Intamplare la Sf. Impartasanie

[Iorest]

Doamne ajută, mă bucur când scriu oameni noi.

În prealabil postat de alexlucian

E o intamplare cam complicata si lunga.

Toți trecem prin chestiuni complicate, nu pune presiune mare pe tine mai ales dacă situația a trecut și nu mai poți schimba, nu trebuie să te urmărească un eșec prea mult.

În prealabil postat de alexlucian

Pe loc nu mi-am dat seama, abia ajuns acasa am realizat ca nu stiam daca sambata sa ma pregatesc pt Impartasanie sau aghiazma mare. Am mai intrebat in stanga , in dreapta - unii au zis sa ma duc pt Impartasanie. La fel am gandit si eu, mai ales ca la Craciun imi daduse Impartasanie.

Exemplu de raționament biblic pt situația ta, seamănă cu parabola biblică când un invitat nu știe dacă să se așeze pe scaunele din frunte sau pe cele din spate.

Din precauție se așează pe scaunele din spate, ca să nu fie rușinat și dat de pe loc.

Dacă evitai să te împărtășești nu erai rușinat, dacă nu știi sigur între să te împărtășești sau nu, stai pe loc.

În prealabil postat de alexlucian

(Trebuie sa fac o paranteza.Eu fac si terapie, iar preotul la care am mers acum mi-a fost recomandat de terapeut. E a doua oara cand vin la el, prima data m-am spovedit la Craciun si ramasese sa revin daca vreau, poate imi va deveni duhovnic, eu nevand unul. Deci am fost la o alta parohie, cum ar veni.)

Frate o părere personală dacă faci terapie psihologică și preotul nu a uitat de tine că de la Crăciun e mult, a fost cam dur cu tine având în vedere că ai o afecțiune și nu ești foarte întremat.
Dacă faci terapie pt dureri de picioare, spate, tot e aiurea că te-a ținut 45 de minute la ușă în picioare.

În prealabil postat de alexlucian

Am spus toate pacatele la aceasta spovedanie, unele au fost mai grave decat cele spovedite la Craciun. Insa la sfarsit preotul nu-mi spune clar - vino pt aghiazma mare sau vino pt impartasanie, doar mi-a pus patrafirul pe cap si mi-a citit rugaciunea.

Bine că ai spus, nici eu nu ascund nimic, sper să mă curățesc nu să fac impresie în fața duhovnicului.

În prealabil postat de alexlucian

Cand ajung in fata potirului, preotul ma intreaba 'V-am dat eu dezlegare pt Impartasanie?' M-am si fastacit, nu stiam ce sa spun. Zic 'Nu, dar credeam ca...' M-am pierdut. El spune : 'Stati acolo deoparte, la usa altarului, ca vin eu sa vorbesc cu dvs'

Preotul nu are voie să vădească enoriașul de păcat, este canon clar care-i impune asta.

Părerea mea, nu trebuia să aștepți la ușă, te luai frumos făceai stânga împrejur și stăteai undeva în spate să nu atragi atenția până se termina cu totul slujba și după eventual te duceai să întrebi de agheasmă.

Nu trebuie să fii imobil în fața provocărilor, improvizezi pe loc ceva, fii liniștit că nu te certa nimeni dacă așteptai în spate.

În prealabil postat de alexlucian

M-am dat deoparte si am asteptat spasit in timp ce toti ceilalti, fara exceptie cred, s-au impartasit. Trece un sfert de ceas, trece jumate de ora. Cred ca au trecut peste 40 de minute. Imi venea sa plang. Aveam impresia ca se uita toti la mine, mai ales ca au vazut cum m-a oprit de la Impartasanie. Apare dupa un timp preotul : 'Pai ti-am spus , ca fratia ta are prea multe pacate si nu va pot da Impartasanie acum etc etc' Eu 'Inteleg, imi cer scuze, dar macar dati-mi agheazma mare sau ceva' 'Bine , atunci mai asteapta'

Oamenii au uitat evenimentul stai liniștit se întâmplă zeci de faze cu copii mici care nu vor să ia împărtășania și preotul îi trimite stânga împrejur pe părinții care-i țin în brațe, ca nu cumva din agitație și dat din mâini să scape împărtășania, nu o să te țină lumea minte că pe data x te-a ținut popa la ușă, nu o să apari în presă :).

