Noutati de la Centrul de Presa Basilica

[cristiboss56]

Ultima denie din Săptămâna Pătimirilor este Denia Prohodului Domnului. Slujba din Sfânta şi Marea Sâmbătă a fost oficiată la Catedrala Patriarhală de Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române. Împreună cu Patriarhul României a conslujit şi Episcopul vicar patriarhal Varlaam Ploieşteanul.

Patriarhul Daniel a rostit şi un cuvânt în care a explicat simbolismul slujbei săvârşită în seara zilei de 14 aprilie 2017.

La început, a făcut o descriere succintă a iadului. Se spune că iadul este neputinţa de a iubi, este existenţa trăită în izolare de Dumnezeu şi de semeni. Cea mai mare suferinţă a celor din iad este că nu îşi pot vedea chipul unul altuia, fiind acolo o totală lipsă de comuniune.

Patriarhul a remarcat că suferinţa aceasta a lipsei de comuniune este caracteristică iadului. Prin pogorârea la iad Hristos Domnul cu sufletul său unit cu dumnezeirea sa şi plin de iubire dumnezeiască distruge singurătatea, tristeţea şi izolarea iadului.

Textul biblic de la I Petru, cap. 3, vs. 18-19, este edificator în ceea ce priveşte pogorârea lui Hristos la iad cu sufletul, potrivit Preafericirii Sale: Hristos, de asemenea, a suferit o dată pentru păcate, El, Cel Neprihănit, pentru cei nelegiuiţi, ca să ne aducă la Dumnezeu. El a fost omorât în trup, dar a fost înviat în duh, în care S-a dus să propovăduiască duhurilor din închisoare.

Mai departe, Patriarhul a explicat că Sfânta şi Marea Sâmbătă, deşi este odihnă pentru Trupul Domnului, această odihnă nu este totalmente nelucrare, ci este odihnă activă pentru că pe când Hristos se afla în iad El a prefăcut, cum spunem în cântările noastre, cu moartea Sa omorârea şi cu îngroparea Sa a transformat stricăciunea. De aceea, El a lucrat asupra Trupului Său încât Trupul Lui a devenit nemuritor.

Hristos nu a cunoscut stricăciunea pentru că trupul Său a rămas unit cu dumnezeirea Sa şi în mormânt, a insistat Patriarhul nostru. După cum sufletul Său care s-a despărţit de trup a rămas unit cu dumnezeirea Fiului veşnic şi în iad.

Moartea lui Hristos este despărţirea sufletului de trup, dar nu este despărţirea trupului de dumnezeire şi nici despărţirea sufletului său de dumnezeire. Cu alte cuvinte, şi şederea în mormânt şi coborârea la iad ale Mântuitorului sunt dătătoare de viaţă. Transformă moartea în biruinţă asupra morţii şi transformă coborârea la iad în biruinţă asupra iadului. Aici avem marea taină a Sâmbetei Mari. Prohodul din seara aceasta, atât de îndrăgit de credincioşii noştri, este o capodoperă teologică şi poetică, a spus Patriarhul Daniel.

Referitor la conţinutul duhovnicesc al slujbei din seara aceasta, Întâistătătorul Bisericii noastre a evidenţiat că teologia din Slujba Prohodului este o teologie a răstignirii, a morţii şi a Învierii lui Hristos, dar este atât de concentrată şi atât de frumos exprimată poetic încât poate fi cântată.

Slujba Prohodului conţine patru înţelesuri majore. În primul rând este o tânguire de îngropare a lui Hristos. În jurul Epitafului care simbolizează pe Hristos odihnindu-Se în mormânt noi cântăm cântare de tânguire şi îngropare. De aceea, melodiile Prohodului sunt o tânguire. În al doilea rând avem în acest Prohod şi o mărturisire a dumnezeirii Mântuitorului, a continuat Preafericirea Sa.

De asemenea, prohodul nu este o lamentare emoţională, ci este o tânguire cu speranţă care izvorăşte din credinţa că cel care moare nu moare pentru sine, ci pentru noi. Cel care moare va birui moartea cu moartea pe moarte călcând şi va dărui viaţă celor care cred în El. Avem şi o preamărire a iubirii Lui jertfelnice şi smerite arătată prin răstignire şi îngropare. Către sfârşit se vede o aşteptare în stare de priveghere a Învierii lui Hristos, acesta fiind ultimul înţeles duhovnicesc.

