Despre Ocultism

[Seraphim7]

În prealabil postat de Iorest

Din ce înțeleg nici nu trebuie să ai astfel de căutări spre sisteme ezoterice, pur și simplu dacă te apuci de psaltire, canon, rugăciune, post toate cu binecuvântare și dacă mai mergi și în locuri de retragere stil Athos dai de ispitele vrăjmașului.

Iată ce a spus un domn Ianuș care a fost poet în tinerețe cu privire la o ispită demonică pe Athos, cică ar fi fost mușcat de un demon, reiau relatarea sper să nu se supere:

Marius Ianus relatare pe blog https://yanush.wordpress.com/2018/07...aite-de-mine/:

„Această minune este în „O sută de zile la Athos”. Plivisem ceapă toată ziua și eram frânt de oboseală. Când intru în cameră, un obiect cade pe podea. E o bucată de lemn. Mi se pare straniu felul în care căzuse bucata asta de lemn, în mijlocul încăperii, când deschisesem ușa. Nu prea putea să aibă legătură cu ușa. Mai degrabă cu un călugăr ciudat, pe care îl văzusem cu puțin timp înainte umblând furtiv pe holuri, ascunzându-și fața.

Am luat bucata de lemn și am băgat-o în sobă.

M-am culcat fără să îmi mai fac canonul, cu gândul să prind slujba, care începea la ora două și jumătate, noaptea.

Nu m-am trezit la slujbă. Pe la trei-patru dimineața, aud un zgomot în sobă. Apoi aud foșgăitul unei ființe.

Această ființă se apropie de mine, mă prinde în membrele ei ca în niște căngi, și mă mușcă de ceafă. Am încremenit de spaimă. Cu greu am reușit să rostesc o rugăciune, iar această ființă, o maimuță cu membre ca niște căngi de păianjen, aș zice, m-a lăsat în pace și a dispărut.

E știut că diavolul caută prin orice mijloace să-i întoarcă din drum pe cei care vor să o apuce pe calea mănăstirii. Iar Sfântul Munte este avangarda noastră în Războiul Nevăzut.”

Pai aceste experiențe din copilărie nici măcar nu au fost sub imboldul căutărilor ezoterice,că doar eram un simplu copil.Pur și simplu asta incerc și eu să fac conexiuni pornind de acolo.Sa înțeleg de ce și ce și spre ce...

[Iorest]

În prealabil postat de Seraphim7

Sa înțeleg de ce și ce și spre ce...

Din cartea Starețul meu Gheron Iosif Isihastul de Efrem Filotheinul, la nici 32 de ani Gheron Iosif avea rugăciunea inimii(și a trăit până prin anii 60):

„După aproape opt ani de război crâncen şi neîncetat al trupului, ajuns deja schimonah cu numele de Iosif, în ultima zi, în care avea să-l izbăvească Hristos, el cugeta întru sine descurajat:

„De vreme ce trupul meu este aproape mort şi patimile lucrează ca în deplină sănătate, înseamnă că demonii sunt biruitorii. Cu siguranţă că ei m-au biruit şi nu eu” .

Şi aşa cum zăcea, sleit de puteri din pricina deznădejdii, a simţit deodată că se deschide uşa chiliei sale şi intră cineva înăuntru.
Dar fiindcă era un ascet experimentat, nu s-a întors să vadă cine este, ci şi-a continuat cu multă luare aminte rugăciunea.
Deodată a simţit sub el o mână care îl irita şi-l îndemna la plăcere.
Când s-a întors, l-a văzut pe demonul desfrânării, întocmai cum îl descriu Părinţii, cu capul pleşuv şi plin de răni şi răspândind o duhoare nesuferită.

Stareţul Iosif nu numai că nu s-a înfricoşat, ci îndată s-a năpustit asupra lui cu mânie ca să-l prindă şi să-l rupă în bucăţi.
Dar atunci când l-a prins, acela s-a făcut nevăzut. I-a simţit în palme firele de păr, care erau ca cele de porc, iar în nări i-a pătruns o duhoare cumplită.