În prealabil postat de alexlucian

Apare dupa un timp preotul : 'Pai ti-am spus , ca fratia ta are prea multe pacate si nu va pot da Impartasanie acum etc etc' Eu 'Inteleg, imi cer scuze, dar macar dati-mi agheazma mare sau ceva' 'Bine , atunci mai asteapta'

Dacă a făcut cearta asta ”că vai ce păcătos ești” de față cu ceilalți popa e destul de nesimțit, există canon de la Sfinții Părinți care interzice să te vădească de păcat în fața altora, sau să dezvăluie secretul spovedaniei.

În prealabil postat de alexlucian

Nu putea sa spuna de la inceput , de la sfarsitul Spovedaniei ca sa vin pentru aghiazma mare?

Putea să spună dar se va scuza că nici tu nu l-ai întrebat, o șmecherie circulară care evită să recunoască neatenția.
Un preot disciplinat îți transmite tot în timpul spovedaniei.

În prealabil postat de alexlucian

De ce a trebuit sa ma opreasca tocmai in fata potirului? Ca sa ma jigneasca? Ca sa ma rusineze? Ca sa nu mai vin in parohia lui?

Nu a vrut să te jignească, în cel mai bun caz a vrut să te încerce dacă faci față la un test blitz ca ucenic, în cel mai rău caz te dă la o parte pt că nu ai funcții, bani, etc și vrea să-și facă un cerc doar de oameni cu stare și cu poziție socială.

Nu vrea însă nici să te alunge, nu cred asta, în cel mai rău caz te lasă la urmă în lista de priorități există și astfel de preoți din păcate.

În prealabil postat de alexlucian

( Eu, desi pacatos, sunt un tip destul de cinstit, pana la naiv uneori, si n-as indrazni niciodata sa trec peste sfatul preotului; daca el zice agheazma marea, atunci asa fac, nu ma prezint la Impartasanie)

Foarte bine să nu-ți pierzi niciodată sinceritatea și corectitudinea, cât despre naivitate, renunță pe cât poți de repede la ea pt că ești bărbat și viața e dură și te mușcă ca o hienă, uneori trebuie să o pleznești peste bot ca un dresor de lei.

În prealabil postat de alexlucian

Si cum ceilalti toti (cred ca peste 50) au luat Impartasanie si eu nu? Chiar eu sa fiu ultimul pacatos si toti ceilalti campioni ai virtutii?

Unii ascund păcate la spovedanie de rușinea rudelor care vin la Biserică să nu cumva să vadă rudele că le-a dat canon opritor și preferă să mintă prin omisiune ca să primească acceptul și să se camufleze în coada care se împărtășește.

Pe alții îi tratează popa cu două măsuri, dacă e om bogat, de vază, cu poziție, nu-l canonisește ca să nu-l piardă, deși acel nefericit poate are păcate opritoare care însumate ar da zeci de ani de oprire, iar pe unul care e mai tânăr îi dă canon chiar și pt un păcățel mai mic care se oprește 40 de zile.

Tu nu trebuie să te superi, bucură-te că te poți curăța chiar și de cele mai începătoare și generale păcate pe care le fac mulți și nu au o gravitate foarte mare.

În prealabil postat de alexlucian

In timpul spovedaniei, imi daduse niste sfaturi si mi-a spus sa mai vin pe la el peste vreo 2 luni. Nu stiu daca o sa ma mai duc.

Două luni e foarte mult, poți pierde contactul cu Sfintele Taine sau să cazi în păcate mai mari.

O dată pe lună ar trebui spovedanie.

Să știi un lucru pe care mi l-a zis un duhovnic care a trecut la Domnul, acela care-ți spune că-l deranjezi când vii la el cu păcate grave, stringente arzătoare, chiar dacă vii săptămânal în timpul programului de lucru, acela nu-ți este duhovnic.

Duhovnicul are ușa deschisă pentru tine în orice săptămână, hai să nu zic în orice zi că poate în unele zile nu e fizic prezent la Biserică pt că are program.

Tu nu trebuie să te tulburi, ia întâmplarea ca pe o penitență, prin smerenia ta de 1 oră, te-ai spălat de alte păcate, Maica Domnului ți-a dat o oportunitate azi să te smerești.

Cât despre preot, schimbă-l mai ales dacă stai la oraș, ai la dispoziție zeci de preoți din care să alegi și n-are rost să pierzi timpul cu un preot care nu e foarte receptiv la tine.

