Care este adevarul despre vorbirea in limbi ?

[Penticostalul Traditional]

În prealabil postat de stefan florin

Nu conteaza in ce limba te rogi, conteaza doar sa iubesti, asa cum bine relateaza apostolul Pavel: "De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător.

In acest pasaj Apostolul NU spune ca vorbirea in limbi nu valoreaza nimic.
Ci ca vorbirea in limbi fara dragoste, e lipsita de valoare.

Toate darurile duhovnicesti amintite de Pavel aici, sunt extrem de importante.
Si vorbirea in limbi si prorocia si darul cunostintei si darul credintei.

Insa oricate daruri duhovnicesti ai avea, daca nu ai dragoste nu valorezi nimic.
Asta e sensul afirmației Apostolului.

Deci nu conteaza doar dragostea.
Ci darurile duhovnicesti sa fie manifestate in dragoste.

[stefan florin]

În prealabil postat de Penticostalul Traditional

Are extrem de mare importanta.

Uite de ce: tu, roman din casa lui Corneliu, nu stiai limba mandarina.
A venit in casa voastră apostolul Petru si a inceput sa predice.
În timpul predicării lui pline de foc, Dumnezeu te-a botezat cu Duhul Sfant si ai inceput sa vorbesti in alte limbi, adica să te rogi in chineza lui Dumnezeu.

Tu esti roman si cand te rogi in alte limbi lui Dumnezeu, nu te mai rogi tu, ci Duhul Sfant care este in tine. Aceasta este importanta rugaciunii cu duhul.

Nu prietene. Daca nu mai sunt eu cel ce se roaga, ci Duhul care este in mine, eu devin doar o papusa, papusarul fiind Duhul, iar acest lucru contravine liberului arbitru pe care Dumnezeu ni l-a dat inca de la creatie. Poate ai vrut sa spui ca Duhul se roaga impreuna cu mine, ceea ce ar fi cu totul alt ceva. La mine nu e cazul, sunt un mare pacatos si nu merit asa ceva
ps:voi va-ti creeat un Dumnezeu dupa chipul si asemanarea voastra. La iehovisti, exista un Dumnezeu caruia ii place sa i se spuna pe nume, la voi exista un Dumnezeu caruia ii place ca un om sa ii adreseze rugaciuni in alta limba decat a natiunii de care apartine

Conteaza foarte mult.

Tu te poti ruga sincer si din toata inima.
Si poti da, in rugaciunea ta, tot ce ai mai bun.
Este o rugaciune primita de Dumnezeu.

Insa nu se poate compara cu rugaciunea in alte limbi, prin Duhul.
Acolo nu esti numai tu, care da tot ce are mai bun, e Duhul Sfant care te insufleteste si te inspira, tu te rogi prin Duhul Sfant.
E total altceva. Una e sa te rogi tu cat poti mai bine si alta e sa mijlocesti prin Duhul Sfant.

E ca diferenta intre ceea ce poate da mai bun omul credincios si ceea ce poate da mai bun Dumnezeu.

oare DE CE i-ar placea lui Dumnezeu rugaciunea mea facuta in chineza, decat rugaciunea mea facuta in limba romana, eu fiind roman? In perioada apostolica am inteles de ce a fost necesara vorbirea in limbi, dar noi romani intre romani, e necesar ca unul sa se roage in chineza, altul in persana, cu toate ca amandoua persoane se afla in aceeasi incapere?

[simpllu]

În prealabil postat de Penticostalul Traditional

Insa nu se poate compara cu rugaciunea in alte limbi, prin Duhul.

E ca şi cum ai vorbi de Trabant făcând abstracţie de faptul că există Mercedes.

În prealabil postat de Penticostalul Traditional

Acolo nu esti numai tu, care da tot ce are mai bun, e Duhul Sfant care te insufleteste si te inspira, tu te rogi prin Duhul Sfant.

Nu înţeleg de ce le tot suceşti când şi Apostolul dă intâietate rugăciunii participării noastre cu mintea şi inima insuflaţi de Duhul Sfânt. Refuzi să înţelegi că o rugăciune în văzul lumii din care nu se înţelege nimic, în zilele noastre nu aduce un plus de valoare (ea a fost necesară în Biserica primară). De aceea Biserica nu mai acceptă acest tip de rugăciune, dar iarăşi revin la vechea mea vorbă: vă lipseşte exeperinţa a două mii de ani, nu poţi tu ca pionier să vii sa dai lecţii înţelepţilor (când spun înţelepţi mă refer la Părinţii Bisericii). Nu o lua ca pe o ironie, ci ca pe o simplă realitate.

În prealabil postat de Penticostalul Traditional

E total altceva. Una e sa te rogi tu cat poti mai bine si alta e sa mijlocesti prin Duhul Sfant.

E ca şi cum ai spune că rugăcinea inimii nu este tot un dar al Duhului Sfânt. Ori noi ştim că rugăciunea neîncetată pe care au dobândit-o Părinţii Bisericii este un dar al Duhului Sfânt.