În Denia Prohodului se spune că Hristos a primit răstignirea pe cruce ca să-l vindece pe om de neascultare şi neînfrânare, a accentuat Patriarhul Daniel.

Aceste cântări deosebit de profunde ca înţeles duhovnicesc şi de frumoase din punct de vedere poetic ne arată adevărul cel mai mare şi anume, că tot ce a făcut Hristos a făcut din iubire smerită pentru mântuirea oamenilor: moartea Sa pe cruce care arată iubirea Sa smerită faţă de Dumnezeu, şederea Sa în mormânt care devine pregătitoare a Învierii Sale şi Învierea Sa din morţi. În toate acestea El ne-a avut pe noi ca scop principal al Întrupării şi al lucrării Sale mântuitoare, a concluzionat Preafericirea Sa.

La sfârşitul Doxologiei a avut loc tradiţionala procesiune în jurul Catedralei Patriarhale care simbolizează ducerea către mormânt a Mântuitorului. Au fost patru opriri şi la fiecare oprire a fost rostită o ectenie. După procesiune, toţi credincioşii prezenţi au trecut pe sub Sfântul Epitaf la intrarea în lăcaşul de cult. Apoi, Sfântul Epitaf a fost aşezat pe Sfânta Masă cântându-se troparul Iosif cel cu bun chip….

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române a oferit la finalul slujbei credincioşilor prezenţi iconiţe reprezentând punerea în mormânt a Domnului Iisus Hristos.

[cristiboss56]

În Sfânta și Marea Sâmbătă prăznuim îngroparea dumnezeiască și trupească a Mântuitorului nostru Iisus Hristos și pogorârea la iad, prin care neamul nostru fiind chemat din stricăciune, a fost mutat spre viață veșnică.

Prezentând semnificațiile acestei zile din Săptămâna Patimilor, sinaxarul rezumă conținutul Prohodului Domnului și al cântărilor rânduite pentru Vecernia aceleiași zile, săvârșită sâmbătă dimineața împreună cu Liturghia Sfântului Vasile cel Mare.

Cele patruzeci de zile ale Postului Mare întrec pe celelalte zile, iar mai mare decât acestea este săptămâna cea mare. Mai mare decât săptămâna mare este această Sfântă și Mare Sâmbătă. Se numește săptămâna mare nu pentru că zilele ei ar fi mai mari sau ar avea mai multe ceasuri, ci pentru că în ea s-au săvârșit și mai cu seamă azi, minunile mari și mai presus de fire și faptele neobișnuite ale Mântuitorului nostru.

După cum la întâia facere a lumii, Dumnezeu, săvârșind toate lucrurile, și în urmă în ziua a șasea a creat pe om, făptura cea mai de seamă, iar în ziua a șaptea S-a odihnit de toate lucrurile Lui și a sfințit ziua, numind-o Sâmbătă, care se tâlcuiește odihnă, tot așa și la facerea lumii celei spirituale, săvârșind toate în chipul cel mai bun, în ziua a șasea a creat din nou pe omul și înnoindu-l iarăși prin Crucea cea de viață purtătoare S-a odihnit încă o dată cu o odihnă desăvârșită, de toate lucrurile Lui, dormind un somn dătător de viață și mântuitor.

Cuvântul lui Dumnezeu a stat cu trupul în mormânt, iar cu sufletul Lui curat și dumnezeiesc Se pogoară și în iad. Sufletul a fost despărțit prin moarte de trup și l-a dat în mâinile Tatălui. Tot Tatălui i-a dat și propriul Său sânge, fără să-I fie cerut; iar sângele Lui a fost preț de răscumpărare pentru noi.

Sufletul Domnului n-a fost ținut în iad ca sufletele celorlalți sfinți. Cum putea, oare, să fie ținut odată ce n-avea asupra Lui, ca ceilalți drepți, nimic din blestemul strămoșesc? Dar nici dușmanul nostru, diavolul, n-a luat sângele prin care am fost răscumpărați, cu toate că noi eram în stăpânirea lui.

Cum putea, oare, să ia sângele lui din altă parte decât de la Dumnezeu? Dar, oare, tâlharul de diavol putea să-l ia chiar pe Dumnezeu? Domnul nostru Iisus Hristos a locuit trupește în mormânt și cu Dumnezeirea, care era strâns unită cu trupul. A fost împreună cu tâlharul în rai, a fost și în iad, după cum s-a spus, împreună cu sufletul Lui îndumnezeit.

