Noutati de la Centrul de Presa Basilica

[cristiboss56]

În Duminica a 7-a după Rusalii, a vindecării a doi orbi şi a unui mut din Capernaum, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a rostit un cuvânt de învăţătură în Paraclisul istoric „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” din Reşedinţa Patriarhală, în care a subliniat faptul că vindecarea oricăror suferinţe vine prin credinţa în Mântuitorul Iisus Hristos.
Patriarhul României a explicat în cuvântul său că în Evanghelia vindecării celor doi orbi şi a unui mut din Capernaum (Matei 9, 27-35) vedem mai întâi iubirea milostivă a lui Iisus Hristos, care vindecă orice boală şi orice neputinţă din popor, apoi vedem credinţa celor doi orbi, stăruinţa lor în rugăciune, precum şi recunoştinţa acestora. „Cei doi orbi strigă, cer cu stăruinţă ca Iisus să le dăruiască vederea şi desigur Mântuitorul îi ascultă, dar îi întreabă: Credeţi voi că pot să fac Eu aceasta? Cu alte cuvinte, le cere credinţă, deşi era evident că stăruinţa lor în a fi vindecaţi arăta o anumită credinţă. De ce Mântuitorul Iisus Hristos le cere, totuşi, în mod expres, acestor doi orbi credinţă? Pentru a ne arăta nouă importanţa credinţei, pentru ca atunci când trecem prin încercări, prin boli şi suferinţe, să arătăm credinţă puternică. Această credinţă este şi o contribuţie a omului în vindecarea sa. Deci, omul trebuie să fie împreună lucrător cu harul lui Dumnezeu. Dumnezeu dăruieşte harul Său tuturor oamenilor, dar harul devine roditor atunci când oamenii îl primesc prin credinţă. Prin credinţă se stabileşte o relaţie vie, de iubire, între omul credincios şi Dumnezeu. De fapt, credinţa nu este o simplă convingere intelectuală, ci este o legătură vie, este o relaţie de încredere, de dăruire, de iubire, de afecţiune, respect şi recunoştinţă faţă de Dumnezeu”, a evidenţiat Părintele Patriarh Daniel.
„De la Mântuitorul învăţăm smerenia, iar de la cei doi orbi învăţăm recunoştinţa”
În continuare, Întâistătătorul Bisericii noastre a explicat de ce Mântuitorul Iisus Hristos le-a poruncit celor doi orbi să nu spună nimănui nimic despre vindecarea primită de la El. „De ce a cerut aceasta? Pentru ca să arate smerenia Lui, pentru ca să ne înveţe şi pe noi să fim smeriţi, să ne arate că aşa cum El nu aşteaptă laude de la oameni, nici noi să nu aşteptăm laude de la oamenii cărora le-am făcut vreun bine. Dar aceşti orbi, odată vindecaţi, nu s-au putut abţine, pentru că nu au putut să nu binevestească iubirea milostivă a lui Hristos pe care au cunoscut-o şi care le-a schimbat viaţa. Aici vedem că deodată se afirmă smerenia lui Hristos şi recunoştinţa celor doi orbi vindecaţi. De la Mântuitorul învăţăm smerenia, iar de la cei doi orbi vindecaţi învăţăm recunoştinţa. Prin recunoştinţă, ei devin misionari, binevestitori ai lucrării dumnezeieşti, ai iubirii milostive şi puterii vindecătoare a lui Hristos”, a arătat Preafericirea Sa. Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a explicat de ce Mântuitorul Iisus Hristos nu a cerut mărturisirea credinţei şi în cazul mutului vindecat. „Pentru că mutul era stăpânit de un demon. Demonul a confiscat gândirea, voinţa şi vorbirea acelui om mut. El nu putea să mai gândească şi să mai exprime voinţa şi credinţa sa. Atunci de ce l-a vindecat Iisus? L-a vindecat pentru credinţa celor care l-au adus la El”, a precizat Patriarhul României.
„Predicarea iubirii milostive trebuie însoţită şi de practica iubirii milostive”
Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a mai arătat că din Evanghelia vindecării celor doi orbi şi a unui mut din Capernaum învăţăm că predicarea cuvântului Evangheliei trebuie însoţită de faptele iubirii milostive. „Biserica a învăţat ca, pe lângă propovăduirea Evangheliei, să săvârşească şi slujba Sfântului Maslu pentru cei bolnavi şi suferinzi şi să organizeze instituţii de binefacere: farmacii, cabinete medicale, spitale, bolniţe sau infirmerii în mănăstiri, cantine pentru săraci, case pentru orfani, cămine pentru bătrâni.
Toate acestea arată că Biserica a înţeles că predicarea iubirii milostive trebuie însoţită şi de practica iubirii milostive faţă de semenii noştri. Când arătăm iubire milostivă arătăm că ne asemănăm cu Dumnezeu Cel milostiv. Toţi cei care săvârşesc fapte de milostenie faţă de semenii lor aflaţi în suferinţă devin mâinile iubirii milostive a lui Hristos.
Evanghelia ne îndeamnă la iubire milostivă, dar ne îndeamnă şi la recunoştinţă şi astfel ne facem împreună lucrători cu Dumnezeu”, a subliniat Preafericirea Sa.

