Dezlegarea blestemului dat de părinți

[Nihe20]

Bună ziua.
În primul rând îmi cer scuze dacă mai există o discuție similară, dar nu am reușit să folosesc funcția de căutare. Nu sunt foarte tehnic.

Ași dori să știu și eu niște lucruri, poate îmi dă cineva lămuriri:
1. În urma spovedaniei noastre dacă sunt mărturisite toate păcatele, deci inclusiv și cele prin care au fost supărați părinții, suntem dezlegați de blestemele lor? Adică este de ajuns spovedania individuală pentru a fi dezlegați de blestemele de părinți?
2. Dacă nu sunt dezlegate, dar ne-am spovedit, vom fi mântuiți după ce murim? Sau vom fi puși în iad conform spuselor din blestem (mă refer aici la drăcuiri)?
3. Dacă nici nu ne mântuim dar dacă pe lângă spovedanie ne și călugărim ne putem mântui astfel?

Din ce mi-au zis ai mei am fost copil lniștit. Nu a fost o situație din aceasta permanentă de luptă cu copilul la ei în casă. Cu toate acestea am primit blesteme gen "firii al drecului de copil" sau să se supere pe mine, când am mai făcut necazuri. Nu mi s-a dat vreun ultimatum sau ceva, ne-am împăcat tot timpul repede.

Contextul în care întreb astea, este că vreau să fac spovedanie generală. Însă citind despre blesteme (pe pagini ortodoxe), mi s-a tăiat tot avântul. Din ce văd prin articolele astea îmi îmi este dat de înțeles că orice ai face nu ai cum să fii dezlegat de blestemul de părinte decât dacă aceștia participă la această rugăciune de dezlegare și se spovedesc. Ori eu nu îi voi putea convinge să participe la așa ceva, în nici un caz să se spovedească. Este corect ce am înțeles de pe-acolo? Vă rog fiți sinceri.

Ca să închei, vă spun doar îmi să fiu de partea cu Dumnezeu. Și m-am silit să fac ce a poruncit Dânsul indiferent de circumstanțe. Totul în nădejdea mântuirii și al ajutorului Lui aici pe lumea asta, de care am nevoie.
Nu ași vrea să "fiu al drecului" nici acum nici după ce mor. Cu toate acestea, iarăși vă rog să fiți sinceri.

Dacă nu cunoașteți îndeajuns poate să îmi ziceți de vreun teolog căruia m-aș putea adresa cu întrebările astea. Până la urmă tot o să găsesc unul să-l întreb. Am pus aici deoarece în momentul de față mă frământă enorm treaba asta, gâdiți-vă că de la așteptarea mea ca după spovedania asta să fie totul "șters cu buretele" aflu acum că de fapt nu va avea nici un efect.

[Iorest]

Sper că nu-ți pierzi timpul cu glume proaste, unele exprimări sunt cam puerile.

Cine știe ce ai citit pe internet, mulți dau sfaturi din superstiție, necunoaștere, nu au discernământ, vorbesc din „tainele babelor” nu ale scrierilor sfinte.

Citește surse teologice sigure ziarul Lumina, portalul Doxologia și altele în care semnează preoți și teologi.
Creștinul nu ar trebui să fie paralizat de spaime față de blesteme și alte lucruri paranormale, ci ar trebui să caute numai să se apropie de Hristos și atât.

Răspunsul la întrebările 1 și 2 e în slujba de dezlegare de la spovedanie ai link preotul se roagă pentru iertarea și a jurământului și a blestemului, iertarea pentru toate păcatele mărturisite și izbăvirea de chinurile veșnice.

Dacă te-au drăcuit cum se poartă prin unele zone pentru niște copilării pe care le făceai când nu aveai discernământ, nu înseamnă că se adeveresc, deși părinții ar trebui să aibă numai cuvânt de binecuvântare pentru copiii lor!

Să nu-ți asuprești părinții, să nu-i necinstești, să nu ridici mâna la ei, e bine că ești împăcat cu ei. Dacă te-ai și spovedit, ți-ai și cerut iertare ai făcut ce ține de tine.

Dacă ei nu vor să audă de spovedanie, tu crezi că se adeversc niște vorbe prostești spuse de ei ?
Tu crezi că Dumnezeu chinuie un om pentru niște prostii făcute în copilărie, crezi că Dumnezeu ascultă la cei care nu vor să știe de El ?

Fără spovedania lor personală le rămâne lor păcatul drăcuirii, dar nu înseamnă că se și întâmplă ce zic ei.

