Predica de azi

[Demetrius]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Predica auzită astazi, axată pe pericopa bunului samaritean, m-a ajutat să înţeleg două lucruri. La primul nu mă gândisem niciodată, pe al doilea nu îl observasem, deşi citisem parabola aceasta de destule ori. Mi se întâmplă să trec pe lângă comori ale Sfintei Scripturi fără să le văd. René Guénon spune undeva că o comoară se lasă descoperită numai de acela căruia îi e destinată. Altminteri, poţi să si calci pe diamante, crezând că sunt fragmente de cărbune, până ce vine cineva care, punându-le în lumină, îţi deschide ochii.

Primul lucru pe care l-am aflat este acela ca locul in care e adapostit ranitul, acea casa de oaspeti, este Biserica. Desigur, stiam ca bunul samaritean, cel care il ingrijeste pe acel ranit si pe jumatate mort, oblojindu-l cu ulei si cu vin, este Domnul Isus. Ca in "preotul" si "levitul" trebuie sa vedem preotii si acolitii Vechiului Testament, nu e nicio dificultate, aici sensul alegoric e practic identic cu cel literal. Dar ca in acea casa de oaspeti trebuie sa vedem Biserica, iar in gazda pe preotii Noului Testament, nu stiam. Desi lucrul devine evident avand in vedere ca Isus lui ii spune sa il ingrijesca si, cand se va intoarce, il va recompensa.

Al doilea lucru, mult mai subtil, e sensul general al parabolei. Avem aici, aparent, o parabola despre iubirea aproapelui. Desigur, lucrurile pot fi interpretate si asa. Pe de alta parte, interbarea doctorului Legii nu este ce inseamna sa ne iubim aproapele si cum i-am putea noi da dovezi de dragoste, ci el intreaba pe Domnul cine este aproapele. Si asta raspunde Domnul. Aproapele este, in primul rand, cel pe care il intalnesti aproape, pe drumul tau. Dar nu toti oamenii sunt "aproapele" si nici macar pe oricine intalnesti iti este aproapele, fiindca iata, aflam ca "preotul" si "levitul" nu sunt "aproapele", de vreme ce Isus intreaba "care din acestia trei". Aproapele este cel care te ajuta cand furii (diavolul) te-au lasat ranit, la pamant, pe jumatate mort. Aproapele poate fi samaritean, desi nu faptul ca e samaritean il face mai aproape. Aproapele poate fi englez sau francez. Protestant sau (mai stii ?!) iehovist.
Finalul parabolei este raspunsul. Aproapele este "cel care a facut mila cu el". Iar Domnul il indeamna "Mergi si fa si tu asemenea". Adica: "considera ca aproape al tau pe cel ce face mila de tine, oricine este el".

Lauda Tie, Cristoase!

In veci, Amin!

Multumesc!

[Moroco]

n prealabil postat de Demetrius

In veci, Amin!

Multumesc!

Dragii de voi, ați pățit-o cu interpretarea pildelor. Și eu o pățesc mereu crezând că iată, am priceput unde bate și am identificat corect eroii, că am tras învățămintele necesare și că am devenit mai drept, mai înțelept, însușindu-mi morala.

Din păcate pentru unii adevărul e că acea casă de oaspeți e hotelul de azi, biserica e unitatea și comunitatea credincioșilor, cel căzut între tâlcharii care-l lăsaseră abea viu pe când se cobora de la Ierusalim la Ierihorn este chiar Domnul nostru Iisus Hristos, samariteanul milostiv este un eretic oarecare care voia să-și auto-îndreptățească ereziile prin fapta lui bună folosind pentru asta inclusiv undelemn și vin, furate din rânduielile bisericii, cu care făcea comerț de sabat căci le căra pe asin, preotul și levitul sunt veșnicii ipocriți ai tuturor religiilor care nu vor să se spurce prin atingerea de ”morți” călcând astfel porunca de a face voia lui Dumnezeu (”Milă cer și nu jertfe”), milă cu victima, căci dacă nu victimei, mucenicului, atunci cui ai putea să-i faci milă?.. și așa mai departe.

Iar aproapele omului, aproapele iudeului sau fariseului ce întreba ispitind este chiar Domnul Învățătorul care îl îndreaptă pe ispititorul viclean ce vrea să se auto-îndreptățească pe sine însuși, eul măreț și atotștiutor, îl sfătuiește nu cu ceartă și silnicie ci cu Duhul blândeții căci nu-i spune să se facă samaritean ci rămânănd în dreapta credință să facă asemenea aceluia, milă și salvare, deci iată așa va putea recunoaște pe aproapele lui de iubit dintre atâta lume ca să facă dreaptă ascultare de cea mai mare poruncă din lege (... și pe aproapele tău ca pe tine însuți) și să nădăjduiască în proorocie așteptând răsplată de la Dumnezeu pentru că a ascultat făcând aproapelui ceea ce i-ar fi plăcut să i se facă lui.