Nu pot scapa de deznadejde!

[viorelll]

Ultimul capitoul al Dogmaticii, care se studiaza la Facultatea de Teologie, se termina cu chinurile vesnice ale pacatosilor.

Chiar si Dogmatica Parintelui Staniloaie are aceiasi abordare, doar ca incearca sa explice. Sufletul care a comis pacate si greseli multe si grave, care a actionat exclusiv egoist, nu a avut urma de umanitate, a lasat urmari negative in omenire (a smintit) si nu s-a cait / pocait se va chinui cumplit, inimaginabil, etern, fara sfarsit si fara posibilitatea sau speranta de a mai putea indrepta ceva. Nu se mai poate intoarce la Dumnezeu pentru ca a pierdut aceasta capacitate vesnic. Este o sentinta eterna la Judecata de Apoi.

In Pateric si tot ce tine de Patristica, Filocalie cei mai desavarsiti pustinici in virtuti si mari Sfinti se vedeau ca fiind cei mai mari pacatosi si vrednici de chinurile insuportabile si vesnice ale iadului. Era un fel de scoala. Pentru a se putea smeri si a nu mai pacatui. Isi pomeneau mereu pacatele si aveau in fata ochilor mereu moartea si Judecata sufletului.

Am incercat acest exercitiu mental. Nu il recomand nimanui. Nici macar celor cu nervii foarte tari si sanatate robusta.

Pe mine m-a bagat initial in frica, apoi frica irationala, spaime, panica, atacuri de panica, obsesii, disperare si deznadejde cumplita.M-am simtit parasit definitiv de Dumnezeu. Simteam ca nu mai pot respira fizic efectiv. Ganduri negative si emotii distructive.

Practic am trait o adevarata trauma psihica.

Dupa toata aceasta perioada (de luni de zile) am ramas epuizat psihic si cu oboseala cronica. Nu mai am energie, putere sa fac nimic.

Iau tratamente pentru re-echilibrare a sistemului nervos.

Acum ma rog foarte putin, incerc sa am doar ganduri pozitive despre Dumnezeu, nu mai citesc si incerc sa ma bucur de viata. De familie, copil, profesie.

Am ramas cu anumite traume: frica de moarte, de apropierea mortii (cand vin duhurile rele sa ia sufetul pentru greseli si pacate facute in timpul vietii), de vamile vazduhului, de Judecata Particulara si de Judecata de Apoi.

Nu stiu daca (si cand) voi scapa de aceste obsesii. Unele frici sunt de-a dreptul irationale, dar sunt intense.

[Demetrius]

În prealabil postat de viorelll

Ultimul capitoul al Dogmaticii, care se studiaza la Facultatea de Teologie, se termina cu chinurile vesnice ale pacatosilor.

Chiar si Dogmatica Parintelui Staniloaie are aceiasi abordare, doar ca incearca sa explice. Sufletul care a comis pacate si greseli multe si grave, care a actionat exclusiv egoist, nu a avut urma de umanitate, a lasat urmari negative in omenire (a smintit) si nu s-a cait / pocait se va chinui cumplit, inimaginabil, etern, fara sfarsit si fara posibilitatea sau speranta de a mai putea indrepta ceva. Nu se mai poate intoarce la Dumnezeu pentru ca a pierdut aceasta capacitate vesnic. Este o sentinta eterna la Judecata de Apoi.

Mai mult ca sigur ca autorii, cartile si textele de care pomenesti sa se refere la sentintele judecatii de Apoi pentru cei care nu se pocaiesc, insa si pentru ei exista speranta ca unele atitudini(ganduri, vorbe si fapte) pe care ei le-au avut inconstient sa "militeze" pentru ei, asa cum a "patzit" talharul de pe crucea din dreapta, sau mai mult, Fiul ratacitor mai inainte de el, care de foame s-a intors la Tatal, nu din credinta, insa iertare tot a primit.

Daca tu din incapatanare te asemeni cu vesnicii rataciti, faci celor din jurul tau o mare paguba fiindca le "prezinti"(prin spaimele tale) un Dumnezeu nemilos si incapabil de IUBIRE(citeste: Iertare), "Inchizitor", si-n a Carui Judecata n-ai cum sa speri nici chiar pocait.
Trebuie facuta neaparat o reconsiderare, impreuna cu duhovnicul.

