Cateva cuvinte..

[Iorest]

În prealabil postat de PocsanCatalin

Iata cum acel om bogat nu a putut sa se lepede de sine, atat de tare era inrobit de propriul "Eu" incat n-a fost capabil sa inteleaga ca bogatiile lumesti sunt trecatoare si ca adevaratele bogatii sunt cele ce dainuiesc pentru totdeauna, cele duhovnicesti. Iata ce inseamna lepadare de sine, este ceva ce doar noi putem face, dar cum sa faci asta cand tu esti robul propriului tau sine, cand tu nici macar nu te cunosti pe sine insuti...... Nu te astepta ca Hristos sa faca El asta pentru tine, insa vei avea nenumerate ocazii sa te trezesti din acest somn adanc.

Urmarea acelui dialog, potrivit tradiției patristice, e că acel tânăr a vândut tot ce a avut, i-a urmat lui Hristos, iar în final a devenit episcop în Asia Mică.

Poate că fără a respecta poruncile de bază din legea veche și fără a urma rânduiala, nici nu ajungea episcop și nici măcar nu avea dialogul cu Iisus Hristos.

Dintr-o predică:
”Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a arătat că, potrivit Tradiţiei bisericești, dregătorul bogat şi-a vândut averile, iar banii i-a împărțit săracilor şi apoi a devenit unul dintre ucenicii Mântuitorului Iisus Hristos, iar mai târziu a ajuns episcop în Asia Mică.”

https://ziarullumina.ro/actualitate-...eu-149924.html

Poate că Iisus i-a cerut să-și vândă averile știind că avea să urmeze formarea de comunități creștine, unde fiecare contribuia, iar un episcop chivernisea agoniseala comună spre interesul obștii.
Dacă tânărul rămânea cimentat în societatea de dinainte, rămânea la legea veche și nu mai era parte din comunitățile creștine.

Poate atunci au fost rațiuni practice ca să-ți vinzi averea că se formau noi comunități unde trăiau la comun, acum comunitățile sunt formate deja și nu se mai cere asta.

În prealabil postat de PocsanCatalin

Vad ca aici Iisus vorbeste despre o lepadare de sine, ceva ce noi trebuie sa facem, te poti duce la biserica toata viata, dar daca nu are loc o schimbare interioara, degeaba te duci... De mic am observat cum oamenii se duc la biserica, se spovedesc, asculta scripturile, apoi, cand se intorc acasa, se intorc la vechiul "Eu".

Fără Sfintele Taine ale Bisericii, oamenii sunt pradă ușoară la lucrarea cea rea și fie ar deveni fiare, fie s-ar îmbolnăvi la câtă răutate este acum în lume, deci treaba cu ”degeaba mergi la Biserică” e o capcană a potrivnicului care provoacă absenteism la Sfânta Liturghie ca oamenii să fie lipsiți de ajutor duhovnicesc.

Dacă peste 10-15 ani sub 5% din populația României va mai urma viața bisericească, atunci societatea va fi mai rea, nicidecum mai bună, nu vezi că societatea merge din rău în mai rău din 1990 încoace pe măsură ce crește delăsarea de cele sfinte ?

Nu știi dacă acei oameni nu cumva ar fi fost și mai răi de atât fără Biserică.
Creștinii sunt ispitiți mult de potrivnic, iar la multă ispitire și căderi trebuie și multă pocăință.

Realist nu poți să pui pocăință fără a merge la Biserică și de multe ori în drumul pocăinței se roagă cineva pt tine, te pune pe pomelnic, ești pomenit la proscomidie și așa primești deșteptare a minții și putere duhovnicească să pui început bun.

Un ticălos dacă ar merge la Biserică la fiecare sărbătoare și s-ar spovedi complet, la un moment dat s-ar lăsa de păcate pt că s-ar atinge de sufletul lui cercetarea lui Dumnezeu.

Nu știm noi cât e ”de degeaba” mersul la Biserică pt unul și altul, va vedea fiecare la finalul vieții.

În prealabil postat de PocsanCatalin

Cei care cu adevarat traiesc schimbari interioare, sunt cei care au trait suferinte inimaginabile, atat de mari, incat "Eul" lor s-a destramat complet si au putut sa se apropie de Dumnezeu mai mult ca niciodata.

Nu e neapărat asta, mai sunt și cei care au avut o moștenire creștină în familie și n-au așteptat să se întâmple suferințe de tot felul, ci au conștientizat lucid importanța mântuirii și a apropierii de Dumnezeu, poate sunt o minoritate acești oameni, dar ideea e că nu trebuie să se întâmple răul ca să începi un drum al pocăinței.

[PocsanCatalin]

În prealabil postat de Iorest

Urmarea acelui dialog, potrivit tradiției patristice, e că acel tânăr a vândut tot ce a avut, i-a urmat lui Hristos, iar în final a devenit episcop în Asia Mică.

Poate că fără a respecta poruncile de bază din legea veche și fără a urma rânduiala, nici nu ajungea episcop și nici măcar nu avea dialogul cu Iisus Hristos.

