Găsirea partenerului de viata/căsătoria binecuvantata

[AlinB]

În prealabil postat de elenoirmiro

Stimate domnule,
Daca doriti scrieti-mi in privat si va fac o lista cu toti cei care mi-au scris si exemple de mesaje plus motive pentru care i-am refuzat. Nu stiu ce apare pe comunitatea crestina dar credeti-ma ca nu mi-au scris o duzina de oameni nu inteleg de unde ati scos ideea asta.

Era vorba de mesajele lasate aici:

http://www.crestinortodox.ro/comunit...er=elenoirmiro (sari, Demetrius :)

E si mult "spam duhovnicesc", dar si destule numere de telefon, email.

Pai cam asa trebuia sa incepi.
Nu te-a agresat nimeni, esti doar hipersensibila la imaginea de sine, probabil ai avut parinti din cale afara de exigenti si intoleranti vizavi de eventualele greseli si la randul tau esti sensibila la imaginea ta exterioara, pana la a avea crize de agresivitate daca ai impresia ca e pericilitata.

Va spun sincer ca nu sunt genul de om care sa nu ia in seama pe nimeni.Ultimul meu prieten avea probleme fizice, avea probleme cu vederea si multe altele, dar a fost un om bun si atat.Asta a contat pentru mine.Cei care l-au vazut l-au desconsiderat, dar mie nu mi-a pasat nici de acest aspect.Insa a trebuit sa plece din orasul in care sunt eu si a hotarat sa ne despartim

Asta e singurul prieten care l-ai avut, pe bune??

,Nu cred ca sunt nici pe departe o persoana pretentioasa.
Daca a fi pretentioasa inseamna ca am nevoie sa fiu cu cineva cu care sa am ce discuta, mai mult decat @ buna ce faci cum e vremea @, inseamna ca sa ma ierte Dumnezeu, da sunt pretentioasa.La acest baiat cu care am fost m-a atras faptul ca era un om de caracter si inteligent. Va spun sigur ca am intrat si pe site-uri de matrimoniale si e haos ce e pe acolo.Cam putin cu caracterul si cu inteligenta foarte putini.Da,am nevoie sa discut cu un barbat si despre o carte, ceva, o expozitie de pictura sau fotografie.Am pretentii prea mari? Nu cred.AM fost o persoana educata si mi-au placut lucrurile frumoase, cartile si arta .Nu am pretentia sa fie un intelectual cu care sa comentez la nu stiu ce mare nivel,dar macar sa fi citit cateva carti la viata lui.Am pretentii chiar atat de mari???? E grav atunci.

Sigur, pretentii normale, e un minim care tine de normalitate, dar tot mi-e greu sa inteleg cum de nu s-a legat nimic, nimic, adica locuiesti in Bucuresti am inteles, nu in nu stiu ce sat de tractoristi si fizic se pare ca nu esti tocmai genul care sa fii respinsa sau nebagata in seama.

[elenoirmiro]

In primul rand, m-as bucura sa gasesc un asa-zis tip habotnic.Fata de tipii lumesti, care stiu foarte bine ce asteapta si cam ce doresc, sincer prefer un tip'habotnic". Cei mai mult tipi lumesti sunt..lumesti si nu o sa intru in detalii in ce fel sunt asa. As prefera un om credincios si chiar sa zicem "exagerat" insa asa cum spunea si Diana, desi nu mai stiu la ce s-a referit ea, dar nu as vrea sa fie habotnic in sensul de a nu sti sa glumeasca, a nu sti sa iasa la un film sau suc sau o cafenea.Nu frecventez discoteci sau baruri deci nu asta ma intereseaza, ci sa mearga la un film teatru si sa aiba si simtul umorului, sa nu fie un tip incrancenat si sobru.Oricum de fapt daca e incrancenat si sobru nu prea e semn de credinta, credinta inseamna bucurie.Sau asa ar trebui,asa spun si Sfintii Parinti.
In privinta caracterului,cred ca am ce oferit si voi oferi ceea ce cer, nu mai mult sau mai putin.
Oricum multumesc mult de cuvintele frumoase si chiar apreciez.Ati fost chiar intelegator si de treaba.Altii au fost mai duri pe aici, eh, toti avem frustrarile noastre. :)

[elenoirmiro]

