Despre slăbiciunea umană....

[Demetrius]

În prealabil postat de Seraphim7

Revenind pe forum după o pauză de câteva luni, observ tot mai multe persoane care suferă mai ales din cauza eșecului de a-și găsi un rost,un țel sau credința.Pe fondul acestor neputințe însăși viața în sine devine fără sens.Izolati de lumea dinafară ei se găsesc față în față cu sinele lor și debusolați nu mai știu ce să facă,pe ce drum să o apuce,nevazand decât eșecul și incapacitatea de a fi cu e lumea,respectiv în rând cu ea.De ce sufăr?De ce nu pot avea credință?Ce povățuitor sa caut?

Lumea spirituală....Cam acolo duce ușa asta pe care nu vor,nu știu,sau le este frică să o deschidă aceia care trec prin asemenea stări sau situații.Chiar daca de cele mai multe ori multi se aruncă în neștire pe ea,din categoria asta fac parte și eu,nu prea este alta cale.

Fiindcă tocmai de asta suntem pusi in fata acestor încercări, probleme,și situații nefaste....Tocmai pentru a întoarce fața lumii acesteia, trebuind să intrăm în zona spirituală care este exact inversul celei materiale.

Bineînțeles,este greu și tocmai de asta ne plângem,și suferim,și nu înțelegem și căutăm răspunsuri...

Dar atâta timp cât rămânem ancorați in iureșul acestei lumi cu așteptări de la ea și oamenii lumii....Nu vom găsi nimic

Decât frustrare, tristețe, dezamăgire și înșelare....

S-ar parea ca nu prea delimitezi in referirile tale pe cei care cauta realizarea in lume(si nu reusesc) de cei care vor viata spirituala si avantaje lumesti; spre deosebire de primii, care-s vesnic nemultumiti,acestora din urma le este aproape imposibil sa nu faca comparatii lumesti(sau judecari lumesti) obtinand tot nemultumiri.

spirituală nu are echivalent în lumea materială,

Decât sufletul....

Religia nu a făcut decât să ia Sufletele eliberate încă de pe pământ și să le întineze cu materie, fiindcă altfel nu le puteau da un sens pe pământ

Însă acele Suflete altceva voiau de fapt

Ele au vrut să curețe sufletul de pământ

Însă oamenii nu au vrut asta

Cum spuneam mai sus, oamenii vor fericire fara jertfa.

Referitor la secventa boldata, poate o reformulezi, sau o explici ca e cam dificil de meditat pe seama ei ca sa descifrez ce-ar fi facut religia.

Cert este că încă Chemarea există, indiferent de religie, rasă,neam

Dar este dureroasă pentru mai toți

Fiindcă încă suntem legați de Pământ

Și cât timp nu ne dezlegăm de robia lui blestemul lui Dumnezeu rămâne....

Chemarea este vesnica si pe deasupra Dumnezeu o va intari.
Dumnezeu e IUBIRE si asta inseamna ca "blestemul" lui e o vesnica Binecuvantare, Care ne va ajuta sa ne dezrobim de trup si sa pasim in Imparatia Lui aici pe Pamant, avand trup de pamant.
Cu alte cuvinte, Fericirea Vesnica se dobandeste si se verifica AICI, in trup, nu in ceruri, adica sufletul se mantuieste numai daca-si supune trupul vointei lui Dumnezeu, iar prin intructie sufleteasca acest lucru devine din durere, o jertfa de fericire.
Exista atat de multi sfinti in viata, necunoscuti si nepomeniti de Biserica.

[Seraphim7]

În prealabil postat de Demetrius

S-ar parea ca nu prea delimitezi in referirile tale pe cei care cauta realizarea in lume(si nu reusesc) de cei care vor viata spirituala si avantaje lumesti; spre deosebire de primii, care-s vesnic nemultumiti,acestora din urma le este aproape imposibil sa nu faca comparatii lumesti(sau judecari lumesti) obtinand tot nemultumiri.


Cum spuneam mai sus, oamenii vor fericire fara jertfa.