Dintr-o predică:
”Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a arătat că, potrivit Tradiţiei bisericești, dregătorul bogat şi-a vândut averile, iar banii i-a împărțit săracilor şi apoi a devenit unul dintre ucenicii Mântuitorului Iisus Hristos, iar mai târziu a ajuns episcop în Asia Mică.”

https://ziarullumina.ro/actualitate-...eu-149924.html

Poate că Iisus i-a cerut să-și vândă averile știind că avea să urmeze formarea de comunități creștine, unde fiecare contribuia, iar un episcop chivernisea agoniseala comună spre interesul obștii.
Dacă tânărul rămânea cimentat în societatea de dinainte, rămânea la legea veche și nu mai era parte din comunitățile creștine.

Poate atunci au fost rațiuni practice ca să-ți vinzi averea că se formau noi comunități unde trăiau la comun, acum comunitățile sunt formate deja și nu se mai cere asta.



Fără Sfintele Taine ale Bisericii, oamenii sunt pradă ușoară la lucrarea cea rea și fie ar deveni fiare, fie s-ar îmbolnăvi la câtă răutate este acum în lume, deci treaba cu ”degeaba mergi la Biserică” e o capcană a potrivnicului care provoacă absenteism la Sfânta Liturghie ca oamenii să fie lipsiți de ajutor duhovnicesc.

Dacă peste 10-15 ani sub 5% din populația României va mai urma viața bisericească, atunci societatea va fi mai rea, nicidecum mai bună, nu vezi că societatea merge din rău în mai rău din 1990 încoace pe măsură ce crește delăsarea de cele sfinte ?

Nu știi dacă acei oameni nu cumva ar fi fost și mai răi de atât fără Biserică.
Creștinii sunt ispitiți mult de potrivnic, iar la multă ispitire și căderi trebuie și multă pocăință.

Realist nu poți să pui pocăință fără a merge la Biserică și de multe ori în drumul pocăinței se roagă cineva pt tine, te pune pe pomelnic, ești pomenit la proscomidie și așa primești deșteptare a minții și putere duhovnicească să pui început bun.

Un ticălos dacă ar merge la Biserică la fiecare sărbătoare și s-ar spovedi complet, la un moment dat s-ar lăsa de păcate pt că s-ar atinge de sufletul lui cercetarea lui Dumnezeu.

Nu știm noi cât e ”de degeaba” mersul la Biserică pt unul și altul, va vedea fiecare la finalul vieții.



Nu e neapărat asta, mai sunt și cei care au avut o moștenire creștină în familie și n-au așteptat să se întâmple suferințe de tot felul, ci au conștientizat lucid importanța mântuirii și a apropierii de Dumnezeu, poate sunt o minoritate acești oameni, dar ideea e că nu trebuie să se întâmple răul ca să începi un drum al pocăinței.

Este posibil sa fi facut acest lucru, eu nu stiu, pe langa Biblie, nu am citit prea multe carti aferente ei. Eu am vrut sa arat conexiunea dintre Matei 16:24 si Marc 10:21, acelui om bogat, ii mai lipsea un lucru astfel incat sa se lepede de sine, sa renunte la bogatiile lumesti.

Matei 16:24 Atunci Iisus a zis ucenicilor Săi: Dacă vrea cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie.

Marc 10:21 Iar Iisus, privind la el cu dragoste, i-a zis: Un lucru îţi mai lipseşte: Mergi, vinde tot ce ai, dă săracilor şi vei avea comoară în cer; şi apoi, luând crucea, vino şi urmează Mie.

Lumea a fost rea din totdeauna, nu este ceva nou, nu este ceva din 1990 incoace... din 1990 incoace lucrurile s-au inrautatit mult mai rau in tara noastra si nu numai aici. Raul triumfa datorita manipularii, prin minciuni deghizate in adevaruri, este foarte multa manipulare in societatea umana, de aceea eu spun, lupta se da la nivel mental, la nivelul gandurilor noastre.

Eu inteleg ce vrei sa-mi spui, eu am spus doar ceea ce am vazut si vad, oamenii se duc la biserica si dupa ce se intorc acasa, ei se intorc la vechiile obiceiuri, si inteleg de ce se intampla acest lucru, omul nu-l cauta pe Dumnezeu cu toata inima si cu tot cugetul. Suferinta il impinge pe om cu adevarat catre Dumnezeu, suferinta il aduce pe om cu picioarele pe pamant, asta e crucea despre care vorbeste Hristos, crucea pe care trebuie s-o purtam toti, nu cruciulita aia pe care multi o pun la gat... Toti fugim de aceasta cruce, nici nu vrem s-o vedem, o singura privire sa-i aruncam si intreaga noastra realitate se tremura din temelii.

Ai dreptate, sunt oameni care aud chemarea Lui Dumnezeu, insa pentru omul cel de zi cu zi, omul lumesc, suferinta este un remediu bun pentru trezirea din morti.

