Noutati de la Centrul de Presa Basilica

[cristiboss56]

Sărbătoarea Înălțării Domnului și Ziua Eroilor constituie și primul hram al Catedralei Mântuirii Neamului din Capitală, în construcție acum. Locașul amintește românilor de evenimentele istorice care au condus la dobândirea independenței României și la întregirea neamului nostru într-o singură țară. Lucrările la viitoarea Catedrală Patriarhală au ajuns la baza turlelor și a acoperișului.
După Războiul de Independență din 1877-1878, când România a devenit stat de sine stătător, s-a născut în chip firesc și ideea ridicării unui edificiu religios care să marcheze în memoria posterității acest moment realizat cu deosebite sacrificii, umane și materiale. Astfel, a apărut dorința de a zidi o Catedrală sau Biserică a Mântuirii Neamului. Titulatura exprima atunci tocmai ideea izbăvirii poporului român de sub ocupația turcească. Această practică a fost urmată și de alte state, unele vecine României, care la finalul secolului 19 și în secolul 20, pe măsură ce obțineau independența față de puteri străine ocupante sau treceau prin momente istorice grele, împrejurări de război și regimuri totalitare, au ridicat în mari centre urbane locașuri de cult reprezentative (Atena – 1862, Sofia – 1912, Belgrad – 2004, Moscova – 1883/2000, Tbilisi – 2004; Tirana - 2014 ). Spre exemplu, Catedrala „Hristos Mântuitorul” din Moscova s-a născut într-o împrejurare asemănătoare cu cea de după Războiul din 1877-1878 de la noi. După eșecul campaniei lui Napoleon împotriva Rusiei, țarul Alexandru I a emis în 1812 un decret imperial privind ridicarea unei mari catedrale dept mulțumire pentru ajutorul și purtarea de grijă a lui Dumnezeu pentru ca țara lui să nu fie distrusă. Și în România, după Războiul de Independență din 1877-1878, când trupele române au repurtat victorii de răsunet împotriva Imperiului Otoman, la sud de Dunăre, și după proclamarea Regatului România, Regele Carol I a înaintat Camerei Legislative un proiect de lege privind construirea unei mari Catedrale naționale la București. În anul 1884, statul român a prevăzut suma de 5 milioane lei (aur) pentru construirea locașului.
Mai târziu, banii au fost folosiți pentru alte scopuri, iar venirea Primului Război Mondial a dus la imposibilitatea realizării edificiului. După Marea Unire de la 1 Decembrie 1918, iarăși a fost exprimată dorința ridicării Catedralei Mântuirii Neamului. Regele Ferdinand spunea la 10 mai 1920: „Suntem datori să ridicăm în Capitala tuturor Românilor(…) Biserica Mântuirii Neamului, ca simbol al unităţii sufleteşti a întregului neam”.
Împrejurările istorice instabile din perioada interbelică, a doua conflagrație mondială și regimul comunist ateu au zădărnicit de asemenea proiectul.
Din anul 2010 însă, cu binecuvântarea și cu purtarea de grijă a Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, se zidește în București Catedrala Mântuirii Neamului. Catedrala Națională este amplasată în Capitală pe un teren aflat în apropiere de intersecţia dintre Calea 13 Septembrie şi strada Izvor. Prezența ei aici este o reparație morală făcută în memoria celor cinci biserici ortodoxe din această zonă, „martirizate” de regimul comunist în anii 80, dintre care trei (bisericile Alba Postăvari; Spirea Veche și „Izorul Tămăduirii”) au fost demolate, iar două (bisericile Schitul Maicilor şi Mihai Vodă) au fost translate de către regimul comunist spre a construi pe locul lor Casa Poporului. Prezenţa Cartedralei Mântuirii Neamului astăzi în vecinătatea unor instituţii ca Parlamentul României, Ministerul Apărării Naţionale şi Academia Română constituie o chemare la dialog şi cooperare pentru binele societăţii româneşti.
De asemenea, Catedrala Națională, amplasată în vecinătatea Dealului Arsenalului sau a Dealului Spirii, în apropierea Ministerului Apărării Naţionale, este prin excelență și o catedrală de cinstire și pomenire a eroilor români din toate timpurile, care s-au jertfit pentru apărarea poporului român şi pentru organizarea lui într-un stat independent, România.
Stadiul lucrărilor la Catedrala Mântuirii Neamului
La momentul actual, Catedrala Mântuirii Neamului este înălțată până la baza turlei principale și a celor secundare, având terminate trei subsoluri și corpul central al edificiului. Principalele lucrări se desfășoară la cota plus 45 metri, iar înălțimea totală a catedralei va fi de 120 de metri până la baza crucii pe turla centrală. „Lucrările pentru edificarea Catedralei Naționale se desfășoară într-un ritm alert pe toate fronturile de lucru existente în șantier și sunt susținute de aproximativ 800 de muncitori care își desfășoară activitatea în 3 schimburi, de luni până sâmbătă.
În acest moment, muncitorii își desfășoară activitatea și execută lucrări între cotele plus 36 și plus 45 de metri, cotă la care se închide corpul principal al catedralei. De asemenea, se lucrează și între cotele plus 45 și plus 50 de metri, în zona de constituire a turlei principale, și între cotele plus 45 și plus 52 metri în zona turlelor secundare. Pentru acest an avem prevăzut să finalizăm lucrările aferente închiderii corpului principal al catedralei la cota plus 45 de metri și continuarea lucrărilor la cele 8 turle ale catedralei, 6 turle secundare, turla clopotniță si turla principală”, ne-a spus inginerul Vasile Crăcăoanu, consilier patriarhal și membru al echipei de coordonare a lucrărilor la Catedrala Mântuirii Neamului.
Clopotele Catedralei Naționale au fost aduse în România
Săptămâna trecută, vineri 19 mai, au fost aduse la Catedrala Mântuirii Neamului cele 6 clopote turnate și realizate la fabrica Grassmayr din Innsbruck – Austria. Pe fiecare dintre cele șase clopote se află înscrise (de la stânga la dreapta): stema Patriarhiei Române, chipul Patriarhului României și Crucea Patriarhală, precum și inscripția „Binecuvântarea Patriarhului Daniel al României pentru Catedrala Națională – Centenar 1918-2018”.
Cel mai mare clopot al Catedralei Mântuirii Neamului are 25 de tone, iar următoarele 5 au: 3.400 kg, 1.800 kg, 1.000 kg, 750 kg, 500 kg.