Din acea clipă războiul a încetat, iar în sufletul său s-a aşternut o pace desăvârşită, izbăvit fiind pentru totdeauna de patimile necurate ale trupului.

Toată noaptea aceea s-a bucurat şi I-a mulţumit lui Dumnezeu pentru că nu l-a părăsit. în zorii dimineţii, ostenit fiind de privegherea sa cea îndelungată, a fost răpit în extaz şi i-a arătat Dumnezeu toată răutatea satanei, aşa cum el însuşi povesteşte:

„Am văzut un loc întins pe care marea îl despărţea. Şi pe toată această întindere erau puse curse, însă bine ascunse ca să nu se vadă.
Eu mă aflam într-un loc foarte înalt şi vedeam toată această privelişte.
Pe acolo trebuia să treacă toţi monahii. În mare se afla un balaur ce scotea flăcări pe ochi.

Din când în când îşi înălţa capul şi privea cu sălbăticie să vadă daca nu cumva s-a prins
vreun monah în cursă.
Iar monahii, trecând fără frică şi fără atenţie,cădeau rând pe rând în curse.
Unul era prins de picior, altul de mână, altul de gât, altul de pântece, altul de cele de sub pântece.

Abia atunci când se prindeau, se deşteptau şi începeau să plângă atât de jalnic, încât începeam şi eu să plâng de mila lor.
Iar demonul, văzând aceasta râdea sarcastic, cu satisfacţie, se bucura şi se veselea.
Însă eu mă întristam nespus de mult şi ziceam: «Ah, vicleanule balaur! Astfel ne faci şi ne înşeli!»”.

Şi venindu-şi întru sine, a simţit bucurie şi totodată şi multă tristeţe. Bucurie pentru că văzuse cursele diavolului şi întristare pentru primejdiile pe care le întâmpinăm în viaţă.

După această biruinţă finală a sa mărturisea că:

Am primit în dar curăţia, însă într-o măsură atât de mare, încât să nu mai fac deosebire între femeie şi bărbat. Nu mai lucra patima întru mine câtuşi de puţin. Cu Harul lui Dumnezeu, am
primit întru simţire darul curăţiei ”

Stareţul Iosif, prin nevoinţa sa neîncetată, deşi nu împlinise nici măcar al treizeci şi doilea an al vieţii sale, a ajuns la această stare înaltă.
Şi învăţa din experienţă că „rugăciunea şi viaţa celui care se nevoieşte şi îşi păstrează trupul curat şi mintea neîntinată de gândurile cele necurate se urcă la Ceruri ca tămâia cea bine-mirositoare. ”

[Seraphim7]

Folositoare descrierea nevoinței starețului, spusă de tine Iorest.

Dacă tot am fost îndemnat să spun experiențe,voi continua sa le relatez în funcție de cum îmi vin in fluxul memoriei,și al relevanței,nu spre laudă,că nu e cazul,însă spre folos și sfat dacă se consideră necesar.

Voi relata iarăși 3 vise ,care au apărut în niște momente de mare cumpănă pentru mine.

In ultimul apare Satan,fiind din vara aceasta,in altul apare Hristos,cam de acum vreo 2,3 ani și în celălalt apare un Arhiereu,sub imaginea arhetipală a lui Dumnezeu.

