Noutati de la Centrul de Presa Basilica

[cristiboss56]

Patriarhia Română a anunţat joi, printr-un comunicat, că va mobiliza toate eparhiile sale din ţară şi străinătate să colecteze fonduri pentru victimele incendiilor din Grecia. 
Textul comunicatului:
În semn de comuniune frățească şi solidaritate, Patriarhia Română îndeamnă toate Eparhiile sale din țară și din străinătate să sprijine financiar, în măsura posibilităților, pe sinistrații din Grecia, victime ale incendiilor catastrofale din ultimele zile.
În acest sens, Patriarhia Română anunță deschiderea următoarelor conturi bancare:
LEI –; RO54 RNCB 0075 0048 9503 0091, BCR SECTOR 4 BUCURESTI;EURO – RO27 RNCB 0075 0048 9503 0092, BCR SECTOR 4 BUCURESTI;USD – RO97 RNCB 0075 0048 9503 0093, BCR SECTOR 4 BUCURESTI.
Menționăm că sumele colectate vor fi oferite Arhiepiscopiei Atenei pentru ajutorarea răniților, a familiilor îndoliate și a celor rămași fără adăpost.
Biroul de Presă al Patriarhiei Române

[cristiboss56]

Maica Gabriela Platon a fost hirotesită joi noua stareţă a Mănăstirii Voroneţ de Arhiepiscopul Pimen al Sucevei şi Rădăuţilor.
După citirea gramatei de numire şi înmânarea însemnelor specifice noii misiuni, noua stareţă a fost aşezată în strana stareţească a mănăstirii.
Noua stareţă face parte din obştea Voroneţului încă din 2 aprilie 1991.
În această perioadă a împlinit numeroase ascultări cum ar fi ghidajul, lucrările de secretariat, dirijor al corului mănăstirii, pictor de icoane, responsabilităţi legate de comunicare între mănăstire şi instituţii ori personalităţi laice şi religioase.
Cunoaşte patru limbi de circulaţie internaţională şi s-a dovedit o persoană cu iniţiativă şi bun organizator.
Maica Gabriela Platon continuă activitatea fostei stareţe, Maica Irina Pântescu, ce a împlinit recent 27 ani de stăreţie după reînfiinţarea Mănăstirii Voroneţ în 1991 şi 37 ani de călugărie, după întoarcerea din pribegia decretului 404/1959.
Mănăstirea Voroneţ este considerată „Capela Sixtină a Orientului” pentru marea frescă de pe faţada de vest, numită „Judecata de apoi”.
De asemenea, „albastrul de Voroneţ” este considerat de specialişti ca unic în lume şi cunoscut ca roşul lui Rubes sau verdele lui Veronese.
Pe fondul albastru este prezentat „Arborele lui Iesei” sau Genealogia Mântuitorului Iisus Hristos, iar pe coloane sunt pictaţi filozofii greco-latini.

[cristiboss56]

Episcopul Varlaam Ploieşteanul i-a pomenit sâmbătă în Catedrala Patriarhală pe Patriarhii Iustin şi Teoctist „cu multă recunoştinţă şi admiraţie pentru lucrarea lor excepţională în condiţii vitrege”.
Slujba de pomenire a fost ocazionată de împlinirea lunea viitoare a 11 ani de la trecerea la Domnul a Patriarhului Teoctist şi marţi a 32 ani de la trecerea la cele veşnice a Patriarhului Iustin.
Răspunsurile la strană au fost oferite de Grupul Psaltic Tronos al Catedralei Patriarhale.
În cuvântul rostit, Episcopul vicar patriarhal a prezentat date biografice ale celor doi patriarhi şi a subliniat în mod special că s-au remarcat prin „atitudinea lor demnă de a salva şi apăra valorile creştine ale neamului nostru românesc”.
De asemenea, ei „nu au precupeţit niciun efort ca să întărească şi să dezvolte lucrarea Bisericii noastre în societatea noastră, societate în care rolul Bisericii este atât de necesar şi atât de important”.
„Dumnezeu să-i odihnească, iar amintirea lor să fie veşnică, iar pilda vieţii lor să fie pentru fiecare slujitor al sfântului altar, dar şi pentru fiecare fiu al Bisericii noastre un model de urmat în toate zilele vieţii noastre”, a spus Episcopul Varlaam.
Cei doi patriarhi sunt înmormântați în incinta Catedralei Patriarhale.
În timpul slujbei au fost înălţate rugăciuni şi pentru victimele incendiilor din Grecia, mai ales că, potrivit Preasfinţiei Sale, „Biserica Ortodoxă Greacă a fost strâns legată de pregătirea şi activitatea celor doi iluştri patriarhi pomeniţi astăzi”.
Patriarhia Română a venit în ajutorul sinistraţilor din Grecia şi a lansat recent un apel pentru o colectă de fonduri.