[cristiboss56]

De sărbătoarea Înălțării Domnului și Ziua Eroilor, la Catedrala Patriarhală din București, ieri, 25 mai, Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, a săvârșit Sfânta Liturghie, înconjurat de un sobor de slujitori. La final, în catedrală s-a săvârșit și parastasul pentru eroii români căzuți pentru apărarea și întregirea neamului de-a lungul istoriei.
La 40 de zile de la Învierea Domnului, în calendarul Bisericii Ortodoxe este așezată sărbătoarea Înălțării Domnului. Praznicul împărătesc a fost sărbătorit după obicei și la Catedrala Patriarhală din Capitală prin Sfânta Liturghie arhierească, săvârșită de Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor. După citirea Evangheliei sărbătorii, de la Luca 24, 36-53, Preasfinția Sa a rostit un cuvânt de învățătură. „Înălțarea Domnului la cer este de fapt împlinirea cuvintelor Mântuitorului Iisus Hristos, pe care le spusese mai înainte ucenicilor Săi despre plecarea Sa la Tatăl: «Mă duc să vă gătesc loc. Şi dacă Mă voi duce şi vă voi găti loc, iarăşi voi veni şi vă voi lua la Mine, ca să fiţi şi voi unde sunt Eu». În Evanghelia după Sfântul Ioan, aflăm că «nimeni nu s-a suit în cer, decât Cel ce S-a coborât din cer, Fiul Omului, Care este în cer». Mântuitorul S-a pogorât din cer la plinirea vremii, făcându-Se om din iubire negrăită față de oameni, dar El nu S-a depărtat nici o clipă de sânurile părintești, de Părintele Său, de comuniunea Preasfintei Treimi. A venit pe pământ, dar a rămas tot timpul și în cer, și S-a înălțat cu trupul la cer ca să ne învețe că și noi vom veni unde este El. Șederea Lui de-a dreapta lui Dumnezeu Tatăl ne arată că într-o zi El va veni întru slavă, așa cum L-au văzut ucenicii înălțându-Se către cer, ca să judece vii și morții”, a spus Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul. Înălțarea Mântuitorului Iisus Hristos a fost urmată la zece zile de Pogorârea Duhului Sfânt peste Sfinții Apostoli și formarea primei comunități a Bisericii. De asemenea, Înălțarea Domnului arată că viața omului trebuie sfințită în Biserică și înălțată în iubirea Preasfintei Treimi. „Din această sărbătoare învățăm că dacă Mântuitorul Iisus Hristos a înviat din morți, și noi vom învia împreună cu El, și dacă El s-a înălțat întru slavă, și noi ne vom înălța la ceruri. Cei care Îl iubesc pe Domnul și ascultă de poruncile Lui vor fi de-a pururi împreună cu El. Învățăm că toți cei care sunt drepți nu vor rămâne în această lume, supuși stricăciunii și morții, ci se vor bucura de răsplata veșniciei, în locașurile pregătite de Domnul celor care Îl iubesc”, a spus Preasfinția Sa.
După Sfânta Liturghie, ierarhul înconjurat de soborul de slujitori a săvârșit slujba Parastasului pentru eroii români căzuți pentru apărarea țării și a credinței strămoșești. „Istoria neamului românesc este presărată cu foarte multe lupte și războaie, cu foarte multe jertfe care s-au dat nu pentru expansiuni în locuri care nu ne-au apar*ținut, ci pentru apărarea pământului străbun. Acești eroi au căzut, de asemenea, și pentru apărarea credinței strămoșești, și pentru mărturisirea Botezului lor creștin. De aceea, Biserica i-a pomenit întotdeauna pe eroii neamului, pe cei care s-au jertfit pentru libertatea, demnitatea poporului român și apărarea pământului străbun, pe care ei l-au iubit cu adevărat, deplin, până la jertfirea vieții lor. În ziua Înălțării Domnului la cer se fac slujbe de pomenire în toate catedralele, bisericile și mănăstirile din Patriarhia Română, precum și la monumentele înălțate întru pomenirea eroilor. Acest lucru este necesar astăzi, pentru că, din nefericire, constatăm că sunt tot mai puțini cei care pomenesc și amintesc de jertfa eroilor români. Ne-am înstrăinat de propria istorie și învățăm prea puțin din greutățile și încercările pe care strămoșii le-au purtat cu credință și demnitate”, a explicat Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor.