[cristiboss56]

Arhimandritul Damaschin Luchian a fost hirotonit întru arhiereu și instalat ca Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, duminică, 23 iulie 2017. Hirotonia a fost săvârşită în cadrul Sfintei Liturghii, în Catedrala „Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava”, de un sobor de nouă ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române, sub protia Înaltpreasfinţitului Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei.
Din soborul de arhierei care a slujit împreună cu Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit Teofan au făcut parte Înaltpreasfințitul Părinte Iosif, Mitropolitul ortodox român al Europei Occidentale și Meridionale, Înaltpreasfințitul Părinte Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, Înaltpreasfințitul Părinte Pimen, Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor, Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim, Arhiepiscopul Romanului și Bacăului, Preasfințitul Părinte Nicodim, Episcopul Severi*nului și Strehaiei, Preasfințitul Părinte Gurie, Episcopul Devei și Hunedoarei, Preasfințitul Părinte Macarie, Episcopul ortodox român al Europei de Nord, şi Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor. După hirotonie, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei a rostit un cuvânt de învăţătură în care a subliniat faptul că arhiereul trebuie să aibă permanent atenţia către Hristos şi către cei pe care îi păstoreşte. „Prin smeriri repe*tate şi prin ispitiri spre mândrie, prin zile senine şi ani de furtună, prin răstigniri continue şi străful*gerări taborice arhiereul îşi poartă crucea. Bucurându-se de cinstea pe care i-o dau oamenii, el este chemat la a medita la slăbiciunea sa în fiecare zi şi la faptul că Hristos nu a luat încă chip deplin în el şi în păstoriţii săi. Monah prin propria alegere şi arhiereu prin alegerea Sfântului Sinod, episcopul poartă lăuntric şi exterior camilafca monahală, dar şi mitra împărătească, metaniile de rugăciune, dar şi cârja episcopală”, a evidenţiat Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit Teofan.
La finalul Sfintei Liturghii a avut loc întronizarea Preasfinţitului Părinte Damaschin Dorneanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor. Preasfinţitul Părinte Timotei Prahoveanul a citit Actul Patriarhal semnat de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, prin care Prea- sfințitul Părinte Damaschin este recunoscut ca Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, cu titulatura de „Dorneanul”. Apoi, Preasfinţitul Părinte Da*maschin Dorneanul a primit crucea şi engolpionul, mantia şi cârja arhierească.
„Cu smerenie şi recunoştinţă încep această sfântă misiune, sub îndemnul şi mesajul cuvintelor din Sfânta Scriptură care s-au citit astăzi la Sfânta Liturghie. Îmi va fi, aşadar, candelă a lucrării mele adevărul că suntem datori să nu căutăm voia şi odihna noastră, ci slujirea aproapelui la ce este bine, spre zidire. Am învăţat apoi că slăbiciunile noastre, ale celor ne*putincioşi vor fi purtate de cei mai tari, dar şi că fiecare, la putinţa şi măsura lui, datori suntem a ne purta sarcinile şi slăbiciunile unii altora. Şi, îndeosebi în aceste vremuri tulburi, dator este arhiereul, dar şi fiecare preot, monah şi credincios, să vieţuiască în duhul Scripturii din care ne vine toată înţelepciunea şi răbdarea şi mângâierea şi nădejdea”, a spus PS Părinte Damaschin Dorneanul.
A urmat cuvântul Înaltpreasfințitului Părinte Pimen, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, care l-a felicitat pe noul Episcop-vicar. La eveniment a fost prezent şi domnul ministru Victor Opaschi, secretar de stat la Secretariatul de Stat pentru Culte, care, de asemenea, a adresat un cuvânt de felicitare noului Episcop-vicar.

