Poezii preferate...

[cristiboss56]

Iisuse preadulce Hristoase
primeste-ma pe mine cel pacatos,
Iisuse preadulce Hristoase
ridica-ma Doamne si astazi
ridica-ma iarasi de jos.
Sunt murdarit de pacate
iar demonii ma urmaresc
Iisuse preadulce Hristoase
spre Tine nadajduiesc.
Nu-s orb dar e bezna in mine
din bezna spre bezna privesc.
Doar Tu esti LUMINA Hristoase.
Cu Tine ma impartasesc.
Dorina Stoica ( din "Izvorul indepartat" Pim 2011)

[cristiboss56]

Mi-e dor de tine, Sihăstrie !

Mi-e dor de tine, Sihăstrie,
Ierusalime românesc,
Mi-e dor de apa ta cea vie,
De pragul tău dumnezeiesc!

De aerul ce te-nconjoară,
De clopotele tale sfinte,
De Maica Domnului Fecioară
Proteguindu-te, cuminte!

Mi-e dor de tine, Sihăstrie,
Cristelniţă cu duh şi har
Ce-ai botezat în bucurie
Sufletul meu, zidindu-l iar...

Eu am fost oaia rătăcită
Înstrăinată de Păstor,
De patimi multe bântuită,
Am fost… un fiu rătăcitor!

Mi-e dor de tine, Sihăstrie,
Că-n raiul tău cel pământesc
Am auzit cum mă îmbie
Iisus, în suflet Să-L primesc…

Ruşine-mi este şi mi-e jale
C-atât de greu L-am auzit,
Că, rătăcind pe-a vieţii cale,
Ades şi eu L-am răstignit...

Mi-e dor de tine, Sihăstrie,
La sânul tâu am înviat,
Pe pragu-ţi mi-a fost dat şi mie,
Ca să mă lepăd de păcat!

Acolo, într-o zi de vară
Am înţeles că nu-s nimic
De nu voi şti, mereu şi iară
Atunci când cad… să mă ridic!

Mă iscălesc: un fir de praf...

(Mănăstirea Sihăstria. Un pridvor al Raiului, Editura Mănăstirea Sihăstria, 2008)

[cristiboss56]

Altar la Putna
Ceaslovul de la parastas
Îl răsfoiesc întâiaş dată.
O foaie-n mijloc i-a rămas
De patru veacuri netăiată.
E carte copiată de diac,
Şi scrisă-n alburi cu vopsele,
Garoafe, păpădii şi flori de mac,
Într-un chenar de muşeţele.
Ghicesc prin rânduri, ca prin
site,
Un nume vechi de cititor,
Semnat cu slove ruginite:
Ieromonahul Nicanor.
Dar colţul paginii mai poartă
Şi-o urmă de-altă semnătură,
Când mâna lui, de mult
fusese moartă;
Trecut pe buze şi uitat în gură
La fostul hram de
sărbătoare:
Buricul degetului mare.
Tudor Arghezi

[cristiboss56]

Anul ce vine nu-i decât un număr;
el are timpul tot -sămânţă-n lutul meu.
Priveşte-te-n oglindă peste umăr
şi roagă,-n el, să-ţi intre Dumnezeu.
Dintre pământeni cel mai iubit,
peste pragul inimii să-ţi treacă!
Fii-n mâna Lui toiagul odrăslit
şi timpul care-n Veşnicie pleacă!
pr. Nicuşor Stroe

[cristiboss56]

Purtam poveri ce nu-si au rostul
Purtam poveri ce nu-si au rostul
In viata asta mult prea scurta,
Si ne miram ca uneori,
Clacam la singura reduta.
Ne incovoaie ne ranesc,
Iar noi le ducem zi de zi....
Si, ca si cand n-ar fi destul
Le mostenesc ai nostri copii.
Povara banului prea mult
Ce ni-l dorim fara oprire,
A luxului nemarginit
Si a nevoii de marire.
Poveri ce nu-si au locul lor
N-au nici valoare, trebuinta,
Ci doar ocupa locul gol
Lasat de lipsa de credinta.
Sunt Doamne suflete pustii
Si-s zbuciumate, chinuite,
De truda fara de sfarsit
Si-a lor poveri nemarginite.
Opreste Doamne suferinta,
Si fa-i Tu Doamne sa te vada,
Sa te iubeasca si sa creada,
Si ...vor scapa de impovarare.
Angelina N.

[cristiboss56]

Glossă de primavară

Din zăpadă, din pământul reavăn şi deodată cald,
Pete albe de lumină - lampion al vieţii, ard.
Printre ramuri se avântă păsărelele zglobii,
Vezi pe cerul de mătasă mii de stele argintii.
Lumea parcă prinde viaţă, chiar şi firul cel plăpând
Se înalţă... Îngeri, pace şi iubire pe pământ.
E renaşterea din suflet... Primăvară! Este cânt,
Este taina regăsirii şi lumina din cuvânt.

Din zăpadă, din pământul reavăn şi deodată cald
Îngenunche-n semn de pace, vestitor plăpând şi alb.
Vezi copiii într-o lume nouă. Necuvântătoare
Iarăşi se trezesc la viaţă din adânca lor visare.
Mugurii mustesc din ramuri... Lira ne aduce-n dar
Azi, o nouă primăvară... Prima zi din calendar,
Când cu soarele deodată au ieşit pe strada mare
Vânzători de pandative, ghiocei şi mărţişoare.