Într-un chip mai presus de fire ca Dumnezeu necuprins era cu Tatăl, împărățind împreună cu Duhul. Era pretutindeni. Dumnezeirea n-a suferit nimic în mormânt, după cum n-a suferit nimic pe Cruce. Trupul Domnului a suferit și stricăciune, adică despărțirea sufletului de trup, dar nicidecum stricăciune în înțelesul unei putreziri a trupului și o nimicire desăvârșită a mădularelor.

Iosif coborând de pe Cruce sfântul trup al Domnului l-a înmormântat într-un mormânt nou, punând o piatră foarte mare la intrarea mormântului. Într-adevăr, iudeii s-au dus Vineri la Pilat și i-au spus: „Ne-am adus aminte că înșelătorul Acela a spus pe când trăia, că după trei zile Se va scula. Ni se pare că este bine ca prin puterea ta să poruncești să se întărească mormântul cu ostași”. Dacă este un înșelător, pentru ce, iudeilor, I-ați ascultat cu râvnă cuvintele Lui pe când trăia?

Dar când a spus Hristos: Mă voi scula?. Poate că iudeii au scos asta din pilda cu Iona. Negreșit ei sunt fără de judecată când cer să fie întărit mormântul ca să nu se fure cumva trupul. O, cât sunt de lipsiți de judecată! Nu știau că ceea ce făceau în sprijinul lor o făceau împotriva lor!

Pilat le-a îngăduit, iar ei, împreună cu o ceată de ostași, au întărit mormântul și l-au și pecetluit. Și s-a făcut asta pentru a nu se pune la îndoială Învierea Domnului, o dată ce era străină și paza și pecetea. Dar deodată iadul se cutremură, când simte puterea Domnului, dând după puțină vreme afară, din pricina înghițirii nedrepte a lui Hristos, piatra cea tare și din capul unghiului.

Cu pogorârea Ta nespusă, Hristoase Dumnezeul nostru, miluiește-ne pe noi, Amin!

[cristiboss56]

Lumina Sfântă este darul de pace şi bucurie pe care Iisus Hristos îl dăruieşte clericilor şi credincioşilor ca dovadă a iubirii Lui – Patriarhul Daniel.

Ceremonia pogorârii Sfintei Lumini constituie, până astăzi, un eveniment religios de maximă importanţă pentru Biserica Ortodoxă.

Ceremonialul începe în dimineaţa Sâmbetei Mari şi are anumite etape. Se sting toate candelele dinăuntrul Bisericii, iar Mormântul lui Hristos este pecetluit cu ceară curată. În jurul orei 12:00 în Biserică intră Patriarhul grec-ortodox şi începe tradiţionala procesiune, care constă în înconjurarea de trei ori a Sfân*tului Mormânt.

După Procesiune se despecetluieşte Mormântul şi schevofilaxul (cleric care are în grija sa obiectele și veșmintele liturgice, în principal, dar și toate celelalte obiecte prețioase sau sacre din tezaurul bisericii) duce înăuntrul lui candela „neadormită”[1] stinsă, care urmează să se aprindă de la Sfânta Lumină.

În continuare, Patriarhul se dezbracă de veşmintele arhiereşti pentru a arăta smerenie şi evlavie faţă de Iisus Hristos şi rămâne îmbrăcat numai cu un stihar alb. După ce ia patru mănunchiuri de câte 33 de lumânări fiecare, intră în Mormânt. Împreună cu el intră şi reprezentantul armenilor, care are dreptul să stea în încăperea de dinaintea încăperii cu Sfântul Mormânt, de unde îl urmăreşte pe patriarh.

Înăuntrul Mormântului propriu-zis, patriarhul citeşte în genunchi rugăciunea specială şi îl roagă pe Iisus Hristos să dăruiască Lumina ca binecuvântare şi sfinţire pentru oameni. Apoi, în urma rugăciunii, lumina sfântă se arată şi se răspândeşte în Biserică. În acelaşi timp aprinde şi candela „neadormită” din lăuntrul Mormântului. Ceremonia se între*geşte cu ieşirea Patriarhului şi împărţirea flăcării sfinte credincioşilor.

Cu o mie de ani în urmă, ceremonia era, însă, diferită. Conform izvoarelor scrise, în primele secole, în care se menţionează istoric minunea, din sec. al IX- lea până la sfârşitul sec. al XV-lea, în momentul pogorârii Sfintei Lumini din cer nu se afla nimeni în interiorul Mormântului. Intrarea în Mormânt era sigi*lată cu ceară de albine, în amintirea sigilării Mormântului de către garda ro*mană, şi patriarhul rămânea în afara Mormântului, lângă intrare, de unde se adresa lui Hristos cu rugăciunile rânduite pentru pogorârea Sfintei Lumini.

