sa gasesti scopul ei suprem dat de Dumnezeu.

Credeam că scopul vieții e să faci în orice moment în așa fel încât să fii un om bun. Și credeam de asemenea că omul are suficientă minte și judecată să știe ce trebuie să facă și ce nu trebuie să facă, fără să fie nevoie ca o instanță supremă să-l împingă de la spate în orice moment. Sau credeți că suntem atât de idioți încât suntem lipsiți de simțul adevărului și dreptății?

Dacă am fi lipsiți de simțul adevărului și dreptății am mai putea fi învinuiți atunci când facem ceva rău? Poți da în judecată vita lipsită de judecată care a mâncat iarba de pe tarlaua vecinului? Logica, bat-o vina! Nu scăpăm deloc de ea...

[Demetrius]

În prealabil postat de Krautrock

Înainte de a fi creștin am fost om...

Si-acum de ce nu mai esti? Nu mai vrei?

[Krautrock]

În prealabil postat de Demetrius

Si-acum de ce nu mai esti? Nu mai vrei?

Dacă aș fi rău, aș răspunde că în momentul de față nu mai sunt om pentru că sunt creștin. Dar ar însemna să am aceeași gândire sofistică precum dumneavoastră. Și în plus nu vreau să spun neadevăruri de genul că aș fi creștin.

În prealabil postat de Moroco

Oare n-a dovedit Hristos cine este Adevarul cu varf si indeasat iertand chiar rastignit pe sf. Cruce spunand ca omul, saracul de el, nu stie ce face?

Păi tocmai că nu a dovedit. O simplă poveste nu e o dovadă mai ales că nici nu avem vreun motiv să credem că e reală în afară de faptul că povestea e scrisă în Biblie. Nici dacă Hristos ar fi fost un personaj real, n-ar fi o dovadă. În fața unei dovezi nu se mai poate comenta. Dacă e corectă n-ai cum să nu o accepți decât dacă nu ești în stare să înțelegi o dovadă. Nimeni nu se îndoiește de faptul că 1+1=2. Și cu existența lui Dumnezeu ar trebui să fie la fel. Dar nu e așa, având în vedere că lumea încă se mai ceartă pe această temă, iar cei care vin cu dovezi se miră că ele nu sunt băgate în seamă sau și mai rău, că sunt infirmate una câte una. Infirmate prin dovezi. Iar ca să dovedești că un lucru nu e adevărat e suficientă o singură dovadă care să îl infirme. Nu e nevoie de mai multe.Dacă ar exista măcar o singură dovadă validă că Dumnezeu e real, nu cred că ar fi o problemă ca majoritatea oamenilor să o accepte așa cum acceptă că 1+1=2.

În prealabil postat de gpalama

Ce rost are moartea?

Păi are vreun rost? Poate că pentru unii are. Unii se spânzură ca să scape de suferințe. Alții se omoară pentru un ideal cum ar fi națiunea sau credința. Alții mor pur și simplu pe cale naturală crezând că pe lumea cealaltă vor fi răsplătiți sau mor temându-se că vor avea parte de chinuri veșnice. Pentru dumneavoastră ce rost are moartea? Poate mai adăugăm unul pe lângă cele ce le-am enumerat.

În prealabil postat de sergiu8

Rostul vieții e dobândirea mântuirii, a vieții și fericirii veșnice.
Dacă trăim și nu ne mântuim, mai bine nu ne naștem.

Atâta vreme cât omul nu-și propune ca rost al vieții să dea cu ciomagul în ceilalți, să le scoată ochii și să-și bată joc de ei ca de niște zdrențe cred că e bine. Cât despre naștere, nu noi alegem să ne naștem și nu cred că ar fi corect să le dăm oamenilor în cap și să-i aducem în starea de dinainte de naștere numai pentru că nu-și propun ca scop să se mântuiască. Deci să-i lăsăm pe oameni să se nască și să-și vadă de treaba lor.

În prealabil postat de sergiu8

Așa este....

O părere personala: cred ca e nevoie de cateheza în zilele noastre la toată lumea, de la prunci la vârstnici.

E atat de multa necredința, apostazie, păgânism,erezii și sectarisme.
Apar ca ciupercile după ploaie mereu si mereu ideologii (vechi sau reinventate) care ataca Adevărul.