Referitor la secventa boldata, poate o reformulezi, sau o explici ca e cam dificil de meditat pe seama ei ca sa descifrez ce-ar fi facut religia.

Chemarea este vesnica si pe deasupra Dumnezeu o va intari.
Dumnezeu e IUBIRE si asta inseamna ca "blestemul" lui e o vesnica Binecuvantare, Care ne va ajuta sa ne dezrobim de trup si sa pasim in Imparatia Lui aici pe Pamant, avand trup de pamant.
Cu alte cuvinte, Fericirea Vesnica se dobandeste si se verifica AICI, in trup, nu in ceruri, adica sufletul se mantuieste numai daca-si supune trupul vointei lui Dumnezeu, iar prin intructie sufleteasca acest lucru devine din durere, o jertfa de fericire.
Exista atat de multi sfinti in viata, necunoscuti si nepomeniti de Biserica.

Eu am pornit de la aceeia care deja sunt privați de realizările lumești,oarecum acestora le este mult mai ușor să se îndrepte spre calea spirituală, neavând nimic de pierdut,din cele materiale...Deci despre aceștia discutăm,ei având o chemare mai directă,tocmai prin incapacitatea de a se realiza și prospera material.Si sunt mulți....De la umilul cerșetor,la cei infirmi,bolnavi,și mulți din cei care dețin,tot arsenalul de a se realiza, deștept,frumos,cu bani,cuminte etc.. Și dintr-o dată cade...Despre categoria asta ziceam....Eu zic că suntem mai numeroși....Despre cei care vor realizarea în lume și nu reușesc,am atins puțin cauzele mai sus, cei care vor și viața spirituală și avantaje materiale...despre ăștia aș zice că sunt ipocriți.Aia ce i-au scuipat Isus că erau căldicei.

Secvența boldata....Uite poate un caz așa mic și izolat,că atunci când se voia canonizarea lui Eminescu...Sau ceva mai concret Vine un mesager ca Hristos ,pur,imaculat, înălțat....Ce face omul?.....Sau mai exact ce a făcut creștinismul instituționalizat?....A creat un întreg univers material în jurul lui Hristos....A incercat sa dea sens unui mesaj universal.Asta se aplica tuturor religiilor instituționalizate.Ca și cum după ce ne vom elibera de trup vom fi repartizati in lumea spirituală după religie, rasă, funcție,sau bani.

Ideal ar fi să înțelegem că oamenii cu adevărat evoluați , maturizați spiritual sunt peste tot,îi poți găsi măturând trotuarele sau lucrând în construcții în Germania,sau chiar pe locul din fața ta când mergi cu trenul.

Lucrurile nu sunt așa cum par,noi trebuie să dobândim capacitate de a vedea natura reală a lor și astfel nu vom mai fi așa ușor păcăliți de viață.

Oamenii trebuie sa înțeleagă că spiritualitate nu înseamnă să mergi la biserica,sa faci pelerinaje,sa postești și să te spovedești....Asta înseamnă doar sa fi religios,sau mai exact sa fi un bun creștin ortodox.Dar asta nu înseamnă neapărat că ești spiritual sau ai vreo legătură cu viața adevărată in duh și adevăr.

Când ți se deschid cu adevărat ochii minții și ai sufletului....Când incepi sa vezi lumea așa cum este ... poți avea chiar mari șocuri.

Cei mai mulți vor observa că oamenii doar pretind că sunt ,ei de fapt nu sunt ce pretind.....

Asta trebuie sa fie o lecție pentru naivi....Nu mai credeți în oamenii!!!!

E greu să câștigi încrederea cuiva.Fiindca tu te deschizi așa oricui,și pe parcurs te golești fără să primești nimic înapoi.

Cam atât...Dreapta socoteală...