[cristiboss56]

„Marşul Absolventului“, eveniment devenit tradiţie în Iaşi, a avut loc ieri după-amiază.
Cu steaguri şi însemne proprii facultăţilor şi specializărilor pe care le vor absolvi, studenţii din anii terminali au mărşăluit timp de câteva ore pe străzile din oraş, după care s-au oprit în Piaţa Palatului Culturii, unde au fost întâmpinaţi de rectorii universităţilor în care au studiat, de reprezentanţi ai Ministerului Educaţiei şi de reprezentanţi ai oficialităţilor locale.
Printre cei care i-a întâmpinat pe studenţii ieşeni participanţi la „Ziua Absolventului“ s-a numărat şi IPS Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei. Ierarhul i-a îndemnat pe tineri să rostească împreună rugăciunea „Tatăl nostru“, după care i-a îndemnat să fie mulţumitori de-a lungul vieţii: „Când spui cuvântul «tată», parcă imediat îţi vine în gând să spui «îţi mulţumesc». Esenţa rugăciunii pe care aţi rostit-o este: «Tatăl Cel din ceruri, îţi mulţumesc că m-ai ajutat să ajung până în acest moment». Experienţa de veacuri ne arată că o persoană fericită este o persoană care mulţumeşte. Prin entuziasmul vostru, arătaţi că mulţumiţi dascălilor voştri de la universităţile ieşene pentru că v-au însoţit şi aţi ajuns până în acest moment. La această mulţumire sunt sigur că adăugaţi mulţumirea faţă de părinţii voştri biologici, care se bucură împreună cu voi în această zi. Faptul că I-aţi mulţumit şi lui Dumnezeu - şi vă arată Domnul prin picăturile de ploaie că vă iubeşte - vă împlineşte ca persoană. Oriunde veţi ajunge în cariera pe care o urmăriţi, mai sus sau mai jos, să vă dea Dumnezeu putere să fiţi mulţumitori, ca să fiţi fericiţi“.
În continuare, au rostit discursuri rectorii universităţilor şi primarul municipiului Iaşi, Mihai Chirica, precum şi absolvenţi de la fiecare universitate de stat ieşeană. Moderatorul evenimentului a fost Dan Negru, cunoscutul prezentator tv.
„Ziua Absolventului“ este un eveniment organizat de toate universităţile publice din Iaşi, cu sprijinul Primăriei Municipiului Iaşi, în cadrul Festivalului Internaţional al Educaţiei, ediţia a V-a. La eveniment au participat şi absolvenţii Facultăţii de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae“, alături de cadrele didactice şi de părintele decan Ion Vicovan.
„Marşul Absolventului“ a fost încheiat de un concert susţinut de trupe îndrăgite de tineri.