[Demetrius]

Bine ai venit, alexlucian!

În prealabil postat de Penticostalul Traditional

...

Eu zic sa te duci exact la acel preot.
Este chiar ceea ce ai nevoie.

Si eu sunt de parere ca are intr-adevar nevoie de acelasi preot, mai ales acum, cand Alex este asaltat de resentimente din cauza orgoliului ranit.

În prealabil postat de alexlucian;

Mai astept un sfert de ceas. Apare in sfarsit si agheazma mare. O beau si ies obidit si tulburat din biserica.

...

In timpul spovedaniei, imi daduse niste sfaturi si mi-a spus sa mai vin pe la el peste vreo 2 luni. Nu stiu daca o sa ma mai duc.

Nu mai fii tulburat! Nu e in regula ca ai iesit obidit si tulburat.
Ma bucura ca ceri un sfat aici si nu te "blindezi" cu o atitudine ostila fata de acel preot, mai ales ca, poate, este impovarat cu multi pacienti trimisi la el de catre terapeut; te rog sa ai intelegere fata de el si sa-i intorci si "celalalt obraz", adica sa nu pui la suflet nimic fiindca in felul acesta dovedesti lui Iisus Hristos ca spovada a fost curata si eficienta, adica te-a curatat de pacate, caci daca manifesti o respingere fata de preot, atunci tu te opui Duhului Sfant, Care ti-a ascultat spovada. Daca nu te mai duci la el, atunci degeaba te-ai spovedit ca nu te-ai curatat.

Dupa ce te impartasesti la el vei putea sa nu mai mergi la el, sau sa-ti cauti un alt duhovnic, dar acum e important sa te smeresti mai mult decat oricand in fata lui, fiindca situatia asta chiar Iisus Hristos a "regizat-o" pentru tine. De ce? Ca sa te smeresti mai mult decat iti permite orgoliul, mai mult decat normal, dupa cum spune si colegul Penticostalul Traditional.

Crede-ma ca si mie mi s-a intamplat acelasi lucru la inceput cu actualul meu duhovnic, eu mergand printre primii la impartasire si m-a respins; dupa Liturghie am discutat mai pe indelete si abia duminica a treia m-a impartasit.
Rememorand acum acea situatie, inteleg ca a actionat corect, chiar daca nu prea mi-a convenit.

[Iorest]

În prealabil postat de Demetrius

Crede-ma ca si mie mi s-a intamplat acelasi lucru la inceput cu actualul meu duhovnic, eu mergand printre primii la impartasire si m-a respins; dupa Liturghie am discutat mai pe indelete si abia duminica a treia m-a impartasit.
Rememorand acum acea situatie, inteleg ca a actionat corect, chiar daca nu prea mi-a convenit.

Mi-a plăcut mesajul tău.

Nu e o problemă dacă un preot te oprește de la împărtășanie, e corect, are o marjă de judecată permisă de canoane, ce nu poate să facă e să te umilească în public, să te certe cu public pentru chestii spuse sub secretul spovedaniei, să desconsidere discreția preoțească și secretul spovedaniei.

Mie nu mi se pare că e un duhovnic interesat de progresul spiritual al enoriașului pentru că i-a zis să vină peste 2 luni la spovedit, adică îl spovedește doar în posturile mari probabil.
Ori această practică este extrem de greșită pentru că un om poate are nevoie să se spovedească o dată la 2 săptămâni, am zis să se spovedească nu să se împărtășească.

Spovedanii poți face 100, până la o împărtășanie, nimeni nu poate opri sau limita spovedania cuiva nici chiar de ar fi cel mai păcătos om de pe pământ.

Teologul ortodox Danion Vasile a dat un exemplu, unei femei necăsătorite îi zisese preotul să vină la spovedit peste 2 luni.
Și teologul i-a replicat ei, du-te și întreabă-l pe preot: „părinte dacă rămân însărcinată până peste două luni, creșteți dvs copilul ?”

Eu i-aș fi replicat altfel, părinte dacă abia peste două luni aveți timp să vă faceți datoria față de oameni și să stați la spovedit, sunteți de acord să vă luați salariul doar în posturile mari ale anului?