[Iorest]

În prealabil postat de PocsanCatalin

Lumea a fost rea din totdeauna, nu este ceva nou, nu este ceva din 1990 incoace... din 1990 incoace lucrurile s-au inrautatit mult mai rau in tara noastra si nu numai aici. Raul triumfa datorita manipularii, prin minciuni deghizate in adevaruri, este foarte multa manipulare in societatea umana, de aceea eu spun, lupta se da la nivel mental, la nivelul gandurilor noastre.

Reclamele și societatea de consum cultivă dorința pt a stimula cumpărături și consum irațional astea expandează ego-ul mai ales la cei care urmăresc tv, netflix și utilizează netul pt reclame.

În 90 nu erau bășcălii despre cele sfinte ale românilor și despre tradiții, iar deschiderea românului era mult mai curată, de aceea a și înflorit monahismul atunci și monahismul de azi stă pe afluxul de generații educate atunci în liceu și facultate.

După ce a apărut ”vacanța mare” tradițiile, credința, pelerinajul au început să fie teme de bășcălie, iar acum cu Bordea, Micutzu, iumor și alții deko cafe etc, nivelul de bătaie de joc până la stare de brută este astăzi cultivat în rândul tinerilor și al generațiilor până-n 45 de ani care renunță la cele sfinte și supun la un tratament nasol și pe cei care cred din clasă, de la muncă etc.

Deci da societatea merge spre mai rău și mai rău.

În prealabil postat de PocsanCatalin

Eu inteleg ce vrei sa-mi spui, eu am spus doar ceea ce am vazut si vad, oamenii se duc la biserica si dupa ce se intorc acasa, ei se intorc la vechiile obiceiuri, si inteleg de ce se intampla acest lucru, omul nu-l cauta pe Dumnezeu cu toata inima si cu tot cugetul.

Oamenii aceia măcar au o înălțare sufletească 3 ore cât durează Utrenia și Liturghia, că după sunt furați de lume și lumea-i supune este altceva, dar totuși asta se întâmplă pt că influența liturgică e prea mică doar 3 ore din 168 de ore cât are o săptămână (7x24h).

Vin acuma niște generații care nici pricepere n-au, nici chemare, nici vocație spre spiritual și peste câtva timp s-ar putea să implore preoții pe oameni să mai calce pragul bisericii.

De aceea spun că nu știu cum va primi Dumnezeu și jertfa de a merge la Biserică, e o diferență între cei care măcar se străduiesc și cei cărora nu le pasă deloc dar care nu doar că nu le pasă dar mai și batjocoresc, înfundă, pun bețe în roate celor credincioși.

În prealabil postat de PocsanCatalin

Suferinta il impinge pe om cu adevarat catre Dumnezeu, suferinta il aduce pe om cu picioarele pe pamant, asta e crucea despre care vorbeste Hristos, crucea pe care trebuie s-o purtam toti, nu cruciulita aia pe care multi o pun la gat... Toti fugim de aceasta cruce, nici nu vrem s-o vedem, o singura privire sa-i aruncam si intreaga noastra realitate se tremura din temelii.

Suferința nu e un catalizator absolut al omului spre credință, există oameni care la suferință îl hulesc pe Dumnezeu pt că nu pot suporta durerea și-l consideră pe el nemilos dacă-i ține în acea situație mult, iar dacă suferința e în cicluri, cum e la majoritatea oamenilor atunci după ce trece oamenii iarăși uită.
Nu toți reacționează într-o suferință ca Paisie Aghioritul sau ca părintele Porfirie.

Dacă o suferință ciclică i-ar aduce pe oameni la pocăință atunci nu i-ar ține decât pe durata episodului negativ, trebuie să fie ceva mai mult decât o suferință la cei care sunt credincioși până la capăt.

Ai dreptate, sunt oameni care aud chemarea Lui Dumnezeu, insa pentru omul cel de zi cu zi, omul lumesc, suferinta este un remediu bun pentru trezirea din morti.

Am văzut descrieri ale unor părinți Bisericești ale relației cauză-efect între plăceri și suferință, după fiecare plăceri urma suferință, deci pt a ieși din acest ciclu omul trebuia să evite bucurii exuberante sau umblatul după ele.

[PocsanCatalin]

În prealabil postat de Iorest

Reclamele și societatea de consum cultivă dorința pt a stimula cumpărături și consum irațional astea expandează ego-ul mai ales la cei care urmăresc tv, netflix și utilizează netul pt reclame.

În 90 nu erau bășcălii despre cele sfinte ale românilor și despre tradiții, iar deschiderea românului era mult mai curată, de aceea a și înflorit monahismul atunci și monahismul de azi stă pe afluxul de generații educate atunci în liceu și facultate.

După ce a apărut ”vacanța mare” tradițiile, credința, pelerinajul au început să fie teme de bășcălie, iar acum cu Bordea, Micutzu, iumor și alții deko cafe etc, nivelul de bătaie de joc până la stare de brută este astăzi cultivat în rândul tinerilor și al generațiilor până-n 45 de ani care renunță la cele sfinte și supun la un tratament nasol și pe cei care cred din clasă, de la muncă etc.

