Noutati de la Centrul de Presa Basilica

[cristiboss56]

„Postul și rugăciunea sunt acum, când am trecut de jumătatea postului, pentru fiecare dintre noi, îndemn către sfințenie, puterea noastră de a rămâne lângă Dumnezeu și singurele posibilități ale omului de a ieși din robia patimilor”, a spus duminică IPS Varsanufie.
Arhiepiscopul Râmnicului a oficiat Sfânta Liturghie la Biserica Intrarea în Biserică a Maicii Domnului din Parohia Horezu I, notează site-ul oficial al Eparhiei.
În predica rostită, Părintele Arhiepiscop a subliniat importanța credinței în drumul omului către Împărăția lui Dumnezeu şi i-a îndemnat pe credincioși în urmarea virtuților creștine, cu precădere a postului și a rugăciunii, care îl conduc pe om către sfințenie.
Ierarhul a explicat şi afirmaţia tatălui copilului lunatic din evanghelie: „Cred, Doamne! Ajută necredinței mele!”.
„Ce vrea să însemne acest cuvânt? Ei bine, acest cuvânt înseamnă că și dacă este o urmă de scăpare, atunci Hristos este rugat să țină cont de ea. Tatăl copilului era conștient de puținătatea credinței lui, dar cunoștea și milostivirea cea infinită a lui Dumnezeu, dragostea nețărmurită care nu ține cont de puținătatea virtuților noastre. Pe de altă parte, vedem smerenia tatălui care, oricâtă credință ar fi avut, își dă seama de faptul că este o făptură slabă și ar fi trebuit să aibă mult mai multă credință”, a menţionat Arhiepiscopul.
IPS Varsanufie şi-a încheiat cuvântul învățătură stăruind asupra vestirii Pătimirilor Mântuitorului Hristos, dar și asupra importanței participării la deniile din Săptămâna Pătimirilor.
„Nu peste mult timp, peste numai 14 zile, vom intra în Săptămâna Mare sau în Săptămâna Pătimirilor. Atunci când vom putea să rămânem lângă Hristos, nu cum au făcut ucenicii care s-au risipit, când a fost dus în curtea arhiereului și toți s-au risipit. Noi avem această posibilitate ca în Săptămâna Mare să venim zi de zi și să rămânem lângă Domnul Hristos la slujbele care se numesc denii”.
În cadrul deniilor, „avem posibilitatea să fim lângă El atunci când Iuda Îl vinde, atunci când este prins, atunci când este pălmuit, atunci când este batjocorit, când este dus de la Ana la Caiafa și la Pilat, atunci când este dat spre răstignire, și să așteptăm Învierea Lui”, a explicat Chiriarhul Râmnicului.

[cristiboss56]

Începând de miercuri seară, în Bisericile Ortodoxe se săvârşesc slujbe de seară care se numesc Denii. Aceste slujbe se oficiază miecuri şi vineri seară în săptămâna a cincea din Postul Mare şi în fiecare seară din Săptămâna Mare începând din seara Duminicii Floriilor şi până în seara Vinerii celei Mari.
Părintele prof. Nicolae Necula afirmă: „Prin caracterul şi conţinutul lor, Deniile sunt unicate în cultul divin ortodox. Cuvântul «denie» vine de la slavonescul «vdenie» şi înseamnă priveghere sau slujbă nocturnă. Mai precis, Denia este slujba Utreniei sau «de dimineaţă», care se săvârşeşte seara, în ajun. Denia se deosebeşte de Priveghere, care înseamnă tot slujbă de seară, prin faptul că se referă numai la Utrenia săvârşită seara”.
Deniile sunt slujbe de dimineaţă (Utrenie), care se săvârşesc în seara zilei precedente ca o formă de priveghere prelungită a zilei. Preafericitul Părinte Patriarh Daniel spune în acest sens: „Denia, ca slujbă de dimineață săvârșită seara, are ca scop transformarea întunericului serii în lumină liturgică, ca simbol al trecerii sufletului, prin rugăciune, pocăință și postire, de la întunericul păcatului la lumina viețuirii sfinte potrivit Evangheliei lui Hristos. Deniile sunt o formă de priveghere prelungită a zilei, ca umplere a serii cu lumina duhovnicească a rugăciunii și a cântării. Cu alte cuvinte, Denia face ca seara să fie ziuă și lumină de priveghere. Ele conțin multă lumină și multă hrană duhovnicească pentru urcușul interior al sufletului spre marea și sfânta sărbătoare a Învierii Domnului. Deniile nu sunt doar slujbe de dimineață săvârșite seara, până târziu în noapte, ci scopul lor principal este ca, prin rugăciune și cântare, prin citirea Sfintei Scripturi și meditație, prin pocăință și post, să alungăm din suflet întunericul păcatelor și să ne umplem de lumina cea tainică și nevăzută, dar reală și simțită ca bucurie, a prezenței iubitoare a lui Hristos în noi și în cei care se roagă împreună cu Biserica Sa”.
Participarea noastră la Denii ne introduce în frumuseţea şi profunzimea spiritualităţii ortodoxe, iar în Săptămâna Mare suntem alături de Hristos Care se jertfeşte pe Cruce pentru mântuirea noastră. Deniile sunt un timp al sublimului liturgic ortodox care ne înalţă la înţelegerea tainelor credinţei noastre.