[cristiboss56]

Credincioșii bucureșteni, dar și toți cei care vor veni la Biserica Șerban Vodă din Capitală vor avea ocazia să se închine mai multor sfinți, ale căror sfinte moaște vor fi așezate spre închinare în biserică. Biserica, unde paroh este părintele Dinu Pompiliu, a primit mai multe sfinte odoare de mare preț, iar duminică vor fi așezate spre închinarea credincioșilor.
A fost primit un fragment din moaștele Sfântului Ierarh Nicolae din partea fostului Episcop de Mantuana, Roberto Busti.
De asemenea, au fost primite din partea Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Milano fragmente din moaștele Sfinților Apostoli Petru și Pavel, ale Sfântului Dionisie, ale Sfântului Ambrozie al Mediolanului, ale Sfântului Simplician, ale Sfinților Mucenici Ghervasie, Protasie, Nazarie și Celsie, ale Sfântului Mucenic Victor, ale Sfinților Mucenici Nabor și Felix, ale Sfântului Mucenic Sebastian, ale Sfinților Mucenici Sisiniu, Martiriu și Alexandru.

[cristiboss56]

Sfântul Mare Mucenic şi Tămăduitor Pantelimon, sărbătorit astăzi, 27 iulie, este ocrotitor a numeroase biserici de mir şi de mănăstire din întreaga ţară. Pe lângă rânduiala liturgică, întru cinstirea acestui sfânt, patron al medicilor şi grabnic ajutător pentru cei bolnavi, sunt organizate şi activităţi cultural-religioase.
În Arhiepiscopia Bucureştilor, între locaşurile de cult care îl au ocrotitor pe Sfântul Mare Mucenic şi Tămăduitor Pantelimon este biserica Parohiei Foişorul de Foc din Bucureşti. Aseară, după săvârşirea Vecerniei, a avut loc procesiunea cu racla ce păstrează un fragment din moaştele Sfântului Mare Mucenic şi Tămăduitor Pantelimon pe străzile dimprejurul locaşului de cult. Totodată, cu prilejul sărbătoririi ocrotitorului parohiei, după procesiune, a fost organizată manifestarea cultural-religioasă „Apărătorii Ortodoxiei”, care a cuprins lansarea în premieră a unei noi piese de teatru, scrisă de părintele Bog*dan-Aurel Teleanu, slujitor la Parohia Foişorul de Foc, denumită „Osânda cărţilor”. Piesa de teatru, „o dramă religioasă ale cărei implicații sunt valabile pentru orice context, inclusiv pentru al României zilelor noastre, a fost transpusă de actriţa Ana Calciu într-un spectacol-lectură. Piesa de teatru pune în lumină rezistenţa prin cult a preoţilor de la Biserica «Sfântul Pantelimon»-Foişorul de Foc din Bucureşti în faţa «ciumei roşii»”, informează reprezentanții parohiei menţionate prin intermediul unui comunicat de presă.