[cristiboss56]

„Evanghelia Duminicii a 7-a după Paşti, a Sfinţilor Părinţi de la Sinodul I Ecumenic, ne arată că dreapta credinţă şi rugăciunea menţin unitatea Bisericii”, a subliniat Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, în cuvântul de învăţătură rostit ieri, 28 mai, în Paraclisul istoric „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” al Reşedinţei Patriarhale.
În Duminica a 7-a după Paşti, a Sfinţilor Părinţi de la Sinodul I Ecumenic din anul 325, în toate bisericile ortodoxe s-a citit pericopa evanghelică de la Sfântul Evanghelist Ioan, capitolul al 17-lea, versetele de la 1 la 13, în care este relatată Rugăciunea lui Iisus, numită şi Rugăciunea arhierească. Întâistătătorul Bisericii noastre a evidenţiat în cuvântul de învăţătură că
Mântuitorul Iisus Hristos nu a vorbit despre unitatea Bisericii într-o predică, ci în stare de rugăciune . „Duminica a 7-a după Paşti este o duminică a dreptei credinţe şi a unităţii Bisericii. Domnul Iisus Hristos se roagă pentru unitatea Bisericii, pentru că ştie cât de greu se menţine unitatea Bisericii în faţa patimilor egoiste ale oamenilor şi în faţa uneltirilor diavolului, care este dezbinător prin tot ceea ce face. Rugăciunea Domnului Iisus Hristos pentru Ucenicii Săi este lumină vie pentru toţi arhiereii şi preoţii Bisericii, care păstoresc pe credincioşi pe calea mântuirii şi a vieţii veşnice. Ea devine lumină vie pentru responsabilitatea pastorală a arhiereilor care conduc eparhii, adică păstoresc cler şi popor. Sfinţii Părinţi de la Niceea învaţă că dreapta credinţă se păstrează nu în izolare sau dezbinare de Biserică, ci în comuniunea Bisericii (...). Rugăciunea lui Iisus este numită şi Rugăciunea arhierească a Domnului Iisus Hristos. Vedem, aşadar, că înainte de a trece prin suferinţa Crucii, El se roagă ca ucenicii Săi să fie una, după cum El şi Tatăl sunt una. Prin rugăciunea Sa pentru ucenicii Săi şi pentru cei care vor crede în El,
Domnul Hristos ne arată că nu este suficient să vorbim despre unitatea Bisericii, ci trebuie să ne şi rugăm pentru ea . Domnul Iisus Hristos nu vorbeşte despre unitatea Bisericii într-o predică, ci în stare de rugăciune , ştiind cât de greu este ca, într-o lume înclinată adesea spre păcat, conflict şi dezbinare, să fie păstrată şi promovată unitatea sau comuniunea de credinţă şi viaţă sfântă”, a precizat Părintele Patriarh Daniel. În continuare, Preafericirea Sa a explicat de ce în Duminica a 7-a după Paşti s-a citit Evanghelia ce conţine Rugăciunea lui Iisus. „Această duminică, a Sfinţilor Părinţi de la Sinodul I Ecumenic de la Niceea, care au formulat primele 7 articole din Crezul ortodox, ne cheamă să păstrăm dreapta credinţă, mai ales astăzi, într-o lume din ce în ce mai tulburată şi mai rătăcită din punct de vedere spiritual. Ne cheamă să mărturisim Crezul ortodox aşa cum ni l-au lăsat nouă moştenire Sfinţii Părinţi de la Sinodul I Ecumenic din anul 325 şi de la Sinodul al II-lea Ecumenic de la Constantinopol, din anul 381, când s-a formulat partea a doua a Crezului ortodox. Acest Crez noi îl rostim la Botez şi la fiecare Sfântă Liturghie, întrucât reprezintă credinţa noastră ortodoxă în formă concentrată. Dacă s-ar scrie volume întregi de dogmatică, ele nu ar fi decât o dezvoltare a Crezului niceo-constantinopolitan”, a evidenţiat Patriarhul României.
„Să-i creştem pe copiii şi pe tinerii noştri în dreapta credinţă!”
Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a mai subliniat că numai dacă mărturisim dreapta credinţă şi dacă păstrăm unitatea Bisericii dobândim viaţă veşnică, şi putem ajunge în slava Împărăţiei Preasfintei Treimi, la care S-a înălţat Iisus Hristos Domnul. Preafericirea Sa i-a îndemnat pe toţi creştinii ortodocşi să înveţe, atât ei, cât şi copiii acestora, Crezul ortodox şi să aibă în casele lor cartea Învăţătura de credinţă ortodoxă sau Catehismul , tocmai pentru a cunoaşte mai bine credinţa ortodoxă şi modul de a trăi duhovniceşte în Biserică şi societate. „Duminica a 7-a după Paşti ne îndeamnă să păstrăm dreapta credinţă, să-i creştem pe copiii şi pe tinerii noştri în dreapta credinţă, să nu ne lăsăm amăgiţi de rătăciri şi de tot felul de grupări religioase, care se consideră trimise de Dumnezeu, dar care caută, de fapt, să-i rupă pe ortodocşi de Biserica Sfinţilor Apostoli şi a Sfinţilor Părinţi şi să-i atragă la gruparea lor, despărţită de credinţa dată Sfinţilor o dată pentru totdeauna”, a spus Întâistătătorul Bisericii noastre. La final, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a precizat că dreapta credinţă nu se păstrează în izolare, ci în comuniune de gândire, de mărturisire şi de vieţuire. „Dacă ne rupem de Sfânta Biserică, nu mai suntem dreptmăritori creştini, deoarece numai în comuniunea Sfinţilor din toate timpurile se păstrează dreapta credinţă, mântuitoare şi sfinţitoare. Oricât am fi de inteligenţi sau de învăţaţi, niciodată nu trebuie să interpretăm singuri Sfânta Scriptură, ci împreună cu Sfânta Biserică, împreună cu Sfinţii Părinţi ai ei, împreună cu toţi păstorii sufleteşti. Prin urmare, dreapta credinţă înseamnă temelia mântuirii noastre. Dreapta credinţă ne cheamă însă şi la dreapta vieţuire, adică la pocăinţă pentru păcate şi la ridicarea din păcate, la creşterea în virtuţi, la fapte bune de milostenie şi de ajutorare a semenilor noştri. Dreapta credinţă ne cheamă şi la o dreaptă lucrare misionară, aceea de a transmite Evanghelia iubirii lui Hristos, prin cuvânt şi faptă, generaţiei viitoare, copiilor şi tinerilor, prin educaţia religioasă în Familie, în Biserică şi în Şcoală ”, a arătat Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.