Răspunsul la întrebarea 3 legat de călugărie, nu trebuie să te călugărești ca să ți se șteargă păcatele, călugăria nu se face din superstiție și frici paralizante, ci din chemare.

Călugărilor li se șterg păcatele săvârșite înainte de tundere în monahism, dar asta nu înseamnă că trebuie toți să se călugărească, un om care se călugărește fără chemare poate fi piatră de poticneală.

Cred că e secundar faptul că te-au drăcuit părinții și-ți pierzi concentrarea pe prostii în raport de alte păcate pe care posibil că le-ai făcut și pot fi mai mari, axează-te pe acelea la spovedanie și asta trece în planul doi.

Interesează-te unde slujesc preoți care sunt profesori la teologie și preoți erudiți și spovedește-te la ei dacă ai în orașul unde ești și vrei explicații sigure teologic.

Teoretic, orice preot te poate lămuri.

[Demetrius]

În prealabil postat de Nihe20

Bună ziua.
În primul rând îmi cer scuze dacă mai există o discuție similară, dar nu am reușit să folosesc funcția de căutare. Nu sunt foarte tehnic.

Ași dori să știu și eu niște lucruri, poate îmi dă cineva lămuriri:
1. În urma spovedaniei noastre dacă sunt mărturisite toate păcatele, deci inclusiv și cele prin care au fost supărați părinții, suntem dezlegați de blestemele lor? Adică este de ajuns spovedania individuală pentru a fi dezlegați de blestemele de părinți?
2. Dacă nu sunt dezlegate, dar ne-am spovedit, vom fi mântuiți după ce murim? Sau vom fi puși în iad conform spuselor din blestem (mă refer aici la drăcuiri)?
3. Dacă nici nu ne mântuim dar dacă pe lângă spovedanie ne și călugărim ne putem mântui astfel?

Din ce mi-au zis ai mei am fost copil lniștit. Nu a fost o situație din aceasta permanentă de luptă cu copilul la ei în casă. Cu toate acestea am primit blesteme gen "firii al drecului de copil" sau să se supere pe mine, când am mai făcut necazuri. Nu mi s-a dat vreun ultimatum sau ceva, ne-am împăcat tot timpul repede.

Contextul în care întreb astea, este că vreau să fac spovedanie generală. Însă citind despre blesteme (pe pagini ortodoxe), mi s-a tăiat tot avântul. Din ce văd prin articolele astea îmi îmi este dat de înțeles că orice ai face nu ai cum să fii dezlegat de blestemul de părinte decât dacă aceștia participă la această rugăciune de dezlegare și se spovedesc. Ori eu nu îi voi putea convinge să participe la așa ceva, în nici un caz să se spovedească. Este corect ce am înțeles de pe-acolo? Vă rog fiți sinceri.

Ca să închei, vă spun doar îmi să fiu de partea cu Dumnezeu. Și m-am silit să fac ce a poruncit Dânsul indiferent de circumstanțe. Totul în nădejdea mântuirii și al ajutorului Lui aici pe lumea asta, de care am nevoie.
Nu ași vrea să "fiu al drecului" nici acum nici după ce mor. Cu toate acestea, iarăși vă rog să fiți sinceri.

Dacă nu cunoașteți îndeajuns poate să îmi ziceți de vreun teolog căruia m-aș putea adresa cu întrebările astea. Până la urmă tot o să găsesc unul să-l întreb. Am pus aici deoarece în momentul de față mă frământă enorm treaba asta, gâdiți-vă că de la așteptarea mea ca după spovedania asta să fie totul "șters cu buretele" aflu acum că de fapt nu va avea nici un efect.

7. Când căile omului sunt plăcute înaintea Domnului, chiar şi pe vrăjmaşii lui îi sileşte la pace.(Pld.Solomon,16,7)

Prin urmare, chiar si pe vrajmasii omului credincios Dumnezeu ii va sili spre pace, adica cel cu adevarat credincios va fi protejat de binecuvantarea lui Dumnezeu. Vrajmasii tai sunt patimile care te inconjoara, te asalteaza si te ranesc ca sa te doboare.

Asadar spovada generala iti va face numai bine pentru ca te va curata de toate relele tale si astfel vei fi sub protectia Domnului. Am facut si eu mai demult o spovada generala si mi-a cazut foarte bine.

1.Dezlegare de blesteme le poate face preotul sau cel care a spus blestemul daca se spovedeste, altfel blestemul ramane spus(in vigoare), insa se va intoarce la autor(sub o forma sau alta) chiar si daca blestemul a atins tinta.

