Ce inseamna a huli impotriva duhului sfant?

[Krautrock]

În prealabil postat de Moroco

A huli înseamnă nu numai că nu crezi în Dumnezeu, că nu asculţi de poruncile Lui, de trimişii şi aleşii Săi ci mai ales că eşti un contrazicător, un adversar crud şi rău, un spurcător şi un înrăitor furios şi mincinos, un ispititor păcătos şi un denigrator criminal de credinţă, de iubire, de supunere, de speranţă, de bunătate, de pace, de viaţă, de libertate, de binecuvântare.

Domnule Moroco, pentru ceea ce am sa scriu in continuare ar fi trebuit sa citez intreaga dumneavoastra postare. Haideti sa facem un exercitiu de semantica, anume sa cautam in textul pe care l-ati scris toate cuvintele cu incarcatura negativa. Ma rezum totusi la fragmentul pe care l-am citat mai sus. Deci sa incepem. Avem asa: a huli, contrazicator, adversar, crud, rau, spurcator, inraitor, furios, mincinos, ispititor, pacatos, denigrator, criminal si aproape ca am epuizat paragraful. Cam multa ura pe metru patrat! Nu ma aventurez sa fac o lista bazata pe intregul text al dumneavoastra pentru ca ma tem sa nu depasesc numarul de cuvinte permise pentru o postare. Mi-a dat cineva la un moment dat sa citesc o carte adventista scrisa de Ellen White (Tragedia veacurilor). Va marturisesc faptul ca dupa prima pagina mi s-a facut rau. Am incercat aceeasi senzatie pe care o simt si acum in urma lecturii dumneavoastra.

Iar acum sa trecem la lucruri mai placute, poate ca are sa ni se risipeasca senzatia aceasta de disconfort pe care probabil orice om ar simti-o in fata acestei orori de text.

Am scris de-a lungul vremii multe lucruri pe acest forum. Unele probabil i-au deranjat pe multi. Am criticat Biblia si ortodoxia la greu si probabil unii au considerat ca l-am hulit pe Domnul. Daca ne-am lua dupa ceea ce ati scris dumneavoastra, chiar asta am facut. Si chiar daca uneori am zis ca credinta e prin unele aspecte o prostie sau chiar un lucru periculos, am gandit intotdeauna ca religia, credinta, Dumnezeu sau Biblia sunt cele mai umane lucruri de pe acest pamant si deci trebuie sa le intelegem atat maretia cat si limitarile.

Si pentru ca Biblia pe care se bazeaza religia crestina e in cea mai mare parte o poveste despre modul in care Dumnezeu si-a condus lumea de-a lungul timpului, vom vorbi despre aceasta poveste in continuare. Pe langa Biblie mai exista si traditia, iar daca doriti o inseram si pe aceasta aici.

Despre ce ne vorbeste Biblia (si traditia)? Despre niste oameni. Despre un Adam caruia ii vine pofta sa manance niste fructe si o face chiar daca stie ca n-are voie, despre un Dumnezeu care se infurie si il da afara din Eden, despre un Cain care isi ucide fratele din invidie, despre un Samson care e atat de tare cand e vorba de barbati, dar e atat de slab cand vine vorba de o femeie. Apropo, imi place pasajul cand acesta ucide o intreaga armata de filisteni folosindu-se doar de o falca de magar. E de-a dreptul simpatic. La fel cum e simpatic si David atunci cand omoara un filistean masiv si fioros cu o prastie, asta pentru a adeveri proverbul ca nu conteaza inaltimea, ci conteaza istetimea. Ba chiar si Iisus Hristos are momentele lui de tarie si slabiciune. Se infurie cand vede negustorii din fata templului si le rastoarna tarabele, e de-a dreptul impresionant cand umbla pe apa, da dovada de badaranie cand la nunta din Cana isi apostrofeaza mama si spune ca tovarasii sai sunt adevaratii frati si surori, comportandu-se de parca ar vrea sa zica "Lasa-ma in pace, mama, ca sunt cu baietii si facem vin". Iar in scena crucificarii e de-a dreptul un personaj tragic. Pana si Dumnezeu Tatal apare ca un om, insa la scara mai mare. E gelos pe alti zei, ii pare rau de modul in care a facut lumea si la fel ca un zidar perfectionist o renoveaza printr-un potop, se ia la bataie cu Iacob, se pune sa scrie cu mana sa tablele legii crezand probabil ca Moise va face oarecari greseli de redactare si nu in ultimul rand isi trimite propriul fiu pe pamant pentru a-i da o soarta tragica. Exemplele ar putea desigur continua.