De 30 de ani la noi se face religie în școli. Care e rezultatul? Zero. Cu toată cateheza ce se face, societatea devine tot mai secularizată. Nu ateii sunt vinovați că devin atei, ci credincioșii că nu sunt capabili să arate că dețin vreun adevăr. Cine să-i învețe pe oameni? Unii care vin să le predice idei confuze? Cine să fie modele pentru oameni? Unii care vând parohii pe bani și risipesc fonduri publice pe proiecte megalomane? Cine să-i învețe pe oameni să nu iubească lucrurile lumești? Unii care se plimbă în mașini de lux sau umblă pe șosele escortați de poliție cu girofarurile aprinse? (caz real! se făcuse verde la semafor și mi-a tăiat calea un microbuz cu popi aflați în misiune. Probabil uitaseră că se poate merge pe jos și fără gardă de corp.)

În prealabil postat de sergiu8

Eu zic ca nici 1% din cei din jur (vecini,colegi de serviciu și șefi, oameni de pe strada,participanți la trafic, rude și prieteni chiar) n-au habar sau interes de subiecte legate de credință.

Oare cât de interesante mai pot fi subiectele despre credință? Poate la fel de interesante cum erau pentru conquistadori miturile aztecilor, adică deloc. Există momente în care anumite idei își pierd energia, intră într-un fel de agonie si s-ar putea să asistăm la un fenomen de acest fel. Treizeci de ani de religie și niciun rezultat... e semn rău. Iar la noi lucrurile stau relativ bine. Vreo 89% dintre români se declară religioși, chiar dacă realitatea e probabil alta. În țările din vest lucrurile au intrat însă rău în derivă și nu sunt semne că religia are să-și mai revină acolo vreodată. Iar la câte boroboațe a făcut Kiril al Moscovei, s-ar putea ca și Rusia, polul ortodoxiei, să o ia la vale atunci când rușii mai educați vor vedea cât de adânc a intrat biserica în noroiul politicii. Dar până la urmă nimeni nu poate prevedea viitorul cu exactitate. Însă anumite tendințe există.

În prealabil postat de sergiu8

Ma întristează când văd unde am ajuns și încotro ne îndreptăm oare Doamne?!....

Quo vadis? Către un alt fel de societate. Dar s-au mai întâmplat asemenea transformări și nu e prima oară. Și poate că lucrul acesta nici nu e cel mai grav. Vor fi poate altele mult mai periculoase!

[Moroco]

În prealabil postat de Krautrock

Înainte de a fi creștin am fost om. Sau credeți că nebotezații nu sunt oameni?

Halal realitate! Problema e tocmai că religia e rău certată cu realitatea.


În cărțile voastre de teologie se vorbește despre Dumnezeu. Există enumerate o groază de argumente logice că Dumnezeul acesta există. Însă toate aceste argumente au fost infirmate ca fiind din punct de vedere logic incorecte. Și totuși ele continuă să apară în cărțile de teologie. Rămâne să ne întrebăm: ce e mai important pentru creștini, adevărul sau credința? realitatea din afara noastră sau acea realitate pe care ne-o construim în mintea noastră? Un om care crede ceva greșit pentru că nu are dovezi că greșește e pur și simplu un om indus în eroare. Un om care continuă să creadă ceva în ciuda tuturor dovezilor care sunt împotriva lui e însă un om care are o problemă de moralitate. Apropo, când veți scoate din cărțile voastre argumentele în sprijinul existenței lui Dumnezeu? Sau e bună minciuna atunci când e în avantajul vostru?

Eu cred că omul e o ființă care are întipărită în suflet nevoia de adevăr. El poate greși. Poate să creadă în lucruri care nu au nicio legătură cu realitatea însă posedă instrumentele care îi permit să rupă legătura cu eroarea. Și unul dintre aceste instrumente e logica. Teologia creștină a fost construită pe Biblie (plus tradiție) și pe logică. Atunci când acuză logica spunând că omul nu poate ajunge la adevăr de unul singur, teologia își distruge propriile fundamente, deoarece, până la urmă, teologia a fost construită de oameni. Și chiar dacă ea ar fi fost produsă în urma unei intervenții divine, fără logică teologia nu poate fi înțeleasă de oameni. De altfel nimic nu poate fi înțeles în absența logicii. Fără aceasta nu există gândire. Există emoție, există convingere, există chiar credință. Da, există oameni care cred un lucru chiar dacă sunt incapabili să arate de ce cred acel lucru. Este credința creștină așa ceva? Dacă ați început să înjurați logica, probabil. Dacă vă e teamă să vă puneți întrebări referitoare la fundamentele credinței voastre, mai mult ca sigur.