[cristiboss56]

În Aula Magna „Teoctist Patriarhul” a Palatului Patriarhiei a avut loc ieri, 29 mai, Conferinţa pastoral-misionară din primăvara acestui an, organizată sub titulatura „2017 - Anul omagial al sfintelor icoane, al iconarilor şi al pictorilor bisericeşti”. Sesiunea de la Bucureşti, desfăşurată sub preşedinţia Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, a reunit clericii din protopopiatele din Capitală şi din judeţul Ilfov, inclusiv preoţii de caritate, din învăţământ, de cimitir şi din cadrul MAI şi MApN.
Conferinţa pastoral-misionară de primăvară a fost precedată de Sfânta Liturghie, săvârşită în Catedrala Mitropolitană „Sfântul Spiridon”-Nou, Paraclis patriarhal, de Preasfinţitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor. În continuare, ierarhul a oficiat slujba Te Deum-ului.
Evenimentul de la Palatul Patriarhiei a fost deschis de Patriarhul României, care a rostit cuvântul intitulat „2017 - Anul omagial al sfintelor icoane, al iconarilor şi al pictorilor bisericeşti”. În continuare, au conferenţiat: pr. prof. dr. Ştefan Buchiu, decanul Facultăţii de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul” din Bucureşti, care a prezentat prelegerea „Dimensiunea apofatică a icoanei ortodoxe”; lect. dr. Ştefan Berechet, de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Bucureşti şi membru în Comisia de pictură bisericească - Sectorul cultură şi patrimoniu religios al Patriarhiei Române, care a vorbit despre „Teologia icoanei la Sfinţii Nichifor Mărturisitorul şi Teodor Studitul”; pr. dr. Florin Şerbănescu, consilier patriarhal la Sectorul cultură şi patrimoniu religios al Patriarhiei Române - Componenta Cultură, care a prezentat „Etape în evoluţia picturii ortodoxe româneşti”, şi pictor Alexandru Nicolau, membru în Comisia de pictură bisericească - Sectorul cultură şi patrimoniu religios al Patriarhiei Române, care a expus tema „Icoana ortodoxă autentică şi imitaţiile ei” (prezentare în imagini).
Pr. prof. dr. Ştefan Buchiu a făcut referire la cele şapte aspecte ale icoanei ortodoxe: aspectul personalist, hristic, pnevmatic, haric sau energetic, eclesial, liturgic-doxologic şi eshatologic. „Toate aceste aspecte teologice ale icoanei ortodoxe, pe care le-am expus mai sus, converg în a demonstra dimensiunea ei apofatică, fiindcă taina icoanei nu poate fi înţeleasă, trăită sau experiată decât în mod personal-comunitar, duhovnicesc şi eclesial. Taina sfintelor icoane atrage şi cucereşte pe omul credincios, îi provoacă experienţe duhovniceşti profunde şi unice, îi certifică apartenenţa la plenitudinea Bisericii, îi sporeşte credinţa, nădejdea şi iubirea faţă de Hristos şi de întreaga Sfântă Treime, dar şi de Maica Domnului, de sfinţi şi de sfinţii îngeri. Prin aceasta, taina icoanei nu eclipsează dimensiunea ei didactică, dar nici cea didactică nu epuizează pe cea apofatică. Doar unind mereu cele două dimensiuni esenţiale ale icoanei ortodoxe, catafatică şi apofatică, o putem numi nu numai fereastră spre cer, ci şi uşa sau calea către Împărăţia cerurilor, icoana însoţind de-a lungul veacurilor şi confirmând cuvântul revelat al Sfintei Scripturi, învăţăturile Sfintei Tradiţii şi viaţa plină de har şi de adevăr a Bisericii Ortodoxe”, a evidenţiat pr. prof. dr. Ştefan Buchiu.