Daca citim crestinismul printr-o asemenea cheie de lectura, nu putem decat sa lasam la o parte ura si sa privim lucrurile cu calm si bunavointa. Doar suntem oameni! Sau cel putin ar trebui! Crestinismul le-a aparut la inceput unora ca o ideologie ce inlocuia agresivitatea si ura cu blandetea si bunavointa. A fost o simpla iluzie. Crestinismul e ceva mult prea uman ca sa nu contina si partea aceea rea a sufletului omenesc. Pana la urma, potrivit lui Iisus, personajul principal, povestea lumii aceasteia se va termina nu numai in Noul Ierusalim, ci si in iazul cel de foc.

Dar pana la urma, fiecare sa faca si sa gandeasca cum crede. Prefer sa hulesc in mod calm si binevoitor decat sa binecuvantez prin cuvinte pline de ura. Iar voi nu trebuie sa luati in considerare ceea ce spune un necredincios deoarece veti risca sa ajungeti la randul vostru necredinciosi si sa deveniti, astfel, tinta blestemelor.

[Moroco]

În prealabil postat de Krautrock

Domnule Moroco, pentru ceea ce am sa scriu in continuare ar fi trebuit sa citez intreaga dumneavoastra postare. Haideti sa facem un exercitiu de semantica, anume sa cautam in textul pe care l-ati scris toate cuvintele cu incarcatura negativa. Ma rezum totusi la fragmentul pe care l-am citat mai sus. Deci sa incepem. Avem asa: a huli, contrazicator, adversar, crud, rau, spurcator, inraitor, furios, mincinos, ispititor, pacatos, denigrator, criminal si aproape ca am epuizat paragraful. Cam multa ura pe metru patrat! Nu ma aventurez sa fac o lista bazata pe intregul text al dumneavoastra pentru ca ma tem sa nu depasesc numarul de cuvinte permise pentru o postare. Mi-a dat cineva la un moment dat sa citesc o carte adventista scrisa de Ellen White (Tragedia veacurilor). Va marturisesc faptul ca dupa prima pagina mi s-a facut rau. Am incercat aceeasi senzatie pe care o simt si acum in urma lecturii dumneavoastra.

Iar acum sa trecem la lucruri mai placute, poate ca are sa ni se risipeasca senzatia aceasta de disconfort pe care probabil orice om ar simti-o in fata acestei orori de text.

Am scris de-a lungul vremii multe lucruri pe acest forum. Unele probabil i-au deranjat pe multi. Am criticat Biblia si ortodoxia la greu si probabil unii au considerat ca l-am hulit pe Domnul. Daca ne-am lua dupa ceea ce ati scris dumneavoastra, chiar asta am facut. Si chiar daca uneori am zis ca credinta e prin unele aspecte o prostie sau chiar un lucru periculos, am gandit intotdeauna ca religia, credinta, Dumnezeu sau Biblia sunt cele mai umane lucruri de pe acest pamant si deci trebuie sa le intelegem atat maretia cat si limitarile.

Si pentru ca Biblia pe care se bazeaza religia crestina e in cea mai mare parte o poveste despre modul in care Dumnezeu si-a condus lumea de-a lungul timpului, vom vorbi despre aceasta poveste in continuare. Pe langa Biblie mai exista si traditia, iar daca doriti o inseram si pe aceasta aici.

Despre ce ne vorbeste Biblia (si traditia)? Despre niste oameni. Despre un Adam caruia ii vine pofta sa manance niste fructe si o face chiar daca stie ca n-are voie, despre un Dumnezeu care se infurie si il da afara din Eden, despre un Cain care isi ucide fratele din invidie, despre un Samson care e atat de tare cand e vorba de barbati, dar e atat de slab cand vine vorba de o femeie. Apropo, imi place pasajul cand acesta ucide o intreaga armata de filisteni folosindu-se doar de o falca de magar. E de-a dreptul simpatic. La fel cum e simpatic si David atunci cand omoara un filistean masiv si fioros cu o prastie, asta pentru a adeveri proverbul ca nu conteaza inaltimea, ci conteaza istetimea. Ba chiar si Iisus Hristos are momentele lui de tarie si slabiciune. Se infurie cand vede negustorii din fata templului si le rastoarna tarabele, e de-a dreptul impresionant cand umbla pe apa, da dovada de badaranie cand la nunta din Cana isi apostrofeaza mama si spune ca tovarasii sai sunt adevaratii frati si surori, comportandu-se de parca ar vrea sa zica "Lasa-ma in pace, mama, ca sunt cu baietii si facem vin". Iar in scena crucificarii e de-a dreptul un personaj tragic. Pana si Dumnezeu Tatal apare ca un om, insa la scara mai mare. E gelos pe alti zei, ii pare rau de modul in care a facut lumea si la fel ca un zidar perfectionist o renoveaza printr-un potop, se ia la bataie cu Iacob, se pune sa scrie cu mana sa tablele legii crezand probabil ca Moise va face oarecari greseli de redactare si nu in ultimul rand isi trimite propriul fiu pe pamant pentru a-i da o soarta tragica. Exemplele ar putea desigur continua.