O sa incep cu primul, cronologic,în care apare Arhiereul,s-au întâmplat acum vreo 5,6 ani.Eram într-o stare foarte deplorabilă,atunci renunțasem la facultate,nu știu câta oară,nu munceam nicăieri,refuzam sa vorbesc cu majoritatea oamenilor, stăteam doar in casa izolat,nu puteam dormi nopțile decât spre ora 5 dimineață abia reușeam să adorm, singurele escapade le făceam sub imboldul alcoolului,și după regretăm asta, fiindcă amăgeam și fete ,după care nu mai vorbeam cu ele și așa îmi sabotăm singur șansa de a menține orice relație cu cineva,biserica nu o frecventam,nici cu cu foștii duhovnici nu mai țineam legătură...La un moment dat într-o dimineață,dupa o noapte nedormită pur și simplu am cedat și am izbucnit în plâns,și pur și simplu m-am apucat să îl cert pe Dumnezeu pentru situația în care eram.Aveam așa o furie necontrolata mușcăm din pernă și paradoxal îl simțeam oarecum pe Dumnezeu,dar eram foarte furios pe El și îi vorbeam dar cu ură.Imediat cad într-un somn adânc și mă aflu într-o curte,avea un corespondent real locul aproape de zona unde locuiam,iar la balconul unei case IL văd pe Arhiereu,nu pot soune că ar fi semant cu cineva cunoscut,dar avea barbă albă și engolpion.Eu dau să mă duc spre el,iar El îmi spune"încă nu,nu acum"sau similar cu aceste afirmații.Eu m-am simțit trist,dar și oarecum aveam și o bucurie, speranță că L-am văzut și mi-a vorbit.

Al doilea vis,cel în care apare Hristos,este mai recent,de acum câțiva ani.Atunci eram așa tot într-o stare de stagnare,dar fara alte implicații.Visul începe într-o zonă de munte,unde eram împreună cu alte persoane pe un câmp unde seceram,are un cadru destul de biblic,și simbolic visul.Eram eu împreună cu inca 2 persoane pe camp,la un momentdat eu las secera jos și vreau să mă așez fiind obosit,când deodată unul din cele 2 persoane mă întreabă:"Crezi in Hristos?" ,Eu am rămas blocat fiindcă în perioada aceeia nu prea credeam în nimic.Dupa care eu chiar și în vis neștiind ce să zic sau poate urma să zic nu știu,acela, probabil un Apostol,că așa îl percepeam în vis îmi zice "Uite-L in fața ta".Și într-adevăr a apărut Iisus,cu brațele întinse lateral,dar cumva spre mine,radiind... Mulțumesc Iisuse,Da cred în Tine...

Ultimul,de anul acesta ,de prin vară,nu arata decât ce om decăzut sunt,care degeaba primește invitații repetate de la Dumnezeu,tot cade.In urma unor reluări ale colaboratorilor mele cu Ocultul...Da,și prin pronia divină de a nu renunța la mine,și sufletul meu, mulțumesc Iisuse.Am avut niste lupte foarte mari atunci,în care nopți la rând în vis luptam cu demonii,și mă rugam mereu Talăl nostru,și Doamne Iisuse,deci rețineți,ma rugam în vis,căci în real,nu o făceam.La un momentdat într-o noapte,efectiv îl visez pe Satan,care așa direct îmi spune "Vrei să cunoști/afli ,că nu mai rețin exact termenul,puterea adevărată?Zi Da".Deci și visul era așa într-un cadru efectiv apocliptic,de infern...M-am trezit direct ,era aproape 4 ,nu am mai putut sta in casa ,oricum aveam de mers la muncă pe la 5 ,și am ieșit... Perioada aceeia chiar nu puteam dormi nopțile, aproape în fiecare aveam chestii de genu,dar asta a fost cea mai intensă...

Se pot interpreta cum doriți...Dar pentru mine au o semnificație...

[gpalama]

Esti ortodox Serafime ? Ca nu vad nimic la confesiunea ta.

Te-as intreba despre credinta familiei tale, a bunicilor, unde ai crescut, ce mediu ai avut.

Vad ca traiati intr-un mediu duhovnicesc, zici ca mama ta iti zicea sa zici rugaciunea.

De undeva trebuie sa vina toate intamplarile astea...

Care e starea ta duhovniceasca acum? Te duci la Biserica? Te rog? Esti spovedit?

[Seraphim7]

În prealabil postat de gpalama

Esti ortodox Serafime ? Ca nu vad nimic la confesiunea ta.

Te-as intreba despre credinta familiei tale, a bunicilor, unde ai crescut, ce mediu ai avut.

Vad ca traiati intr-un mediu duhovnicesc, zici ca mama ta iti zicea sa zici rugaciunea.

De undeva trebuie sa vina toate intamplarile astea...