Lect. dr. Ştefan Berechet a prezentat modul în care Sfinţii Nichifor Mărturisitorul şi Teodor Studitul au apărat sfintele icoane şi au luptat împotriva ereziei iconoclaste, aceştia contribuind decisiv la respingerea dificilelor obiecții iconoclaste și implicit la cristalizarea deplină a teologiei ortodoxe a icoanei. „Răspunzând iconoclaștilor care pretindeau că cinstirea icoanelor este o inovație recentă în viața Bisericii, nefiind prescrisă nici în Sfânta Scriptură, nici în scrierile Sfinţilor Părinți, patriarhul Nichifor arată că acest cult face parte integrantă din Tradiția Bisericii încă de la începuturile ei, încât nu se poate concepe un ethos creștin aniconic. Cultul icoanelor poartă pecetea vechimii, aflându-şi originea în tradiţia apostolică şi patristică. El este contemporan cu propovăduirea evanghelică, căci simbolurile credinţei noastre ireproşabile... au fost o iniţiativă a Apostolilor pe care Părinţii şi-au pus şi ei pecetea. Rostul acestei iniţiative a fost acela de a perpetua, nu doar în scris (în Sfintele Evanghelii), ci şi în culori (în sfintele icoane) amintirea celor pe care le-a făptuit şi le-a pătimit pentru noi Hristos”, a precizat lect. dr. Ştefan Berechet.
Cel de-al treilea conferenţiar a fost pr. dr. Florin Şerbănescu, care a vorbit despre etape în evoluţia picturii ortodoxe româneşti şi a pre*zentat cele mai importante școli de pictură ortodoxă din întreg spațiul românesc de-a lungul secolelor Evului Mediu, subliniind trăsătura dominantă a acestora, „cea a păstrării în diferite forme de expresie a stilului bizantin și post*bizantin, în cadrul unor abordări din care se evidențiază și un remarcabil specific local, românesc”.
La final, pictorul Alexandru Nicolau a adus în atenţia participanţilor aspecte privind autenticitatea icoanelor ortodoxe bizantine, pe care le-a comparat cu diverse alunecări stilistice şi cu reprezentări cu temă religioasă, extrase din ecranizările vieții lui Iisus. Totodată, Alexandru Nicolau a vorbit despre sinergia care există între imnografia bisericească ortodoxă şi icoana bizantină. „Biserica are propriul său sistem de redare a evenimentelor, propria regie. Sunt mai mulți regizori, care, inspirați de același Duh, au rânduit desfășurarea liturgică și au izvodit textele, le-au împodobit cu cântarea și le-au ilustrat cu iconografia. Icoana vorbeşte lumii de azi despre o realitate în care ea (lumea) nu mai crede: Dumnezeu S-a făcut om, pentru ca omul să se îndumnezeiască. Ea arată ochilor noştri chipul lui Dumnezeu întrupat şi chipul omului făcut Dumnezeu”, a subliniat pictorul Alexandru Nicolau. Preoţii prezenţi la conferinţă au primit din partea Preafericirii Sale câte trei cărţi apărute la Editura „Cuvântul Vieţii” a Mitropoliei Munteniei şi Dobrogei: „Sfinţii Părinţi - despre libertate”, Colecţia „Sfinţii Părinţi pe înţelesul tuturor”; „Florilegiu patristic despre sfintele icoane” şi „Martiriul Sfântului Antim Ivireanul - o nouă lectură a surselor istoriei”.

