Cuvant pentru suflet !

[cristiboss56]

Părinte, mulţi se neliniştesc. Ce va fi cu problema aceasta, ce va fi cu cealaltă.
‒ Ascultă! Acum Dumnezeu chiar dacă ar vrea să ne lase, nu poate.
‒ La ce vă referiţi?
‒ Iată, atunci când părinţii aduc un copil pe lume, cu cât se nevoiesc să-l crească, cu atât îl iubesc mai mult şi îi doare pentru el. Tot astfel şi Dumnezeu, ne-a adus în lume, S-a nevoit într-un fel, ne-a crescut şi S-a ostenit să ne facă ceea ce suntem. Acum chiar dacă ar să vrea să ne lase, nu poate ‒ pentru că Îl doare pentru noi. Numai noi să avem puţină mărime de suflet. Dacă avem puţină mărime de suflet, nu vom pierde Raiul.
‒ Părinte, aţi spus că Bunul Dumnezeu nu ne va lăsa...
‒ Da, Dumnezeu nu ne lasă niciodată. Noi îl lă*săm. Atunci când omul nu trăieşte duhovniceşte, nu i se cuvine ajutorul dumnezeiesc. Dar când trăieşte duhovniceşte şi este aproape de Dumnezeu, i se cuvine. Atunci, chiar dacă s-ar întâmpla ceva şi ar muri, el este pregătit pentru cealaltă viaţă, aşadar este în câştig atât în viaţa aceasta, cât şi în cealaltă.
Ajutorul lui Dumnezeu nu poate fi împiedicat nici de oameni, nici de diavoli pentru a ajunge la noi. Nimic nu este greu, nici pentru Dumnezeu, nici pentru un Sfânt. Numai noi, prin puţina noastră credinţă, împiedicăm marile puteri dumnezeieşti să se apropie şi să ne ajute. Şi deşi există o atât de mare putere lângă noi, fiindcă există înlăuntrul nostru elementul uman într-o mare măsură, noi nu îl putem înţelege pe cel dumnezeiesc, care depăşeşte toate puterile omeneşti ale întregii lumi, pentru că puterile dumnezeieşti sunt atotputernice.
(Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovnicești. Volumul II. Trezvie duhovnicească, traducere de Ieroschimonah Ștefan Nuțescu, ediția a II-a, Editura Evanghelismos, București, 2011, pp. 321-322)

[cristiboss56]

Prin puterile și cu mijloacele proprii înălțarea noastră din preocupările cotidiene sau din existența la nivel biologic este imposibilă. Dar după cum Dumnezeu a lăsat legi ale naturii ce permit păsărilor să zboare, la fel ne-a dat aripi și nouă, aripi duhovnicești, care să ne ajute a ne ridica deasupra păcatelor și slăbiciunilor noastre, pentru a ne îndeplini chemarea dată de Dumnezeu în această viață.
Dumnezeu a creat toate bune foarte, după cum găsim în Cartea Facerii. Omul însă, folosind rău libertatea cu care fusese înzestrat, a preferat pământul în locul cerului, a ales să asculte îndemnul șarpelui care se târa pe pământ decât să ia aminte la cuvântul înălțător al Domnului din Eden. Dar Dumnezeu nu l-a părăsit, ci i-a oferit aripile rugăciunii. Poverile care păreau oamenilor greu de purtat sunt ridicate acum pe aripile acestea.
Din păcate, nu toți le folosesc. Când necazurile le ies în cale, unora le cresc aripi, iar alții își cumpără cârje. Nikos Kazantzakis, celebrul scriitor grec din secolul trecut, amintește într-una din lucrările sale o poveste a țăranilor greci. Aceasta spune că, odinioară, liliecii erau șoareci. Șoareci care au intrat într-o biserică și au mâncat anafura. De atunci le-au crescut aripi. Comentând acest lucru, Kazantzakis spune: „După ce omul a părăsit Edenul, sufletul lui a fost asemenea unui șoarece. Chinuit, întotdeauna fugărit și căutând permanent să se ascundă în găurile din pământ. Dar a mâncat trupul lui Hristos, împărtășindu-se de Dumnezeu prin Euharistie și a căpătat aripi”.
Atunci când oamenii au inventat avionul, i-au așezat aripile în forma literei V. Dar avioanele astfel construite nu rezistau în aer și se prăbușeau. Atunci cercetătorii s-au uitat la păsările care zboară pe distanțe foarte mari, la cocori, care vin în fiecare an din țările calde. Deschizătura unghiului dintre aripi și trunchi a fost măsurată. Avea 51 de grade. Specialiștii constructori au rectificat așadar unghiul stabilit inițial de ei și copiindu-l pe cel al cocorilor au ajuns la performanța avioanelor care străbat distanțe intercontinentale fără să facă vreo escală pentru alimentare.
Ce vreau să spun prin asta? Atunci când nu folosim ceea ce ne oferă Dumnezeu, aripile credinței, ale pocăinței și rugăciunii, și credem că rezolvăm noi singuri situațiile dificile din care trebuie să ne ridicăm, ne amăgim. Mai devreme sau mai târziu, vom sfârși asemenea unor muște obosite care cad neputincioase pe pământ.
Numai celor ce nădăjduiesc în Domnul li se va înnoi puterea și le vor crește aripi ca ale vulturului, ne spune atât de frumos prorocul Isaia în Vechiul Testament.
(Prelucrare după „Vitamine duhovnicești”, Anthony M. Coniaris, ed. Sophia)