Cea mai veche mărturie scri*să despre acest mod concret al săvârşirii ceremoniei este din jurul anului 920. Toate mărturiile urmă*toare până în anului 1480 ade*veresc exact acelaşi mod de ceremonie.

De-a lungul timpului există mai multe mărturii istorice care consemnează minunea de la Ierusalim.

Patruzeci şi cinci de scriitori din lumea medievală, printre care zece cronicari francezi, cinci musul*mani arabi, cinci greci bizantini, cinci germani, patru englezi, trei ruşi, trei musulmani perşi, trei islandezi, doi armeni, un sirian, un elveţian, un moldovean şi un istoric italian, descriu marea mi*nune a lumii creştine.

În cele ce urmează vom reda doar câteva dintre aceste relatări.

Istoricul Al-Biruni în lucrarea sa Cronologia vechilor neamuri, păstrată în manuscris, vorbeşte despre acest eveniment deosebit. Despre momentul pogorârii spune: creştinii au deja stinse opaiţele şi făcliile lor şi aşteaptă până ce zăresc o flacără albă curată care aprinde o candelă.

Tot acesta precizează faptul că unii sultani au pus în locul fitilului o sârmă de aramă ca să nu se aprindă şi să nu se înăptuiască minunea. Însă atunci când venea flacăra se aprindea arama.

În cronica istoricului Hugues în care este relatată mărturisirea cronografului francez Richard cel Binecuvântat (970-1046) se precizează autenticitatea minunii.

Deodată, în jurul ceasului al nouălea, în timp ce toţi se rugau, o can*delă s-a aprins cu Lumina Domnului, fără ajutorul vreunui muritor, se menţionează în documentul istoric.

În Sâmbăta Mare a anului 1579, potrivit cronicilor bisericeşti ale Cetăţii Ierusalimului, stăpânitorii turci au interzis patriarhului grec şi creştinilor ortodocşi să intre în Biserica Învierii pentru rânduita ceremonie a Sfintei Lu*mini.

Mulţimea credin*cioşilor a aşteptat în curtea bisericii toată ziua, chiar şi după apusul soarelui.

Patriarhul grec, Sofronie IV, era în primul an al patriarhatului său. Era pentru prima dată când şi-a asumat săvârşirea celei mai însemnate ceremonii a anului, însă turcii l-au lipsit de acest drept legal.

Patriarhul stătea rugându-se în partea stângă a uşii bisericii, lângă o co*loană. Şi deodată, în timp ce deja se făcuse noapte, coloana s-a despicat şi Sfânta Lumină a izbucnit din interiorul ei. Patriarhul a aprins îndată lumânarea sa şi a împărţit Sfânta Lumină credincioşilor. În câteva minute sfânta flacără s-a întins la toţi cei care se aflau acolo şi curtea bisericii s-a luminat. Uimiţi, păzitorii turci au deschis atunci uşile bisericii şi patriarhul împreună cu mulţimea ortodocşilor s-a îndreptat spre Sfântul Mormânt.

Evenimentele acelei zile sunt descrise în toate aşa-numitele Proschinitare ale Ierusalimului, care sunt nişte îndrumătoare pentru închinătorii Sfintelor Locuri. Cel mai vechi dintre aceste Proschinitare, în care se menţionează de*spicarea coloanei, este cuprins într-un preţios manuscris care se află în Bib*lioteca din München.

Trebuie menţionat că şi măsurătorile ştiinţifice efectuate de către fizicianul rus, Andrei Volkov, la Mormântul lui Hristos, în Sâmbăta Mare a anului 2008, confirmă venirea Sfintei Lumini şi dezvăluie fenomene pe care chiar el le caracterizează „de necrezut şi complet inexplicabile”.

[1] Sfeşnicul sau candela „neadormită” a Sfântului Mormânt a fost aprinsă pentru prima dată în 326, anul în care a fost descoperit Mormântul lui Hristos, şi de atunci a rămas nestinsă vreme de 17 veacuri. Candela se stinge numai o singură dată pe an, în dimineaţa Sâmbetei Mari, ca să se aprindă puţin mai târziu cu Sfânta Lumină. Cea mai veche mărturie despre această candelă neadormită o întâlnim în Cronica Egeriei.