[cristiboss56]

Pentru a evidenția importanța familiei creștine în societate, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a stabilit, prin Hotărârea nr. 629/2009, ca prima duminică după ziua de 1 iunie să fie dedicată Părinţilor şi Copiilor.
În acest an, Duminica Părinților și a Copiilor coincide cu sărbătoarea Pogorârii Duhului Sfânt , Duhul Adevărului, al unității și al comuniunii. Cu acest prilej, ne amintim cu recunoștință de părinții și bunicii noștri care ne-au transmis dreapta credinţă și dragostea jertfelnică, învățându-ne că doar prin rugăciune, viaţă curată şi fapte bune putem face roditoare darurile Duhului Sfânt, primite la Botez, spre a ajunge la asemănarea cu Dumnezeu Cel sfânt şi milostiv.
Înaintașii noștri ne-au lăsat moștenire valorile familiei creștine, precum și datoria de a le cultiva spre binele societății în care trăim. În contextul actual, ne confruntăm cu diferite crize ale vieții de familie: sărăcia materială, alcoolismul, violența domestică, avortul, divorţul şi depresia, plecarea părinților la muncă în străinătate, neglijarea copiilor şi lipsa de comunicare cu aceștia, însingurarea copiilor în mediul virtual şi abandonul şcolar. Semnalăm cu îngrijorare faptul că în unele țări occidentale s-a ajuns la separarea copiilor de propriii părinți și încercarea de reeducare a copiilor într-un spirit străin de valorile familiei naturale, tradiţionale.
Biserica Ortodoxă Română, împreună cu alte culte din România, promovează și apără familia formată din bărbat și femeie, deoarece aceasta este izvor de viaţă al societății umane . Familia naturală şi tradiţională are vocaţia sfântă de a fi conlucrare vie a omului cu Dumnezeu-Creatorul, pentru a dărui viaţă în timpul existenţei pământeşti şi a dobândi viaţa veșnică.
La nivelul Patriarhiei Române se acordă o atenție deosebită ocrotirii familiei creștine, prin:
înființarea de centre de consiliere și sprijin pentru familiile aflate în dificultate; derularea de campanii umanitare în medii defavorizate; desfășurarea de proiecte educaționale de prevenire a abandonului școlar; organizarea de tabere pentru tineret, pelerinaje pe urmele sfinţilor, programe de voluntariat cu scop umanitar, precum şi alte activităţi sociale. Amintim că, în luna mai a acestui an (2017), declarat în Patriarhia Română drept Anul omagial al sfintelor icoane, al iconarilor și al pictorilor bisericești ,au fost premiați copii și tineri din toată țara, câștigători ai Concursului Național de Creație Icoana și Școala mărturisirii. De asemenea, în luna septembrie a acestui an (2017), tineri creştini ortodocși din toată lumea se vor reuni la Iași, în continuarea întâlnirilor din anii precedenți, de la Baia Mare, Cluj-Napoca şi Bucureşti, în cadrul cărora și-au manifestat dorința de a fi înțeleși în aspirațiile lor și de a participa activ la proiectele și activitățile Bisericii. Astfel, copiii și tinerii participanți la aceste evenimente dau o mărturie publică a credinței lor în iubirea lui Hristos pentru toţi oamenii, cultivată în Familie, Biserică și Școală.
Cu ocazia Zilei Internaționale a Copilului și a
Duminicii Părinților și a Copiilor , adresăm felicitări și îndemnuri de încurajare și de susținere pentru toate familiile creștine, dar mai ales pentru familiile care au mulţi copii. Totodată ne rugăm Preasfintei Treimi să binecuvânteze pe toţi părinţii şi pe toţi copiii, să le dăruiască sănătate şi mântuire, pace şi bucurie, întru mulţi şi fericiţi ani!
† Daniel
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
Mesaj adresat cu prilejul Zilei Internaționale a Copilului (1 iunie) și al Duminicii Părinților și a Copiilor (4 iunie 2017).

