![]() |
![]() |
|
|
|
|
|
#1
|
|||
|
|||
|
Mulțumesc, ai scris foarte frumos, din suflet mesajul.
Citat:
Una e să ai conducători credincioși care respectă Ziua Domnului și altceva e să ai oameni cărora nu le pasă decât să tragă taxe de pe tine cu orice ocazie. Deci religia neo-liberalismului e doar productivitatea și consumul, omul e o rotiță zdrobită, bună cât e sănătos, aruncat ca o măsea stricată când nu mai e bun, când se îmbolnăvește etc și luați alții în tură la sclăvăgit. În Viena supermarketurile sunt închise Duminica, în România pe cocioc neo-iobagii care sunt nevoiți să muncească în unele locuri de muncă neesențiale, trebuie să muncească pentru că Banca Mondială vrea productivitate. Tot în neo-liberalism prioritatea e cariera nu familia, deși familia e un izvor de tonus mental și un vehicul de lucrare al mântuirii-, soții nu mai au timp să se întâlnească, eventual se proliferează relații pasagere care sunt păcate care îndepărtează Harul de om. În neoliberalism, libertinajul, acumularea de plăceri trupești, muzicale, electronice, distracțiile chiar și sporturile extreme, iau locul oricărei alte năzuințe sufletești metafizice. Neo-liberalismul e obsedat de ideea tinereții veșnice, a corpului perfect, a cheltuielilor și distracțiilor. Neo-liberalismul presupune mai mulți intermediari într-un serviciu public - se încredințează un serviciu esențial care trece prin vămile mai multor intermediari și costul final din buzunarul cetățeanului e mai mare. E ca la factura de gaz, de la producător până la client final mai sunt niște căpușe de distribuitori care-și iau tot felul de taxe. E ca în primăriile alea unde se încredințează tot felul de contracte pt activități chipurile culturale în care se sifonează bani la greu, pe studii de fezabilitate pentru proiecte fantasmagorice care nu se mai fac, pentru tot felul de aberații și procese pierdute de primării. Și ne mirăm că trec anii, facturile cresc ca să hrănească toți intermediarii și nu se vede nicio investiție, nimic, oamenii pleacă sau mor și țara se pustiește. Citat:
Dacă creștinii se delăsau azi toate țările din estul Europei se închinau la semilună. Just, dar una e să trăiești în Epoca Ștefaniană, când se ridică biserici, săracii sunt miluiți, săracii care au fapte de jertfă sunt ridicați în rang și împropietăriți, Regele stă ceasuri întregi la chilia unui pustnic la coadă să se spovedească după o zi de post negru, apare o explozie demografică, Oastea cea Mare ajunge la 30.000 de viteji, armate de 3-4 ori mai mari sunt înfrânte la Podul Înalt la Vaslui, iar vestea face înconjurul planetei, Moldova e respectată în toate cancelariile Occidentale - la Budapesta, la Vatican, Papa care era un fel de șef ONU la vremea respectivă corespondează cu regele. Când țara a avut Domnitori care s-au adăpat din Scriptură și care au stat cu fața spre Dumnezeu, țara a sporit, la un moment dat ne putem restrânge așa de mult demografic încât să dispărem, să ne pulverizăm ca neam sub povara unor poltici proaste. E adevărat că există perioada nefastă interbelică în care Regele putea fi la mare înălțime să fie un rege jertfitor iar extremele să nu-și facă loc pentru că el ar fi administrat bine și cu dreptate toate ale țării și oamenii nu s-ar fi dus după fentă.
__________________
„Că s-a întărit mila Lui peste noi și adevărul Domnului rămâne în veac.” Ps.116, v.2. |
|
|