[Demetrius]

În prealabil postat de Iorest

Nu e o problemă dacă un preot te oprește de la împărtășanie, e corect, are o marjă de judecată permisă de canoane, ce nu poate să facă e să te umilească în public, să te certe cu public pentru chestii spuse sub secretul spovedaniei, să desconsidere discreția preoțească și secretul spovedaniei.

Mie nu mi se pare că e un duhovnic interesat de progresul spiritual al enoriașului pentru că i-a zis să vină peste 2 luni la spovedit, adică îl spovedește doar în posturile mari probabil.
Ori această practică este extrem de greșită pentru că un om poate are nevoie să se spovedească o dată la 2 săptămâni, am zis să se spovedească nu să se împărtășească.

Spovedanii poți face 100, până la o împărtășanie, nimeni nu poate opri sau limita spovedania cuiva nici chiar de ar fi cel mai păcătos om de pe pământ.

N-am mai auzit pana acum de spovedania "in rate", sau partiala, sau... precum " quenzina"(ca salariile).
Eu credeam ca pacatele spovedite sunt dezlegate(de sufletul marturisitor), dar sunt sterse abia prin impartasirea cu trupul si sangele lui Hristos. In plus, daca spovada se face (de obicei) sambata, atunci nu mai este nevoie de dezlegare a doua zi(duminica) pentru impartasire,insa daca mai trece o zi fara impartasire, atunci este iarasi necesara dezlegarea la impartasire pentru aceeasi spovada.
Din ce zici tu, mai multe spovezi adunandu-se, iese o incurcatura ca "nodul gordian", de nedezlegat.

Daca cineva are nevoie urgenta de spovada va cauta pe oricine dispus sa-l "asculte", dar duhovnicul nu este un cos de gunoi in care noi sa aruncam... orice. Asa am crezut si eu pana duhovnicul mi-a zis: "Nu crezi ca si eu trebuie sa ma pregatesc si sa ma curat pentru a primi cu sufletul curat spovada ta?"
Abia atunci am inteles ca si el are un duhovnic, ca si el e om, iar eu am pretentia ca el sa vidanjeze sufletul meu oricand vreau eu. Asta nu-i corect; poate la manastire se gasesc calugari gata oricand pentru asa ceva.

Am invatat in ultimii ani sa acord multe circumstante preotilor si ierarhilor si sa nu am nicio pretentie de la ei, fiindca daca eu as fi in locul lor poate ar trebui sa tin cont de lucruri pe care nu le stiu acum si nu stiu cum as face fata chiar daca as stii ce e de facut.
In plus, am observat ca e mai bine si mai folositor sa observ la ei lucruri pentru care sa-i admir si sa-i laud, iar pe celelalte(pe cat posibil) sa nu le bag in seama.

Am avut si eu (nu o data) situatii in care, din punct de vedere social(ca sa nu zic parohial), aveam posibilitatea sa ma consider "victima" unei desconsiderari si daca actionam in virtutea idolului ranit(orgoliul) atunci ad-hoc as fi creat eu un fapt/eveniment social; de ce? cu ce scop? Ca sa ma inchin idolului? Poate ca situatia(situatiile) a aparut ca sa me testeze pe mine cum (re)actionez. Am preferat sa reactionez ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic si nu s-a intamplat nimic; orgoliul meu l-am trimis la ascultare.

În prealabil postat de Iorest;

Teologul ortodox Danion Vasile a dat un exemplu, unei femei necăsătorite îi zisese preotul să vină la spovedit peste 2 luni.
Și teologul i-a replicat ei, du-te și întreabă-l pe preot: „părinte dacă rămân însărcinată până peste două luni, creșteți dvs copilul ?”

Nu vreau sa te necajesc, dar mie mi se pare curat (neo)protestant exemplul teologului, n-am sa-i dau numele ca-i jenant si spurcat de-a dreptul, nu numele, ci exemplul, nu e deloc ortodox. Eu l-as caterisi chiar si numai pentru atat. Asta demonstreaza cata credinta este in el si la ce se gandeste el cand vorbeste despre oamenii care nu se spovedesc, socotindu-i adulteri; ii umileste in public fara sa-i mai spovedeasca. Cat despre colegi, e clar ca nu e in comuniune cu ei.