Tot în Capitală, hram este şi la Schitul Măgureanu, din apropierea Parcului Cişmigiu. Aseară a fost săvârşită slujba Privegherii, iar azi, slujba Acatistului, Sfânta Liturghie şi slujba Parastasului, informează basilica.ro.
Hram și la Spitalul Voila din Câmpina
Sfântul Mare Mucenic și Tămăduitor Pantelimon este ocrotitor şi al personalului medical. Astfel, la biserica Spitalului de Psihiatrie Voila din municipiul Câmpina, județul Prahova, unde este sărbătorit şi hramul, cadrele medicale, angajați și pacienți participă la Sfânta Liturghie arhierească.
Întru slăvirea Sfântului Mare Mucenic și Tămăduitor Pantelimon, slujbe şi procesiuni se desfăşoară şi în alte locuri din ţară. La malul mării, hram este la Mănăstirea „Sfânta Maria” din Techirghiol, stavropighie patriarhală. De asemenea, la Catedrala Arhiepiscopală „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” din Constanţa, unde se păstrează un fragment din moaştele sfântului doctor fără de arginţi. Astfel, miercuri seară, în ajunul sărbătorii, după Vecernie, a avut loc procesiunea cu moaştele Sfântului Pantelimon și ale Sfinților Epictet și Astion pe străzi dimprejurul locaşului de cult, iar azi este săvârşită Sfânta Liturghie arhierească, informează Biroul de comunicare al Arhiepiscopiei Tomisului. Alte hramuri mai sunt la Schitul Valea Seacă din judeţul Iaşi, care aparţine de Mănăstirea „Sfinţii Trei Ierarhi” din Iaşi, al cărei paraclis de vară este închinat Sfântului Pantelimon; Biserica „Buna Vestire” şi „Sfântul Pantelimon”, a Mănăstirii Durău din judeţul Neamţ; paraclisul Mănăstirii Cozancea din judeţul Botoşani; biserica Mănăstirii Lacu-Sărat de lângă Brăila; Schitul Colţul Chiliilor, din Zărneşti, judeţul Braşov; biserica Mănăstirii Oaşa, judeţul Alba.

[cristiboss56]

Sâmbătă, 29 iulie 2017, după Sfânta Liturghie oficiată în Catedrala Patriarhală, de la ora 11:00, cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, Preasfinţitul Părinte Varlaam Ploieşteanul, Episcop-vicar patriarhal, va săvârşi o slujbă de pomenire pentru fericitul întru adormire Părintele Patriarh Teoctist, la împlinirea a 10 ani de la trecerea sa la cele veşnice (30 iulie 2007).

[cristiboss56]

