Poezii preferate...

[cristiboss56]

O, Sfânt Cântec vino- de Traian Dorz

Sfânt Cântec vino
spre Cer sã alergãm
ia-mi duhul și mâna
și hai sã zburãm.

Mã nalțã cu tine
mai sus și mai sus
pe norul luminii
rãmas de Iisus.

Spre forma cereascã
în care doresc
sã cânt bucuria
pe care-o trãiesc…

– E-atâta luminã
pe unde plutim
Iisuse, Iisuse
ce haruri trãim!

Mai sus, mai departe
hai imnule sfânt
spre veșnica formã
a altui cuvânt.

[cristiboss56]

Doar prin Tine
Autor: Maria Șopț

Ţipă răni adâncite, ca un spin
Înfipt în mâna neînțeleasă,
Peste pământ vâltoarea apasă,
Doar prin Tine Iisuse biruim.

Norii negri vuiesc dinspre deal,
Tunetul străbate mişeleşte,
Şi cåt de frumos el străluceşte,
Pe cerul lumii ce plânge amar.

Tu priveşti cu faţa-ndurerată,
Marea furtună din al Tău hotar,
Dreptatea lumii se-ncaieră iar,
Din ambiţii şi poftă stricată.

Din mal în mal valul greu se-nalţă,
Steagul alb flutură pacea cerşind,
Pentru pământul pe care trăim.
Doar într-o singură barcă-i speranţă.

Acolo eşti Tu Iisuse -n cununi,
Pe ape tulburi păşeşti ca pe drum,
Cu dor te aşteaptă ai Tăi acum
Pe norii cerului să-i aduni.

Opreşte Iisuse furtuna
Ce prinde-n horă întregul pământ,
Revarsă lumina din Cuvânt,
Şi pacea pentru întotdeauna.

Amin!
Maria Șopț, Arad.

[cristiboss56]

HRANESTE SUFLETUL.

Cauta-ti linistea
Doar in tine...
Si pacea sufleteasca
Tu o vei gasi
Si vei simti,
Cum bunatatea creste
Si fericirea
Ti-o vei construi....
Cauta-ti linistea,
Adu-o sufletului
In dar...
Ofera-i dragostea
Caci sufletul,
E viu
Si doar prin bucurie
El renaste....
Ofera-i sufletului
Doar caldura
Pe care inima
In dragoste o gaseste...
Si umple-ti sufletul
Doar de iubire,
Caci doar iubirea
Este hrana lui....

Stefan Sitaru- Din Volumul EFEMERIDE....
.

[cristiboss56]

E PRIMĂVARĂ!

Și primăvara a sosit,
Copacii încep să prindă floare
Senin e cerul
Și-n inimă e desfătare

Si primăvara a sosit
E pace-n suflet și-n privire
Senin mi-e sufletul
Și dornic de iubire.

Răsar lalele în grădină
Natura-și schimbă a ei veșminte
În miile ei de culori
Ce nu pot fi redate în cuvinte

Deci, să ne bucurăm prieteni
De al naturii dulce dar
Se simte-n aer cum adie
A liliacului nectar

Și primăvara a sosit
Spre bucuria tuturor
Avem în suflet bucurie
De primăvară ne-a fost dor

Stefan Sitaru- Din Volumul EFEMERIDE...

[Bucuriepedrum]

nu-ți voi spune niciodată iubi

nu am înțeles aminul tatuat pe buzele tale
nu am reușit să citesc poezia copodoperă
scrisă pe vene tale călugărite
într-o mănăstire pe care doar tu o cunoști...
nu înțeleg nici acum dragostea ta aproape carnală
față de un Yeshua pe care nu L-ai privit niciodată
dar pot să închid ochii și să ascult ruga
care mă răstignește și pe mine
pe brațele tale imaginare.
atât pot lua din tine, femeie a văzduhului
femeie a zeilor
apostol necunoscut
profetă anonimă...
atât pot iubi
atât îmi permiți.
iubesc iubirea ta, deși nu o înțeleg,
iubesc aminul și felul în care sună
ca un clopot
ca o catapeteasmă ruptă în tine
în fiecare vineri
femeie nebună,
a nimănui ești!
a nimănui ṣi a tuturor
care mușcă din tine
cum din sfănta cuminecătură
lupii veniṭi în miez de iarnă
să se împărtășească
din sufletul unei căprioare