Daca citim crestinismul printr-o asemenea cheie de lectura, nu putem decat sa lasam la o parte ura si sa privim lucrurile cu calm si bunavointa. Doar suntem oameni! Sau cel putin ar trebui! Crestinismul le-a aparut la inceput unora ca o ideologie ce inlocuia agresivitatea si ura cu blandetea si bunavointa. A fost o simpla iluzie. Crestinismul e ceva mult prea uman ca sa nu contina si partea aceea rea a sufletului omenesc. Pana la urma, potrivit lui Iisus, personajul principal, povestea lumii aceasteia se va termina nu numai in Noul Ierusalim, ci si in iazul cel de foc.

Dar pana la urma, fiecare sa faca si sa gandeasca cum crede. Prefer sa hulesc in mod calm si binevoitor decat sa binecuvantez prin cuvinte pline de ura. Iar voi nu trebuie sa luati in considerare ceea ce spune un necredincios deoarece veti risca sa ajungeti la randul vostru necredinciosi si sa deveniti, astfel, tinta blestemelor.

Dragul meu, citind textele scrise te simti urat si inrait de mine si ti se seteaza o stare neplacuta si trista, suicidara? Iarta-ma, si te rog incearca sa-ti dai seama ca Dumnezeu nu se lupta cu omul, fapturile si creaturile dorind sa le starpeasca de pe fata pamantului si sa le arunce in iad ci din contra, Domnul lupta si se razboieste cu pacatele lumii care-si fac casa in om si omul simte o stare buna, blanda si placuta si numeste acea stare cazuta: "Rai" lumesc in care se ascunde toata viata ca omul sa uite de Tatal cel Adevarat si de fratii lui cei drepti, sa uite de Credinta si sa se autodistruga cu inconstienta sau culmea, sa se distruga iata tocmai cu cunoasterea pacatelor, a binelui si raului prin neascultare si pacatuire ca sa se dea intelept sau puternic mandrindu-se apoi cu stiinta ca un invincibil, asa cum se inchipuia Ahile, marele razboinic al mitologiei Greciei antice, se crede invincibil daca mama lui l-a botezat in invincibilitate scufundandu-l in potiunea magica blestemata a druizilor tinandu-l de glezna, lumea bagand astfel in capul oamenilor ca moartea "eroului" grec s-a datorat faptului ca n-a fost scufundat in intregime in blestem si hula, in vrajitoria cu care a fost facuta potiunea. Fraierii ca mine si ca tine au crezut in povestile astea sateiste si in legendele viclene care au fost raspandite iata pe scara larga in lume incat nu exista familie care sa nu fi cititi legendele olimpului si nu exista sportiv care sa nu ravneasca la medalii olimpice sau la demoncratia sateista. Deci da, desi nu sunt in stare, ma stradui sa-mi urasc propriile pacate si sa te impartasesc de ura mea... din pacate, mai mult ca sa ma laud. Recunosc.

[Krautrock]

În prealabil postat de Moroco

Dragul meu, citind textele scrise te simti urat si inrait de mine si ti se seteaza o stare neplacuta si trista, suicidara?

N-am vorbit nicaieri despre stari suicidare si nu ma simt deloc mai inrait decat inainte. E pana la urma un lucru anormal sa incerci da devii mai rau pentru ca altii se exprima intr-un mod agresiv.

Desigur e neplacut sa citesti texte cu incarcatura negativa. Iar crestinii se pricep de minune la asa ceva, daca ar fi sa ma gandesc doar la blestemele lui Vasile cel Mare care l-ar umple de oroare pe oricare om doritor de liniste sufleteasca. Asa ca nu ma mira deloc sa citesc texte in care la fiecare al treilea cuvant se insereaza cate un termen horror.

În prealabil postat de Moroco

Fraierii ca mine si ca tine au crezut in povestile astea sateiste si in legendele viclene care au fost raspandite iata pe scara larga in lume incat nu exista familie care sa nu fi cititi legendele olimpului si nu exista sportiv care sa nu ravneasca la medalii olimpice sau la demoncratia sateista.

