Desfranarea, o piedica mare in viata duhovniceasca

[Moroco]

În prealabil postat de Demetrius

(Imbucurator ca totusi crezi, insa):

31. Dacă mărturisesc Eu despre mine însumi, mărturia Mea nu este adevărată.(In5,31)
(Daca neasteptarile tale se implinesc, care sunt asteptarile tale cand scrii?

Era vorba de o anumită indolenţă şi pripeală a unora care în loc să citească frumos şi cinstit ceea ce postez insinuează că le distrug neuronii citez '...'imi spargi creieru(l sau ') cu atata poezie? Nu te supara dar chiar nu am inteles nimic.'' De ce m-aş supăra dacă el nu caută să înţeleagă crezând. E dreptul lui şi comportamentul lui.

Citatul dat de tine, scos din context, dă naştere în mintea unora ca mine la înţelegeri desfrânate. Nu e vorba că omul minte ci că Tatăl nu minte în ceea ce-L priveşte pe Iisus şi că Tatăl mărturiseşte despre El chiar dacă unii nu-L văd şi nu-i aud Mărturisirea Adevărului.

Aşteptările mele de la mine sunt: să nu mă mint şi să cred şi să respect şi eu ceea ce trebuie respectat şi care reiese din text ca fiind porunci de făcut conform Cuvântului. De la alţii mă aştept să mă creadă că nu-i mint şi că discutând unii cu alţii (scriind şi citind) încercăm să ne mântuim şi nu să ne osândim mereu desfrânând în mod justiţiar... (ca proştii.)