Da Alin am discutat si am considerat toate mesajele, citeste mesajul meu anterior ca sa intelegi de ce sunt "pretentioasa".Din pacate cu acei oameni nu am discutat prea multe pentru ca nu aveau prea multe de zis, plus nimic de vreo carte citita sau alte lucruri mai profunde decat generalitati/banalitati.Plus majoritatea nu erau din Bucuresti,si deja am avut o relatie destramata din cauza distantei.
Nu am crize de agresivitate,daca m-ai cunoaste fata in fata si ai vorbi cu toti oamenii cu care m-am intersectat vreodata in viata asta de la 5 ani pana acum la 30 o sa afli ca sunt una din cele mai calme persoane pe care le cunosc, atat de calma si linistita incat de multe ori am fost luata de tampita,pentru ca nu ripostam cand mi se spuneau lucruri urate.De exemplu la fostul serviciu, gen de ce nu ma imbrac mai elegant etc,ma imbracam normal,dar nu extravagant,spre deosebire de colegele mele care nu vorbeau decat de toale si isi permiteau sa si le ia pe cele mai scumpe.Asa ca eram subiect de amuzament.Si nu ripostam.Ma rog pana cand mi s-a umplut paharul si mai ziceam si eu cate ceva.De cand am fost umilita la acel serviciu am inceput sa mai ripostez, dar nu cred ca sunt agresiva, nu mai agresiva decat tine stimate domnule Alin.Dar tu esti genul ala de om cum cunosteam eu un tip mare filozof narcisist care avea darul de a arunca finut ironii grosolane si apoi era calm si astepta ca cel de langa el sa se enerveze si dadea vina tot pe el ca e nebun sau are crize.Cam asa esti dumneata formulezi ironii subtile dar agresive prin natura lor si apoi de vina e tot aia care si-a permis Doamne sa riposteze in loc sa fie calcata in picioare.
Eu zic sa iti faci si tu un bilant al modului in care te comporti (virtual).
Ce te miri asa ca ala e singurul prieten pe care l-am avut? Da, pe bune, este singurul prieten pe care l-am avut.Nu mai intru in detalii ca sa nu ajungi sa ma bajocoresti si pe alte motive.Dar ca sa intelegi ideea, am fost o fata cuminte in general cum s-ar spune in popor. Si te miri ca sunt singura? NU te mira, pentru ca multi tipi "lumesti"cand au auzit ca sunt mai cuminte ca am principii de obicei a doua oara nu mai sunau nu mai vroiau sa auda de mine sau unul mi-a zis ca sunt un caz patologic.El era obsedat de treburile mai lumesti ca sa zic asa sa nu foloesc alt limbaj,dar pentru el eu eram opusul si eram patologica la varsta de 30 de ani in aceste conditii. Astia sunt barbatii si stiu si tipi credinciosi, unul este un amic care a facut teologia si care culmea si el m-a considerat ciudata,dat fiind ca el nu a fost asa de cuminte :)Nu imi place sa il vorbesc de rau dar iti spun ca sa intelegi ca sunt ca el sute si ca sunt de fapt majoritatea asa.Poate nu te miri de ce mi-am pierdut increderea in barbati. A stai, probabil si tu o sa ma consideri patologica pentru ca am 30 de ani si am fost altfel. Asa ca ma astept si la aceasta reactie. Doar ca iti amintesc ca stii..cam asa scrie prin canoane, dar se pare ca daca le respecti in zilele noastre esti considerat nebun.Ce era inainte normal, firesc, acum e invers. Femeia cea mai buna e cea versata si cu un palmares impresionant.Altfel probabil e ciudata/nebuna/frigida/dusa.
P.s.Ba da,nu ies niciodata in evidenta.Stai linistit, pe comunitate e doar o fotografie draguta si atat, care desigur imi scoate in evidenta trasaturile.Nu mi se intampla sa ma agat barbati pe strada sau sa intoarca privirea dupa mine.Nu sunt genul care sa ies nicaieri in evidenta.

[Bucuriepedrum]

De eticheta de frigidă/nebună/înapoiată m-am izbit şi eu, dar nu e motiv de deznădejde. Nu cred că ei sunt mai fericiţi pentru că şi-au început viaţa sexuală ori fiindcă s-au căsătorit având o experienţă considerabilă în spate. Dimpotrivă, mulţi dintre ei nici acum nu şi-au format familii.

Sus inima! Ştie Dumnezeu ce ţi-e pregătit.