În cursul anului, Biserica ne invită la patru perioade speciale de reflecție duhovnicească prin post. Astăzi începe Postul Adormirii Maicii Domnului, care ţine două săptămâni, timp în care ne pregătim prin înfrânarea de la bucate, spovedanie și fapte bune pentru sărbătoarea din data de 15 august, dedicată celei pe care o numim cu evlavie Maica Vieții.
Postul care începe astăzi este numit în popor al Sfintei Marii și a fost rânduit de Biserică spre a ne arăta virtuţile alese ale Sfintei Fecioare, despre care spunem în cântările noastre religioase că este „mai cinstită decât heruvimii şi mai mărită fără de asemănare decât serafimii”. În acelaşi timp ne amintim şi de tradiţia conform căreia Sfânta Fecioară Maria, înainte de trecerea la cele veşnice, a postit.
Originea acestui post a fost fixată în secolul al V-lea, când s-a dezvoltat cultul Maicii Domnului. La început durata Postului Adormirii Maicii Domnului era diferită pentru creștini. Cei din Antiohia posteau o zi, pe 6 august, în vreme ce la Ierusalim acest post ținea opt zile. Existau și creștini care posteau toată luna august, în vreme ce alții posteau în luna septembrie. Uniformizarea datei și a duratei postului a avut loc în secolul al XII-lea, la Sinodul local din Constantinopol (1166), condus de Patriarhul Ecumenic Luca Crysoverghis. Aici s-a stabilit ca acest post să fie ținut începând cu 1 august și să se termine pe 15 august, ziua prăznuirii Adormirii Maicii Domnului.
În era consumismului agresiv pe care o trăim din plin, luna august este, la nivel global, mai ales pentru cei care locuiesc în spaţiul marilor aglomerări urbane, o perioadă de concediu. Oamenii care locuiesc în megapolisuri sub imperiul secularizării se întreabă „de ce Biserica nu-şi adaptează rânduielile privind postul şi în funcţie de nevoile membrilor societăţii consumiste contemporane?”, chiar fiind foarte vehemenţi unii, într-un agiornamento al Ortodoxiei, considerând că, dacă el îşi ia concediu în august, şi postul închinat marii sărbători de la jumătatea lunii august ar trebui suspendat.
În urma unei astfel de postulări ne întrebăm şi noi: Poate intra postul în concediu? Putem suspenda timpul creşterii noastre duhovniceşti spre mântuire? În definitiv, putem suspenda mântuirea noastră? Iată cum nevoile autonome ale omului secularizat pot duce la nişte paradoxuri privind devenirea spirituală întru mântuire a fiinţei umane.
Răspunsurile le găsim doar din perspectivă biblică şi patristică. Fără post nu putem să ajungem la desăvârşire şi mântuire, pentru că nu putem depăşi obstacolele care ne sunt puse înainte, crezând că putem vieţui fără Dumnezeu şi în definitiv fără obiectivare spirituală şi duhovnicească asupra existenţei. De aceea, postul nu este condiţionat de concediu, cum nici mântuirea nu poate fi condiţionată de faptul că noi avem nevoie de odihnă fizică. Pentru odihna fizică, care este normală într-o societate bulversată şi bulversantă de nevoia consumistă din zilele noastre, nu înseamnă că trebuie să suspendăm activităţile noastre spirituale, cărora şi aşa le oferim prea puţin din timpul nostru cotidian.
Postul este hrana sufletului spre vieţuire veşnică, iar noi, prin împletirea postului cu rugăciunea, devenim dăruitori de lumină, primindu-L prin Spovedanie şi Împărtăşanie pe Hristos Cel Înviat, Domnul şi Dumnezeul nostru.
Aşadar, chiar dacă în luna august suntem în concediu, nu trebuie să uităm respectarea rânduielilor Bisericii, ci să ne înduhovnicim ţinând zilele de post, şi mai ales postul închinat Maicii Domnului, pentru că ea este pururea rugătoare pe lângă Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos pentru sănătatea, pacea, liniştea, ajutorul şi mântuirea noastră.
Maica Domnului este numită în cultul Bisericii noastre Preasfânta, Curata, Preabinecuvântata, Slăvita Stăpâna noastră, de Dumnezeu Născătoarea şi pururea Fecioara Maria, arătându-se astfel cinstirea extraordinară pe care Ortodoxia noastră românească o acordă Sfintei Fecioare Maria.
Omul de astăzi trebuie să ceară și mai mult mijlocirea Maicii Domnului, care este izbăvitoare. Ori de câte ori avem o suferinţă sau o problemă, să nu uităm că ea este apărătoare, izbăvitoare, mângâietoare celor care nu au îndrăzneală. La ea putem găsi sprijin, ajutor grabnic şi răspuns în orice greutate a vieții de zi cu zi.
Să nu uităm că ţara noastră este numită Grădina Maicii Domnului datorită evlaviei deosebite pe care a arătat-o în decursul veacurilor poporul român faţă de Sfânta Fecioară Maria, lucru mărturisit şi de numărul mare de biserici închinate sărbătorilor în cinstea ei, în întreg cuprinsul Patriarhiei Române.
Astfel, dacă vrem să arătăm că suntem vieţuitori în Grădina Maicii Domnului, să o cinstim cum se cuvine prin postire și primenire duhovnicească şi să o rugăm să mijlocească la Fiul său, Mântuitorul nostru Iisus Hristos, spre revărsarea binecuvântării Sale.
《 Părintele Ciprian Apetrei 》