[cristiboss56]

Denia Canonului celui Mare a fost oficiată miercuri în Catedrala Mitropolitană din Sibiu de Mitropolitul Ardealului. Ierarhul a amintit că lucrarea virtuţilor reprezintă „o lucrare permanentă” şi nu o putem împlini fără ajutorul Domnului Hristos.
Pentru a împlini virtuţile trebuie ca în rugăciune„să apelăm întotdeauna la Mântuitorul Iisus Hristos. Canonul este plin de această mijlocire către Hristos și prin el este preamărită Sfânta Treime şi Maica Domnului. La fel, sunt chemaţi în ajutor Sfinţii Apostoli”, a spus IPS Laurenţiu.
Cu referire la această frumoasă creație liturgică specifică perioadei Triodului, Mitropolitul a explicat că „fiecare strofă ne îndreaptă spre căinţă care este elementul esenţial. Noi nu ne putem apropia de Mântuitorul Hristos cu mândrie”.
Canonul de pocăinţă al Sfântului Andrei Criteanul este format din peste 250 de imnuri.

[cristiboss56]

La Catedrala Înălţarea Domnului din Slobozia, PS Vincenţiu a oficiat miercuri slujba Canonului celui Mare.
Episcopul le-a vorbit celor prezenţi despre ajutorul pe care această rugăciune a Sfântului Andrei Criteanul îl oferă în urcuşul duhovnicesc al acestui post.
Întrucât în timpul slujbei a fost citită şi viaţa Sfintei Maria Egipteanca, ce va fi cinstită duminică, ierarhul a subliniat „puterea harului dumnezeiesc de a-i vindeca pe păcătoșii care se căiesc”.
La final, Părintele Episcop i-a binecuvântat pe participanţii la rugăciune.

[cristiboss56]

„Să încercăm și noi ca până ajungem la Paști să fim un pic mai buni decât am fost la începutul Postului Mare” i-a încurajat Mitropolitul Andrei pe credincioșii prezenți miercuri seară la slujba Canonului Mare în Catedrala din Cluj-Napoca.
În cuvântul rostit după oficierea Deniei, ierarhul a îndemnat la rugăciune și priveghere, urmând exemplelor oferite de Sfântul Andrei Criteanul în Canonul Mare:
„Denia Canonului celui Mare ne predispune la rugăciune, la priveghere și la meditație. Canonul Sfântului Andrei ne îndeamnă la pocăință, la îndreptare, la apropiere de Dumnezeu. Tot canonul acesta este un îndemn spre pocăință iar un exemplu este Sfânta Cuvioasă Maria Egipteanca. Viața ei este pilduitoare pentru pocăința omului păcătos. Și care nu suntem oare păcătoși?” a continuat Înaltpreasfinția Sa.
După ce le-a relatat pe scurt viața Cuvioasei Maria Egipteanca, scrisă de Sfântul Sofronie, patriarhul Ierusalimului, Părintele Mitropolit i-a îndemnat pe credincioșii prezenți în număr mare la slujbă, să îi urmeze exemplul și fiecare să încerce să își îndrepte viața.
Potrivit site-ului oficial al Eparhiei, slujba a fost oficiată de IPS Andrei împreună cu un sobor format din părinți profesori ai celor două școli teologice din municipiu și slujitori ai Catedralei. Răspunsurile au fost oferite de Corul Facultății de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca.