[Iorest]

În prealabil postat de Seraphim7

Sau ceva mai concret Vine un mesager ca Hristos ,pur,imaculat, înălțat....Ce face omul?.....Sau mai exact ce a făcut creștinismul instituționalizat?....A creat un întreg univers material în jurul lui Hristos....A incercat sa dea sens unui mesaj universal.Asta se aplica tuturor religiilor instituționalizate.Ca și cum după ce ne vom elibera de trup vom fi repartizati in lumea spirituală după religie, rasă, funcție,sau bani.

Absolut toate formele de religiozitate sunt instituționalizate, e utopic să crezi altceva, atât timp cât există un suport doctrinar comun scris sau oral și/sau un învățător care are autoritate să administreze ceremonialele și care judecă, există o formă de religiozitate instituționalizată.

În creștinism Iisus era și Legea și Cuvântul, ulterior o parte din autoritate s-a transferat altora, deci și Iisus prin învățăturile lui, prin minunile și binecuvântările Lui, prin botez a instituționalizat o religie.

Chiar și șamanul din Africa face religiozitate instituționalitată doar că el încarnează instituția per se.

Și mayașii aveau religiozitate instituționalizată și triburile din Amazon încă sălbăticite care au superstiții comune privitoare la interpretarea unor fenome ale naturii precum fulgerele au o formă primitivă de religie instituționalizată.

Și romanii care erau Pater Familias și administrau sarcerdoțiul către zei aveau religiozitate instituționalizată chiar dacă ei erau sarcerdoți și nu chemau un preot pt orice ritual.

Religiozitatea instituționalizată nu se reduce la faptul că unii au ziduri, cancelarii, secretariat și alții nu, niște interpretări răspândite la 2 sau trei în numele cuiva deja instituționalizează.

Dacă faci un colaj de învățături, practici și credințe proprii extrase din toate scriptele lumii, de fapt instituționalizezi o nouă religiozitate al cărei brevet îl ai tu.

[Seraphim7]

În prealabil postat de Iorest

Absolut toate formele de religiozitate sunt instituționalizate, e utopic să crezi altceva, atât timp cât există un suport doctrinar comun scris sau oral și/sau un învățător care are autoritate să administreze ceremonialele și care judecă, există o formă de religiozitate instituționalizată.

În creștinism Iisus era și Legea și Cuvântul, ulterior o parte din autoritate s-a transferat altora, deci și Iisus prin învățăturile lui, prin minunile și binecuvântările Lui, prin botez a instituționalizat o religie.

Chiar și șamanul din Africa face religiozitate instituționalitată doar că el încarnează instituția per se.

Și mayașii aveau religiozitate instituționalizată și triburile din Amazon încă sălbăticite care au superstiții comune privitoare la interpretarea unor fenome ale naturii precum fulgerele au o formă primitivă de religie instituționalizată.

Și romanii care erau Pater Familias și administrau sarcerdoțiul către zei aveau religiozitate instituționalizată chiar dacă ei erau sarcerdoți și nu chemau un preot pt orice ritual.

Religiozitatea instituționalizată nu se reduce la faptul că unii au ziduri, cancelarii, secretariat și alții nu, niște interpretări răspândite la 2 sau trei în numele cuiva deja instituționalizează.

Dacă faci un colaj de învățături, practici și credințe proprii extrase din toate scriptele lumii, de fapt instituționalizezi o nouă religiozitate al cărei brevet îl ai tu.

Da,ai atins câteva aspecte din modul formării religiei.Practic ea a fost mereu un stat paralel,un stat în sine sau o unealta a statului.

Nu despre asta voiam eu neapărat să vorbesc.Istoria religiilor lămurește parțial acest aspect.

Subiectul era ,cum răspunde omul chemării,in special omul chemat prin suferință.

Așa cum am spus, spiritualitatea este cu totul altceva decât religia,la fel cum apa marii e diferita de apa izvorâtă din munți,cu toate că până la urmă se varsă în mare.

Nici teologia,nici ritualul ,nici sacerdoții sau marile temple nu sunt de nici un folos spiritului.Ele doar slujesc materia acestuia și nevoile aferente.

Religia nu a făcut decât să ucidă și ascundă mesagerii.Iat pe cei care ii promovează îi denaturează.