Facultate de teologie

[Bucuriepedrum]

Demetrius, te legi de erori de tastare (de pe telefon, efectuate în mers), în vreme ce eu îi atrăgeam lui Iorest atenţia asupra unei greşeli de conţinut.

Vărs în aceeaşi măsură în care vărsăm toți aici. :)

P.S. Tocmai mi-ai făcut observaţie, e cam târziu s-o negi.

P.S. Prietene, linişteşte-te, nu am acces la nici un fel de buton. Sunt responsabilizată de soarta mea (şi eventual a unei fiice pe care aş putea-o avea în viitor). Nu vreau să depind financiar de un bărbat, să-mi fie toată viaţa în jurul căminului, ori sa devin profesoară pentru că asta e o profesie unde "îi stă bine" unei femei.

Iorest, moaşele nu sunt medici. Medicul poate fi şi ortoped, la o adică, iar pentru asta îţi trebuie facultatea de medicină generă plus un rezidenţiat în domeniu. Şi da, femeile pot face asta, deşi nu vă convine.

[Iorest]

...........................

[Demetrius]

În prealabil postat de Bucuriepedrum

Demetrius, te legi de erori de tastare (de pe telefon, efectuate în mers), în vreme ce eu îi atrăgeam lui Iorest atenţia asupra unei greşeli de conţinut.

Vărs în aceeaşi măsură în care vărsăm toți aici. :)

P.S. Tocmai mi-ai făcut observaţie, e cam târziu s-o negi.

P.S. Prietene, linişteşte-te, nu am acces la nici un fel de buton. Sunt responsabilizată de soarta mea (şi eventual a unei fiice pe care aş putea-o avea în viitor). Nu vreau să depind financiar de un bărbat, să-mi fie toată viaţa în jurul căminului, ori sa devin profesoară pentru că asta e o profesie unde "îi stă bine" unei femei.

Iorest, moaşele nu sunt medici. Medicul poate fi şi ortoped, la o adică, iar pentru asta îţi trebuie facultatea de medicină generă plus un rezidenţiat în domeniu. Şi da, femeile pot face asta, deşi nu vă convine.

Desi am subliniat ca nu ma leg de greseli, pe tine nu te intereseaza.
Nu neg nimic.

Ca nu vrei sa depinzi (financiar) de un barbat demonstreaza ca, in primul rand, nu vrei sa depinzi cu atat mai mult sentimental de un barbat pentru ca din acest aspect deriva si cel finainciar, iar asta denota revolta fata de oricine e deasupra ta; toate astea vin dintr-un orgoliu "pe cinste", vizibil destul de clar si in postarile tale. Un barbat care nu este insarcinat de responsabiltatea finaciara a familiei e... "castrat"; nu e necesar sa i se spuna, e suficient s-o simta.
De aici deriva o mare problema si o spun aici mai ales pentru ca speri ca vei avea o fiica(?).

23. Şi Micol, fiica lui Saul, n-a avut copii până în ziua morţii ei.(2Regi6,23)

O spun fiindca femeia care simte astfel in cugetul ei(In conceptia ei de viata) se exclude pe sine din Imparatia lui Dumnezeu prin negarea sensului propriu: de femeie.

[Bucuriepedrum]

Sentimental am depins. Am ajuns până la dependenţă emoţională, nu doresc nimănui. Credeam că-mi pierd minţile. Şi nu, aceea nu e iubire, e alienare.

Am spus "fiică" în sens generic, să-ţi dai seama că nu mă vă împuternicita umanităţii. :)) De altfel, dacă priveşti la primele mele comentarii pe forum, vei vedea singur că eu îmi doresc un băiat (cel puţin ca prim copil), pe care să-l cheme Efrem. Fără urmă de ironie spun tot.

Nu e o revoltă, Demetrius, e precauţie. Nu ştiu, tu te uiţi ce se întâmplă în jurul tău? Femei abandonate cu copii, n-au cu ce-i întreţine. Bărbaţii le lasă însărcinate şi pleacă. Ele ce fac? Se milogesc statului? Nu e uşor să creşti copii singur(ă), chiar şi de înoţi în bani. Dar în cazul unui divorţ? Pe ele le laşi să moară fiindcă nu e creştineşte să te desparţi?