[cristiboss56]

Duhul Sfânt ne luminează viața să înțelegem că nu suntem făcuți pentru mormânt și nici doar să facem umbră pământului, a afirmat patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Daniel, în cuvântul de învățătură la Sfânta Liturghie, oficiată în Catedrala Patriarhală, în ziua praznicului Pogorârii Sfântului Duh.
El a subliniat că Duhul Sfânt sfințește întreaga Creație, dăruiește viață biologică — vegetală și animală, însă, în mod deosebit, dăruiește viață duhovnicească sau spirituală omului.
"Duhul Sfânt ca foc luminător ne luminează viața să înțelegem că noi nu suntem făcuți pentru mormânt și nici doar să facem umbră pământului ca ființe pur biologice, ci suntem chemați la Viață Veșnică Cerească. Deci, focul Iubirii Dumnezeiești pentru Mântuirea oamenilor se arată prin Duhul Sfânt", a spus patriarhul în predica la slujba oficiată împreună episcopul vicar patriarhal Varlaam Ploieșteanul și cu episcopul vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, Timotei Prahoveanul.
Evidențiind înțelesurile duhovnicești ce reies din pericopa evanghelică de la Sfântul Evanghelist Ioan, în care se arată că Duhul Sfânt este apa cea vie, patriarhul a menționat că aceasta, "sub forma harului prezent în om, îl îndreaptă, îl face să țâșnească în atenția sa către Ceruri".
"Apa cea vie este și ea curățitoare de păcate. Nu este apa Botezului? Este hrănitoare, răspunde setei noastre de iubire nesfârșită (...) sinceră, curată și netrecătoare și neînșelătoare. O mulțime de iubiri sunt limitate, trecătoare și adesea înșelătoare. Iubirea adusă în sufletul omului de Apa cea Vie a Duhului Sfânt este iubire curată, sfântă, netrecătoare. Este iubirea lui Hristos dăruită nouă, iubire smerită și milostivă. Apa cea Vie se arată împreună cu Focul Curățitor în lacrimile pocăinței (...) cele de bucurie aducătoare", a mai spus patriarhul Daniel.
Credincioșii ortodocși prăznuiesc, duminică, la 50 de zile după Înviere, Rusaliile , marcând ziua în care Duhul Sfânt a pogorât peste adunarea apostolilor, în chip de limbi de foc, iar aceștia au început să propovăduiască.
Din punctul de vedere al credinței ortodoxe, la Cincizecime, prin pogorârea Duhului Sfânt a apărut un organism cu totul nou, un așezământ divino-uman, Biserica. Cu alte cuvinte, coborârea peste apostoli a Duhului, darurile și harismele primite de ei, predica și botezul primilor trei mii de oameni constituie întemeierea Bisericii creștine, atât ca o comunitate a credincioșilor, cât și ca instituție. Biserica nu este, deci, numai o grupare umană asociată prin aceeași credință în Dumnezeu și nici numai o instituție îngrădită prin dogme și legi. Ea este o comuniune a oamenilor în Dumnezeu și cu Dumnezeu și îl poartă în sine pe Duhul Sfânt. Unii Sfinți Părinți au numit Biserica lui Hristos "Duhul Sfânt trăind în omenire".

Împreună cu Paștele, Pogorârea Duhului Sfânt este cea mai veche sărbătoare creștină, fiind prăznuită încă de pe vremea apostolilor. Despre ea amintesc și Sfântul Irineu (202), Tertulian, Origen, Canonul 20 al Sinodului I ecumenic (325) ș.a. Până către sfârșitul secolului al IV-lea și începutul secolului al V-lea, Cincizecimea era sărbătorită împreună cu Înălțarea Domnului. După aceasta, Înălțarea a fost mutată la 40 de zile de la Paște, Cincizecimea devenind sărbătoare de sine stătătoare.