Domnule Moroco, eu nu cred in prostii. Nu cred nici in legendele lui Hesiod despre zeii Olimpului, desi consider totusi ca Teogonia lui in care e vorba despre acesti zei nu e o prostie. In acest caz toata literatura care e fictiune ar fi o prostie. Or un om care crede ca operele de fictiune sunt idiotenii da dovada de un orizont de gandire foarte limitat. Pe de alta parte povestile vechii Grecii n-au nicio legatura cu satanismul. Satanismul despre care vorbiti e o inventie a lumii crestine, as putea spune, e incifrat in structura gandirii crestine conform careia omul poate sa aleaga doar intre doua lucruri: Dumnezeu si Diavolul. Antichitatea n-avea nicio legatura cu aceste lucruri. Era o lume fundamental diferita de lumea noastra, asa cum sunt diferite culoarea alba si nota Do, adica n-au nimic in comun. Prin urmare sa nu amestecam lucrurile pentru ca nu vom mai intelege nimic, doar ne vom invarti in jurul propriilor noastre idei.

De asemenea nu inteleg ce aveti impotriva medaliilor olimpice. Poate ca nu va convine sportul si miscarea, sau poate ca nu va convine competitia. Ce-i drept, sportul vazut la televizor nu e sport adevarat. Adevaratul sport e cel ce iti pune in miscare oasele. Dar sa nu dam totusi cu pietre in cei ce vor sa faca performanta pentru ca vom risca sa incurajam lenea si autosuficienta de care e plina lumea aceasta.

Iar acum despre democratie despre care spuneti ca e satanista. Daca ar fi sa dam la o parte democratia ca mod de conducere a societatii, ne-ar mai ramane doua posibilitati: fie sa traim intr-o societate anarhica in care orice individ sa poata sa-si faca de cap, fie sa traim intr-o societate in care un singur individ isi face de cap in detrimentul libertatii celorlalti. Deci alegeti: vreti sa traiti in haos sau vreti sa traiti intr-o inchisoare? Eu stiu la ce va ganditi: la o societate condusa de popi. Am avut asa ceva si n-a fost deloc bine. Oricum n-a fost bine pentru omul de rand. Popii au trait insa bine.

În prealabil postat de Moroco

Deci da, desi nu sunt in stare, ma stradui sa-mi urasc propriile pacate si sa te impartasesc de ura mea...

Orice inceput e bun. Dar nu e nevoie sa va urati propriile pacate. E mai simplu sa nu le faceti. De ce e nevoie sa repari daca poti sa nu strici? Cat despre ura dumneavoastra, nu e nevoie sa mi-o impartasiti. Pot trai foarte bine si fara ea.

Si inca un lucru. Nu mai spuneti ca nu sunteti in stare. Asta suna ca o scuza. Crestinii au, dupa cum am observat, o imagine destul de rea despre ei insisi. Se cred incapabili de a ocoli pacatul. Or moralitatea incepe acolo unde exista posibilitatea de a nu produce raul. Ca sa fii un om moral nu e nevoie sa faci un anumit lucru, ci sa nu faci anumite lucruri. De exemplu sa nu-l lasi pe un om sa sufere cand poti sa-l ajuti, sa nu inseli pe cineva, sa nu-i tratezi pe oameni diferit in functie de culoarea pielii sau de limba pe care o vorbesc, astfel incat unul sa se simta nedreptatit. Ca sa fii un om moral nu trebuie sa faci nimic anume. Trebuie doar sa ai grija ce faci. Cu totii suntem in stare de asa ceva. Doar ca nu ne pasa. Iar din acest punct de vedere, nu avem nicio scuza. Vedeti, de aceea eu nu cred in Diavol, pentru ca e marea noastra scuza.

[Moroco]

În prealabil postat de Krautrock

Crestinii au, dupa cum am observat, o imagine destul de rea despre ei insisi. Se cred incapabili de a ocoli pacatul. Or moralitatea incepe acolo unde exista posibilitatea de a nu produce raul. Ca sa fii un om moral nu e nevoie sa faci un anumit lucru, ci sa nu faci anumite lucruri. De exemplu sa nu-l lasi pe un om sa sufere cand poti sa-l ajuti, sa nu inseli pe cineva, sa nu-i tratezi pe oameni diferit in functie de culoarea pielii sau de limba pe care o vorbesc, astfel incat unul sa se simta nedreptatit. Ca sa fii un om moral nu trebuie sa faci nimic anume. Trebuie doar sa ai grija ce faci. Cu totii suntem in stare de asa ceva. Doar ca nu ne pasa. Iar din acest punct de vedere, nu avem nicio scuza. Vedeti, de aceea eu nu cred in Diavol, pentru ca e marea noastra scuza.