În prealabil postat de viorelll

In Pateric si tot ce tine de Patristica, Filocalie cei mai desavarsiti pustinici in virtutisi mari Sfinti se vedeau ca fiind cei mai mari pacatosi si vrednici de chinurile insuportabile si vesnice ale iadului. Era un fel de scoala. Pentru a se putea smeri si a nu mai pacatui. Isi pomeneau mereu pacatele si aveau in fata ochilor mereu moartea si Judecata sufletului.

Am incercat acest exercitiu mental. Nu il recomand nimanui. Nici macar celor cu nervii foarte tari si sanatate robusta

Daca sfintii il prezinta ca folositor, cum de tu nu il recomanzi? Sfintii isi pomeneau pacatele ca sa nu cumva sa ajunga sa si le ascunda prin cine stie ce "viclenie psihica", si mai mult ca dovada sigura de pocainta, mai ales ca aveau moartea in fata ochilor, nu in inima; nu se inspaimantau de moarte, ci se bucurau de eliberarea sufletului pocait.

La tine se pare ca s-a petrecut pe undeva o greseala.

În prealabil postat de viorelll

Pe mine mine m-a bagat initial in frica, apoi frica irationala, spaime, panica, atacuri de panica, obsesii, disperare si deznadejde cumplita.M-am simtit parasit definitiv de Dumnezeu. Simteam ca nu mai pot respira fizic efectiv. Ganduri negative si emotii distructive.

Practic am trait o adevarata trauma psihica.

Dupa toata aceasta perioada (de luni de zile) am ramas epuizat psihic si cu oboseala cronica. Nu mai am energie, putere sa fac nimic.

Iau tratamente pentru re-echilibrare a sistemului nervos.

Acum ma rog foarte putin, incerc sa am doar ganduri pozitive despre Dumnezeu, nu mai citesc si incerc sa ma bucur de viata. De familie, copil, profesie.

Am ramas cu anumite traume: frica de moarte, de apropierea mortii (cand vin duhurile rele sa ia sufetul pentru greseli si pacate facute in timpul vietii), de vamile vazduhului, de Judecata Particulara si de Judecata de Apoi.

Nu stiu daca (si cand) voi scapa de aceste obsesii. Unele frici sunt de-a dreptul irationale, dar sunt intense.

Duhuri rele nu exista dincolo de moarte, prin urmare fricile sunt intr-adevar irationale. Moartea aduce eliberarea sufletului de trup si de tot ce tine de viata in trup (patimile trupesti, lumesti, materiale, sociale...).

Sufletul se prezinta singur la judecata, nu-l asteapta niciun duh necurat. Adica, la inaltarea sufletului de la inmormantare, aura sufleteasca il vadeste instantaneu pe pacatos de faptele sale, de care nu se poate ascunde nicicum si de aceea se spune ca judecata particulara se desfasoara imediat; vadirea este de fapt judecata particulara.

Duhuri necurate exsita doar aici, in lumea materiala si-n obiceiurile ei si au putere(nu totdeauna) doar asupra omului, sau a altor fiinte rationale (extraterestrii?).
De ce? Pentru ca materia/trupul si obiceiurile civilizatiei paraziteaza si corup sufletul. Asadar omul este diavolul; daca n-ar exista omul, n-ar exista nici diavolul(ma repet).

[Moroco]

În prealabil postat de viorelll

Ultimul capitoul al Dogmaticii, care se studiaza la Facultatea de Teologie, se termina cu chinurile vesnice ale pacatosilor.

Chiar si Dogmatica Parintelui Staniloaie are aceiasi abordare, doar ca incearca sa explice. Sufletul care a comis pacate si greseli multe si grave, care a actionat exclusiv egoist, nu a avut urma de umanitate, a lasat urmari negative in omenire (a smintit) si nu s-a cait / pocait se va chinui cumplit, inimaginabil, etern, fara sfarsit si fara posibilitatea sau speranta de a mai putea indrepta ceva. Nu se mai poate intoarce la Dumnezeu pentru ca a pierdut aceasta capacitate vesnic. Este o sentinta eterna la Judecata de Apoi.

In Pateric si tot ce tine de Patristica, Filocalie cei mai desavarsiti pustinici in virtuti si mari Sfinti se vedeau ca fiind cei mai mari pacatosi si vrednici de chinurile insuportabile si vesnice ale iadului. Era un fel de scoala. Pentru a se putea smeri si a nu mai pacatui. Isi pomeneau mereu pacatele si aveau in fata ochilor mereu moartea si Judecata sufletului.

Am incercat acest exercitiu mental. Nu il recomand nimanui. Nici macar celor cu nervii foarte tari si sanatate robusta.

