Divortul ca optiune

[Iorest]

În prealabil postat de ElisabetaCernea

Divortul este atat de condamnat. Dar nu ar trebui in primul rand sa putem vorbi despre o casnicie ca sa putem spune ca divortul este sau nu rau? Va voi da doua exemple, primul este al meu. Sunt casatorita de trei ani cu un om care are doi copii din casnicia anterioara. Copiii si ma a lor s-au mutat din casa, eu m-am mutat la el. Bun. Haideti sa va impartasesc ceea ce eu consider ca demonstreaza ca nu suntem o casnicie, in privinta juramintelor depuse. Copiii au un program de vizite de doua weekenduri pe luna, program pe care el il schimba fara sa ma consulte. Pot veni acasa in orice clipa sa ii gasesc acolo, fara sa stiu, sa aflu de la copii ca vor sta o saptaman si sa nu am o putere de decizie. Concediul il facem cu ei, pentru ca asa a hotarat sotul. Banii nu sunt la comun. El se ocupa de tot, insa refuza ajutorul meu financiar, spunand ca se descurca. Deciziile pentru zile libere legal si pentru vacante, (nu am avut nicio zi libera cu el fara sa cheme copiii) le ia impreuna cu ei sau singur, iar eu aflu de la copii.
Cand il confrunt, imi spune ca nu a avut timp sa ma anunte. Imi spune ca e casa copiilor, lucru pe caer il aud si de la soacra mea,care desi locuieste oficial in alt oras, este mai mereu prezenta la noi in casa, pune stapanire pe gospodarie si ma pune la punct cand incerc sa ma impun spunand ca este casa baiatului ei si a copiilor.

S-ar putea să tragi toate chestiile astea dacă tu l-ai despărțit de soție, dacă nu oricum trebuia să-ți asumi de la început faptul că are copii și oamenii care au deja copii de întreținut sunt reticenți să facă alții, sau să nu te angrenezi la o relație de genul.

Cât privește divorțul e hotărârea ta, de obicei duhovnicii și oamenii duhovnicești nu se vor repezi să încurajeze divorțul, pentru că e nestatornicie și e păcat să desparți niște oameni.

Dar în cazuri particulare precum acea femeie despre care zici că a fost bătută până a devenit afectată psihic, da acolo s-ar fi admis ca pogorământ divorțul nimeni nu cred că-ți va zice fă așa sau așa, tu decizi.

Ai putea totuși să-l pui în temă pe soț despre toate comportamentele care nu-ți convin și să-l pui să decidă ca ultimatum, adică lucrurile să fie făcute mai ordonat, în felul acesta vezi dacă-l interesează câtuși de puțin de ceea ce îi ceri.

[ElisabetaCernea]

Multumesc pentru cuvinte! L-am pus in tema si intotdeauna a gasit scuze pentru comportamentul acesta sau m-a dat afara din casa. Imi este greu sa inteleg cum un duhovnic nu incurajeaza divortul, insa poate vedea o casnicie in ce avem noi. Asta nu e o familie crestina pentru ca nu ma trateaza ca pe sotia lui. El isi face planurile, finantele si toate cele, impreuna cu mama lui. E oare atat de placut Lui Dumnezeu sa coabitam in aceeasi casa ca niste colegi de apartament? Nu ne leaga lucrurile firesti pe care ar trebui sa le faca doi soti, si nu vorbesc neaparat ca nu vrea copil. Dar nu suntem o unitate. El hotaraste singur, doar pentru el, pentru copii si pentru mama. In ochii mei, divortul ar fi doar o formalitate, pentru ca nu poti desparti doi oameni care nu sunt impreuna.

Daca tratam divortul din punct de vedere bisericesc, hai sa reconsideram ce presupun juramintele de cununie, preceptele biblice despre casnicie si simplul concept de viata in doi. Noi pur si simplu nu suntem acolo.

[ElisabetaCernea]

Am adus in tema faptul ca nu vrea copii pentru ca stiu ca in caz ca m-ar obliga sa fac un avort, Biserica acorda divortul. Vroiam sa subliniez cat de departe suntem de a fi o familie, cum as fi tratata, desi ii sunt sotie, si cat de departe de Dumnezeu trateaza el lucrurile.

[Iorest]

În prealabil postat de ElisabetaCernea

Multumesc pentru cuvinte! L-am pus in tema si intotdeauna a gasit scuze pentru comportamentul acesta sau m-a dat afara din casa.

Nu a reieșit din ce ai scris că l-ai pus în temă ca ultimatum, că dacă nu schimbă ceva s-ar putea să te piardă și să divorțați, în felul acesta vezi cum reacționează și în această situație.
Dacă te-a dat afară din casă, nu înțeleg cum te-ai mai împăcat cu el, cine a făcut primul pas pentru împăcare ?