Multumesc ca-mi tai scuzele. Asa este, ai dreptate. Daca iti amintesti pilda celor chemati (la nunta fiului de om imparat) si revezi cum au inceput sa se scuze fiecare aruncand vina si scuza pe ... si pe... atunci iti dai seama ca orice om e plin de scuze. Pana la urma cei care au venit ori n-aveau haina de nunta ori si-au dat-o jos dupa ce au intrat asa ca multi chemati putini veniti si foarte putini au ramas si s-au ales pentru Imparatia Cerurilor. Nu crezi ca diavolul nu te lasa sa crezi?.. ca nu te lasa sa vi?... ca daca te vede ca crezi si ca vi atunci te ia, te ispiteste sa te auto-tzepuiesti si sa te duci inapoi in lume unde ca premiu de consolare iti da zmeura de aur pentru cel mai prost actor in cel mai tzepuitor film... horror?

Daca esti in lume slujind lumii pacatoase care te desparte de Dumnezeu nu-ti dai seama ca diavolul pentru tine e cel mai bun prieten si regizor care te ajuta la nevoie sa joci precum iti canta in struna?

Nu discuta cu mortii, cu lumea, cu diavolii ca pana la urma o sa lasi dupa ei uitand ca orice om ce vrea sa fie cel mai destept, o sa cedezi. Stii tu vorba aia: "cel mai destept cedeaza". Daca o intelegi prost si o aplici prost atunci te smintesti. Vorba aia se intelege asa: Cel mai destept cedeaza... Domnului Hristos-Cuvantul! iar celor ce-l cheama in babilon sa ridice impreuna cu ei turnul Babel le spune la nesfarsit: Never for Ever. Dreptul Ever a fost singurul care nu s-a dus. De acolo se trage si numele de evreu. Ever, Eber, Ebrau.

Deci diavolii or sa te chinuie abea cand incerci sa te rupi de ei si de duhul lor, de duhul lumii. Pana atunci esti fraierul lor, papusica lor prostuta, uneltica lor prin care ispitesc crestinii la auto-tzepuire si cedare, vrand sa lase crestinul dupa tine adica dupa ei, sa se creada destepti si sa aplice formula: cel mai destept cedeaza, lasa dupa tine, lasa dupa ei si uite asa se smintesc crezandu-se mai mari si mai buni si mai pasnici.

[Krautrock]

În prealabil postat de Moroco

Nu crezi ca diavolul nu te lasa sa crezi?.. ca nu te lasa sa vi?... ca daca te vede ca crezi si ca vi atunci te ia, te ispiteste sa te auto-tzepuiesti si sa te duci inapoi in lume unde ca premiu de consolare iti da zmeura de aur pentru cel mai prost actor in cel mai tzepuitor film... horror?

Diavolul n-are nicio legatura cu ceea ce credem sau nu credem. Oamenii cred ceva doar daca au dovezi. Nu e nevoie totusi ca dovezile sa fie si "adevarate". Insa trebuie sa aiba ceea ce numim "putere de convingere". De pilda, unii pot fi convinsi de adevarul celor mai aberante idei. Daca omul accepta o dovada aberanta poate fara probleme ajunge la idei aberante. Marea intelepciune e sa ne putem demonta convingerile sau credintele astfel incat, ajungand la fundamentele ce stau la baza lor, sa putem stabili ce e in regula si ce nu e in regula.

Si ca sa dau un exemplu, ma voi referi la ideologia nazista. Desigur, am sa simplific putin lucrurile pentru ca spatiul acestei postari nu-mi permite sa ma lungesc cu toate detaliile necesare. Conform ideologiei naziste, evreii ar trebui izolati de restul societatii, internati in ghetouri, lagare, siliti sa nu se reproduca si chiar eliminati cu totul. De ce? Pentru ca sunt o rasa inferioara. Pai cum? Exista rase superioare si rase inferioare? Nazistii spun ca da. Orice popor e animat de un asa numit Volksgeist (spirit al poporului) care confera indivizilor acelui popor anumite caracteristici cum ar fi: inventivitate, stupiditate, harnicie, lene, altruism, egoism, pofta de bani, cumpatare, tendinta de a se imbuiba etc. Un popor cu trasaturi pozitive apartine unei rase superioare. Unul la care predomina trasaturile negative tine de o rasa inferioara. Ba chiar se poate contura o ierarhie a raselor, potrivit ideologiei naziste: germanicii, romanicii, slavii si la gramada evreii, negrii precum si alte popoare de acest fel. Vedeti cum am descompus acest tip de gandire. Unde am ajuns? Probabil chiar la fundamentele ei. Si ce anume nu e in regula? Tocmai intelegerea conceptului de "spirit al poporului" in sens biologic. La poetul si filosoful Herder care il foloseste pentru prima oara "spiritul poporului" era inteles intr-o acceptiune culturala. La el nu existau culturi superioare si inferioare, ci doar diferite. Problema a aparut atunci cand semnificatia acestui termen a fost pervertita de nazisti. Deci iata cum putem demonta temeiurile unei idei aberante si putem afla unde se afla buba. N-o facem de obicei pentru ca ne temem sau ne e rusine sau nu vrem sa iesim din orizontul nostru de confort si sa ne testam propriile credinte sau convingeri. Avem aceasta putere, dar nu vrem. Suntem bine asa cum suntem si ca sa fim impacati cu acest lucru, spunem ca Diavolul ne manipuleaza si nu ne lasa sa vedem lucrurile clar. Diavolul e doar o scuza.