Informaţii extrase din volumul Sfânta Lumină – Minunea din Sâmbăta Mare de la mormântul lui Hristos semnat de Haralambie K. Skarlakidis.

[cristiboss56]

Preafericitul Părinte Teofil al III-lea, Patriarhul Ierusalimului, oferă Lumina Sfântă miilor de pelerini prezenţi în 15 aprilie 2017 la mormântul Domnului. Focul Sfânt a coborât la ora 14:21.

Două evenimente neliturgice au precedat celebrarea ritului Luminii Sfinte. Primul, perchiziţionarea Sfântului Mormânt a avut ca scop îndepărtarea oricărei surse de foc din interiorul lui. Percheziţia implică trei inspecţii separate, care au început în această dimineaţă şi a fost condusă de un paznic musulman stabilit pentru Sfântul Mormânt, în prezenţa clericilor armeni, copţi şi iacobiţi. Cel de-al doilea eveniment neliturgic, sigilarea uşii Sfântului Mormânt, s-a petrecut ulterior. Garda musulmană a pus o bandă albă printre cele două mânere ale uşii, sigilând-o cu ceară.

În continuare, credincioșii, împreună cu Patriarhul Teofil al Ierusalimului și un sobor de ierarhi și preoți, au înconjurat de trei ori, în procesiune, Sfântul Mormânt

Patriarhul Ierusalimului și-a scos veșmintele și mitra și s-a supus percheziționării pentru a se dovedi că nu are asupra sa nici un dispozitiv cu care să poată aprinde vreo lumânare.

Apoi, îmbrăcat numai în stihar, a intrat în Sfântul Mormânt. În interior, Preafericirea Sa a îngenuncheat înaintea dalei de marmură ce acoperă Mormântul şi s-a rugat pentru pogorârea Sfintei Lumini.

Delegația Patriarhiei Române, prezentă la eveniment, va aduce în țara noastră Lumina de la Biserica Mormântului Domnului. Aceasta este condusă de PS Timotei Prahoveanul, Episcopul vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor.

Din delegație fac parte Pr. Ionuț Gabriel Corduneanu, Vicar administrativ patriarhal, Protosinghel Joachim Bejenariu, Consilier eparhial și Director al Serviciului Colportaj, Protosinghel Lucian Bujor, Inspector în cadrul Administrației Patriarhale şi Arhidiacon Maxim Țifui, consilier eparhial și directorul fabricii de lumânări Făclia Sfinților Romani.

[cristiboss56]

Imn al Învierii
Valeriu Gafencu
Vă cheamă Domnul slavei la lumină,
Vă cheamă mucenicii-n veșnicii,
Fortificați biserica creștină
Cu pietre vii zidite-n temelii.

Să crească-n inimile voastre
Un om născut din nou armonios,
Pe sufletele voastre să se-mplânte
Pecetea Domnului Iisus Hristos.

Un clopot tainic miezul nopții bate
Și Iisus coboară pe pământ;
Din piepturile noastre-nsângerate
Răsună Imnul Învierii sfânt.

Veniți creștini, luați lumina
Cu sufletul smerit, purificat;
Veniți flămânzi, gustați din cină,
E nunta Fiului de Împărat.

Hristos a înviat!

[cristiboss56]

În ziua Învierii Domnului membrii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române slujesc după următorul program pe care îl aflăm de la Radio Trinitas:

Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, va săvârși slujba Sfintei Liturghii la Catedrala Patriarhală împreună cu Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor.

Înaltpreasfințitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, va sluji la Catedrala Mitropolitană din Iași.

Înaltpreasfințitul Părinte Laurenţiu, Mitropolitul Ardealului, va sluji la Catedrala Mitropolitană din Sibiu.

Înaltpreasfințitul Părinte Andrei, Mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului, va sluji la Catedrala Mitropolitană din Cluj Napoca.

Înaltpreasfințitul Părinte Irineu, Mitropolitul Olteniei, va sluji la Catedrala Mitropolitană din Craiova.

Înaltpreasfințitul Părinte Ioan, Mitropolitul Banatului, va sluji la Catedrala Mitropolitană din Timișoara.

Înaltpreasfințitul Părinte Petru, Mitropolitul Basarabiei și Exarhul Plaiurilor, va sluji la Paraclisul Mitropolitan Sfântul Ioan Teologul din Chișinău.