Pe mine m-a bagat initial in frica, apoi frica irationala, spaime, panica, atacuri de panica, obsesii, disperare si deznadejde cumplita.M-am simtit parasit definitiv de Dumnezeu. Simteam ca nu mai pot respira fizic efectiv. Ganduri negative si emotii distructive.

Practic am trait o adevarata trauma psihica.

Dupa toata aceasta perioada (de luni de zile) am ramas epuizat psihic si cu oboseala cronica. Nu mai am energie, putere sa fac nimic.

Iau tratamente pentru re-echilibrare a sistemului nervos.

Acum ma rog foarte putin, incerc sa am doar ganduri pozitive despre Dumnezeu, nu mai citesc si incerc sa ma bucur de viata. De familie, copil, profesie.

Am ramas cu anumite traume: frica de moarte, de apropierea mortii (cand vin duhurile rele sa ia sufetul pentru greseli si pacate facute in timpul vietii), de vamile vazduhului, de Judecata Particulara si de Judecata de Apoi.

Nu stiu daca (si cand) voi scapa de aceste obsesii. Unele frici sunt de-a dreptul irationale, dar sunt intense.

Domnule Viorelll,

Vorbești/scrii de parcă ai fi apărut ieri aicea jos prin cădere din lună.

Păi toate filmele de pe TV sunt pline de păcate și răutăți, de viclenii și desfrânări, de crime, de draci, de duhuri rele, de patimi, de justițiari, de răzbunări, de judecată, de procese, de avocați, de închisori, de războaie, de chinuitori și de chinuiți. De toate astea nu ți-a fost frică? Văzând astea nu te-a cuprins depresia, panica? Sunt multe filme și documentare făcute după poftele și faptele reale ale lumii.

Dacă acești oameni nu se vor pocăi, așa va arăta iadul vieții lor veșnice. Iadului lor se va adăuga iadul celorlalți oameni care au murit de la întemeierea lumii precum și iadul demonilor (îngerilor căzuți) dacă vor ajunge la comun așa cum este și aici pe pământ de la căderea oamenilor și a îngerilor. De acest lucru nu te îngrozești? Va fi și în iad precum este acum pe pământ la care se adaugă ce a fost și ce va fi pe pământ.

Dar oricui i se adresează chemarea la pocăință, îndreptarea, iertarea lui Dumnezeu.

Dacă ți-e frică de altceva decât de Dumnezeu așa ca de un părinte foarte bun și iubitor care te îndrumă spre fericire atunci te stresezi și te deprimi și-ți faci griji inutile.

Ca să ieși din frica și din stresul ăsta ucigător de viață gândește-te că nu va trebui să înveți să minți pentru ascunderea păcatelor tale pentru ziua când vei fi dus la judecată. Bazează-te pe faptul că vei scăpa mai ușor doar dacă vei mărturisi acum și mereu adevărul și numai adevărul adevărat despre orice. Dacă nu crezi că ai să poți să nu minți și te temi și de neputință, atunci nu te mai teme căci Duhul Adevărului te va ajuta să spui adevărul când vei fi întrebat și astfel, după viața poftelor și faptelor tale vei ajunge practic exact acolo unde meriți de drept și unde îți este locul tău pentru a-ți petrece veșnicia. Cine vrea să petreacă veșnicia tot mai sus se va îngriji să asculte mereu de Domnul Iisus Hristos și Cuvântul lui Dumnezeu purtând cât este pe pământ o iubire serioasă și împlinind practic poruncile.

În viitor nu va fi altceva rău decât se va face dreptate iar iubirea adevărată se bucură și se va bucura de dreptate.

De ce să fii deznădăjduit sau speriat sau disperat sau rămas cu tot felul de traume dacă în cărțile bisericești citite de tine se nădăjduiește că se va face dreptate nu de la oameni sau de la îngeri ci de la Dumnezeu?

O mai mare dreptate nu are cum să existe! De ce te temi de ea?

Poate că te temi de faptul că după moarte nu-ți mai poți adăuga fapte bune și ai vrea a doua și a treia șansă ca să-ți petreci veșnicia undeva mai sus.

Sufletele trecute la viața veșnică sau la chinul veșnic mai pot fi ridicate și îndreptate prin rugăciunile celor de pe pământ. Poate că și pentru cei care nu au pe nimeni pe pământ se roagă totuși cineva din porunca lui Dumnezeu și astfel se vor ridica mai sus din chinurile iadului prin rugăciunile celor ce se roagă pentru ei.