În prealabil postat de Moroco

Daca esti in lume slujind lumii pacatoase care te desparte de Dumnezeu nu-ti dai seama ca diavolul pentru tine e cel mai bun prieten si regizor care te ajuta la nevoie sa joci precum iti canta in struna?

Lumea e ceea ce este. Pentru ca despre ceea ce nu este nu putem vorbi, ba chiar n-ar avea sens sa vorbim. Cineva spunea odata ca lumea e ceea ce se petrece. Cum sa vorbesti despre ceva ce nu se petrece (adica nu s-a petrecut vreodata, nu se petrece acum si nu se va petrece niciodata)? Atat timp cat existam suntem in lume. Ne putem izola de ea? Doar atunci cand nu mai existam in ea. Dar in acest caz, mai degraba lumea se izoleaza de noi si nu invers. Exista la romani expresia "si-a pierdut viata" despre cineva care a murit. Sensul ei real e de fapt "viata l-a pierdut pe el", intr-un mod oarecum analog celui in care iti pierzi niste bani din buzunar. Tot ceea ce se petrece in lume e lumesc. Lumeasca e bucuria si necazul, lumeasca e asceza si desfranarea si lumesti sunt raul si binele. Mai ales ultimele doua. Lumea e pacatoasa? Ma tem ca nu inteleg o asemenea propozitie. Dar ce inteleg e ca unii oamenii sunt plini de rautate, plini de nepasare, plini de invidie etc., insa nu sunt asa pentru ca lumea e asa, ci pentru ca asa sunt ei. Iar despre lume spunem ca e rea pentru ca in ea exista oameni rai. Si pentru ca imi place uneori sa ma joc cu cuvintele pentru ca astfel ele isi pot dezvalui ascunzisurile, e interesant ca in limba romana se poate spune ca oamenii rai nu sunt "ca lumea", adica nu sunt asa cum ar trebui sa fie niste oameni.

In concluzie, nu trebuie sa ne ferim de lume, ci trebuie sa ne ferim de rau.

În prealabil postat de Moroco

Nu discuta cu mortii, cu lumea, cu diavolii ca pana la urma o sa lasi dupa ei uitand ca orice om ce vrea sa fie cel mai destept, o sa cedezi.

Cum sa discuti cu mortii? E ca si cum ai discuta cu peretii, adica cu nimeni.

În prealabil postat de Moroco

Deci diavolii or sa te chinuie abea cand incerci sa te rupi de ei si de duhul lor, de duhul lumii.

Lumea nu are un duh. Lumea e tot ceea ce se petrece.

[Moroco]

În prealabil postat de Krautrock

Diavolul n-are nicio legatura cu ceea ce credem sau nu credem. Oamenii cred ceva doar daca au dovezi. Nu e nevoie totusi ca dovezile sa fie si "adevarate". Insa trebuie sa aiba ceea ce numim "putere de convingere". De pilda, unii pot fi convinsi de adevarul celor mai aberante idei. Daca omul accepta o dovada aberanta poate fara probleme ajunge la idei aberante. Marea intelepciune e sa ne putem demonta convingerile sau credintele astfel incat, ajungand la fundamentele ce stau la baza lor, sa putem stabili ce e in regula si ce nu e in regula.

Si ca sa dau un exemplu, ma voi referi la ideologia nazista. Desigur, am sa simplific putin lucrurile pentru ca spatiul acestei postari nu-mi permite sa ma lungesc cu toate detaliile necesare. Conform ideologiei naziste, evreii ar trebui izolati de restul societatii, internati in ghetouri, lagare, siliti sa nu se reproduca si chiar eliminati cu totul. De ce? Pentru ca sunt o rasa inferioara. Pai cum? Exista rase superioare si rase inferioare? Nazistii spun ca da. Orice popor e animat de un asa numit Volksgeist (spirit al poporului) care confera indivizilor acelui popor anumite caracteristici cum ar fi: inventivitate, stupiditate, harnicie, lene, altruism, egoism, pofta de bani, cumpatare, tendinta de a se imbuiba etc. Un popor cu trasaturi pozitive apartine unei rase superioare. Unul la care predomina trasaturile negative tine de o rasa inferioara. Ba chiar se poate contura o ierarhie a raselor, potrivit ideologiei naziste: germanicii, romanicii, slavii si la gramada evreii, negrii precum si alte popoare de acest fel. Vedeti cum am descompus acest tip de gandire. Unde am ajuns? Probabil chiar la fundamentele ei. Si ce anume nu e in regula? Tocmai intelegerea conceptului de "spirit al poporului" in sens biologic. La poetul si filosoful Herder care il foloseste pentru prima oara "spiritul poporului" era inteles intr-o acceptiune culturala. La el nu existau culturi superioare si inferioare, ci doar diferite. Problema a aparut atunci cand semnificatia acestui termen a fost pervertita de nazisti. Deci iata cum putem demonta temeiurile unei idei aberante si putem afla unde se afla buba. N-o facem de obicei pentru ca ne temem sau ne e rusine sau nu vrem sa iesim din orizontul nostru de confort si sa ne testam propriile credinte sau convingeri. Avem aceasta putere, dar nu vrem. Suntem bine asa cum suntem si ca sa fim impacati cu acest lucru, spunem ca Diavolul ne manipuleaza si nu ne lasa sa vedem lucrurile clar. Diavolul e doar o scuza.