55. Iar El, întorcându-Se, i-a certat şi le-a zis: Nu ştiţi, oare, fiii cărui duh sunteţi?(Lc9,55a)

În prealabil postat de Iorest;

Eu i-aș fi replicat altfel, părinte dacă abia peste două luni aveți timp să vă faceți datoria față de oameni și să stați la spovedit, sunteți de acord să vă luați salariul doar în posturile mari ale anului?

Replica ta e mai adecvata(desi ironica), insa despre preoti am vorbit mai sus.

[Iorest]

În prealabil postat de Demetrius

N-am mai auzit pana acum de spovedania "in rate", sau partiala, sau... precum " quenzina"(ca salariile).
Eu credeam ca pacatele spovedite sunt dezlegate(de sufletul marturisitor), dar sunt sterse abia prin impartasirea cu trupul si sangele lui Hristos. In plus, daca spovada se face (de obicei) sambata, atunci nu mai este nevoie de dezlegare a doua zi(duminica) pentru impartasire,insa daca mai trece o zi fara impartasire, atunci este iarasi necesara dezlegarea la impartasire pentru aceeasi spovada.
Din ce zici tu, mai multe spovezi adunandu-se, iese o incurcatura ca "nodul gordian", de nedezlegat.

Mă refeream la persoane care au oprire de la împărtășanie pe ani de zile, sau pe luni de zile, iar până se atinge acea ispășire se pot spovedi tot la două săptămâni, sau la o lună, nu trebuie să aștepte doar posturile mari ca să se spovedească, că până atunci pot cădea iar.

Și pe colegul care a inițiat subiectul l-a oprit de la împărtășanie, dacă vine peste 2 luni cu aceleași păcate, iarăși îl oprește până peste încă 2 luni și o ține tot așa din oprire în oprire, dar dacă se spovedește mai des din lună-n lună poate nu mai cade.

Timpul de oprire de la împărtășanie curge din nou și din nou de la data ultimului păcat opritor, dacă pici pe la jumătatea unei perioade de oprire, iarăși se reia tot termenul de atunci încolo și practic ai un infinit în față până la Împărtășanie.

E imposibil ca în două săptămâni, sau o lună să nu se adune o situație negativă sau un impas ori o ispită.

În afara Tainei Pocăinței, viața sufletească a omului se stinge încet încet, atenția pe curățirea sufletului scade și omul e furat de ce are de rezolvat în lume.

În plus există lucruri pe care poate ai uitat să le spui la o spovedanie, sau ai uitat de ele pt că erau cu ani în urmă și dacă ți le aduci aminte poți merge iar ca să fii sigur că le-ai șters și pe acelea, chiar dacă nu știi sigur că sunt păcate.

Nu scrie nicăieri că doar în timpul posturilor mari trebuie să ne spovedim, tocmai că nu ajunge doar în timpul posturilor mari la ce ispite sunt acum.

În prealabil postat de Demetrius

Daca cineva are nevoie urgenta de spovada va cauta pe oricine dispus sa-l "asculte", dar duhovnicul nu este un cos de gunoi in care noi sa aruncam... orice. Asa am crezut si eu pana duhovnicul mi-a zis: "Nu crezi ca si eu trebuie sa ma pregatesc si sa ma curat pentru a primi cu sufletul curat spovada ta?"

Nu e ca și cum cineva l-ar deranja pe duhovnic acasă, din timpul lui cu familia, ci când e la Biserică trebuie să găsească o fereastră, nu poate acum, trebuie să poată peste două sau trei săptămâni, câtă vreme are un program clar de lucru în care episcopia îi impune să fie la Biserică.

Spovedaniile ulterioare pot fi scurte 10-15 minute, pt că nu mai e așa de mult de spus, deci un om care se spovedește des, nu înseamnă că răpește mult din timpul duhovnicului.
În schimb unul care nu s-a spovedit niciodată în viața lui poate are nevoie de 3-5 ore să spovedească tot începând din copilărie.

Nu orice preot întâlnit în cale e pe aceeași undă de comunicare cu tine ca și cel pe care l-ai ales duhovnic, dacă te spovedești la oricine dispus, te poți trezi și cu o tratare neglijentă, nepăsătoare, chiar prea dură pt că preotul nu te știe.

În prealabil postat de Demetrius

Abia atunci am inteles ca si el are un duhovnic, ca si el e om, iar eu am pretentia ca el sa vidanjeze sufletul meu oricand vreau eu. Asta nu-i corect; poate la manastire se gasesc calugari gata oricand pentru asa ceva.