Care e starea ta duhovniceasca acum? Te duci la Biserica? Te rog? Esti spovedit?

Momentan supraviețuiesc:))

Mă rog,când simt că nu mai pot,după care iar cad, ultima dată m-am spovedit prin vară,la biserica nu am fost de atunci.Nu sunt împărtășit de foarte multi ani,ultima dată cred că a făcut-o un preot greco-catolic care îmi era oarecum prieten,dar nici cu el nu mai țin legătura.Iti dai seama că nici un preot nu prea are curajul sa se lege de mine după ce mă spovedesc lor,nici să mă împărtășească.Am refuzat să mai caut duhovnici sau învățători spirituali fiindcă majoritatea mă trimiteau de la unu la altul,nu am simțit nici la unul acea înțelegere și deschidere,adică ii cred probabil mai degrabă sau speriat,sau au avut o reticență,așa că aleg să mă deschid în general doar față de Dumnezeu sau persoane dornice sa asculte,sau aici în virtual.

Vreau să îmi (re)creez realatia mea cu Dumnezeu,și vreau să găsesc și un mediu sau grup spiritual unde sa particip la slujirea comună,o biserică,un îndrumător.

Dacă nu simt nicio atracție spre preotul și biserica de unde locuiesc eu,chiar nu are rost sa mă duc, fiindcă mai degrabă mi-aș face sminteală decât folos.

O sa continui să mă rog lui Dumnezeu să mă îndrume,că sa pot găsi un îndrumător și un mediu potrivit pentru mine.

[gpalama]

E clar ce zici.

Deci ispitele astea nu se intamplau infelul asta daca erai in Biserica.

Lupta asta cu diavolul de care vorbesti este cumva cand esti la limita Bisericii, si trage dracu de tine cat poate sa te scoata din Biserica, sa te omoare.


Cumva ai fost mult timp la limita asta de iesire din Biserica. Dar te-a pazit Dumnezeu, pot sa iti spun ca pentru rugaciunile cuiva din familie.


Asa ca nu mai supara pe Dumnezeu si.

1. Fuguta la Biserica in fiecare saptamana.
2. Un duhovnic, nu conteaza care, monah de preferinta, ca sunt mai cu rezistenta la din astea ale tale.
3. Pune-te pe picioare duhovniceste ca altfel trage dracu de tine cu ispite si din astea.

Cele din copilaria ta nu le comentez ca nu stiu daca are sens.

Ca sa o zic asa, te joci cu dracu, nu prea stii asta, dar iti si place putin si ramai in starea asta... fuga la Biserica.

[Iorest]

În prealabil postat de Seraphim7

Mă rog,când simt că nu mai pot,după care iar cad, ultima dată m-am spovedit prin vară,la biserica nu am fost de atunci.Nu sunt împărtășit de foarte multi ani,ultima dată cred că a făcut-o un preot greco-catolic care îmi era oarecum prieten,dar nici cu el nu mai țin legătura.

S-ar putea să fie nevoie să fii reprimit cu mirungere înapoi dacă te-ai și împărtășit la greco-catolici, părerea mea e că ar trebui să discuți cu un preot slujitor de la catedrala din Cluj, sunt 3 călugări din ce am văzut (pe site) care slujesc acolo, catedrala are statut de mănăstire, de aceia slujesc călugări și nu preoți mireni.
Mă gândesc că unul care slujește la Catedrală are o pregătire vastă să te îndrume.

În prealabil postat de Seraphim7

Iti dai seama că nici un preot nu prea are curajul sa se lege de mine după ce mă spovedesc lor,nici să mă împărtășească.

Păi depinde poate i-ai luat cu teme prea filosofice, sau te-ai prezentat ca un rebel din facultate și s-o fi speriat, trebuia să spui doar ce te apasă și ce-ți dorești să lucrezi duhovnicește, o taină a căsătoriei etc.
Preotul nu e spărios, că vede moartea lunar are înmormântări, e nucă tare.