Deci da societatea merge spre mai rău și mai rău.


Oamenii aceia măcar au o înălțare sufletească 3 ore cât durează Utrenia și Liturghia, că după sunt furați de lume și lumea-i supune este altceva, dar totuși asta se întâmplă pt că influența liturgică e prea mică doar 3 ore din 168 de ore cât are o săptămână (7x24h).

Vin acuma niște generații care nici pricepere n-au, nici chemare, nici vocație spre spiritual și peste câtva timp s-ar putea să implore preoții pe oameni să mai calce pragul bisericii.

De aceea spun că nu știu cum va primi Dumnezeu și jertfa de a merge la Biserică, e o diferență între cei care măcar se străduiesc și cei cărora nu le pasă deloc dar care nu doar că nu le pasă dar mai și batjocoresc, înfundă, pun bețe în roate celor credincioși.




Suferința nu e un catalizator absolut al omului spre credință, există oameni care la suferință îl hulesc pe Dumnezeu pt că nu pot suporta durerea și-l consideră pe el nemilos dacă-i ține în acea situație mult, iar dacă suferința e în cicluri, cum e la majoritatea oamenilor atunci după ce trece oamenii iarăși uită.
Nu toți reacționează într-o suferință ca Paisie Aghioritul sau ca părintele Porfirie.

Dacă o suferință ciclică i-ar aduce pe oameni la pocăință atunci nu i-ar ține decât pe durata episodului negativ, trebuie să fie ceva mai mult decât o suferință la cei care sunt credincioși până la capăt.





Am văzut descrieri ale unor părinți Bisericești ale relației cauză-efect între plăceri și suferință, după fiecare plăceri urma suferință, deci pt a ieși din acest ciclu omul trebuia să evite bucurii exuberante sau umblatul după ele.

Pai daca nu e nimeni sa-i trezeasca pe oameni din acest somn adanc, acest somn al mortii. Mai sunt oameni care sa umble prin tara facand lucrarea Hristica? Unde sunt sfintii din vechime? Pai nu mai sunt pentru ca oamenii nu sunt in stare sa se lepede de sine si sa primeasca ceea ce Dumnezeu ofera drept dar tuturor celor ce-l cauta, sfintirea. Pentru ca nu mai sunt sfinti, oamenii se intorc la sfintii ce-au fost pe acest pamant, de aici si toate acele pelerinaje pe la Arsenie Boca s.a.m.d.

Cum poate omul sa stie ca este sclav al propriului ego cand omul nici macar nu se cunoaste pe sine insusi... Nu stie de unde vin gandurile si unde se duc, nu stie de ce face ceea ce face, nu stie de ce reactioneaza asa cum reactioneaza, nu este stapanul vietii sale, nu este constient de propria sa viata. Se pune accentul pe simptome, dar nicidecum pe boala ce se ascunde in spatele simptomelor.


Nu cauta scuze pentru departarea omului de Dumnezeu, caci Dumnezeu nu ne va intreba cate ore am petrecut la biserica, ci se va uita in sufletul omului sa vada daca a avut loc vreo schimbare interioara, oricat de mica, cat un bob de mustar, dar sa fie acolo, sa existe.


In ziua de azi, daca stai si privesti pentru o clipa acele pelerinaje, realizezi ca foarte multi din cei ce sunt acolo, sunt acolo datorita unei suferinte. Eu asta am spus, degeaba te duci la biserica daca intorcandu-te acasa, te intorci si la vechiile obiceiuri, bineinteles ca trebuie sa mai fie ceva, trebuie sa fie schimbarea interioara, trebuie ca samanta adevarului sa fi prins radacini in tine si sa te faca sa-ti pui unele intrebari despre viata ta pe acest pamant: De unde vi? Unde te duci? Cine esti?

Ce bine ar fi daca oamenii ar face o introspectie interioara, atunci ar intelege ceea ce ai spus in ultima fraza, s-ar "trezi" la adevar, si adevarul ii va elibera.

[Iorest]

În prealabil postat de PocsanCatalin

Pai daca nu e nimeni sa-i trezeasca pe oameni din acest somn adanc, acest somn al mortii. Mai sunt oameni care sa umble prin tara facand lucrarea Hristica? Unde sunt sfintii din vechime? Pai nu mai sunt pentru ca oamenii nu sunt in stare sa se lepede de sine si sa primeasca ceea ce Dumnezeu ofera drept dar tuturor celor ce-l cauta, sfintirea. Pentru ca nu mai sunt sfinti, oamenii se intorc la sfintii ce-au fost pe acest pamant, de aici si toate acele pelerinaje pe la Arsenie Boca s.a.m.d.

Nici părintele Cleopa, Sofian Boghiu, părintele Paisie Olaru nu știu să fi mers prin țară, ei sfințeau locul în care erau, oamenii îi căutau la Biserică, apropo de mersul la Biserică, dacă nu intri în Biserică nici șansa să deschizi ușa unde slujește un preot pe cale, care-și dă siliința, nu o ai.