[cristiboss56]

În mesajul adresat cu prilejul începutului Postului Adormirii Maicii Domnului, Înaltpreasfinţitul Părinte Ioan a îndemnat la rugăciune şi a atenţionat să nu îi uităm pe „cei aflați în strâmtorări și neputințe, de cei aflați în boală, suferință, întristare și singurătate, de cei aflați în spitale și la casele lor, pe care nu are cine să îi pomenească și să îi cerceteze”.
El a semnalat că „postul Adormirii Maicii Domnului este un timp rânduit de Biserică, încă din vechime, pentru a spori în viața duhovnicească și pentru a ne apropia mai mult de Dumnezeu, prin virtute, sub călăuzirea Născătoarei de Dumnezeu și Maicii Luminii”.
Totodată, ierarhul a îndemnat „slujitorii sfintelor altare” să oficieze în fiecare seară din acest post Paraclisul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.
Text integral:
Cinstiți Părinți,
Iubiți credincioși și credincioase,
Cu ajutor de Sus, intrăm din nou în Postul Adormirii Maicii Domnului, perioadă de timp binecuvântată, în care se cuvine să înmulțim rugăciunea și fapta bună.
În aceste două săptămâni de post, îndemnăm părintește pe toți frații și surorile din cinul monahal, pe preoții și pe credincioșii eparhiei noastre, ca împreună să înălțăm rugăciune stăruitoare către Bunul Dumnezeu și către Maica Domnului, care este grabnic ajutătoare.
Nu este credincios care să fi cerut ajutorul Maicii Domnului și să nu fi primit mângâiere și ajutor în necazuri și întristări, după cum spune slujba Paraclisului.
Postul Adormirii Maicii Domnului este un timp rânduit de Biserică, încă din vechime, pentru a spori în viața duhovnicească și pentru a ne apropia mai mult de Dumnezeu, prin virtute, sub călăuzirea Născătoarei de Dumnezeu și Maicii Luminii.
Să ne rugăm pentru pacea lumii, pentru înmulțirea dragostei, pentru luminarea minții și pentru sporirea noastră, a tuturor, în nădejde, în credință și în toate faptele bineplăcute Lui și Maicii Preacurate.
De aceea, îndemnăm părintește și frățește pe slujitorii sfintelor altare ca în fiecare seară din acest post să oficieze Paraclisul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, primul și al doilea, alternativ.
Să stăruim în rugăciune sfântă pentru înmulțirea dragostei pe pământ, pentru pacea dintre oameni și din suflet și pentru ca bunul Dumnezeu să reverse peste întreaga lume harul și darurile Sale cele bogate.
Să nu uităm de cei pe care Mântuitorul Iisus Hristos îi numește „prea mici ai Săi” (cf. Matei 25, 40), adică de cei aflați în strâmtorări și neputințe, de cei aflați în boală, suferință, întristare și singurătate, de cei aflați în spitale și la casele lor, pe care nu are cine să îi pomenească și să îi cerceteze.
„Harul Domnului nostru Iisus Hristos şi dragostea lui Dumnezeu şi părtăşia Sfântului Duh să fie cu voi cu toţi!” (II Corinteni 13, 13).
Cu arhierească binecuvântare,
† IOAN

[cristiboss56]