2. Mantuirea n-o poate garanta nimeni, insa sperantele noastre raman in puterea credintei din inima noastra si in comuniunea cu Hristos.

3.Categoric ca nu toti calugarii se mantuiesc.

Dupa vorbele tale pari destul de tanar, poate foarte tanar. Cel mai bun lucru de facut acum e sa spui cat mai repede duhovnicului toate cate ne-ai spus noua.
Doamne ajuta!

[Nihe20]

În prealabil postat de Iorest

Sper că nu-ți pierzi timpul cu glume proaste, unele exprimări sunt cam puerile.

Cine știe ce ai citit pe internet, mulți dau sfaturi din superstiție, necunoaștere, nu au discernământ, vorbesc din „tainele babelor” nu ale scrierilor sfinte.

Citește surse teologice sigure ziarul Lumina, portalul Doxologia și altele în care semnează preoți și teologi.

Am încercat să țin totul cât mai concis. Nu știu de ce vi s-a părut pueril. Dar vă asigur că tot ce am întrebat am întrebat cu seriozitate (în nici un caz în glumă).

Precizez că și pe doxologia există articole din astea. Aparent acesta este bazat pe relatările părintelui Paisie Aghioritul (https://doxologia.ro/familie/crester...mul-parintilor):

În prealabil postat de https://doxologia.ro/familie/cresterea-copiilor/blestemul-parintilor

Chiar dacă nu l-ar blestema părinţii pe copil, ci numai s-ar înverşuna împotriva lui, copilul nu va vedea zile senine, ci viaţa lui va fi numai un chin. Se va chinui mult în viaţa aceasta. Fireşte, se va uşura în cealaltă viaţă, pentru că achită aici ceva. Se împlineşte cuvântul pe care-l spune Avva Isaac: „Mănâncă din iad”, adică împuţinează din chinul iadului prin chinurile de aici, din această viaţă. Pentru că şi chinul din viaţa aceasta mănâncă din iad. Adică atunci când lucrează legile duhovniceşti, se micşorează puţin din iad, din chinuri.

Părinţii care dau pe copiii lor „necuratului”, îi făgăduiesc diavolului, iar apoi diavolul are drepturi asupra lor. „Mi l-ai făgăduit”, îţi spune.

Din ce zice aici deduc 3 lucruri:
1. Viața asta va fi numai chin pentru cel blestemat.
2. Poate îmi scapă ceva, dar textul pare să presupună că în viața cealaltă va ajunge în iad (cu mai puține chinuri).
3. Copilul poate fi făgăduit diavolului de către părinți. Bănuiesc că datul necuratului se face prin aceste drăcuiri.
Știu că nu spune nimic despre persoana blestemată (care pare să fie copilul familiei din Farasa de care vorbește mai în colo) - gen dacă s-a spovedit, dacă și-a pus nădejdele în Dumnezeu. M-aș fi așteptat totuși să fi fost menționată treaba asta în text. Iarăși știu că relatările lui Paisie Aghioritul sunt pur și simplu relatări, din care mai scapă lucruri.

Am stat ieri noaptea și m-am gândit astfel: imposibil ca jertfa de Dumnezeu să facă mai puțin decât o vorbă ,fie ea și de blestem, aruncată de om.
Iarăși poate articolele respective nu conțin totul, sau nu am citit eu ce trebuie. Că nu prea se leagă. Probabil că nu o să mai citesc articole pe net.

În prealabil postat de Iorest

Dacă te-au drăcuit cum se poartă prin unele zone pentru niște copilării pe care le făceai când nu aveai discernământ, nu înseamnă că se adeveresc, deși părinții ar trebui să aibă numai cuvânt de binecuvântare pentru copiii lor!

Să nu-ți asuprești părinții, să nu-i necinstești, să nu ridici mâna la ei, e bine că ești împăcat cu ei. Dacă te-ai și spovedit, ți-ai și cerut iertare ai făcut ce ține de tine.

Cred că într-adevăr trăiesc în zona aceea (dacă te referi la Oltenia unde oamenii sunt iuți la mânie și le place gălăgia). Dar țin să menționez că am primit și binecuvântări destule, nu doar de la părinți dar și de la rude, prieteni, și alți oameni pe care i-am mai ajutat.
Cum ai zis și tu așa se poartă pe-aici, se drăcuie cam toate și tot: scule, case, mașini, electrocasnice, copii, ospătari, bucătari, secretare, prieteni, dușmani. Dacă e să fie luate toate în serios ar însemna că aproape toate sunt ale drecului pe-aici.
Totuși, eu cred că nu e bine ce se întâmplă. Poate ar fi bine să fie înștiințați ierarhii de epidemia asta. Să anunțe cumva populația că o să ajungă săraci lefter dacă continuă să mai dea drecului totul de prin casă și de la servici. O să ajungem ca toate obiectele ce ne înconjoară să fie ale dracului și nu ale noastre. Mai îmi scapă și mie câteodată. Oricum ăsta e alt subiect.