Că au mai fost unele conferințe duhovnicești în care rolul era de cunoaștere între tineri și duhovnici, nicidecum de spovedanie cu publicul aia e altceva.

Oamenii sfinți nu se afișau cu veniți la noi că suntem sfinți, am deschis taraba.

Cum poate omul sa stie ca este sclav al propriului ego cand omul nici macar nu se cunoaste pe sine insusi... Nu stie de unde vin gandurile si unde se duc, nu stie de ce face ceea ce face, nu stie de ce reactioneaza asa cum reactioneaza, nu este stapanul vietii sale, nu este constient de propria sa viata. Se pune accentul pe simptome, dar nicidecum pe boala ce se ascunde in spatele simptomelor.

Avem noi a ne îngriji de viața altora ?, din moment ce mergi la spovedanie și te mărturisești îți dai seama că ceva nu e în regulă.

În prealabil postat de PocsanCatalin

Nu cauta scuze pentru departarea omului de Dumnezeu, caci Dumnezeu nu ne va intreba cate ore am petrecut la biserica, ci se va uita in sufletul omului sa vada daca a avut loc vreo schimbare interioara, oricat de mica, cat un bob de mustar, dar sa fie acolo, sa existe.

Dumnezeu nu ne va judeca în afara spațiului din care ne-am format, adică plin de ispite care se răspândesc la un nr uriaș de oameni cu viteza luminii, nu se poate pune semnul egal între niște creștini de secol IV care n-aveau net,tv, telefon, la care nu se viraliza în așa hal sminteala, cu niște oameni din secolul actual bombardați de un mecanism publicitar care încearcă să le influențeze toate aspectele vieții.

In ziua de azi, daca stai si privesti pentru o clipa acele pelerinaje, realizezi ca foarte multi din cei ce sunt acolo, sunt acolo datorita unei suferinte. Eu asta am spus, degeaba te duci la biserica daca intorcandu-te acasa, te intorci si la vechiile obiceiuri, bineinteles ca trebuie sa mai fie ceva, trebuie sa fie schimbarea interioara, trebuie ca samanta adevarului sa fi prins radacini in tine si sa te faca sa-ti pui unele intrebari despre viata ta pe acest pamant: De unde vi? Unde te duci? Cine esti?

Eu nu caut scuze pt căderile actuale, dar în continuare nu cred că mersul la Biserică nu aduce o schimbare în bine, în timp, în ani de zile, cu multă muncă, unul care merge încă se mai luptă, altul poate a renunțat și nici nu mai încearcă.

Adică cum, pe unul care se spovedește, se împărtășește, merge prin arșiță vara, frig și ploi toamna-iarna, nu se odihnește bine Duminica ca să fie la Biserică, merge la slujbă și stă 3 ore în picioare după o săptămână grea de lucru, sau cu lucru în tura după slujbă, mai își aduce și obolul din puținul lui - îl va judeca Dumnezeu tot ca pe unul care trăiește în cea mai liniștită nepăsare și lipsă de străbatere lăuntrică, care poate se distrează la ștrand când e slujbă, sau privește emisiunea lumea credinței la o cafea din canapea ?

Sunt oameni care au căzut pe gheață iarna ca să ajungă la Biserică, aia tot o jertfă e.

Nu știm ce întrebări își pun cei dinăuntrul bisericilor, ce străbateri au, tu am impresia că-i judeci aspru pe cei care vin, cam aspru pt acest secol al înșelăciunii și al virtualului, Hristos le-a dat mustrare fariseilor că pun poveri prea mari pe oameni.

Nu uita pentru câte binecuvântări se roagă preotul sau preoții în slujbe, de la sfârșitul creștinesc al vieții, la harul lui Dumnezeu asupra omului, toate acele binecuvântări îi ajută în nevăzut pe cei care vin cu cuget curat.

Ce bine ar fi daca oamenii ar face o introspectie interioara, atunci ar intelege ceea ce ai spus in ultima fraza, s-ar "trezi" la adevar, si adevarul ii va elibera.

Dumnezeu știe ce e în sufletul lor, tu probabil te vei trezi și vei realiza importanța mersului la Biserică în momentul în care vor începe să se vândă lăcașuri de cult în România ca în Occident că nu mai calcă nimeni pragul și își fac păsările cuib prin acoperiș.

N-am văzut pe niciun sfânt părinte să-i spună omului să nu mai vină la Biserică, chiar dacă unul a mai căzut, sau cade repetitiv, din contră îi spune luptă-te, spovedește-te, roagă-te până obosește păcatul.

[PocsanCatalin]

În prealabil postat de Iorest

Nici părintele Cleopa, Sofian Boghiu, părintele Paisie Olaru nu știu să fi mers prin țară, ei sfințeau locul în care erau, oamenii îi căutau la Biserică, apropo de mersul la Biserică, dacă nu intri în Biserică nici șansa să deschizi ușa unde slujește un preot pe cale, care-și dă siliința, nu o ai.

Că au mai fost unele conferințe duhovnicești în care rolul era de cunoaștere între tineri și duhovnici, nicidecum de spovedanie cu publicul aia e altceva.