Biserica Ortodoxă sărbătoreşte la 6 august Schimbarea minunată la Faţă a Domnului nostru Iisus Hristos, în Muntele Taborului, în faţa ucenicilor Săi, Petru, Ioan şi Iacov, după cum aflăm din Sfânta Scriptură a Noului Testament, de la Sfinţii Evanghelişti Matei (17, 1-9), Marcu (9, 2-9) şi Luca (9, 28-36) şi din a doua Epistolă Sobornicească a Sfântului Apostol Petru (1, 16-18).
Părintele profesor dr. Ene Branişte spune că această sărbătoare este menţionată în documente în prima jumătate a secolului al V-lea, iar la început a fost aniversarea anuală a sfinţirii bisericii zidite de Sfânta Împărăteasă Elena pe Muntele Tabor, secolul al IV-lea. El arată că această sărbătoare s-a generalizat în Răsărit până în secolul al VIII-lea.
Despre timpul Schimbării la Faţă a Domnului, IPS Părinte Ierotheos Vlachos, Mitropolit de Nafpaktos şi Sfântul Vlasie, spune că: „Schimbarea la Faţă a lui Hristos, pe Muntele Taborului, a avut loc cu puţin timp înainte de Patima Lui, şi anume cu 40 de zile înainte ca Hristos să pătimească şi să fie răstignit. De altfel, scopul Schimbării la Faţă a lui Hristos a fost acela de a-i întări pe ucenici în credinţa că El este Fiul lui Dumnezeu, pentru a nu fi zdruncinaţi de cele câte aveau să vadă în zilele următoare. În troparele Bisericii se vădeşte acest adevăr. Într-unul dintre ele psalmodiem: «Mai îna*inte de cinstita Crucea Ta şi de Patimă, luând pe cei mai aleşi dintre sfinţiţii ucenici, Stăpâne, în Muntele Taborului Te-ai suit...» Şi în Condacul praznicului se spune: «Dacă Te vor vedea răstignit, au să cunoască Patima cea de bunăvoie şi lumii să propovăduiască că Tu eşti cu adevărat raza Tatălui». Sărbătorirea pe data de 6 august nu este întâmplătoare, pentru că precedă cu 40 de zile sărbătoarea Înălţării Sfintei Cruci (14 septembrie), care este socotită la fel ca Vinerea Mare”.
În timpul Schimbării la Faţă a Mântuitorului nostru Iisus Hristos pe Muntele Tabor, lumina necreată a prezenţei lui Dumnezeu a revelat celor trei ucenici, care Îi erau cei mai apropiaţi, firea dumnezeiască a lui Iisus Hristos. Ei au putut, prin harul lui Dumnezeu, să vadă această lumină. În troparul ortodox de la sărbătoarea Schimbării la Faţă se spune despre ucenici că au experiat această lumină „pe cât li se putea”.
„Lumină este Tatăl, Lumină este Cuvântul, Lumină şi Duhul Sfânt”
Aşa cum la Botezul lui Hristos S-a revelat Sfânta Treime, la fel şi la Schimbarea Lui la Faţă de pe Tabor se revelează Dumnezeul Treimic. A doua Persoană a Sfintei Treimi - Care S-a întrupat - a strălucit înaintea ucenicilor şi a arătat slava dumnezeirii Sale. Tatăl a adeverit că Acesta este Fiul Său cel iubit, iar Duhul Sfânt era norul luminos care i-a umbrit pe ucenici. Dumnezeul Treimic este Lumină, pentru că Lumina este strălucirea dumnezeirii, vederea harului Sfintei Treimi. În troparele Bisericii se cântă: „Lumină este Tatăl, Lumină este Cuvântul, Lumină şi Duhul Sfânt”. Chipul lui Hristos a strălucit ca soarele, glasul Tatălui a fost vedere puternică a luminii, iar norul, care era prezenţa Duhului Sfânt, era, de asemenea, luminos. De aceea, aşa cum spune Sfântul Grigorie Palama, tocmai în acel moment ucenicii nu au mai putut rezista şi au căzut cu faţa la pământ.
În punctul culminant al vederii lui Dumnezeu s-a auzit glasul Tatălui: „Acesta este Fiul Meu cel iubit întru Care am binevoit” (Matei 17, 5). Sfântul Ioan Gură de Aur spune că aici Tatăl Îşi arată marea Sa dragoste către Fiul Său după fire, Cel Unul-Născut. Dragostea Tatălui este triplă, mai întâi pentru că Hristos este Fiul Său, şi orice părinte îşi iubeşte fiul, în al doilea rând, pentru că Fiul este iubit şi, în al treilea rând, pentru că a binevoit întru El. Glasul Tatălui vine din norul luminos, lucru care arată deofiinţimea Tatălui cu Duhul Sfânt şi, desigur, deofiinţimea celor trei ipostasuri dumnezeieşti.