În prealabil postat de ElisabetaCernea

Imi este greu sa inteleg cum un duhovnic nu incurajeaza divortul, insa poate vedea o casnicie in ce avem noi. Asta nu e o familie crestina pentru ca nu ma trateaza ca pe sotia lui. El isi face planurile, finantele si toate cele, impreuna cu mama lui.

Eu nu m-am referit numai la tine, ci așa în general ca duhovnic nu poți să recomanzi lesne divorțul înainte să se încerce tot ce e uman posibil pentru salvarea unei căsnicii.

Și duhovnicul are căsnicie, copii, dacă e nepăsător s-ar putea să aibă chiar el ispite de divorț în viața de familie, sau să-i trăiască copiii în concubinaj, să nu se poată cununa sau să divorțeze, sunt multe implicații spirituale pe care le poate păți duhovnicul în funcție de cum sfătuiește și de seriozitatea cu care se raportează la Sfintele Taine, nu e de joacă sunt niște jurăminte care se fac la cununia bisericească.

În prealabil postat de ElisabetaCernea

E oare atat de placut Lui Dumnezeu sa coabitam in aceeasi casa ca niste colegi de apartament? Nu ne leaga lucrurile firesti pe care ar trebui sa le faca doi soti, si nu vorbesc neaparat ca nu vrea copil. Dar nu suntem o unitate. El hotaraste singur, doar pentru el, pentru copii si pentru mama. In ochii mei, divortul ar fi doar o formalitate, pentru ca nu poti desparti doi oameni care nu sunt impreuna.

Nu ai zis dacă ești cununată la Biserică, cine știe cum te-ar sfătui un duhovnic în caz că nu ai fi.
Dacă trăiți în aceeași casă ca niște colegi de apartament, trăiești o căsătorie albă, nu știu cum i-ar fi plăcut lui Dumnezeu în cazul tău, caz care nu e totuși la fel de grav ca al femeii aceleia bătute, deși te simți neglijată.

În prealabil postat de ElisabetaCernea

Daca tratam divortul din punct de vedere bisericesc, hai sa reconsideram ce presupun juramintele de cununie, preceptele biblice despre casnicie si simplul concept de viata in doi. Noi pur si simplu nu suntem acolo.

Da, dar nu am văzut nicio învățătură duhovnicească în care să se spună că dacă soțul te neglijează poți divorța, deci nu te înșeală, nu te bate, nu vine beat, nu ați ajuns la ruină că a cheltuit banii iresponsabil, te alungă din când în când și nu ține cont de cuvântul tău.

De aceea e și problematică situația ta, deși psihologic ai avea și tu dreptate, oricum tu nu ne asculți pe noi decât așa să-ți mai spui păsul, e o decizie foarte serioasă pe care să o iei în cunoștință de cauză, nimeni nu cred că se va băga să decidă pt altcineva în chestiuni personale.

[ElisabetaCernea]

În prealabil postat de Iorest

Nu a reieșit din ce ai scris că l-ai pus în temă ca ultimatum, că dacă nu schimbă ceva s-ar putea să te piardă și să divorțați, în felul acesta vezi cum reacționează și în această situație.
Dacă te-a dat afară din casă, nu înțeleg cum te-ai mai împăcat cu el, cine a făcut primul pas pentru împăcare ?



Eu nu m-am referit numai la tine, ci așa în general ca duhovnic nu poți să recomanzi lesne divorțul înainte să se încerce tot ce e uman posibil pentru salvarea unei căsnicii.

Și duhovnicul are căsnicie, copii, dacă e nepăsător s-ar putea să aibă chiar el ispite de divorț în viața de familie, sau să-i trăiască copiii în concubinaj, să nu se poată cununa sau să divorțeze, sunt multe implicații spirituale pe care le poate păți duhovnicul în funcție de cum sfătuiește și de seriozitatea cu care se raportează la Sfintele Taine, nu e de joacă sunt niște jurăminte care se fac la cununia bisericească.



Nu ai zis dacă ești cununată la Biserică, cine știe cum te-ar sfătui un duhovnic în caz că nu ai fi.
Dacă trăiți în aceeași casă ca niște colegi de apartament, trăiești o căsătorie albă, nu știu cum i-ar fi plăcut lui Dumnezeu în cazul tău, caz care nu e totuși la fel de grav ca al femeii aceleia bătute, deși te simți neglijată.



Da, dar nu am văzut nicio învățătură duhovnicească în care să se spună că dacă soțul te neglijează poți divorța, deci nu te înșeală, nu te bate, nu vine beat, nu ați ajuns la ruină că a cheltuit banii iresponsabil, te alungă din când în când și nu ține cont de cuvântul tău.