Discernământ aveam, dar nu înțelegeam totul, și mai sunt și un om încăpățânat pe deasupra. Nu cred că am făcut prea mare necaz, însă. Necinstire poate doar prin neîncrederea în sfaturile lor. Acum sincer lucrurile astea s-au întâmplat mai demult. Nu mai țin minte totul.

În prealabil postat de Iorest

Cred că e secundar faptul că te-au drăcuit părinții și-ți pierzi concentrarea pe prostii în raport de alte păcate pe care posibil că le-ai făcut și pot fi mai mari, axează-te pe acelea la spovedanie și asta trece în planul doi.

Ai dreptate. Am păcate mai mari care trebuiesc șterse. Dar pe mine mă interesează să scap de absolut toate legăturile.
S-ar putea să nici nu fi prins, iar necazurile să fie urmări ale păcatelor personale.

În prealabil postat de Iorest

Răspunsul la întrebările 1 și 2 e în slujba de dezlegare de la spovedanie ai link preotul se roagă pentru iertarea și a jurământului și a blestemului, iertarea pentru toate păcatele mărturisite și izbăvirea de chinurile veșnice.

În prealabil postat de Demetrius

1.Dezlegare de blesteme le poate face preotul sau cel care a spus blestemul daca se spovedeste, altfel blestemul ramane spus(in vigoare), insa se va intoarce la autor(sub o forma sau alta) chiar si daca blestemul a atins tinta.

Sună bine. Mai puțin partea cu întoarcerea la autor. Nu mi-aș dori să se întoarcă ceva asupra autorului.

În prealabil postat de Demetrius

2. Mantuirea n-o poate garanta nimeni, insa sperantele noastre raman in puterea credintei din inima noastra si in comuniunea cu Hristos.

3.Categoric ca nu toti calugarii se mantuiesc.

Aici nu mi-ai răspuns la întrebări.

În prealabil postat de Demetrius

Dupa vorbele tale pari destul de tanar, poate foarte tanar. Cel mai bun lucru de facut acum e sa spui cat mai repede duhovnicului toate cate ne-ai spus noua.

Destul de tânăr să pot să-mi fac așa cum s-ar zice o tinerețe cu Dumnezeu, dar nu foarte. Ași dori să fiu chiar mai tânăr dar cu cunoașterea de acum.

Vă mulțumesc Demetrius și Iorest pentru răspunsuri. Probabil că m-am speriat prea mult din articolele astea.

[Demetrius]

În prealabil postat de Nihe20

...

Aici nu mi-ai răspuns la întrebări.


Destul de tânăr să pot să-mi fac așa cum s-ar zice o tinerețe cu Dumnezeu, dar nu foarte. Ași dori să fiu chiar mai tânăr dar cu cunoașterea de acum.

Vă mulțumesc Demetrius și Iorest pentru răspunsuri. Probabil că m-am speriat prea mult din articolele astea.

Sperietura a fost la nivelul real pentru un sfant vrednic de a deveni parinte al Bisericii. Raspunsul, mai putin.

Sileste-te sa-ti imbogatesti cunoasterea si apoi vei intelege ca ti-am raspuns la intrebari. Mantuirea o vei gasi (sau nu) abia dupa ce-ai trecut la cele vesnice, adica la judecata particulara. Mai devreme, poate doar daca esti pe cale sa devii mucenic al lui Hristos.

[Iorest]

În prealabil postat de Nihe20

Am încercat să țin totul cât mai concis. Nu știu de ce vi s-a părut pueril. Dar vă asigur că tot ce am întrebat am întrebat cu seriozitate (în nici un caz în glumă).

Se mai întâmplă câteodată să-și facă cont unii ca să râdă la subiectele astea ce țin de blestem, posedare, de obicei sunt conturi noi.

Am înțeles că ai scris serios, de aceea m-am și gândit să-ți răspund.