Pete albe de lumină - lampion al vieţii, ard...
Dor de flori şi dor de stele izvorăşte din înalt.
Taina îngerilor, care, pe pământ au coborât
Şi ne-au alintat privirea. Visul care s-a născut
Pe un petec de hârtie, sub un petec de zăpadă
Şi în suflet, ca o torţă, sângeriu a prins să ardă.
Primăvară, primăvară, treci în goană pe alei,
Val de vânt şi val de ceară, prins în ramuri de cercei.

Printre ramuri se avanta pasarelele zglobii...
Cu alaiul tau, frumoaso, vei pleca... si vei veni.
Roi de muguri, de albine, crisalide, flori si cant...
Lai pe trena-ti fosnitoare pasiune si avant.
Pe sub gene rimelate lasi si lacrimi si secunde...
Lasi si dulce amintire... Primavara, nu te-ascunde!
Da-mi si mie din lumina vie-a pietrelor de jad,
La altarul existentei sa-ngenunchi, sa plang, sa ard.

Vezi pe cerul de matasa mii de stele argintii...
Cad in par, din ochii mintii, inspre margine de zi.
Plang bujori cu rosu-sanger la altar de limpezi ape,
Primavara-n noi se naste, sa ne fie mai aproape.
Cerul se desparte-n ceruri: flori de cais si flori de mar.
In parfumul de lumina, timpul curge mai usor.
Clocotesc necunoscuturi... Iar miroase-a primavara
Si a tainice-nceputuri izvorand pe drum de seara.

Lumea parca prinde viata, chiar si firul cel plapand
Se inalta catre soare din prolificul pamant.
Ca un zambet este viata - un covor de violete
Si de liliac cununa prinsa iar in par la fete.
Tamaioare si narcise si-alte minunate flori,
Aducand nectar si miere in betie de culori.
Reverie, cantec, pace, dans de fluturi si lumina,
Toate-s ale primaverii printr-o facere divina.

Se înalţă... îngeri, pace şi iubire pe pământ...
M-am născut a doua oară prin picturi şi prin cuvânt
Fermecat sobor de raze peste trecătoare timpuri
Începând o viaţă nouă pentru patru anotimpuri.
Prunc, pruncia-mi dezvelită doarme-n verde crud. Târziu,
Printre păsări călătoare, viers şi clopot am să fiu.
Bate iarăşi în fereastră primăvara minunată,
Însă prinşi de ale vieţii, prea puţini o mai aşteaptă.

E renaşterea din suflet... Primăvară! Este cânt...
Clopote ne bat în gânduri... Oare câţi le mai aud?!
Ochiu-i trist şi-nlăcrimare este peste tot pământul,
Rug de foc în râu de gene, arde-n timpuri jurământul
De a crede în iubire... Ce blestem s-a infiltrat?!
Primăvara-i retrogradă?! Oare cine-i vinovat?!
Timpul trece, nu ia seama la măruntele-ntrebări,
Cade-n valuri şi buchete, peste noi, mereu, în zori.

Este taina regăsirii şi lumina din cuvânt...
Timpu-n noi se risipeşte, viaţa-n noi a început!
Cad pe câmp de lăcrămioare, râd şi plâng de fericire,
Pe alee, la plimbare, trec atâtea nopţi şi zile...
Luna, ca un ochi de sticlă spumuit, zâmbeşte tandru,
Trece iar un vânt năstruşnic printre frunzele de leandru.
Lumea în arome-şi scaldă adormitele poeme...
Poate doar în noaptea asta vom mai adormi devreme.

Este taina regăsirii şi lumina din cuvânt,
E renaşterea din suflet primăvară, este cânt!
Se înalţă îngeri - pace şi iubire pe pământ,
Lumea parcă prinde viaţă, chiar şi firul cel plăpând.
Vezi pe cerul de mătasă mii de stele argintii,
Printre ramuri se avântă păsărelele zglobii...
Pete albe de lumină - lampion al vieţii, ard,
Din zăpadă, prin pământul reavăn şi deodată cald

Rodica Nicoleta Ion

[cristiboss56]

Traian Dorz:
Cireșul înflorit

A înflorit odata, demult, si pentru mine
ciresul din gradina Parintelui meu bun
si-a asteptat în floare cu crengile lui pline,
sa ma întorc cu lacrimi din drumul meu nebun.

Câti ani a plâns întruna ciresul drag în floare
tot mai cu întristare, dar tot mai încarcat!
Câti ani a plâns si Tatal, privind departe-n zare,
mereu dorind sa-ntoarca pierdutul fiu plecat!

Dar a venit o clipa… am auzit o soapta
adusa cu iubire de-un sol din cer venit:
– Întoarce-te acasa, ca Tatal tau te-asteapta,
priveste-n zare semnul: ciresul înflorit.

Cu teama si rusine mi-am hotarât plecarea,
dar tremuram la gândul când am sa-l întâlnesc;
era o primavara cu flori pe toata zarea
când a lucit în mine tot soarele ceresc.

…N-am mai vazut pe nimeni decât o Mâna dulce,
strângându-ma fierbinte la sânul cel mai drag
si-o Fata stralucita si-un sfânt sarut în cruce
si Casa mea de Aur cu îngerii pe prag.

Slavita fii tu vesnic, Iubire iertatoare
si Mila nesfârsita ce-ai asteptat mereu,
si tu, chemare sfânta, si tu, cires în floare,
si tu, eterna clipa când am venit si eu!