De aceea e și problematică situația ta, deși psihologic ai avea și tu dreptate, oricum tu nu ne asculți pe noi decât așa să-ți mai spui păsul, e o decizie foarte serioasă pe care să o iei în cunoștință de cauză, nimeni nu cred că se va băga să decidă pt altcineva în chestiuni personale.

Ma refer la ce presupune o casnicie din punct de vedere crestin. Sotul si sotia sunt pe primul loc, devin unul, parintii nostri trec pe locul doi. E mai mult decat o simpla neglijare, repet, nu avem bani la comun, nu hotaram la comun....nu e caminul nostru practic ci al altora. Pentru o atitudine neglijenta nu mi-as fi permis sa pun problema divortului. Dar pur si simplu...nu suntem impreuna, decat, cu iertare, noaptea in pat, iar o casnicie nu asta presupune.

Da, i-am dat si ultimatum. A spus ca pentru el copii si mama reprezinta familia lui.

Totusi, o casnicie prespune anumite lucruri de baza, care la noi nu exista.

In privinta colegei, cu siguranta cazul a plecat de la o prima palma. Daca nu se pleaza din timp cu motivul "nu e bine", uite unde se poate ajunge. Acum, vai de copilul acela...

[ElisabetaCernea]

Nu vine beat, dar asa treaz, ma da afara din casa. Casa noatra, caminul nostru, daca suntem impreuna. Comparand asta cu invataturile crestine despre casatorie, "cum Hristos a iubit Biserica", "sotul si sotia devin un singur trup", putem afirma ca mai exista casnicia, cand unul din soti e alungat din camin?

[ElisabetaCernea]

E de la sine inteles si de la Dumnezeu lasat ca primul angajament e fata de sot sau partener, luat exemplul cu nunta surorii mele. Pai prin ce ii mai sunt sotie, doar ca locuim in acelasi apartament? Ce ne-ar face sot si sotie, din moment ce nu impreuna se fac lucrurile?

[Demetrius]

În prealabil postat de ElisabetaCernea

Ma refer la ce presupune o casnicie din punct de vedere crestin....

Nu cred ca te-ai referit la asta atunci cand ai inceput legatura cu tatal copiilor.
Tu singura te-ai bagat in situatia in care esti, aceea de "saltea noua" a acelui barbat. Tonul cuvintelor tale da semnale ca tu esti necajita, nu revoltata.

De ce eviti sa raspunzi la intrebarea daca sunteti cununati religios la biserica? Eu banuiesc ca nu, iar lipsa raspunsului tau confirma lipsa cununiei.

[Iorest]

Elisabeta, încă o dată e greu pentru un om duhovnicesc să-ți spună divorțează! e valabilă chestia asta și în situația femeilor care fac lobby pentru avort în fața duhovnicului la spovedanie, dacă tu te decizi spre asta ai ales, dar nu te aștepta în medii duhovnicești la încurajări spre divorț sau ca divorțul să devină o normă spre care să se îndemne.

În prealabil postat de ElisabetaCernea

Ma refer la ce presupune o casnicie din punct de vedere crestin. Sotul si sotia sunt pe primul loc, devin unul, parintii nostri trec pe locul doi. E mai mult decat o simpla neglijare, repet, nu avem bani la comun, nu hotaram la comun....nu e caminul nostru practic ci al altora.

Părinții trebuie să treacă pe locul doi, dar nu am văzut totuși să fie încuviințat divorțul din punct de vedere duhovnicesc pe motivele că:

- soții nu au bani la comun, acum există și regimul separației de bunuri adică soții pot dispune cum vor de bunurile dobândite înainte de căsătorie și de veniturile din timpul căsătoriei, nu toate familiile au regimul matrimonial de comunitate de bunuri - nu cred că s-ar băga prea mult duhovnicul la cum își împart soții banii;
- soții nu iau decizii împreună, e o greșeală dar nu văd cum ar intra în cazurile duhovnicești de excepție pt divorț;
- casa le este invadată de rudele soțului și fosta soacră;
- soțul ține mai mult la copii și mama lui decât la soție.

Doar în privința cazului când soțul își alungă soția s-ar putea să fie ceva nuanțări, dar pentru acel caz nu am citit încă nimic concret că s-ar permite ca pogorământ divorțul, nu sunt lămurit cum se procedează în acest caz.

În prealabil postat de ElisabetaCernea

Totusi, o casnicie prespune anumite lucruri de baza, care la noi nu exista.