Preafericitul Părinte Patriarh Daniel arată că „Evanghelia sărbătorii Schimbării la Față a Domnului are mai multe înțelesuri teologice adânci despre taina mântuirii noastre, taina Bisericii și taina iubirii lui Dumnezeu pentru oameni. Prima semnificație duhovnicească a acestui praznic împărătesc constă în arătarea slavei Învierii Domnului Iisus Hristos înainte de pătimirile și moartea pe cruce, pentru a le arăta ucenicilor că Cel care va suferi pe cruce este Domnul slavei şi că El face aceasta din iubire pentru oameni. A doua semnificație a sărbătorii este arătarea slavei Preasfintei Treimi, prin norul luminos care era o mărturie a prezenței Duhului Sfânt și prin glasul Tatălui Ceresc care mărturisea despre Iisus. A treia semnificație duhovnicească a Schimbării la Față a Domnului este arătarea slavei celei de-a doua veniri a Sa la sfârșitul veacurilor, motiv pentru care Biserica a rânduit această sărbătoare în ultima lună a anului bisericesc. A patra semnificație duhovnicească este că slava necreată este slava harului Preasfintei Treimi care se împărtășește tuturor celor care vor crede în Hristos. Evanghelia, ca și textele liturgice, ne învață că sărbătoarea aceasta este a bucuriei, a luminii, care ne arată viitorul nostru ultim, că omul nu este făcut pentru moarte, pentru mormânt, ci pentru viață veșnică. Nu este făcut pentru întuneric, ci pentru lumina neapusă din Împărăția cerurilor”.
Consemnarea unui eveniment istoric de pe Muntele Tabor
Sinaxarul sărbătorii din 6 august ne relatează că: „Domnul nostru Iisus Hristos, în anul treizeci şi trei al naşterii Sale şi în al treilea an și cel de pe urmă al propovăduirii sale, apropiindu-se spre patima cea de bunăvoie pentru mântuirea noastră, S-a dus în laturile Cezareei lui Filip, după cuvintele pe care I le-a zis Petru: «Tu eşti Hristos, Fiul Dumnezeului Celui viu...», şi acolo a început a spune ucenicilor Săi că I se cade să meargă în Ierusalim, să pătimească mult de la bătrâni, de la arhierei şi de la cărturari, şi să fie ucis. (...) Deci, trecând şase zile de la ziua aceea în care a grăit aceste cuvinte, Domnul a plecat din latura Cezareei lui Filip, în hotarele Galileei şi a venit la Muntele Taborului (…) şi a luat numai pe trei din ucenici: pe Petru, pe Iacov şi pe Ioan, şi S-a suit cu dânşii în munte să se roage. Acolo, depărtându-Se puţin de cei trei ucenici la un loc înalt, Se ruga; iar cei trei ucenici (…) au adormit. (…) Deci, dormind ei, Hristos S-a schimbat la faţă, strălucind cu slava dumnezeirii Sale şi, din porunca Lui, I-au stat înainte doi proroci, Moise şi Ilie, care grăiau cu Dânsul despre ieşirea Lui care avea să Se săvârşească în Ierusalim. Și, deşteptându-se apostolii, au văzut slava Lui cea negrăită, faţa cea luminoasă ca soarele, hainele Lui albe strălucind ca zăpada şi doi bărbaţi stând şi grăind cu dânsul întru slava aceea, şi s-au înspăimântat. Și îndată au cunoscut - Duhul Sfânt descoperindu-le lor - pe bărbaţii aceia că erau Moise şi Ilie, şi au înţeles vorba lor pentru patima lui Hristos cea de bună voie. Deci stăteau cu cutremur, ascultând cele ce se grăiau și îndulcindu-se de vederea slavei celei dumnezeieşti, pe care au văzut-o pe cât putea vederea ochilor trupeşti să îngăduie, pentru că atât le-a arătat lor Domnul, cât firea omenească să nu se lipsească de vederea ochilor și de viață.(…) Și dorind să se îndulcească neîncetat de acea slavă a lui Hristos și de vederea sfinţilor proroci, Petru a luat îndrăzneală şi a zis: «Doamne, bine este nouă să fim aici şi să facem trei colibe: una Ţie, una lui Moise şi una lui Ilie». Aceasta grăind-o Petru, norul luminos care a pus înaintea lui Hristos pe amândoi prorocii, și iarăși, prin voia Lui cea dumnezeiască, urma să-i ia pe dânşii şi să-i ducă pe fiecare la locul său, acela a umbrit pe apostoli, înconjurând vârful muntelui. Atunci apostolii mai mult s-au temut, când, apropiindu-se de Hristos, au intrat în nor, şi întru acel ceas s-a auzit glas din nor, zicând: Acesta este Fiul Meu cel iubit întru Care am binevoit, pe Acesta să-L ascultaţi! Un glas ca acesta venind de sus, de spaima aceea mare n-a mai rămas putere în apostoli, pentru că s-au temut foarte şi au căzut cu feţele la pământ. Și căzând ei, slava Domnului s-a luat de la vederea lor şi prorocii au fost duși la locurile lor; iar Domnul, apropiindu-Se, S-a atins de ucenicii care zăceau la pământ, zicându-le: Sculaţi-vă şi nu vă temeţi! Și ridicându-şi ochii ucenicii, nu au văzut pe nimeni decât numai pe Iisus Hristos singur.”