Bunica mea a trecut printr-un divorţ, şi-a crescut cele două fete fără tată. Nu am cuvinte să descriu cât i-a fost de dificil. Nu, pensie alimentară nu a văzut, i-a plătit-o ea lui, pentru că era bolnav (ştiu, alt tip de pensie).

Nu, Demetrius, sunt ultima fată pe care o poţi suspecta că ar fi misandră. Sunt obişnuită, banală, nu mă dedau exagerărilor. Dacă m-ai cunoaşte în realitate, te-ai convinge singur.

N.b. În caz că nu s-a înţeles până acum, îmi doresc să mă căsătoresc, să am soţ, copii, familie. Dacă aş fi precum spui tu, probabil m-ai vedea cel mult trăind în concubinaj, veşnic revoltată împotriva posibilităţii de a deveni mamă. Or, repet, sunt departe.

[Demetrius]

În prealabil postat de Bucuriepedrum

Sentimental am depins. Am ajuns până la dependenţă emoţională, nu doresc nimănui. Credeam că-mi pierd minţile. Şi nu, aceea nu e iubire, e alienare.

Am spus "fiică" în sens generic, să-ţi dai seama că nu mă vă împuternicita umanităţii. :)) De altfel, dacă priveşti la primele mele comentarii pe forum, vei vedea singur că eu îmi doresc un băiat (cel puţin ca prim copil), pe care să-l cheme Efrem. Fără urmă de ironie spun tot.

Nu e o revoltă, Demetrius, e precauţie. Nu ştiu, tu te uiţi ce se întâmplă în jurul tău? Femei abandonate cu copii, n-au cu ce-i întreţine. Bărbaţii le lasă însărcinate şi pleacă. Ele ce fac? Se milogesc statului? Nu e uşor să creşti copii singur(ă), chiar şi de înoţi în bani. Dar în cazul unui divorţ? Pe ele le laşi să moară fiindcă nu e creştineşte să te desparţi?

Bunica mea a trecut printr-un divorţ, şi-a crescut cele două fete fără tată. Nu am cuvinte să descriu cât i-a fost de dificil. Nu, pensie alimentară nu a văzut, i-a plătit-o ea lui, pentru că era bolnav (ştiu, alt tip de pensie).

Nu, Demetrius, sunt ultima fată pe care o poţi suspecta că ar fi misandră. Sunt obişnuită, banală, nu mă dedau exagerărilor. Dacă m-ai cunoaşte în realitate, te-ai convinge singur.

N.b. În caz că nu s-a înţeles până acum, îmi doresc să mă căsătoresc, să am soţ, copii, familie. Dacă aş fi precum spui tu, probabil m-ai vedea cel mult trăind în concubinaj, veşnic revoltată împotriva posibilităţii de a deveni mamă. Or, repet, sunt departe.

Fraza cu care ai inceput si pe care am boldat-o, mie imi da destule argumente ca orgoliul tau te-a... "sfatuit" sa lichidezi "umilinta" dependentei emotionale de... oricine pentru motivele "umilintei" insirate tot acolo.

Ba da, suferi de misandrie mascata (orgolioasa) si incerci sa te pacalesti ca esti smerita; pe mine n-ai sa reusesti.

[Bucuriepedrum]

Greşelile mele, lecţiile mele. Eu le iau ca atare, mi-e destul cu ce am rămas. Şi nu o consider umilinţă, ci prostie (din partea mea), pentru că dependenţa asta s-a perpetuat.

Smerită nu am fost niciodată, acum sunt cu atât mai puţin. Nu ştiu de unde ţi-a venit ideea că m-aş pretinde deţinând virtutea antemenţionată. În altă ordine de idei, sunt (diacronic - şi concomitent, în capul unora) evreică, feministă, socialistă şi misandră. Când mai aflaţi lucruri despre mine, spuneţi-mi. Cu ocazia asta avansez şi eu în autocunoaştere.

[AlinB]

În prealabil postat de Demetrius

Fraza cu care ai inceput si pe care am boldat-o, mie imi da destule argumente ca orgoliul tau te-a... "sfatuit" sa lichidezi "umilinta" dependentei emotionale de... oricine pentru motivele "umilintei" insirate tot acolo.

Psihologie ieftina, un dependent nu iubeste, un dependent..cerseste chiar si cand da impresia ca daruieste.
E o priveliste tragica.

Suna paradoxal poate, dar numai o persoana autonoma emotional poate practica cu adevarat iubirea.