[cristiboss56]

Credincioșii care poposesc la biserica istorică Bucur Ciobanul din București au de acum ocazia să se închine și la moaștele ocrotitorilor locașului, Sfinții Ierarhi Atanasie cel Mare și Chiril, Arhiepiscopii Alexandriei. Marți seara, 1 august, racla nouă care conține două fragmente din moaștele celor doi sfinți a fost sfințită de către Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, înconjurat de mai mulți slujitori.
Biserica legendară a ciobanului Bucur, considerat întemeietorul Bucureștiului, așezată pe o colină din apropierea Mănăstirii Radu Vodă, a primit de curând moaștele sfinților alexandrini ocrotitori, care au rămas spre binecuvântarea credincioșilor și a pelerinilor care vin aici. După slujba de sfințire a raclei care adăpostește două fragmente din moaștele Sfinților Atanasie și Chiril, care a avut loc în vecinătatea locașului de rugăciune, PS Părinte Timotei Prahoveanul a rostit un cuvânt de învățătură credincioșilor prezenți despre viața celor doi sfinți ierarhi. „În această zi s-a împlinit o dorință a comunității credincioșilor de aici, care a primit o nouă raclă, frumos împodobită, cu părticele din moaștele celor doi mari Sfinți Ierarhi Atanasie cel Mare și Chiril, care au păstorit Biserica lui Hristos în veacurile 4 și 5, în cunoscuta cetate Alexandria din Egipt. Cei doi mari ierarhi au strălucit în perioada de aur a Bisericii. Sfântul Atanasie a participat la primul Sinod Ecumenic de la Niceea din 325 și a contribuit la redactarea primelor articole ale Crezului, care mărturisesc dumnezeirea Fiului lui Dumnezeu. Ulterior, în viața sa, Sfântul Atanasie a cunoscut mari bucurii, dar și mari încercări, pentru că a fost scos de mai multe ori din scaunul de Arhiepiscop al Alexandriei de către arieni. Sfântul Chiril a păstorit tot în Alexandria până spre jumătatea veacului al 5-lea, și printre meritele deosebite pe care le-a avut, amintim că a participat la Sinodul 3 Ecumenic unde a și numit-o pe Maica Domnului ca «Născătoare de Dumnezeu», împotriva lui Nestorie, care nega această calitate pentru Fecioara Maria. Sfântul Chiril a arătat că Maica Domnului nu este născătoare de om, ci Născătoarea de Dumnezeu, cu termenul consacrat în teologie de «Theotokos»”, a spus Preasfinția Sa. De asemenea, ierarhul i-a îndemnat pe credincioși să se roage acestor doi sfinți, să le ceară ajutorul în momente grele și să cinstească moaștele lor. La final, Preasfinția Sa i-a binecuvântat pe credincioșii prezenți și le-a dăruit iconițe cu chipurile celor doi sfinți ocrotitori. De asemenea, părintele paroh Ionuț Bărbulescu de la Biserica Bucur Ciobanul a mulțumit și slujitorilor prezenți la acest moment duhovnicesc, precum și celor care au mijlocit la aducerea sfintelor moaște la biserica bucureșteană și au contribuit la realizarea raclei pentru ele. „Biserica Bucur Ciobanul este o biserică modestă prin dimensiunile ei, dar este o biserică măreață prin istoria ei, prin dragostea credincioșilor, dar și prin ajutorul pe care l-a primit de la sfinții ierarhi alexandrini. În pisania bisericii vedem că din 1416 a fost pusă sub ocrotirea celor doi sfinți ierarhi și iată că acum, după sute de ani, cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, prin bunăvoința IPS Părinte Ambrozie, Mitropolit de Durostorum și Silistra, din Bulgaria, și cu ajutorul părintelui arhimandrit Zenovie Grigorie de la Mănăstirea Nechit din Neamț, fragmente din moaștele lor au fost aduse la noi spre binecuvântarea și bucuria credincioșilor”, a spus părintele paroh Ionuț Bărbulescu.