[Penticostalul Traditional]

În prealabil postat de simpllu

E ca şi cum ai vorbi de Trabant făcând abstracţie de faptul că există Mercedes.

Exact. Asa e cand vorbesti de rugaciunea obisnuita facand abstractie ca, prin Duhul Sfant, e posibila rugaciunea in alte limbi.

În prealabil postat de simpllu

Nu înţeleg de ce le tot suceşti când şi Apostolul dă intâietate rugăciunii participării noastre cu mintea şi inima insuflaţi de Duhul Sfânt.

Nu intelegi pentru ca nu citesti 1 Corinteni 14, sau pentru ca nu vrei sa intelegi din pricina ca nu iti convine ce scrie.

Desigur ca Apostolul incurajeaza rugaciunea cu mintea. Insa nu-i da intaietate, nici mcar in adunarile publice.
El spune asa: "Atunci ce voi face? Mă voi ruga cu duhul, dar mă voi ruga şi cu mintea; voi cânta cu duhul, dar voi cânta şi cu mintea." Apostolul le da intaietate amandurora. In adunari publice.

Pentru rugaciunea privata, Apostolul subliniaza valoarea mai mare a rugaciunii in alte limbi. Pentru ca prin rugaciunea in alte limbi credinciosul se zideste pe sine insusi, graieste tainele Duhului catre Dumnezeu si aduce multumiri intr-un mod extraordinar de frumos. E Duhul Sfant acolo, intr-o manifestare speciala.

În prealabil postat de simpllu

Refuzi să înţelegi că o rugăciune în văzul lumii din care nu se înţelege nimic, în zilele noastre nu aduce un plus de valoare (ea a fost necesară în Biserica primară).

Faci confuzie, NU a fost necesara nici in Biserica Primara.
Rugaciunea in alte limbi, cu voce tare si fara talmacire NU a fost necesara nici in Biserica Primara.

Insa rugaciunea in limbi, rostita cu randuiala, a adus un mare plus de valoare in Biserica Primara si poate aduce si astazi, pentru cei care cred invatatura apostolilor.

În prealabil postat de simpllu

De aceea Biserica nu mai acceptă acest tip de rugăciune

Orice persoana sau comunitate de credinciosi care isi permite sa interzica rugaciunea prin Duhul Sfant, isi pierde autoritatea spirituala de a fi ascultata.

În prealabil postat de simpllu

E ca şi cum ai spune că rugăcinea inimii nu este tot un dar al Duhului Sfânt. Ori noi ştim că rugăciunea neîncetată pe care au dobândit-o Părinţii Bisericii este un dar al Duhului Sfânt.

De ce as vorbi eu impotriva rugaciunii inimii?
Orice tip de rugaciune placuta Domnului ar trebi sa fie incurajata si practicata.

Ceea ce afirm eu este ca rugaciunea in alte limbi, pe care au primit-o Sfintii Apostoli si credinciosii Bisericii Primare este de o exceptionala valoare si ar fi de dorit sa fie practicata de fiecare crestin.

[Penticostalul Traditional]

În prealabil postat de stefan florin

Poate ai vrut sa spui ca Duhul se roaga impreuna cu mine, ceea ce ar fi cu totul alt ceva.

Da, asta am vrut sa spun.

În prealabil postat de stefan florin

La mine nu e cazul, sunt un mare pacatos si nu merit asa ceva

OK, tu poti sa te complaci in pacatele tale!

[simpllu]

Mno bine, ori cu tine, ori cu pereţii. Să fii sănătos!

[Penticostalul Traditional]

Apai, eu iti dau dreptate.
Cum ziceai ca ti-a dat si Dragos.

[simpllu]

Acolo e altă poveste, Dragoş a înţeles cum stă treaba.

[Ali Baba]

ma nedumereste ceva, de ce e musai ca intalnirea dintre om si divinitate sa fie o rugaciune? de ce daca omul primeste acel miracol il primeste ca sa se roage, de ce trebuie sa ceara, de ce trebuie pus mereu intr-o stare de umilinta, practic despre asta vorbiti cu totii. asta a vrut dumnezeu? a creat niste panarame umile? eu nu cred ca asta spune pavel, eu cred ca se refera la o comunicare/comuniune cu divinitatea. e altceva.

[Penticostalul Traditional]

În prealabil postat de Ali Baba

ma nedumereste ceva

Am sentimentul ca e posibil ca nedumerirea ta sa vina din definitii.

Rugăciunea nu inseamna doar să ceri ceva. Este adevarat ca pentru cei mai multi, rugaciunea inseamna a cersi ceva de la Dumnezeu. Insa rugaciunea, macar ca implica si cerere, tocmai asta inseamna, a avea comuniune cu Dumnezeu. Termenul ebraic pentru rugaciune, tefillah, exact asa inseamna: comuniune.

Deci, ori o stiai, ori ai nimerit-o.