[flying]

Un sihastru oarecare traia in pustie si avea un frate mirean la tara, intr-un sat. Iar dupa catava vreme a murit fratele lui, si i-a ramas un copilas de trei ani. Iar sihastrul auzind de moartea fratelui sau, a mers acolo, a luat pruncul si l-a dus cu sine in pustie la chilia lui,hranindu-l cu finice si cu alte verdeturi din pustie. Si n-a vazut copilul nici un om, decat pe batranul sihastru care il hranea - de cand l-a dus in pustie - nici femei, nici sat, nici
paine n-a mancat, nici n-a stiut ce este si cum este viata lumii acesteia. Totdeauna era in pustie cu batranul, postind, rugandu-se si laudand pe Dumnezeu. Si asa a petrecut optsprezece ani si a murit apoi copilui. Iar dupa ingroparea lui, a inceput sihastrul a se ruga lui Dumnezeu ca sa-i descopere lui pentru acel copil, in care ceata de sfinti este pus ? Si i-a aratat Dumnezeu, caci dupa multa rugaciune cu osardie ce a facut, a adormit si a vazut in vis un loc intunecat si plin de toata scarba si in mijlocul acelui loc era copilul aruncat, zacand in mare scarba si suparare nespusa. Aceasta vazand batranul, s-a mirat si a inceput a grai catre Dumnezeu, zicand :

- "Doamne, ce este nedreptatea aceasta ? Au doara nu era curat acest copil de toate spurcaciunile trupesti si necurateniile lumesti ? El,care in toate zilele si noptile Te preamarea si Te lauda pe Tine, postea, priveghea si se ostenea si cu nici un pacat lumesc nu era atins ! Dar acum ce este aceasta de-l vad la acel loc de scarba pedepsit ? Iar noi, care suntes nascuti, crescuti si imbatraniti in pacate, ce nadejde de mantuire o sa avem ? O, amar si vai mie !"

Acestea si mai multe cu plangere si cu tanguire graindu-le batranul, a stat inaintea lui ingerul Domnului si a zis :

-"Ce plangi asa, batrane si te tanguiesti pentru acel copil, care cu adevarat de pacatele cele trupesti si lumesti neatins a fost si l-ai invatat a posti, a priveghea si a se ruga ? Dar smerenia, adica a se smeri, pentru ce nu l-ai invatat ? Ca avea mandrie mare si inaltare in inima sa, socotindu-se pe sine pentru curatenia si viata lui cea neatinsa de lume ca este om mare si sfant, mai vartos decat toti cei din lume si cu acea gandire inalta in inima a si murit. Deci, sa cunosti ca nu este nedreptate la Dumnezeu, caci tot cel ce se inalta pe sine cu gandul sau, necurat este inaintea lui Dumnezeu, precum zice proorocul."

Acestea zicand lui ingerul, s-a facut nevazut. Iar batranul si-a venit in fire si in cunostinta si a tot plans neincetat pentru pieirea copilului, pana la sfarsitul vietii sale.

(Patericul egiptean)

[Iorest]

În prealabil postat de elenoirmiro

Nu am crize de agresivitate,daca m-ai cunoaste fata in fata si ai vorbi cu toti oamenii cu care m-am intersectat vreodata in viata asta de la 5 ani pana acum la 30 o sa afli ca sunt una din cele mai calme persoane pe care le cunosc, atat de calma si linistita incat de multe ori am fost luata de tampita,pentru ca nu ripostam cand mi se spuneau lucruri urate.De exemplu la fostul serviciu, gen de ce nu ma imbrac mai elegant etc,ma imbracam normal,dar nu extravagant,spre deosebire de colegele mele care nu vorbeau decat de toale si isi permiteau sa si le ia pe cele mai scumpe.Asa ca eram subiect de amuzament.Si nu ripostam.Ma rog pana cand mi s-a umplut paharul si mai ziceam si eu cate ceva.De cand am fost umilita la acel serviciu am inceput sa mai ripostez, dar nu cred ca sunt agresiva, nu mai agresiva decat tine stimate domnule Alin.

Creștinul nu trebuie să se scuze mereu „iertați-mă că sunt creștin”, e bine să pui la punct anumite limite între oameni, e și normal să se acumuleze tensiuni nervoase mai ales când ești tânăr e și o problemă că aerul e tot mai greu respirabil pentru un om care își dorește să trăiască creștinește și din nefericire sunt destui care atunci când văd un creștin până nu-i reproșează toate scandalurile din presă la adresa Bisericii și până nu-i fac tot felul de critici corelate cu viața personală nu se lasă.