În prealabil postat de Seraphim7

Am refuzat să mai caut duhovnici sau învățători spirituali fiindcă majoritatea mă trimiteau de la unu la altul,nu am simțit nici la unul acea înțelegere și deschidere,adică ii cred probabil mai degrabă sau speriat,sau au avut o reticență,așa că aleg să mă deschid în general doar față de Dumnezeu sau persoane dornice sa asculte,sau aici în virtual.

Păi noi nu avem harul să te dezlegăm, ca preotul, trebuie să simți parfumul acela al pocăinței, chiar și la o simplă rugăciune de prespovedanie, la o moliftă se simte, acolo intri în ambianța pocăinței.

Din ce am văzut pe protopopiatul I - Cluj Napoca, sunt vreo 14 Biserici în municipiul Cluj Napoca + Catedrala și vreo 26 de preoți, deci ai de unde alege, poate situl nu e actualizat și mai sunt parohii.

https://protopopiatulclujnapoca.ro/parohii/

O primă constatare care m-a șocat la parohiile din Cluj citind acum în timp real, e nr mic de credincioși, unele au 900 de credincioși, unele 1500, doar una are peste 5720 Parohia „Sfântul Dimitrie cel Nou”, cartierul Gheorgheni, probabil e cea mai mare după Catedrală care nu are un nr fix și absoarbe din tot orașul și județul.

Și dacă punem în medie 2000 de credincioși x 14 parohii = 28.000- hai 30.000 de credincioși ortodocși, în tot municipiul Cluj Napoca care are peste 340.000 de locuitori fără zonele limitrofe, deci până la 50.000 de credincioși pe un areal în care trăiesc vreo 450.000 de oameni (dacă includem și Unitățile Administrativ Teritoriale lipite de Cluj) astea sunt roadele credinței noastre românești.

28.000 din 340.000 = 8% să rotunjim în sus la maxim și să zicem că mai vin încă pe atâția tot nu trece de 16%.

Credința ortodoxă se duce în Cluj, de aceia trebuie să vă iubiți între voi clujenii, să nu-l urâți pe altul că are mai mult sau mai puțin, e deranj mare în marile orașe pentru ortodoxie.

Iată ce face untoldul, viața bună, barurile și cluburile unele cu tematică lgbt din Cluj și din marile orașe, de asta și suntem în hăul existențial ca țară și situația se va acutiza.

În prealabil postat de Seraphim7

Vreau să îmi (re)creez realatia mea cu Dumnezeu,și vreau să găsesc și un mediu sau grup spiritual unde sa particip la slujirea comună,o biserică,un îndrumător.

Dacă nu simt nicio atracție spre preotul și biserica de unde locuiesc eu,chiar nu are rost sa mă duc, fiindcă mai degrabă mi-aș face sminteală decât folos.

Să nu faci greșeala să mergi la pocăiți chiar dacă ți-ar da funcții -amvon, soție, dacă rămâi credincios când toți se leapădă, sau nu mai au resurse să iubească, vei vedea lucrarea lui Dumnezeu.

Părintele Justin Pârvu: De nu ne vom păzi ortodoxia, ne vom pierde și neamul.

[Petru7]

Prietene Serafim7,

Ceea ce mărturisești dumneata sunt copilării, nimicuri, păcatele și răutățile mult prea cunoscute ale oricărui om lumesc, banal, însa se pare că ești foarte speriat și marcat (îngrozit) de toate dezbinările-lepădările, hulele și trăirile de coșmar avute închipuindu-ți că ceea ce ți s-a întâmplat și ți se întâmplă ție sunt unicate incredibile imposibil de dezlegat, de îmblânzit, de stăpânit.

Ești încurcat în căderi repetate și în patimi, în frici și nu te poți descurca, nu poți să-ți urmezi calea cea buna cu care ai fost dăruit de părinții tăi săraci și buni respectiv de duhovnicii pe care i-ai întâlnit, urmând ei credința și sfaturile de la Dumnezeu când te-au pus pe o traiectorie creștină.

