![]() |
![]() |
|
|
#1
|
|||
|
|||
![]() Citat:
Asta era doar un mic amanunt, stiam si eu si se stie ca francii au inceput raspandirea invataturii Filioque, din cauza careia a aparut schisma (alaturi de primatul papal). Probabil tu nu stii ca Papa Leon III a afisat crezul, in urma sinoadelor france de acceptare a invataturii. La Sinodul din 879 Papa Nicolae ii invinua pe franci pentru raspandirea Filioque si disensiunile dintre apus si rasarit din acel timp. |
#2
|
|||
|
|||
![]() Citat:
" Documentar Sfântul Bonifatie, apostolul germanilor Sfântul Bonifatie, apostolul germanilor Drd. Alexandru Nan, 03 Iunie 2011 În fiecare an la data de 5 iunie se face în bisericile Ortodoxă, Catolică, Luterană și Anglicană pomenirea Sfântului Bonifatie, considerat pe bună dreptate apostolul germanilor. După căderea Imperiului Roman de Apus (476), prin măsurile luate de către papa Grigorie cel Mare (â*604) vor fi încreștinați englezii, care la rândul lor, în secolele al VII-lea și al VIII-lea, vor încreștina aproape toate triburile germanice. Un rol foarte important în această misiune l-a avut Sfântul Bonifatie, considerat "cel mai mare sfânt de neam englez, care a trăit vreodată". (Vlad Benea, "Viețile sfinților ortodocși din Apus. Sfinții insulelor britanice", Cluj-Napoca 2006, p. 266). Născut în satul Crescent din ținutul Devon, în sud-vestul Angliei, în anul 672 (după unii 673 sau chiar 675, conform art. Bonifatius, publicat pe http://www.heiligenlexikon.de, pagină accesată la data de 17 mai 2011 și Benea, "Viețile sfinților ortodocși"), Sf. Bonifatie a primit la botez numele de Winfrith sau Wynfreth, care se traduce cu "prieten al păcii". Având de mic copil înclinație spre viața religioasă, a intrat de la o vârstă fragedă în mănăstire, după ce a reușit să-și convingă tatăl să nu se opună acestei decizii, numai din dorința de a-l lăsa singurul moștenitor al averii. Astfel, a intrat în Mănăstirea Exeter (Examchester). Biograful său, Willibald, scria: "Era înzestrat cu o scânteie de dar dumnezeiesc, pe care cu atâta stăruință a îngrijit-o prin învățătură, încât fiecare ceas și fiecare clipă a lungii și neobositei sale vieți a slujit doar pentru a înmulți darurile dumnezeiești, care fuseseră revărsate asupra sa" (Willibald, "The Life of St. Boniface", în C.H. Talbot, The Anglo-Saxon Missionaries în Germany, London-New York 1954, p. 29, citat după Benea, "Viețile sfinților ortodocși", p. 267). După câțiva ani petrecuți aici, a plecat la Mănăstirea benedictină Nursling (Nhutscelle), unde a depus voturile monahale. La vârsta canonică de 30 de ani a primit și taina preoției. A propovăduit în Olanda și Germania Pe când se părea că va face o carieră intelectuală și scolastică strălucită, s-a aprins în el dorul de a-L mărturisi pe Hristos în fața celor care nu auziseră de El. Astfel, în anul 716 a plecat pentru prima dată în misiune în Frisia, Olanda de astăzi. Bonifatie a plecat alături de trei frați de la Mănăstirea Nursling și, deși erau plini de râvnă în a-L propovădui pe Hristos, această primă misiune va rămâne fără succes. După doi ani petrecuți în mănăstire, având binecuvântarea episcopului său, Daniil de Winchester, Sf. Bonifatie a plecat într-o nouă misiune. Înainte de a pleca însă, a poposit la Roma pentru a se închina la Biserica "Sfântul Petru", unde a rămas mai multe zile, petrecându-le în post și rugăciune. Aici a putut discuta și cu papa Grigorie al II-lea (715-731). A plecat de aici cu mai multe scrisori din partea papei spre Bavaria, apoi spre Thuringia, un ținut situat la răsărit de Rin și la miazănoapte de Dunăre. Papa Grigorie i-a schimbat atunci numele din Winfrith în Bonifatie (făcător de bine), în cinstea Sf. Mucenic Bonifatie din Tarsul Ciliciei. După câteva luni în care s-a străduit să reînsuflețească viața creștinilor din acele ținuturi, a plecat cu Willibrod în Frisia. După o scurtă activitate în acest ținut, se va despărți de Willibrod și va pleca să facă din nou misiune în Hesse și Thuringia. Nu se cunoaște motivul separării de Willibrod. După ce a botezat doi conducători păgâni, a reușit să construiască o mică biserică, intensificând astfel activitatea misionară în acel ținut. Întrucât s-a lovit de multe greutăți, i-a cerut sfatul papei printr-o scrisoare, iar acesta l-a chemat la Roma. În acest al doilea popas la Roma, Bonifatie a fost hirotonit episcop de către papă, chiar în ziua sărbătoririi Sfântul Andrei (30 noiembrie) a anului 722. Teritoriul încredințat misiunii sale era întreaga Germanie aflată la răsărit de Rin." dupa cum vezi nici pomeneala de regatul franc de la vest de rin... |
#3
|
|||
|
|||
![]() Citat:
|
#4
|
|||
|
|||
![]() Citat:
Citat:
|
#5
|
|||
|
|||
![]() Citat:
Imi spui ca eu m-as folosi de falsuri, dar tu tai fraza exact cand scrie ce am spus eu. Ultima ta propozitie citata a fost: "Teritoriul încredințat misiunii sale era întreaga Germanie aflată la răsărit de Rin". Fraza intreaga din articol este urmatoarea: "Teritoriul încredințat misiunii sale era întreaga Germanie aflată la răsărit de Rin, nefiind obligat să se supună episcopilor franci, care, cu puține excepții, se aflau într-o acută stare de decădere din punct de vedere moral." In continuarea articolului spune si ce am scris eu, doar ca acest lucru s-a intamplat mai tarziu, dupa aproape 20 de ani de la anul la care te-ai oprit tu. Citez: "Se părea că Bonifatie își împlinise activitatea sa misionară când a fost rugat să se ocupe de Biserica francilor, aflată într-o stare de decădere, după cum am amintit mai sus. Moartea regelui Carol Martel în anul 741, an în care a murit și papa Grigorie al III-lea, i-a oferit și cadrul politic necesar pentru a reforma Biserica francilor. Susținut de noul papă, Zaharia (741-752), dar mai ales de către regele Carloman, a reușit să convoace un sinod al întregii Biserici france, după o pauză de mai bine de 80 de ani." |
#6
|
|||
|
|||
![]() Citat:
paradoxal e altceva, nu intelegi, si nu numai tu, ca fara germanii aia franci de atunci, asa imorali si decazuti cum erau, este foarte posibil ca insusi crestinismul sa fi disparut sau sa fie o erezie, pentru ca puteau castiga foarte usor arienii lupta atunci, a fost pe muchie. ce s-ar fi intamplat fara consolidarea franca? urmau navalirile alea grele, incepand cu vikingii si terminand cu maghiarii. cine i-ar fi oprit? camarila venala greceasca de la constantinopole? haida deh... aia erau sa pice dupa un asediu dat de 1500 de bulgari. |
#7
|
|||
|
|||
![]() Citat:
Problema e mai mare decat am crezut, sfantul Bonifaciu a reorganizat si intarit Biserica francilor si a ajutat la colaborarea dintre papalitate si acestia (dinastia carolingiana). Dar acestia au ramas la mentalitatea si obiceiurile lor, au raspandit Filioque si au ajuns sa-si numeasca proprii papi (observam ca au procedat la fel ca in scrisoarea sfantului, care reclama faptul ca au inlocuit toti episcopii romani, gali). Acest fapt a dus la contradictiile cu rasaritenii si la Schisma. Biserica nu avea cum sa cada niciodata, pentru ca nu o poate dobori nimeni, niciodata. |
#8
|
||||
|
||||
![]()
Paradoxal e altceva: modul extrem de ușor cu care faci afirmații despre lucruri pe care nu le cunoști.
__________________
Îmi cer scuze celor pe care i-am supărat! "Trebuie sa mori înainte de a muri Pentru a nu muri atunci când mori" |
|