Corect și aceasta, am observat și eu că unele mănăstiri sunt mai dedicate mirenilor, deși călugării nu au obligațiile directe față de mirenii locatari pe o stradă, pe care le au parohiile care au înregistrate pe seama lor 1.000 de familii, 2.000 de famili.

Mănăstirea nu are arondat pe seama ei o mie de familii, care locuiesc într-un cartier pt că majoritatea mănăstirilor nu sunt în orașe.

Călugării pot închide oricând vor ușa mănăstirii în afară de Duminici și de sărbătorile mari, ei închid, ei deschid, mediul călugăresc e închis și rezervat obștii.

Mireanul nu e obligat să călătorească sute de km pt consiliere duhovnicească, dacă se presupune că o parohie îl deservește conform scriptelor și regulilor bisericești.

În prealabil postat de Demetrius

Am invatat in ultimii ani sa acord multe circumstante preotilor si ierarhilor si sa nu am nicio pretentie de la ei, fiindca daca eu as fi in locul lor poate ar trebui sa tin cont de lucruri pe care nu le stiu acum si nu stiu cum as face fata chiar daca as stii ce e de facut.
In plus, am observat ca e mai bine si mai folositor sa observ la ei lucruri pentru care sa-i admir si sa-i laud, iar pe celelalte(pe cat posibil) sa nu le bag in seama.

Canoanele și regulamentele bisericești le stabilesc obligații , nu noi, preoții când dau examen pt o parohie au în materie regulile morale după care trebuie să se comporte și rânduielile de tipic, deci se presupune că le cunosc și au jurat să le respecte.

Pe noi ne ajută cunoașterea regulilor și canoanelor ca să știm, ce cere Biserica de la noi, ce cere Biserica de la preot, raportat la relația cu mireanul (purtare de grijă cu inimă de tată, respect, discreție).
Ce marjă de acțiune, de participație la viața duhovnicească i se permite în Biserică mireanului conform canoanelor și când i se încalcă de către preot acea libertate permisă de Sfinții Părinți.

Canoanele și regulamentele bisericești ne ajută să identificăm o relație abuzivă sau cu depășirea fișei postului din partea preotului, față de noi.

În prealabil postat de Demetrius

Am avut si eu (nu o data) situatii in care, din punct de vedere social(ca sa nu zic parohial), aveam posibilitatea sa ma consider "victima" unei desconsiderari si daca actionam in virtutea idolului ranit(orgoliul) atunci ad-hoc as fi creat eu un fapt/eveniment social; de ce? cu ce scop? Ca sa ma inchin idolului? Poate ca situatia(situatiile) a aparut ca sa me testeze pe mine cum (re)actionez. Am preferat sa reactionez ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic si nu s-a intamplat nimic; orgoliul meu l-am trimis la ascultare.

Dacă e o încercare, duhovnicul îți spune în final că te-a încercat nu te lasă în suspans.

Cu tine s-a comportat frumos preotul, a discutat pe îndelete după slujbă, nu te-a luat pe sus cu ”de ce ai mai venit dacă nu ți-am dat eu voie păcătosule de față cu alții”, nu te-a ținut o oră în picioare, priveliște altora în fața altarului.

În prealabil postat de Demetrius

Nu vreau sa te necajesc, dar mie mi se pare curat (neo)protestant exemplul teologului, n-am sa-i dau numele ca-i jenant si spurcat de-a dreptul, nu numele, ci exemplul, nu e deloc ortodox. Eu l-as caterisi chiar si numai pentru atat. Asta demonstreaza cata credinta este in el si la ce se gandeste el cand vorbeste despre oamenii care nu se spovedesc, socotindu-i adulteri; ii umileste in public fara sa-i mai spovedeasca. Cat despre colegi, e clar ca nu e in comuniune cu ei.

Omul e un simplu teolog fără funcție clericală, nu se pot caterisi teologii care sunt doar absolvenți ai unei facultăți de teologie.

Nu-i socotește adulteri pe cei care nu se spovedesc, accentul era pe altceva pus, femeia aceea era în ispite așa de mari încât amânarea spovedaniei peste două luni o putea abandona în pericolul de păcat, iar preotului i se cam fâlfâia de starea spirituală a omului în afara posturilor, pt că n-avea chef să stea în scaunul spovedaniei mai mult.