[cristiboss56]

Pr Teofil Părăian ne vorbește atat de frumos despre Maica Domnului.
"Maica Domnului e ca un rai.
Când avem legătură cu Maica Domnului în conştiinţa noastră, în gândurile noastre, în simţirile noastre, e ca şi când am fi intrat în rai.
Pe Maica Domnului o numim “rai cuvântător”, “rai de taină”. Bucuria din legătura cu Maica Domnului este o trăire a raiului.
Maica Domnului să ne părăsească vreodată? Se poate cumva să ne părăsească Maica Domnului? Nu se poate! De ce nu se poate?
Pentru că este mamă, pentru că are inimă de mamă. Noi zicem “Maica Domnului” ca şi când am zice un titlu.
Or, noi trebuie să ştim că Maica Domnului este mamă."
"Nu există Ortodoxie fără Maica Domnului."

[cristiboss56]

,,Oamenii se socotesc raţionali. Însă pe nedrept, căci nu sunt raţionali. Unii au învăţat cuvintele şi cărţile vechilor înţelepţi. Dar raţionali sunt numai aceia care au sufletul raţional, pot să deosebească ce este binele şi ce este răul, se feresc de cele rele şi vătămătoare sufletului şi toată grija o au spre cele bune şi folositoare sufletului; iar acestea le săvârşesc cu multă mulţumire către Dumnezeu. Numai aceştia trebuie să se numească oameni raţionali!"
Sfântul Antonie cel Mare.

[Demetrius]

În prealabil postat de cristiboss56

,,Oamenii se socotesc raţionali. Însă pe nedrept, căci nu sunt raţionali. Unii au învăţat cuvintele şi cărţile vechilor înţelepţi. Dar raţionali sunt numai aceia care au sufletul raţional, pot să deosebească ce este binele şi ce este răul, se feresc de cele rele şi vătămătoare sufletului şi toată grija o au spre cele bune şi folositoare sufletului; iar acestea le săvârşesc cu multă mulţumire către Dumnezeu. Numai aceştia trebuie să se numească oameni raţionali!"
Sfântul Antonie cel Mare.

Daca nu tine cont de Dumnezeu, nimeni nu e rational.

[cristiboss56]

În prealabil postat de Demetrius

Daca nu tine cont de Dumnezeu, nimeni nu e rational.

Adevărat !!!

[cristiboss56]

,,...M-a privit cu o blândețe care te curăța de frici, de rușine, de gânduri, de durere. După ce Părintele Proclu s-a rugat pentru toți cei care-l căutam atunci, am rămas singură pentru câteva minute în genunchi, în fața lui. Nu am reușit să spun nicio vorbă, nu mai aveam nicio nevoie despre care să-i vorbesc. Atât am putut face să plâng. Nu știu de ce, pentru ce am plâns, însă nu mi-am putut opri lacrimile. Nu m-a oprit, nu m-a întrebat de ce, m-a ridicat de umeri spre barba lui și mi-a spus ferm si cu autoritate: ,,Te iau cu mine în Rai!”
Rugăciunea Părintelui era deosebită, când o ruga pe Măicuța Domnului să ne miluiască, mi-era teamă să-mi întorc privirea, simțeam că Măicuța era chiar acolo.”
,,File de Pateric, Părintele Proclu “