[cristiboss56]

Mănăstirea „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” din comuna Rebra – Parva va construi un centru pentru copiii orfani.
Stareţul mănăstirii, protosinghelul Chiril Zăgrean, a declarat pentru Agenția de știri Basilica faptul că așezământul va cuprinde o clădire cu o capacitate de cazare a 50 de copii, un cabinet medical, o sală de mese și ateliere de creație.
În atelierele de meșteșugărit, copiii vor avea ocazia de a întreprinde activități creative între care și pictatul.
Părintele stareț a spus că așezământul va cuprinde, de asemenea, un lăcaș de cult închinat Sfântului Siluan Atonitul, care are scopul de a forma conduita spirituală a copiilor.
În momentul actual, mănăstirea a depus documentația pentru includerea în interiorul localității a terenului unde urmează să fie construit centrul.
Finanțarea centrului se va face din fondurile Mănăstirii „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” și din donații. Persoanele care doresc să ajute pot afla mai multe informații aici.
Mănăstirea Sfinții Apostoli Petru și Pavel din comuna Rebra – Parva a fost întemeiată în 1993, cu binecuvântarea Mitropolitului Bartolomeu Anania.
Un an mai târziu a fost pusă piatra de temelie a noii biserici, lăcaș de rugăciune ce a fost finalizat și sfințit în 2009. În prezent, în mănăstirea de la Rebra-Parva viețuiesc 10 monahi.

[cristiboss56]