n-am să-ți spun niciodată iubi,
femeie a mea,
femeie a văzduhurilor din fundul fiecărei gropi
săpate pentru cuvintele mele
nu-ți voi rosti niciunul din teiubescurile mele
pentru că demult
te-am zidit în ele
doar mă voi preface în limba clopotului
care îmi bate aminul

Gabriel Gherbăluță.

[cristiboss56]

Ceaslovul de la parastas
Îl răsfoiesc întâiaş dată.
O foaie-n mijloc i-a rămas
De patru veacuri netăiată.
E carte copiată de diac,
Şi scrisă-n alburi cu vopsele,
Garoafe, păpădii şi flori de mac,
Într-un chenar de muşeţele.
Ghicesc prin rânduri, ca prin
site,
Un nume vechi de cititor,
Semnat cu slove ruginite:
Ieromonahul Nicanor.
Dar colţul paginii mai poartă
Şi-o urmă de-altă semnătură,
Când mâna lui, de mult
fusese moartă;
Trecut pe buze şi uitat în gură
La fostul hram de
sărbătoare:
Buricul degetului mare.
Tudor Arghezi

[cristiboss56]

Nevrednică sunt, Doamne, milostivirii Tale
Şi Ţi-aş cerşi iertare, dar nu ştiu cum să cer;
Ci Tu pricepi cuvântul din mute osanale
Şi tâlcul rugăciunii de lacrimi şi tăceri.
Îmi ştiu fărădelegea: greşită sunt, Stăpâne,
Prea mult am stat cu ochii plecaţi, cătând în lut,
Prea multe griji avut-am de zilele de mâne
Şi n-am iertat, când rana în suflet m-a durut.
Ţi-am prea iubit făptura, de Te-am uitat pre Tine,
Şi cântecul ţăranei l-am ascultat prea mult,
Am irosit comoara de armonii divine
Şi glasul cel de taină eu n-am vrut să-l ascult.
Mi-am împletit cântare din grele flori de tină,
Am îndrăgit mirosul de verde şi de crud,
Am prea iubit amurgul, cu zarea-i de lumină
Şi turma de capriţe, cu botul mic şi ud.
Mi-am împletit cântarea din flore de mătasă,
Am îndrăgit mirosul de miere şi de tei,
Am prea iubit podoaba şi haina de mireasă,
În zâmbetul câmpiei, mijind sub paşii mei.
Nevrednică sunt, Doamne, milostivirii Tale,
Căci n-am sporit talantul, pe care mi l-ai dat,
Ci ca un rob netrebnic, am irosit în cale
Mulţimea milei Tale şi darul Tău bogat.
Acum, cutremurată de taina Cinei sfinte,
Stau, Doamne, înainte-Ţi, în goliciunea mea,
M-apasă greu pe umeri aducerile-aminte
De patimile firii, de toată pofta rea.
Din gând smerit primeşte, Iisuse, rugăciunea,
Hrăneşte-mă pe mine cu har îmbelşugat,
Adapă-mă cu mila, îmbracă-mi goliciunea
Cu raza de sfinţenie din chipul Tău curat.
Să nu ma laşi, Preabune, să plec nemângâiată,
Căci îmi cunosc păcatul şi taina Ta o ştiu
Strig către Tine, Doamne, din inima plecată,
Să nu mă lepezi astăzi, ci lasă-mă să viu.
Sfinţeşte-mă, Iisuse, şi taina mi-o arată,
Pogoară-n minte harul prin ungerea cu mir,
Şi fă să nu mă ardă văpaie-nfricoşată,
Când buza mea de tină sorbi-va din Potir.
Poezii, Zorica Laţcu (Maica Teodosia)