Ești trezit la o realitatea adâncă, ascunsă, ocultă pe care cei mulți o ignoră sau nu-și dau seama de existența ei însă ești legat de mâini și de picioare de necredința ta și a lumii, de indolența ta, de comoditatea ta, de spaimele și angoasele tale, de neputințele și nehotărârile tale care te țin captiv în risipire și nepăsare și te târăsc să te ascunzi, din pricina vinovățiilor, în locuri retrase, singuratice, departe de credința creștină, de calea cea strâmtă, de duhul sfânt.

Practic tu ești întro stare căzută și dezbinată de Dumnezeu ascultând mai mult de părerile egoului tău care te poartă de colo colo strecurându-te ca să scapi de orice greu. E bine însă că prin asta fugi și de lume.

Ai putea crede ușor în Dumnezeu revenind în unitate căci ai destule informații și cunoștințe și te-ai putea ruga Lui în realitate, zi de zi, continuu sau cu întreruperi mai lungi sau mai scurte dar tu preferi să te îmbeți cu apă chioară crezând în iluzia închipuirii de sine stiind tu că dacă te-ai rugat în vis și te-ai întâlnit cu Iisus în vis sau ai avut experiențe stranii și vise ciudate încă din copilărie atunci e suficient. Închipuindu-te și crezându-te un fel de foarte ales ce trăiește minunea de a fi foarte mare deși nu face nimic bun nedovedind prin nimic părerea asta de sine, laudă, prețuire, importanță simți că ești ratat dar negi ținând ca un orb orbit de bâta cu ghioagă de toate experiențele tale ”spirituale” oculte, defpt niște patimi, niște adicții, niște spurcăciuni cu are de mari virtuți și de mari valori. Ai impresia că ești în posesia unui dar foarte mare pe care îl ai deja la capacitate maxima deși nu exista nicio baza reală faptică, nicio trăire, simțire, ceva bun cât de mic pe baza căruia să se dovedască ca reală acea părere de auto-îndreptățire și mărire de sine. Nimic-nimic practic nu-ți dovedește că faci ceva bun cu acest mare dar al credintei cu care te împăunezi ca să te pilești până la beție pentru că puterea lucrătoare a binelui din tine stă părăsită și nefolosită.

Deci ești întro stare lumească normală, banală, firească, o stare de amăgire pe care tu o prelungești pe termen nelimitat neluând nicio hotărâre serioasă, neurmând defapt nicio cale bună după asemănarea sfinților ci doar stai așa în nepăsare de suflet plutind spre nicăieri în voia sorții.

În prealabil postat de Serafim7

Vreau să îmi (re)creez realatia mea cu Dumnezeu,și vreau să găsesc și un mediu sau grup spiritual unde sa particip la slujirea comună,o biserică,un îndrumător.

Acest vreau să aleg dar încă n-am ales ca nu cumva să greșesc mă face să-ți mărturisesc credința mea și anume cred că Domnul nostru Hristos, dacă e rugat de tine sau de sfântul, preotul, credinciosul la care o să te rogi ca mijlocitor, îți va gasi sigur o cale de urmat și un loc unde să viețuiești cu folos întru ascultare și supunere și avanând un viitor ceresc fericit, veșnic. Trebuie doar să îndrăznești să te rogi, să crezi, să vrei și Dumnezeu te va trimite la Domnul Iisus și ascultând de El, iubindu-L, vei găsi cu siguranță tot ceea ce cauți pentru a duce o viață bună cu mare folos apropiaților.

Deci îndrăznește fiule, bate și ți se va deschide, caută și vei găsi!

[Iorest]

În prealabil postat de Seraphim7

Folositoare descrierea nevoinței starețului, spusă de tine Iorest.

Sunt mai multe astfel de relatări în carte, Sfântul efectiv se bătea la nivel fizic cu demonii și mă gândeam că noi ca oameni fără să mă refer neapărat la oamenii de pe forum la primele impasuri ne supărăm, ne răzbunăm, ne înfuriem, unii cad în depresie că nu le mai răspunde o fată la conversație, alții se apucă de băut că-i lasă soția șamd.