Lumea e ceea ce este. Pentru ca despre ceea ce nu este nu putem vorbi, ba chiar n-ar avea sens sa vorbim. Cineva spunea odata ca lumea e ceea ce se petrece. Cum sa vorbesti despre ceva ce nu se petrece (adica nu s-a petrecut vreodata, nu se petrece acum si nu se va petrece niciodata)? Atat timp cat existam suntem in lume. Ne putem izola de ea? Doar atunci cand nu mai existam in ea. Dar in acest caz, mai degraba lumea se izoleaza de noi si nu invers. Exista la romani expresia "si-a pierdut viata" despre cineva care a murit. Sensul ei real e de fapt "viata l-a pierdut pe el", intr-un mod oarecum analog celui in care iti pierzi niste bani din buzunar. Tot ceea ce se petrece in lume e lumesc. Lumeasca e bucuria si necazul, lumeasca e asceza si desfranarea si lumesti sunt raul si binele. Mai ales ultimele doua. Lumea e pacatoasa? Ma tem ca nu inteleg o asemenea propozitie. Dar ce inteleg e ca unii oamenii sunt plini de rautate, plini de nepasare, plini de invidie etc., insa nu sunt asa pentru ca lumea e asa, ci pentru ca asa sunt ei. Iar despre lume spunem ca e rea pentru ca in ea exista oameni rai. Si pentru ca imi place uneori sa ma joc cu cuvintele pentru ca astfel ele isi pot dezvalui ascunzisurile, e interesant ca in limba romana se poate spune ca oamenii rai nu sunt "ca lumea", adica nu sunt asa cum ar trebui sa fie niste oameni.

In concluzie, nu trebuie sa ne ferim de lume, ci trebuie sa ne ferim de rau.



Cum sa discuti cu mortii? E ca si cum ai discuta cu peretii, adica cu nimeni.



Lumea nu are un duh. Lumea e tot ceea ce se petrece.

Saracutzul de tine. Prin tot ce scrii se vede ca esti tzepuit si ca incerci mereu sa te autotzepuiesti si sa te convingi ca e asa cum susti vrand sa convingi si pe altii facandu-te o uneltica naiva a grijilor lumii si a solutiilor ei revolutionar-voluntariste.

Dragul meu. Diavolii si demonii tzepuiti de satana si de oamenii pacatosi sunt ingerii cazuti care impreuna cu fraierii lor de pretutindeni au nascocit pacatul, minciuna, viclenia si de acolo, prin neascultare si rautate, au poftit si s-au desfranat dupa idoli crezandu-se eroi, zei, "dumnezei" (dumnezei straini si falsi) si au invatat pe oameni toate faradelegile iar oamenii ca niste maimute smintite si capiate au lucrat si lucreaza mereu desavarsirea pacatuirii vrand sa intretina lumea, aparand acest duh al lumii foarte pacatos, ispititor si insistent. Satana este exact acest duh pacatos al lumii, al oamenilor care iubesc si urasc oamenii, duh rau care se crede mai mare si mai vrednic, mai sfant si mai puternic ca Dumnezeu.

N-are sens discutia daca nu-ti dai seama ca lumea de aia a si fost osandita si lepadata de Domnul Hristos-Cuvantul pentru ca e pacatoasa, mandra si cruda.

Tu ca un naiv vrei sa te autotzepuiesti lingusind si aparand lumea, neamul acesta viclean si desfranat, sustinand ca diavolul care se crede eroul ei razbunator ar fi bun daca te ispiteste si te pune pe auto-sminteala stiutoare in timp ce ne acuzi pe noi crestinii curajosi care povatuim sa vegheati si sa va aparati de lomea umanitatii si de diavolii-demomi ne acuzi ca am cauta defapt sa ne scuzam in loc sa ne asumam raspunderea, lucrul si trairea.