Oamenii sfinți nu se afișau cu veniți la noi că suntem sfinți, am deschis taraba.



Avem noi a ne îngriji de viața altora ?, din moment ce mergi la spovedanie și te mărturisești îți dai seama că ceva nu e în regulă.



Dumnezeu nu ne va judeca în afara spațiului din care ne-am format, adică plin de ispite care se răspândesc la un nr uriaș de oameni cu viteza luminii, nu se poate pune semnul egal între niște creștini de secol IV care n-aveau net,tv, telefon, la care nu se viraliza în așa hal sminteala, cu niște oameni din secolul actual bombardați de un mecanism publicitar care încearcă să le influențeze toate aspectele vieții.




Eu nu caut scuze pt căderile actuale, dar în continuare nu cred că mersul la Biserică nu aduce o schimbare în bine, în timp, în ani de zile, cu multă muncă, unul care merge încă se mai luptă, altul poate a renunțat și nici nu mai încearcă.

Adică cum, pe unul care se spovedește, se împărtășește, merge prin arșiță vara, frig și ploi toamna-iarna, nu se odihnește bine Duminica ca să fie la Biserică, merge la slujbă și stă 3 ore în picioare după o săptămână grea de lucru, sau cu lucru în tura după slujbă, mai își aduce și obolul din puținul lui - îl va judeca Dumnezeu tot ca pe unul care trăiește în cea mai liniștită nepăsare și lipsă de străbatere lăuntrică, care poate se distrează la ștrand când e slujbă, sau privește emisiunea lumea credinței la o cafea din canapea ?

Sunt oameni care au căzut pe gheață iarna ca să ajungă la Biserică, aia tot o jertfă e.

Nu știm ce întrebări își pun cei dinăuntrul bisericilor, ce străbateri au, tu am impresia că-i judeci aspru pe cei care vin, cam aspru pt acest secol al înșelăciunii și al virtualului, Hristos le-a dat mustrare fariseilor că pun poveri prea mari pe oameni.

Nu uita pentru câte binecuvântări se roagă preotul sau preoții în slujbe, de la sfârșitul creștinesc al vieții, la harul lui Dumnezeu asupra omului, toate acele binecuvântări îi ajută în nevăzut pe cei care vin cu cuget curat.



Dumnezeu știe ce e în sufletul lor, tu probabil te vei trezi și vei realiza importanța mersului la Biserică în momentul în care vor începe să se vândă lăcașuri de cult în România ca în Occident că nu mai calcă nimeni pragul și își fac păsările cuib prin acoperiș.

N-am văzut pe niciun sfânt părinte să-i spună omului să nu mai vină la Biserică, chiar dacă unul a mai căzut, sau cade repetitiv, din contră îi spune luptă-te, spovedește-te, roagă-te până obosește păcatul.

Fiecare sfant cu harul sau, insa la inceput, lucrurile nu erau asa.

Eu nu invit oamenii sa nu se mai duca la biserica, eu atrag atentia ca in marea majoritate a cazurilor, nu apar acele schimbari interioare atat de necesare.. Eu am vizitat cateva manastiri din tara asta, am fost si la Arsenie Boca, ce sa spun, am vazut suferinta oamenilor... am vazut cum suferinta il impinge pe om catre Dumnezeu, cum il impinge pe om sa se lepede de sine.

Tu pui foarte mult accentul pe dusul la biserica, eu pun foarte mult accentul pe schimbarea interioara, ca aici e problema adevarata, ca de dus la biserica, chiar si in conditiile date, oamenii se tot duc la biserica, chiar si tinerii.

Eu iti vorbesc despre ceea ce se intampla in general, peste tot in tara, nu de ieri de azi, de ani si ani, caci eu am vazut cu ochii mei, si an de an vedem si noi la televizor, cum se imbrancesc oamenii pentru apa sfintita, spune-mi tu mie, unde e schimbarea interioara, unde e iubirea de aproape? Sfintenia vine de la Dumnezeu, nu de la apa, dar cine sa-i spuna omului, cine sa-l trezeasca pe om din somn... nu e nimeni, nu e nimeni Doamne!

Nu judec pe nimeni, ci incerc sa-i trezesc pe oameni, sa scriu pe acest forum e doar inceputul, de n-as fi fost atat de prins de propriul meu sine, as fi facut mai multe, insa vremurile ce urmeaza sa vina, si iata ca au si venit, ma imping mai tare si mai tare catre Dumnezeu. Dumnezeu cand iti da, iti si cere.

Pacatul nu prea oboseste, el se naste din propriul sine, atata timp cat sinele este inaltat precum o cetate, cu greu scapa omul de pacat, si stim toti foarte clar ce fac unii oameni pentru a scapa de anumite vicii, se inchid in tot felul de institutii menite sa-i tinta, fortat, departe de orice sansa de a reveni la unele obiceiuri foarte daunatoare. Ai spus foarte bine, rugaciunea e foarte importanta, sfatul meu, roaga-te, roaga-te, roaga-te si iar roaga-te, roaga-te cat de mult poti, roaga-te cu patima, roaga-te cu toata fiinta, insista la Dumnezeu pana cand iti va raspunde, crede ca iti va raspunde, crede ca deja ti-a raspuns, eu asta am facut ani in sir.

