Este pacat sa...?

[Demetrius]

În prealabil postat de ioan89

Am o problema de spate. Desi nu am facut un control medical de specialitate, banuiesc ca sunt niste vertebre tasate, o hernie de disc sau ceva de genul (in adolescenta am suferit de cifoza si de scolioza). Cu timpul situatia spatelui meu s-a agravat si imi afecteaza foarte mult viata pe toate planurile, mai ales pe cel emotional si social. In cea mai mare parte a timpului sunt incruntat, nu pentru ca ma supara cineva, dar pentru ca ma doare spatele rau de tot, constant, atunci cand stau in picioare.

Am citit undeva ca bolile sunt un dar al lui Dumnezeu (desi mi-este greu sa le privesc din perspectiva asta oricat m-as stradui - preferam alt gen de cadou, dar ma rog). Parintele meu duhovnic, de asemenea, a incercat sa ma faca sa vad partea buna din conditia mea, spunandu-mi ca exista si asa ceva, o parte buna.

Acum urmeaza intrebarea...

In ascetica crestina se pune accentul pe omorarea poftelor trupului si stim ca cei trei dusmani ai mantuirii sunt lumea, TRUPUL si diavolul. Intrebarea mea este urmatoarea: merita sa am grija de corpul meu si sa-mi fac masaj seara de seara, stretching si alte exercitii de mobilitate si etc sau sa imi continui viata cu gandul ca oricum cativa ani in plus sau in minus nu folosesc la nimic si ca aceasta problema de sanatate e benefica si sa am o atitudine indiferenta fata de starea mea de sanatate? De ce ma simt vinovat cand am grija de mine si de ce ma gandesc ca nu ar trebui sa fac asta?

Va rog mult sa-mi raspundeti, mai ales daca aveti experienta asemanatoare.

Seara buna!

Da, se pune accentul pe omorarea poftelor trupului, dar sanatatea nu e o pofta, iar trupul trebuie ingrijit, insa nu spre atzatzarea poftelor (trupesti: culturism, 90-60-90...):

14. Ci îmbrăcaţi-vă în Domnul Iisus Hristos şi grija de trup să nu o faceţi spre pofte.(Rom13,14)

De ce trebuie trupul ingrijit? Pentru ca de trup este legat sufletul, iar acesta are de dus la indeplinire propria mantuire cu ajutorul trupului impotriva trupului; fara trup nu se poate. E bine sa ne folosim de trup, insa numai spre transcendenta sufleteasca.
Cand am subliniat impotriva trupului am vrut sa sugerez in favoarea sufletului, fiindca sufletul si trupul se lupta unul cu altul pentru suprematie, desi numai sufletul merge la judecata; de aceea e necesar ca sufletul sa izbandeasca.

Se pare ca n-ai avut destula grija de trup daca in situatia ta n-ai facut un control de specialitate, macar sa stii despre ce e vorba si la ce sa te astepti.
Cifoza si scolioza din adolescenta apar datorita cresterii imediate a sistemului osos(10-12cm/an, uneori mai mult) si ramanerea in urma a sistemului muscular care astfel nu mai face fata sarcinilor noi aparute in aceasta situatie. Aceste "boli" nu sunt propriu-zis boli, de obicei nu sunt patologogice ci sunt malformatii foarte raspandite, adica pozitii anatomice altfel decat ideale. Aproape toata lumea are scolioza. Si eu am cifoza, dar nu ma intereseaza mai mult decat sa nu uit; atunci cand mi s-a spus(in adolescenta) mi-a fost putin rusine de mine. Se pare ca sportul de performanta m-a ajutat sa-mi intaresc sistemul muscular si sa nu ajung la suferinta cu coloana vertebrala, dar de cifoza n-am scapat.

De cateva luni insa, am niste dureri lombare ce le simt putin dimineata(1, cel mult 2 minute), aparute ca urmare a unor eforturi de carat greutati mari, iar acum, deocamdata, ma feresc sa ma mai solicit in aceasta directie si mi-e in regula tot restul zilei. Asta o spun doar ca sa fiu in ton cu voi si sa ma incadrez in restrictiile pe care le-ai cerut, caci altfel nu am de ce sa ma plang si nici sa caut un diagnostic.

Bolile sunt un dar al lui Dumnezeu pentru cei foarte credinciosi, care vad in orice durere trupesca un imbold(un branci, o impingere) spre cresterea duhovniceasca si o ocazie sa caute anularea bolii prin mai multa smerenie.
Cei mai putin credinciosi(de pilda eu) se cauta la doctori de medicamente.