[cristiboss56]

Denia Canonului Mare a fost oficiată miercuri seară în Catedrala din Galați de Înaltpreasfințitul Părinte Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos.
Împreună cu ierarhul a slujit un sobor de preoți și diaconi din Eparhie. Răspunsurile liturgice au fost oferite de corul Seminarului Teologic „Sf. Apostol Andrei“ din Galaţi, condus de prof. dr. Dan Drăgoi.
Despre Denia Canonului Mare, IPS Casian a spus că „în centrul ei Sfinţii Părinţi au aşezat cel mai profund, cel mai duhovnicesc şi mai accesibil canon al pocăinţei, alcătuit de Sfântul Andrei Criteanul din faptele şi din exemplele de pocăinţă din Sfânta Scriptură a Vechiului şi Noului Testament”.
„Prin toate acestea înţelegem sensul luminios al pocăinţei, cunoaşterea păcatului, regretarea lui şi urmarea virtuţilor, ne întărim în dreapta credinţă şi înmulţim semnele iubirii autentice, care sunt faptele bune şi milotive, tot atâtea trepte în urcuşul spre Învierea Mântuitorului nostru Iisus Hristos”, a continuat Părintele Arhiepiscop.
Numeroşi credincioşi de toate vârstele au participat la „Canonul lacrimilor” pentru a se întări în urcuşul duhovnicesc al Postului Mare.
Canonul Sfântului Andrei Criteanul este un imn liturgic alcătuit din 250 de stihiri, organizate în nouă cântări. Fiecare cântare începe cu un irmos şi se încheie cu două laude de cinstire, una adresată Sfintei Treimi şi una către Maica Domnului. Acest imn mai este cunoscut şi sub denumirea de „Canonul Mare“, nu doar pentru numărul mare de stihiri, ci şi pentru profunzimea învăţăturilor teologice.

[cristiboss56]

Slujba Imnului Acatist este oficiată în fiecare an, vineri seara, în săptămâna a 5-a din Postul Sfintelor Paști, în cadrul Deniei.
Acatistul Bunei Vestiri este un imn de laudă închinat Maicii Domnului, alcătuit din 24 de strofe, având 13 condace şi 12 icoase. Această piesă imnografică dă expresie, sub formă poetică, învăţăturii Bisericii despre Maica Domnului şi este cel mai vechi imn acatist. Împreună cu acatistul se cântă Canonul Bunei Vestiri, alcătuirea lui Iosif Imnograful, care-i împrumută unele expresii și îi este asemănător prin formă, amplificând salutarea îngerului („Bucură-te!”) și legând de ea expresii antinomice ce exprimă realizarea în Fecioara Maria a prefigurărilor Vechiului Testament și caracterul neînțeles al întrupării.
Motivul introducerii citirii Acatistului în timpul Postului Mare îl constituie nu doar apropierea de praznicul Bunei Vestiri, ci și învățătura mariologică și hristologică pe care o cuprinde, în nașterea feciorelnică fiind recapitulate și realizate toate figurile Legii și ale Profeților, căci ea este realizarea Marii Taine a planului mai înainte de veci al lui Dumnezeu cu privire la creația Sa.
Din punct de vedere liturgic, această slujbă face parte din rânduielile specifice ale Postului Mare, menite să-l pregătească sufletește pe credincios pentru marele praznic al Învierii Domnului. Alături de profunzimea și frumusețea specifică a rugăciunii în sine, Imnul Acatist are și o istorie miraculoasă care, analizată în esență, constituie un real izvor de învățături duhovnicești ce-și pot găsi aplicarea în situații concrete din viața socială actuală.
Cântarea Acatistului este corelată, potrivit sinaxarelor, cu eliberarea Constantinopolului de avari și perși, în 7 august 626, din timpul împăratului Heraclie, prin minunea Maicii Domnului. În semn de recunoștință, poporul a cântat toată noaptea, în picioare, Imnul Acatist al Maicii Domnului în Biserica Fecioarei din Vlaherne.
În lucrarea „Triodul explicat”, Makarios Simonopetritul afirmă că această comemorare nu este însemnată doar pentru locuitorii Constantinopolului din vechime, ci și pentru noi, cei care suntem asediați neîncetat de diferite *patimi.