Acela lua bătaie fizic, deci se împotrivea până la sânge păcatului după spusele apostolului Pavel, noi conlucrăm cu păcatul pt că-i dăm resurse interioare, chiar și resursă mentală să prolifereze.

Epistola către Evrei a Sfântului Apostol Pavel, cap. 12

4.În lupta voastră cu păcatul, nu v-aţi împotrivit încă până la sânge.

În prealabil postat de Seraphim7

O sa incep cu primul, cronologic,în care apare Arhiereul,s-au întâmplat acum vreo 5,6 ani.Eram într-o stare foarte deplorabilă,atunci renunțasem la facultate,nu știu câta oară,nu munceam nicăieri,refuzam sa vorbesc cu majoritatea oamenilor, stăteam doar in casa izolat,nu puteam dormi nopțile decât spre ora 5 dimineață abia reușeam să adorm, singurele escapade le făceam sub imboldul alcoolului,și după regretăm asta, fiindcă amăgeam și fete ,după care nu mai vorbeam cu ele și așa îmi sabotăm singur șansa de a menține orice relație cu cineva,biserica nu o frecventam,nici cu cu foștii duhovnici nu mai țineam legătură...La un moment dat într-o dimineață,dupa o noapte nedormită pur și simplu am cedat și am izbucnit în plâns,și pur și simplu m-am apucat să îl cert pe Dumnezeu pentru situația în care eram.
Aveam așa o furie necontrolata mușcăm din pernă și paradoxal îl simțeam oarecum pe Dumnezeu,dar eram foarte furios pe El și îi vorbeam dar cu ură.

Mă impresionează curajul tău de a povesti, foarte mulți tineri poate 80% trec prin ispite grele, cu căsătoria, cu diferite adicții, cu calea pe care să o ia în viață, dar mulți nu povestesc de frică să nu-și schimbe alții impresia despre ei, duhovnicia de fapt e o luptă în care poți rămâne cu cicatici, în care ești afundat în mlaștina disperării de diavol, dar important e să căutăm să ne ridicăm cu bărbăție de fiecare dată.

Mai mare e lupta celui care intră în arena gladiatorilor și e lovit decât a celui care chibițează de pe margine într-un confort căldicel.

În prealabil postat de Seraphim7

Imediat cad într-un somn adânc și mă aflu într-o curte,avea un corespondent real locul aproape de zona unde locuiam,iar la balconul unei case IL văd pe Arhiereu,nu pot soune că ar fi semant cu cineva cunoscut,dar avea barbă albă și engolpion.Eu dau să mă duc spre el,iar El îmi spune"încă nu,nu acum"sau similar cu aceste afirmații.Eu m-am simțit trist,dar și oarecum aveam și o bucurie, speranță că L-am văzut și mi-a vorbit.

De unde știi că nu a fost și o chemare la preoție ?
Poate tu ai fi avut un Har să le vorbești oamenilor (dacă ai puterea să impresionezi fete) , dar diavolul te-a invidiat pentru dragostea ta curată de Dumnezeu și te-a aruncat pe alte căi, păcate trupești, magie, ezoterism etc ca să intri în deznădejde și să răstorni talantul preoției în sens invers.
Poate sufletul tău a iubit curat jertfa preoției.

Sunt mii și zeci de mii de tineri teologi care au studiat ori la seminar, ori la Facultatea de Teologie în ultimii 32 de ani scurși de la revoluție, puțini dintre ei au rămas în picioare tari în credință, pe mulți îi vrăjmășește diavolul până-i răstoarnă din slujire, sau îi înfricoșează, sau îi duce la disperare, sunt fete care au fost foarte cucernice în anii de studiu la secția didactică, de profesoare de religie sau artă sacră, dar ulterior au căzut în desfrânare, sau au făcut avort, trebuia în toți anii vieții să pășească cu grijă pt că ispitele sunt mari.

Trebuie mai mult și mai mult mers la rugăciune, pe măsură ce se întețește ispita, rugăciune totală ca o candelă vie ce se mistuie pe interior.