Biserica Ortodoxa cinsteste la 15 august, Adormirea Maicii Domnului numita in popor si Sfanta Maria Mare. Dupa o pioasa traditie veche, la trei zile dupa adormirea ei, Sfanta Fecioara ar fi fost ridicata cu trupul la cer, ca si dumnezeiescul ei Fiu.
Adormirea Maicii Domnului este cea mai veche sarbatoare inchinata Sfintei Fecioare Maria, desi marturii despre existenta ei nu avem decat incepand din secolul al V-lea, cand cultul Maicii Domnului incepe sa se dezvolte foarte mult, mai ales dupa Sinodul IV Ecumenic, Sinod care a hotarat ca Maica Domnului este Nascatoare de Dumnezeu, cultul ei cunoscand de acum o foarte mare dezvoltare.
Sarbatoarea bisericeasca a sfarsitului vietii pamantesti a Fecioarei a inceput probabil in Ierusalim, unde Mormantul Maicii Domnului din Ghetsimani este si astazi un loc de pelerinaj; inca din secolul al VI-lea, sarbatoarea a fost celebrata, iar din anul 600 a fost fixata la 15 august. Doua momente diferite formeaza praznicul: in primul rand moartea si ingroparea Maicii Domnului si, in al doilea rand, inaltarea ei la cer. In Occident, sarbatoarea este cunoscuta sub numele de Inaltarea Maicii Domnului. Textele ortodoxe au dezvoltat traditia conform careia apostolii si ucenicii au fost adunati in mod minunat din toate colturile lumii, pentru a fi prezenti in Ierusalim la moartea Fecioarei, si ca i-au ingropat trupul in Gradina Ghetsimani; conform unei traditii, cativa israeliti au incercat sa intrerupa procesiunea inmormantarii. Apostolul Toma nu a fost printre cei prezenti si, cand a sosit, la trei zile de la inmormantare, si a vrut sa vada trupul Maicii Domnului, s-a descoperit ca mormantul era gol.
In secolul al V-lea, sarbatoarea Adormirii Maicii Domnului exista sigur in Siria, fiind mentionata in documentele datand din acest secol. Locul de origine al sarbatorii este probabil Ierusalimul, orasul sfant, unde se pastreaza pana astazi, in apropierea gradinii Ghetsimani, mormantul Maicii Domnului si Biserica zidita pe acest mormant. In spatele mormantului Maicii Domnului din aceasta Biserica, este pusa la inchinare pentru pelerini icoana Maicii Domnului facatoare de minuni, cunoscuta sub numele de Ierusalimitissa.
Intre cei care au vorbit despre Adormirea Maicii Domnului in primele secole crestine au fost Sfantul ieromartir Dionisie Areopagitul (sec. I), Meliton de Sardes (sec. II), Sfantul Epifanie al Ciprului (sec. IV) si Sfantul Iuvenalie, patriarhul Ierusalimului (sec. V), a carui marturisire, adresata imparatesei bizantine Pulcheria, este edificatoare: 'Desi in Sfanta Scriptura nu sunt date cu privire la imprejurarile mortii Maicii Domnului, noi le cunoastem din vechea si credibila Traditie a Bisericii… stim ca, la trei zile dupa adormire, trupul Sfintei Fecioare a fost ridicat la cer, in mormantul din Gradina Ghetsimani gasindu-se doar acoperamantul ei'.
In secolul al VI-lea, sarbatoarea este mentionata si in Apus, pentru prima data la Sfantul Grigorie, episcopul de Tours († 593 sau 594), cu deosebirea ca acolo Adormirea Maicii Domnului se sarbatorea la date diferite de traditia Rasaritului, la 18 ianuarie, iar in unele parti la 15 ianuarie.
Se pare ca generalizarea Praznicului Adormirii Maicii Domnului in Rasarit se datoreaza imparatului bizantin Mauriciu (528-603), care a rezidit Biserica Maicii Domnului din Ghetsimani si care a fixat definitiv si data sarbatoririi ei la 15 august.
Praznicul acesta al Adormirii Maicii Domnului se bucura de o mare cinstire in randul credinciosilor ortodocsi, avand randuita o perioada de doua saptamani de postire, inaintea sarbatorii, ca perioada de pregatire duhovniceasca pentru acest eveniment sfant din viata Maicii Domnului.
In seara dinaintea sarbatorii se savarsesc in toate bisericile Vecernia cu Litie si chiar Privegherea intreaga, adica si slujba Utreniei, urmata de cantarea Pohodul Maicii Domnului.
Foarte multe manastiri din tara aduna cu prilejul acestui praznic sute si mii de pelerini in jurul zidurilor lor, ei petrecand intreaga noapte in rugaciune, cantare si priveghere.