În prealabil postat de Demetrius

Replica ta e mai adecvata(desi ironica), insa despre preoti am vorbit mai sus.

Dacă ai vrut preoție la oraș, pentru că e mai bine plătită decât la sat, pt că ai aproape spital, școală pt copii, instituții de cultură și transport în comun bine pus la punct, racord la utilități, atunci fă crucea preotului de mir și stai în scaunul spovedaniei în fiecare lună fiindcă ai și mai mulți enoriași.

Lumea nu-ți cere să stai zilnic la spovedit, ci să găsești câteva ferestre pe lună și în afara posturilor.

Și asta o fi greu dacă e în fișa postului ?

[alexlucian]

[quote=Iorest;665772]









Putea să spună dar se va scuza că nici tu nu l-ai întrebat, o șmecherie circulară care evită să recunoască neatenția.
Un preot disciplinat îți transmite tot în timpul spovedaniei.



Nu a vrut să te jignească, în cel mai bun caz a vrut să te încerce dacă faci față la un test blitz ca ucenic, în cel mai rău caz te dă la o parte pt că nu ai funcții, bani, etc și vrea să-și facă un cerc doar de oameni cu stare și cu poziție socială.

Nu vrea însă nici să te alunge, nu cred asta, în cel mai rău caz te lasă la urmă în lista de priorități există și astfel de preoți din păcate.




Asa ma gandeam si eu, ca m-a cam evitat. Mai ales ca e o biserica centrala, unde vin doamne cu palarii si pensionari verzi ca bradul..

Pe de alta parte, eu, indiferent de prreotul la care merg sa ma spovedesc- ca e bun, ca e rau- intodeauna consider ca mi-am facut datoria si sunt multumit ca am ajuns intr-un alt post, sa ma spovedesc. Ca mi-a dat agheazma mare, ca mi-a dat impartasanie etc nici nu mai conteaza.

Dar tot reluand filmul in capul meu, ce a facut intamplarea asta sa fie asa inedita a fost faptul ca m-a oprit de la Impartasanie in fata potirului. Iar la usa altarului , cand a iesit a doua oara, mi-a explicat ca am avut pacate dar nici nu mi-a dat agheazma mare din prima. Noroc ca am intrebat eu 'Macar agheazma mare imi dati?' Si a trebuit sa mai astept inca ceva timp. De mai bine de 20 de ani , spovedindu-ma aproape in fiecare post al Craciunului si al Pastelui, si in Romania si in strainatate (cativa ani buni), la diferiti preoti - asa situatie n-am mai intalnit. De cele mai multe ori am primit Impartasanie. De cateva ori aghiazma mare. Dar niciodata nu m-a lasat cineva in coada de peste. Sau sa-mi spuna sa vin peste ceva timp sa ma spovedesc din nou, fara sa-mi dea nimic. Intotdeauna la mine spovedaniile au avut o finalitate. Acum,poate s-or fi schimbat regulile recent.

Oricum, intre timp m-am mai calmat. Dar tot nu cred ca o sa ma intorc la el, nu prea vad rostul.

[Iorest]

În prealabil postat de alexlucian

Oricum, intre timp m-am mai calmat. Dar tot nu cred ca o sa ma intorc la el, nu prea vad rostul.

Important e să nu te lași de Biserică și de spovedanie, la nivelul unui oraș ai cel puțin vreo 20 de preoți din care să alegi, în București sunt și mai mulți, deci e imposibil să nu fie și câțiva care sunt mai atenți și-și dau interesul mai mult față de credinicios.

Dar de obicei preoții buni duhovnici sunt căutați și se face coadă la ei, trebuie așteptat, asta e în viață toate lucrurile bune vin cu o jertfă.

În prealabil postat de alexlucian

Sau sa-mi spuna sa vin peste ceva timp sa ma spovedesc din nou, fara sa-mi dea nimic. Intotdeauna la mine spovedaniile au avut o finalitate. Acum,poate s-or fi schimbat regulile recent.

Preotul te poate opri de la Împărtășanie de ori câte ori ai un păcat opritor, nu e asta nicio problemă, dacă te-ai spovedi mai des de posturile mari ale anului ai fi și mai antrenat duhovnicește, n-ai mai lăsa să se adune atât de multe care s-ar putea să genereze oprirea.

La agheasmă dacă ceri binecuvântare îți zice când s-o iei.