Am mai auzit tot așa despre o femeie care să scape de batjocurile și reproșurile din jur stătea în pauza de masă cu căștile pe psaltică în urechi, cine știe câți or trage în toate colțurile țării la locul de muncă, facultate, școală, porția zilnică de ură.

Din păcate sunt oameni care trăiesc doar ca să se distreze și să-și cumpere haine și cosmetice, în aspectul ăsta românii sunt și mai păgubiți pentru că în Europa de Est se trimit ciurucurile cu defect sau cu materiale mai proaste taxate la suprapreț, așadar un astfel de om își ia țeapă de două ori, odată că își rispește toată munca și încă odată că i se dă calitate inferioară la suprapreț.

În prealabil postat de elenoirmiro

Dar ca sa intelegi ideea, am fost o fata cuminte in general cum s-ar spune in popor. Si te miri ca sunt singura? NU te mira, pentru ca multi tipi "lumesti"cand au auzit ca sunt mai cuminte ca am principii de obicei a doua oara nu mai sunau nu mai vroiau sa auda de mine sau unul mi-a zis ca sunt un caz patologic.

Trebuie să gândești constructiv, sunt bărbați care își doresc femei cuminți pentru căsătorie, câți s-ar căsători cu femei care nu sunt statornice într-o relație ?
Dar cu cât vor trece anii se vor mira oamenii de curăție, oricum dacă erai divorțată sau cu „n” relații consumate la activ și distruse poate erai într-o situație și mai rea, că ai fi urât și bărbații și căsătoria, poate ți-ai fi pierdut încrederea de tot în darul lui Dumnezeu.

În prealabil postat de elenoirmiro

Poate nu te miri de ce mi-am pierdut increderea in barbati.

Aici trebuie să lucrezi tot timpul, baza relațiilor e încrederea fără ea te îndepărtezi de împlinirea prin căsătorie, gândește-te și la purtarea de grijă proniatoare a lui Dumnezeu față de tine pentru că ai vrut să trăiești cum se cuvine.
Oricât te-ar fi rănit alții, dacă renunți la împlinirea prin căsătorie din cauza experiențelor trecute, ei câștigă pentru că nu ai putut lăsa tot ce a fost rău în trecut, te rog nu te distruge pentru ei.

În prealabil postat de elenoirmiro

Doar ca iti amintesc ca stii..cam asa scrie prin canoane, dar se pare ca daca le respecti in zilele noastre esti considerat nebun.Ce era inainte normal, firesc, acum e invers

Nu trebuie să uităm totuși că în trecut se căsătoreau până în 20, 20 și ceva de ani, din punctul acesta era mai ușor de respectat canonul, canonul rămâne valabil dar și binecuvântările lui Dumnezeu vor fi mult mai mari față de tine, pe măsura ispitelor.

În prealabil postat de elenoirmiro

Femeia cea mai buna e cea versata si cu un palmares impresionant.Altfel probabil e ciudata/nebuna/frigida/dusa.

Femeia versată e căutată doar ca să fie folosită odată, de două ori, exact cum ai da niște țepe și ai pleca, o astfel de femeie ajunge să se urască și pe ea.
Eu din ce am văzut oamenii care lucrau într-un colectiv și aveau familii bazate pe încredere și respect erau și cei mai rezistenți pe termen lung, nu aveau boli mentale, asta pentru că una din binefacerile căsătoriei e că dă o stimă de sine și o mulțumire față de viață și-i ajută pe oameni să se reconforteze față de ispitele pe care le-au avut peste zi chiar dacă e mai greu să conviețuiești împărțind și cu alții.
Din acest punct de vedere căsătoria este o oază de rezistență dacă e una funcțională, pe de altă parte cei fără căsătorie nici nu se bucurau adesea de cât câștigă, unii spuneau pe net că nu-i mai împlinesc concediile, distracțiile se robotizaseră pe sarcinile și stresul de la muncă și cam atât, în condițiile astea nu e de mirare că lumea se îmbolnăvește psihic.

În prealabil postat de elenoirmiro

P.s.Ba da,nu ies niciodata in evidenta.Stai linistit, pe comunitate e doar o fotografie draguta si atat, care desigur imi scoate in evidenta trasaturile.Nu mi se intampla sa ma agat barbati pe strada sau sa intoarca privirea dupa mine.Nu sunt genul care sa ies nicaieri in evidenta.

Un om care trăiește cuviincios, are fața luminoasă nu poate să nu fie remarcat din punctul acesta de vedere ia în calcul și că virtutea încununează în fața celor care pricep.