Oricine se va putea ruga și după moarte și Dumnezeu milostivul și dreptul îi va deschide o cale de pocăință așa că nu vă pierdeți speranța dacă ați murit sau dacă v-ați lepădat de Dumnezeu și ați vrea să vă reîntoarceți la El. Adam a fost 4500 de ani în iad după 1000 de ani de lepădare de Dumnezeu petrecuți pe pământ și acum 2000 de ani a fost iertat prin jertfa Domnului Iisus Hristos și a fost ridicat de Dumnezeu de la iad la fericire.

E normal să te temi de necunoscut și de răul care va veni și de socoteala care ți se va cere pentru faptele tale rele însă decât să te temi ca prostul de tot felul de necazuri și să-ți faci tot felul de griji lumești sau personale nu crezi că mai bine te-ai teme de Dumnezeu ca să te ajute să nu mai păcătuișeti și să nu mai faci rele? Dar cum o să te poți teme de cea mai mare iubire și de cele mai altruiste și nesilnice persoane care practică micșorarea de sine? În Ceruri Dumnezeu e o sfântă pasăre mică, un porumbel al Duhului Sfânt. E foarte greu să te temi de iubire și de o persoană așa de mică cât un porumbel și să nu te temi de orice altceva sau altcineva mai mari și mai răi. Dar de ce te-ai teme de altceva și de altcineva decât de Dumnezeu care a făcut Cerul și Pământul și tot ce a fost și este și va fi bun și frumos? De ce te-ai teme de altceva, de altcineva care au doar putere să-ți facă rău? Rău poate face oricine: paianjenii, șerpii, scorpionii, leii, chiar unele plante otrăvitoare dacă le consumi în exces, unele gaze toxice, omul, virușii etc de ce te-ai teme de ei, de ele sau de tine?

[viorelll]

Va multumesc pentru tot!
Îmi pare rău că v-am tulburat.
Mulțumesc tuturor!

Chiar nu as mai vrea să dau apă la moară cu topicul asta că poate face rău la alții.
Si atunci alte spaime pe mine :)
Nu stiu de ce simt nevoia să spun altora prin ce trec.Egoism.
Fiecare om are luptele si ispitele lui.

Dacă ar fi un buton pe forum cu "Șterge topic initiat de mine" probabil l-as folosi.

Sa auzim numai de bine!

Doamne ajuta!

[Demetrius]

În prealabil postat de viorelll

Va multumesc pentru tot!
Îmi pare rău că v-am tulburat.
Mulțumesc tuturor!

Chiar nu as mai vrea să dau apă la moară cu topicul asta că poate face rău la alții.
Si atunci alte spaime pe mine :)
Nu stiu de ce simt nevoia să spun altora prin ce trec.Egoism.
Fiecare om are luptele si ispitele lui.

Dacă ar fi un buton pe forum cu "Șterge topic initiat de mine" probabil l-as folosi.

Sa auzim numai de bine!

Doamne ajuta!

Oare de ce crezi ca ne-ai fi tulburat? Pentru ca n-am empatizat cu tine si am comentat diferit experienta ta?

As concluziona ca, desi multumesti pentru "sfaturi", simt ca ceva te retine sa rezonezi cu ele; poate egoismul(cum bine spui), insa nu pentru faptul ca ai postat niste situatii umilitoare pentru tine, prin care egoismul primeste astfel o lectie utila, ci pentru... imobilitatea ta si pentru intentia de a sterge topicul.

[viorelll]

În prealabil postat de Demetrius

Oare de ce crezi ca ne-ai fi tulburat? Pentru ca n-am empatizat cu tine si am comentat diferit experienta ta?

As concluziona ca, desi multumesti pentru "sfaturi", simt ca ceva te retine sa rezonezi cu ele; poate egoismul(cum bine spui), insa nu pentru faptul ca ai postat niste situatii umilitoare pentru tine, prin care egoismul primeste astfel o lectie utila, ci pentru... imobilitatea ta si pentru intentia de a sterge topicul.

Tocmai ca rezonez cu sfaturile. Si sunt recunoscator. M-au ajutat.
Numai ca nu as vrea, cum ai spus si tu, ca cineva sa isi faca o parere gresita despre Dumnezeu. Ca este atat de nemilostiv incat si daca te pocaiesti nu te iarta.
Tu m-ai atentionat. Am reflectat la raspunsuri.
Tu m-ai deschis ochii ca se poate face rau.

Si nu vreau.