Deci dragul meu, nu incerca sa ma convingi cu tot felul de speculatii filozofico-literare sau cu demonstratii logice istorico-materialiste ca lumea e buna si ca diavolii nu exista sau daca exista fac binele si ca defapt nu ei ci noi crestinii facem raul... scuzandu-ne. Ok?

Daca incerc sa te fac constient de adevarata realitate pe care lumea vrea s-o stearga din ochii si din mintea crestinilor, stergand toate dovezile existentei divine ori preschimbandu-le in mituri, in legende si povesti vanatoresti, inseamna ca si raspund pentru ceea ce spun... daca nu io, atunci raspunde Domnul nostru si al meu pentru mine...

Iar mortii sunt toti cei ce nu cred sau nu vor sa creada in Domnul Iisus Hristos-Cuvantul. Chiar daca-i vezi ca manca, bea, se inmultesc, se insoare si isi fac daruri unii altora, misunand si invartindu-se de colo colo ca sa-si desavarseasca barfele si raiul poftelor si placerilor, raiul viermilor, asta nu inseamna ca sunt vii. Sunt morti si cu mortii nu prea are rost sa stai de vorba ca nu cumva sa-ti pui nadejdea in ei si-n idolii lor.

[Krautrock]

În prealabil postat de Moroco

Saracutzul de tine. Prin tot ce scrii se vede ca esti tzepuit si ca incerci mereu sa te autotzepuiesti si sa te convingi ca e asa cum susti vrand sa convingi si pe altii facandu-te o uneltica naiva a grijilor lumii si a solutiilor ei revolutionar-voluntariste.

Vorbiti despre lume ca si cum v-ati afla inafara lumii. Uitati insa ca vreme de aproape 2000 de ani biserica a fost principala purtatoare de ideologie si practic a modelat lumea dupa chipul si asemanarea ei. Faptul ca la ora actuala nu mai traim intr-o lume medievala se datoreaza schimbarilor pe care oamenii le-au facut in ce priveste valorile in care cred si astfel lumea a devenit una secularizata. Insa nu complet, pentru ca mai exista unele ramasite ale lumii vechi. Religia nu a murit de tot. Ea inca mai exista in lume si, daca e sa ne gandim cum se comporta oamenii religiosi, ceva mai lumesc decat ea nu se poate. Biserica ridica palate pe care le numeste catedrale, binecuvanteaza razboiul lui Putin si traieste din banii contribuabililor. Cu cat mai multi, cu atat mai bine pentru ea. Cat despre mine, n-am de gand sa conving pe cineva, ci doar sa arat ca unele convingeri nu mai au ce cauta in lumea aceasta si ca am trai intr-o lume mult mai buna daca am renunta la ele.

În prealabil postat de Moroco

Tu ca un naiv vrei sa te autotzepuiesti lingusind si aparand lumea, neamul acesta viclean si desfranat

Nu mai exista in lumea asta niciun crestin care sa fie capabil sa se priveasca in oglinda si sa spuna: "Nu lumea e rea, ci eu sunt rau"? Intotdeauna altii sunt de vina: lumea, diavolii, dumnezeii falsi, masoneria, Uniunea Europeana etc. Vedeti? Asta e una dintre convingerile de care trebuie sa scapam.

În prealabil postat de Moroco

Daca incerc sa te fac constient de adevarata realitate pe care lumea vrea s-o stearga din ochii si din mintea crestinilor, stergand toate dovezile existentei divine ori preschimbandu-le in mituri, in legende si povesti vanatoresti, inseamna ca si raspund pentru ceea ce spun... daca nu io, atunci raspunde Domnul nostru si al meu pentru mine...

Aceasta realitate se sterge chiar daca nimeni nu ar vrea sa o stearga. Pentru ca un lucru sa fie real, e nevoie de dovezi, altfel el se va sterge in mod inevitabil pentru ca doar adevarul poate sa persiste. Minciunile doar se schimba unele cu altele. Si apropo, pentru ceea ce faceti, doar dumneavoastra raspundeti. Domnul e doar o scuza prin care incercati sa va scapati de vina in mod ilicit. Iar aceasta e o alta idee care ar trebui sa dispara, anume ca altcineva ne va spala vina de care doar noi suntem vinovati.

În prealabil postat de Moroco

Iar mortii sunt toti cei ce nu cred sau nu vor sa creada in Domnul Iisus Hristos-Cuvantul.

Indivizii acestia sunt cat se poate de vii. De fapt a lor e lumea in care traim si in care ortodoxia se chinuie sa supravietuiasca asa cum incercau si religiile lumii antice sa supravietuiasca in vremea in care a aparut crestinismul.