In privinta colegei, cu siguranta cazul a plecat de la o prima palma. Daca nu se pleaza din timp cu motivul "nu e bine", uite unde se poate ajunge. Acum, vai de copilul acela...

Nu seamănă situația colegei cu a ta, deci nu ai putea justifica divorțul tău cu exemplul ei.

În prealabil postat de ElisabetaCernea

Nu vine beat, dar asa treaz, ma da afara din casa. Casa noatra, caminul nostru, daca suntem impreuna. Comparand asta cu invataturile crestine despre casatorie, "cum Hristos a iubit Biserica", "sotul si sotia devin un singur trup", putem afirma ca mai exista casnicia, cand unul din soti e alungat din camin?

De obicei duhovnicul ar vrea să stea de vorbă și cu soțul în astfel de caz, nu e bine să-ți alungi soția, dar chiar aș vrea să văd toate motivele pentru care duhovnicii aprobă ca pogorământ divorțul, aici intră inclusiv omilii duhovnicești, orice care ar putea face lumină.

Soțul care-și alunga soția era certat de Biserică pentru asta și Sfântul Nifon cred că a mustrat o astfel de situație, dar n-am auzit să fie încurajată soția la divorț nici măcar în acest caz - dacă soțul cerea împăcarea sau dorea să o aducă înapoi.

Dacă totuși nu ești cununată la Biserică, s-ar schimba situația, nu înțeleg de ce ai vrea părerea Bisericii pentru divorț dacă ai doar un contract civil la baza relației.

Și nu în ultimul rând, un duhovnic te-ar putea sfătui total diferit de oameni, așa că acolo ar fi trebuit să începi.

Eu nu te osândesc, e decizia ta și viața ta și preotul va primi spovedania ori de câte ori un om vrea să se căiască, dar greu să auzi încurajări spre divorț.

[ElisabetaCernea]

În prealabil postat de Iorest

Elisabeta, încă o dată e greu pentru un om duhovnicesc să-ți spună divorțează! e valabilă chestia asta și în situația femeilor care fac lobby pentru avort în fața duhovnicului la spovedanie, dacă tu te decizi spre asta ai ales, dar nu te aștepta în medii duhovnicești la încurajări spre divorț sau ca divorțul să devină o normă spre care să se îndemne.



Părinții trebuie să treacă pe locul doi, dar nu am văzut totuși să fie încuviințat divorțul din punct de vedere duhovnicesc pe motivele că:

- soții nu au bani la comun, acum există și regimul separației de bunuri adică soții pot dispune cum vor de bunurile dobândite înainte de căsătorie și de veniturile din timpul căsătoriei, nu toate familiile au regimul matrimonial de comunitate de bunuri - nu cred că s-ar băga prea mult duhovnicul la cum își împart soții banii;
- soții nu iau decizii împreună, e o greșeală dar nu văd cum ar intra în cazurile duhovnicești de excepție pt divorț;
- casa le este invadată de rudele soțului și fosta soacră;
- soțul ține mai mult la copii și mama lui decât la soție.

Doar în privința cazului când soțul își alungă soția s-ar putea să fie ceva nuanțări, dar pentru acel caz nu am citit încă nimic concret că s-ar permite ca pogorământ divorțul, nu sunt lămurit cum se procedează în acest caz.



Nu seamănă situația colegei cu a ta, deci nu ai putea justifica divorțul tău cu exemplul ei.



De obicei duhovnicul ar vrea să stea de vorbă și cu soțul în astfel de caz, nu e bine să-ți alungi soția, dar chiar aș vrea să văd toate motivele pentru care duhovnicii aprobă ca pogorământ divorțul, aici intră inclusiv omilii duhovnicești, orice care ar putea face lumină.

Soțul care-și alunga soția era certat de Biserică pentru asta și Sfântul Nifon cred că a mustrat o astfel de situație, dar n-am auzit să fie încurajată soția la divorț nici măcar în acest caz - dacă soțul cerea împăcarea sau dorea să o aducă înapoi.

Dacă totuși nu ești cununată la Biserică, s-ar schimba situația, nu înțeleg de ce ai vrea părerea Bisericii pentru divorț dacă ai doar un contract civil la baza relației.

Și nu în ultimul rând, un duhovnic te-ar putea sfătui total diferit de oameni, așa că acolo ar fi trebuit să începi.

Eu nu te osândesc, e decizia ta și viața ta și preotul va primi spovedania ori de câte ori un om vrea să se căiască, dar greu să auzi încurajări spre divorț.

Buna ziua, va multumesc pentru cuvintele dumneavoastra, mi-au fost de ajutor. Intr-adevar, vizavi de celelalte raspunsuri si citate ale mele, nu faceau referire la dumneavoastra, imi cer scuze de confuzie.