M-am luptat ani de zile cu niste pacate pe care le tot repetam, ajugem la un punct in care nu mai putem, apoi cadeam in genunchi si-l rugam pe Dumnezeu sa ma ierte, in urmatoarea zi o luam de la capat cu aceleasi pacate. Durerea simtita in suflet era foarte mare, prea mare, asta pana cand, intr-o zi Dumnezeu m-a trezit din somnul adanc in care ma aflam. Aceasta trezire m-a invatat foarte multe lucruri despre natura umana, despre Dumnezeu si despre modul in care sistemul satanic il tine pe om departe de Dumnezeu.

Sistemul satanic este peste tot, in muzica, in filme, in arta, in politica, in sporturi, in scoala, se inflitreaza chiar si in biserica ortodoxa si in toate celelalte denominatii crestine, este pana si in gandirea umana, mai ales acolo. Eforturile sistemului satanic se concentreaza pe gandirea umana, pe manipularea gandirii umane.

[Iorest]

În prealabil postat de PocsanCatalin

Fiecare sfant cu harul sau, insa la inceput, lucrurile nu erau asa.

Pe mine mă interesează și cum sunt lucrurile acum în actualul context,nu mai avem condițiile de viață și liniștea unui sat de secol IV.

Eu nu invit oamenii sa nu se mai duca la biserica, eu atrag atentia ca in marea majoritate a cazurilor, nu apar acele schimbari interioare atat de necesare.. Eu am vizitat cateva manastiri din tara asta, am fost si la Arsenie Boca, ce sa spun, am vazut suferinta oamenilor... am vazut cum suferinta il impinge pe om catre Dumnezeu, cum il impinge pe om sa se lepede de sine.

Nu ajunge doar vizitat, trebuie cercetați diferiți părinți duhovnicești și revenit, pt mine etalonul în materie de ortodoxie e Athosul, nu Prislopul sau alte mănăstiri de maici, maicile nici n-au putere fizică să ducă atâtea slujbe ca bărbații sau să se nevoiască în rând cu bărbații sporiți.


De vreo 3-4 ani s-a dezumflat și treaba cu Prislopul, eu spuneam de cercetarea părintelui Cleopa, Papacioc, Pîrvu, Boghiu, cât erau în viață.

Cu siguranță mai sunt etaloane ale lor, doar că nu apar pe net, pt că și-ar atrage numai atacuri, chiar și de la oameni și îi descoperi doar dacă mergi spre ei.

În prealabil postat de PocsanCatalin

Tu pui foarte mult accentul pe dusul la biserica, eu pun foarte mult accentul pe schimbarea interioara, ca aici e problema adevarata, ca de dus la biserica, chiar si in conditiile date, oamenii se tot duc la biserica, chiar si tinerii.

Doar pustnicii nu se duc des la Biserică, în rest toate categoriile sociale cercetează Sfânta Liturghie.

Trăim noi precum pustnicii și ne rugăm ca ei să ne permitem luxul de a nu merge ?

Tinerii nu prea vin pe la Biserică, media de vârstă e spre 40-45 de ani, cu excepția unor orașe universitare și paraclise studențești, în rest tinerii sunt sub 10% dintr-o parohie într-un cartier în care poate stau 10.000-20.000 de oameni, n-or fi toți locuitorii unui cartier ortodocși, dar e o scădere dramatică.

Mie nu-mi place formularea asta cu degeaba mergi, nu mergi degeaba, te sfințești prin binecuvântări, asculți pericope, tâlcuiri, epistolele pauline, îți mărturisești credința prin crez, înveți despre Sfânta Treime din rugăciunea preotului, și lemn de ai fi tot se prinde ceva de tine.

Fiecare mers la Biserică e unic în sinea lui, pt că niciodată nu se întâmplă să se repete aceleași condiții, aceiași oameni.

Eu iti vorbesc despre ceea ce se intampla in general, peste tot in tara, nu de ieri de azi, de ani si ani, caci eu am vazut cu ochii mei, si an de an vedem si noi la televizor, cum se imbrancesc oamenii pentru apa sfintita, spune-mi tu mie, unde e schimbarea interioara, unde e iubirea de aproape? Sfintenia vine de la Dumnezeu, nu de la apa, dar cine sa-i spuna omului, cine sa-l trezeasca pe om din somn... nu e nimeni, nu e nimeni Doamne!

Eu am văzut că aghiasma se împarte în sticle de mai bine de 10 ani, în multe locuri din țară, dacă televiziunile au obsesia să focalizeze obiectivul pe niște oameni care din oboseală își pierd răbdarea și se înghesuie e problema lor.

Mulțimile se îmbulzeau și-l împresurau și pe Mântuitor, la vindecarea femeii cu curgere de sânge era această situație, Hristos nu i-a mustrat aspru pe aceia, fără să-nsemne că asta e soluția.