Credeam că scopul vieții e să faci în orice moment în așa fel încât să fii un om bun. Și credeam de asemenea că omul are suficientă minte și judecată să știe ce trebuie să facă și ce nu trebuie să facă, fără să fie nevoie ca o instanță supremă să-l împingă de la spate în orice moment. Sau credeți că suntem atât de idioți încât suntem lipsiți de simțul adevărului și dreptății?

Dacă am fi lipsiți de simțul adevărului și dreptății am mai putea fi învinuiți atunci când facem ceva rău? Poți da în judecată vita lipsită de judecată care a mâncat iarba de pe tarlaua vecinului? Logica, bat-o vina! Nu scăpăm deloc de ea...

Draga domnule, vad ca ati ajuns om... om ”bun”... om ateu...
Nu va invinovatesc pentru ca asta va baga in cap lumea cu toate scolile si universitatile ei pentru interesele ei. E firesc ca la un momendat sa credeti si sa acceptati de bun ceea ce ati fost obligat sa invatati caci scolile sunt obligatorii iar ca sa treci examenele la facultati esti obligat sa inveti si sa iei de bun toate teoriile si toate ”adevarurile” predate acolo, vezi darvinismul, creationismul bing-bangist, teoriile stiintifice ale globalismului materialist-dialectic, vezi toata justitia si libertatea lumii, toate razboaile imperialiste spre distrugere si ocupatie, spre silnicie... deci esti stapanit de credinta in aceste duhuri lumesti necurate, eretice, esti otravit si te crezi mare erou al adevarului eretic pana la ateism.

Defapt ce marturisesti dumneata ca lumină revolută e din pacate duhul de parvenire al omului ”smintisor”-”stiintific”-”informat-informator” caruia ii place se se înalțe, sa se laude si sa se slaveasca pe sine insusi mai mult si mai presus decat orice si oricine.

Deci ce crezi dumneata? De ce oare omul lumesc tinde spre parvenitism pana la ateism, spre necredinta satanista sustinand din toate puterile duhul lumesc ateist? Pai ce crezi ca s-ar intampla cu el si cu lumea lui daca omul ar recunoaste dovezile si existenta lui Dumnezeu care a zis prin Hristos: ”Eu sunt Alpha si Omega, Începutul si Sfârșitul... Calea, Adevarul si Viata... cine crede in Mine si în Cel ce M-a trimis (Tatal si Duhul Sfant) se va mantui iar cel ce nu va crede se va osandi”...

Oare n-a dovedit Hristos cine este Adevarul cu varf si indeasat iertand chiar rastignit pe sf. Cruce spunand ca omul, saracul de el, nu stie ce face?

Deci ce crezi ca face omul? Iți zic io ce face: OBROC, asta lucreaza toata ziua toti obrocistiintificii si ereticii pana ajung la ateism, adica la omul-pamant, omUl-obroc care se intorce in pamant de frica luminii care i-ar putea vadi pe cele ascunse cu care da mereu sa se ascunda ca sa le poata face pe ele, pacatele, necredintele, parvenitismul si ipocrismul, cruzimea rautatii, desfranare, pedofilia-inselarii iubirii.... daca s-ar putea chiar in lumina sau inaintea Domnului si a sfintilor ingeri, adica obrocul desavarsit in obrocistiintza stiintelor necurate, ca sa poata blestema, huli si manca din blestem k gLumea ”libera” plina de gurile rele parvenite si de sarcazmul ei ipocrit si desfranat.

Realizezi?

Iar fara Lumina adevarului Asdevarat cum ar putea lucra cineva rabdarea smerit-blanda a inimii si mantuitoare dezvinovatind mereu aproapele si calaul?

[gpalama]

Ce rost are moartea?