[Moroco]

În prealabil postat de viorelll

Va multumesc pentru tot!
Îmi pare rău că v-am tulburat.
Mulțumesc tuturor!

Chiar nu as mai vrea să dau apă la moară cu topicul asta că poate face rău la alții.
Si atunci alte spaime pe mine :)
Nu stiu de ce simt nevoia să spun altora prin ce trec.Egoism.
Fiecare om are luptele si ispitele lui.

Dacă ar fi un buton pe forum cu "Șterge topic initiat de mine" probabil l-as folosi.

Sa auzim numai de bine!

Doamne ajuta!

Domnule Viorelll,
Fiecare neascultare de Dumnezeu poate declanșa un iad mai mare sau mai mic, așa cum a declanșat neascultarea din Rai a primilor oameni iadul pierderii vieții veșnice ce a urmat apoi pentru toți fiii oamenilor.

Responsabilitatea și vinovăția asta a faptelor rele e atât de mare încât ai vrea să o ștergi, să fugi, să scapi de frica imensă care te apasă, de răzbunare și de chinul veșnic meritat.

Regreți și ai vrea să fi crezut, să fi ascultat, ai vrea să nu mai produci atâta durere. De ce? Ca să te lauzi pe tine însuți fie că asculți fie că nu asculți.

De aceea te întreb și eu ca prostul:

Care crezi că e diferența dintre u, e, eu, lumeu, lume, lumu și Dumnezeu?
Care u, care eu ai vrea să ai, să alegi?

[viorelll]

În prealabil postat de Moroco

Domnule Viorelll,
De aceea te întreb și eu ca prostul:

Care crezi că e diferența dintre u, e, eu, lumeu, lume, lumu și Dumnezeu?
Care u, care eu ai vrea să ai, să alegi?

Daca imi raspunzi si dumneata la intrebarea:

Daca cineva te roaga frumos sa il lasi in pace si sa lasi balta anume subiect, de ce ai continua?

La general, am raspuns colegului dumitale de forum mai sus.

[Moroco]

În prealabil postat de viorelll

Daca imi raspunzi si dumneata la intrebarea:

Daca cineva te roaga frumos sa il lasi in pace si sa lasi balta anume subiect, de ce ai continua?
...

Acel cineva care te roagă atât de frumos să îl lași în pace nu poate fi decât un exclusivist egoist care vrea o pace așa cum îți dă lumea, adică o însingurare față de Dumnezeu. (”Doamne pleacă de la mine căci sunt om păcătos” ucenicul Petru după pescuirea minunată. Dacă ești păcătos oare n-ar trebui să zici ”Doamne vino la mine căci sunt un om păcătos?”)

Dacă acel cineva vrea și să lași și tu baltă un anumit subiect așa ca el înseamnă că lui îi e frică de subiect pentru că iar va trebui să mintă ca să scape căci nu poate să scape decât mințind, așa cum l-a învățat lumea și ar vrea să faci și tu așa ca el, așa ca ea, ar mai vrea să vrei să scapi și tu de subiect așa ca lumea.

De ce ar continua un astfel de om? Pentru că așa e drept. Viața veșnică trebuie să continue. Subiectul trebuie discutat. Se va face dreptate iar iubirea se va bucura de dreptate.

De ce ai vrea să te sinucizi altfel decât ascultând de Dumnezeu? Doar ascultând de Dumnezeu îți moare eul tău, eul lumii și-ți învie în tine eul Domnului, noul eu al tău. Asta te deprimă pe tine? Asta te deprimă așa de tare încât nu poți scăpa de deznădăjde? Ai vrea mai bine să te sinucizi ascultând de tine? Păi ascultând de tine moare eul tău căci asculți și învie tot eul tău căci asculți de tine nu de Dumnezeu așa că faci o cumplită zădărnicie, e o o deșertăciune a deșertăciunilor să asculți de lume, de lume. Mai bine, păi mai bine să nu te fi născut!.. decât să...

[viorelll]

În prealabil postat de Moroco

De ce ar continua un astfel de om? Pentru că așa e drept. Viața veșnică trebuie să continue. Subiectul trebuie discutat. Se va face dreptate iar iubirea se va bucura de dreptate.

Poate anumiti oameni mai sensibili care citesc subiectul se pot speria, sminti sau intra in deznadejde(cum mi s-a intamplat mie cand am citit anumite carti), poate chiar sinucidere. Sau se poate periclita mantuirea lor.

La asta m-am gandit cand am spus ca as vrea sa se stearga subiectul.