Când oamenii nu-l vor mai căuta pe Dumnezeu, vom apuca pe drumul Olandei, nici acolo nu se înghesuie oamenii la Biserici, bine că mai există interes viu cât o fi el.

Nu judec pe nimeni, ci incerc sa-i trezesc pe oameni, sa scriu pe acest forum e doar inceputul, de n-as fi fost atat de prins de propriul meu sine, as fi facut mai multe, insa vremurile ce urmeaza sa vina, si iata ca au si venit, ma imping mai tare si mai tare catre Dumnezeu. Dumnezeu cand iti da, iti si cere.

Oamenii s-ar trezi și dacă ar citi integral volumele din Ne Vorbește Părintele Cleopa sau alte scrieri, ba prin citire de literatură patristică și-ar constata fiecare lipsa de complexitate a cugetărilor teologice în raport cu toată experiența de veacuri a Bisericii.

Pacatul nu prea oboseste, el se naste din propriul sine, atata timp cat sinele este inaltat precum o cetate, cu greu scapa omul de pacat, si stim toti foarte clar ce fac unii oameni pentru a scapa de anumite vicii, se inchid in tot felul de institutii menite sa-i tinta, fortat, departe de orice sansa de a reveni la unele obiceiuri foarte daunatoare.

Păi nu te închizi într-o instituție, te duci pe un teren de luptă care e poligon de tragere unde te nevoiești sau încerci să înveți de la cei mai experimentați, nu înseamnă că te zidești în spatele unei clădiri, ci te lupți într-un mediu care pune accent pe instruire în lupta duhovnicească.

Ai spus foarte bine, rugaciunea e foarte importanta, sfatul meu, roaga-te, roaga-te, roaga-te si iar roaga-te, roaga-te cat de mult poti, roaga-te cu patima, roaga-te cu toata fiinta, insista la Dumnezeu pana cand iti va raspunde, crede ca iti va raspunde, crede ca deja ti-a raspuns, eu asta am facut ani in sir.

Eu n-am vorbit de la mine cu ideea că păcatul obosește, dacă te tot spovedești cu același păcat și te mai apuci și de metanii, rugăciune, post la un moment dat scade în intensitate și ispita, omul mai degrabă nu mai face decât să depună eforturi mari de pocăință.

Da la omul perseverent la un moment dat scade ispita, sau se dă o luptă ori biruie omul curățit, ori biruie păcatul chiar existau duhovnici care sfătuiau la luptă lăuntrică la nesfârșit, de 700 de ori câte 7.

M-am luptat ani de zile cu niste pacate pe care le tot repetam, ajugem la un punct in care nu mai putem, apoi cadeam in genunchi si-l rugam pe Dumnezeu sa ma ierte, in urmatoarea zi o luam de la capat cu aceleasi pacate. Durerea simtita in suflet era foarte mare, prea mare, asta pana cand, intr-o zi Dumnezeu m-a trezit din somnul adanc in care ma aflam. Aceasta trezire m-a invatat foarte multe lucruri despre natura umana, despre Dumnezeu si despre modul in care sistemul satanic il tine pe om departe de Dumnezeu.

Și tu unde știi că de astfel de trezire nu au parte și oamenii care cercetează Biserica, de ce trebuie să se excludă una cu alta.
Doar dacă te-ai ruga la măsurile pustnicești ai fi scutit de programul public de rugăciune, în rest e înșelare că poți fără Biserică sau preot, că nu te dezlegi singur de păcat.

Sistemul satanic este peste tot, in muzica, in filme, in arta, in politica, in sporturi, in scoala, se inflitreaza chiar si in biserica ortodoxa si in toate celelalte denominatii crestine, este pana si in gandirea umana, mai ales acolo. Eforturile sistemului satanic se concentreaza pe gandirea umana, pe manipularea gandirii umane.

O formă subtilă de auto-manipulare și amăgire e să subestimezi puterea Harismatică și binecuvântările Bisericii, cine știe de câți nu s-a milostivit Dumnezeu și le-a dat măcar un sfârșit creștinesc pt rugăciunea preotului și pt că au cercetat Biserica.

Chiar mă gândeam la cum au sfârșit Costin Mărculescu și Cristina Țopescu, oare dacă ei mergeau la fiecare sfântă sărbătoare la Biserică, când preotul se roagă ”Sfârșit creștinesc vieții noastre, fără durere, neînfruntat, în pace și răspuns bun la înfricoșata judecată a lui Hristos, să cerem.”, oare ei mai sfârșeau fără lumânare, fără rugăciune la ieșirea sufletului din trup, fără ultima împărtășanie, înconjurați de câini nu de oameni ?

Cine știe pe câți i-a miluit Dumnezeu să aibă sfârșit creștinesc doar pentru că au cercetat Sfânta Liturghie Duminică de Duminică, pentru rugăciunea preoților și ptr credincioșia lor curată cu care s-au apropiat chiar dacă aveau multe scăderi umane.