În prealabil postat de Nihe20

Precizez că și pe doxologia există articole din astea. Aparent acesta este bazat pe relatările părintelui Paisie Aghioritul (https://doxologia.ro/familie/crester...mul-parintilor):

Din ce zice aici deduc 3 lucruri:
1. Viața asta va fi numai chin pentru cel blestemat.
2. Poate îmi scapă ceva, dar textul pare să presupună că în viața cealaltă va ajunge în iad (cu mai puține chinuri).
3. Copilul poate fi făgăduit diavolului de către părinți. Bănuiesc că datul necuratului se face prin aceste drăcuiri.
Știu că nu spune nimic despre persoana blestemată (care pare să fie copilul familiei din Farasa de care vorbește mai în colo) - gen dacă s-a spovedit, dacă și-a pus nădejdele în Dumnezeu.

Nu e un lucru fix, asta se poate întâmpla în unele cazuri, unde nu e evlavie, nu e educație morală în familie și unde niciunul din casă nu pune nici măcar început bun prin spovedanie.

Dacă ar fi măcar copilul evlavios și s-ar împărtăși și spovedi nu s-ar prinde de el nimic dacă e nevinovat, pentru ce mai e preotul care dezleagă orice legătură ?

În prealabil postat de Nihe20

M-aș fi așteptat totuși să fi fost menționată treaba asta în text. Iarăși știu că relatările lui Paisie Aghioritul sunt pur și simplu relatări, din care mai scapă lucruri.

Nu e menționat pentru că e un fragment dintr-un volum, dar se subînțelege din alte scrieri că fiecare își poate salva sufletul prin felul cum abordează învățătura de credință.
Apare prin volumele lui și despre importanța spovedaniei și a împărtășaniei.

În prealabil postat de Nihe20

Totuși, eu cred că nu e bine ce se întâmplă. Poate ar fi bine să fie înștiințați ierarhii de epidemia asta. Să anunțe cumva populația că o să ajungă săraci lefter dacă continuă să mai dea drecului totul de prin casă și de la servici. O să ajungem ca toate obiectele ce ne înconjoară să fie ale dracului și nu ale noastre. Mai îmi scapă și mie câteodată. Oricum ăsta e alt subiect.

Ierarhii cunosc păcatele din popor, ei vorbesc, dar cine să-i asculte ?

În prealabil postat de Nihe20

Discernământ aveam, dar nu înțelegeam totul, și mai sunt și un om încăpățânat pe deasupra. Nu cred că am făcut prea mare necaz, însă. Necinstire poate doar prin neîncrederea în sfaturile lor. Acum sincer lucrurile astea s-au întâmplat mai demult. Nu mai țin minte totul.

Copiii când fac unele boacăne nu conștientizează la asta mă refeream cu lipsa de discernământ, că ei nu gândesc ca un adult și Dumnezeu știe ce e mintea de copil nu au gravitatea faptele ca să se prindă vreun blestem, multe chestii sunt și uitate se întâmplă atâtea în ani de zile.
Gravitate mare e când asuprești un părinte sau îl bați.

În prealabil postat de Nihe20

Ai dreptate. Am păcate mai mari care trebuiesc șterse. Dar pe mine mă interesează să scap de absolut toate legăturile.
S-ar putea să nici nu fi prins, iar necazurile să fie urmări ale păcatelor personale.

Din ce am văzut în Molitfelnic s-ar putea să fie și o rugăciune specială de dezlegare de blesteme pe care enoriașul o poate cere preotului, dar preotul nu se aruncă să facă astfel de dezlegări de blestem până nu cercetează atent în spovedanie, că poate omului îi merge prost din alte motive.

Pentru cine participă la slujbele bisericii, postește și se spovedește îi ajunge de regulă molitva de spovedanie.
Ca fapt divers, până și la înmormântare ar fi niște rugăciuni de iertare în caz că un om pleacă nedezlegat de blestem.

Deci sunt suficiente măsuri luate de Biserică în astfel de situații, dar nu trebuie căzut într-o preocupare obsesivă pentru chestiunile astea de blestem, posedare etc.

În prealabil postat de Nihe20

Destul de tânăr să pot să-mi fac așa cum s-ar zice o tinerețe cu Dumnezeu, dar nu foarte. Ași dori să fiu chiar mai tânăr dar cu cunoașterea de acum.

Încearcă să ai preocupări apropiate de vârsta ta, e bine că te spovedești general dar să nu cazi în întristare după fiecare informație citită.

Pentru orice ai citit și pare ambiguu, consultă-te cu un preot.
Părinții duhovnicești precum Paisie Aghioritul, Porfirie Kavsokalivitul e recomandat să fie citiți integral, pentru că pe fragmente se pot extrage lucruri care să fie interpretabile.