Înaltpreasfințitul Părinte Iosif, Mitropolitul Ortodox Român al Europei Occidentale și Meridionale, va sluji la Catedrala Mitropolitană din Paris, Franța.

Înaltpreasfințitul Părinte Serafim, Mitropolitul Ortodox Român al Germaniei, Europei Centrale și de Nord, va sluji în Parohia românească din Hamburg, Germania.

Înaltpreasfințitul Părinte Nicolae, Mitropolitul Ortodox Român al celor două Americi, va sluji la Catedrala Sfinții Împărați din Chicago, Statele Unite ale Americii.

Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Nifon, Arhiepiscopul Târgoviștei și exarh Patriarhal, va sluji la Catedrala Arhiepiscopală din Târgoviște.

Înaltpreasfințitul Părinte Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, va sluji la altarul de vară al Catedralei Arhiepiscopale din Constanța.

Înaltpreasfințitul Părinte Pimen, Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor, va sluji la Mănăstirea Sfântul Ioan cel Nou – Catedrala Arhiepiscopală din Suceava.

Înaltpreasfințitul Părinte Irineu, Arhiepiscopul Alba Iuliei, va sluji la Catedrala Reîntregirii din Alba Iulia.

Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, va sluji la Catedrala Arhiepiscopală Sfântul Ierarh Nicolae din Râmnicu Vâlcea, împreună cu Preasfințitul Părinte Emilian Lovișteanul, Episcop vicar al Arhiepiscopiei Râmnicului.

Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim, Arhiepiscopul Romanului și Bacăului, va sluji la Catedrala Arhiepiscopală din Roman.

Înaltpreasfințitul Părinte Calinic, Arhiepiscopul Argeșului și Muscelului, va sluji la Catedrala Arhiepiscopală din Curtea de Argeș.

Înaltpreasfințitul Părinte Ciprian, Arhiepiscopul Buzăului şi Vrancei, va sluji la Catedrala Arhiepiscopală din Buzău.

Înaltpreasfințitul Părinte Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos, va sluji la Catedrala Arhiepiscopală din Galați.

Înaltpreasfințitul Părinte Timotei, Arhiepiscopul Aradului, va sluji la Catedrala Arhiepiscopală din Arad.

Preasfințitul Părinte Corneliu, Episcopul Huşilor, va sluji la Catedrala Episcopală din Huși.

Preasfințitul Părinte Lucian, Episcopul Caransebeșului, va sluji la Catedrala Episcopală din Caransebeș.

Preasfințitul Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, va sluji la Catedrala Episcopală Învierea Domnului din Oradea.

Preasfințitul Părinte Iustin, Episcopul Maramureşului şi Sătmarului, va sluji la Catedrala Episcopală din Baia Mare.

Preasfințitul Părinte Nicodim, Episcopul Severinului și Strehaiei, va sluji la Catedrala Episcopală din Drobeta Turnu Severin.

Preasfințitul Părinte Vincențiu, Episcopul Sloboziei și Călărașilor, va sluji la Catedrala Episcopală din Slobozia.

Preasfințitul Părinte Andrei, Episcopul Covasnei și Harghitei, va sluji la Catedrala Episcopală din Miercurea Ciuc.

Preasfințitul Părinte Galaction, Episcopul Alexandriei şi Teleormanului, va sluji la Catedrala Episcopală din Alexandria.

Preasfințitul Părinte Ambrozie, Episcopul Giurgiului, va sluji la Catedrala Episcopală din Giurgiu.

Preasfințitul Părinte Sebastian, Episcopul Slatinei și Romanaților, va sluji la Catedrala Episcopală din Slatina.

Preasfințitul Părinte Visarion, Episcopul Tulcii, va sluji la Catedrala Episcopală din Tulcea.

Preasfințitul Părinte Petroniu, Episcopul Sălajului, va sluji la Catedrala Episcopală din Zalău.

Preasfințitul Părinte Gurie, Episcopul Devei și Hunedoarei, va sluji la Catedrala Episcopală din Deva.

Preasfințitul Părinte Siluan, Episcopul Ortodox Român al Ungariei, va sluji în Catedrala Episcopală din Giula, Ungaria.

Preasfințitul Părinte Siluan, Episcopul Ortodox Român al Italiei, va sluji în Paraclisul Adormirea Maicii Domnului de la Sediul Centrului Eparhial din Roma, Italia.

Preasfințitul Părinte Timotei, Episcopul Ortodox Român al Spaniei și Portugaliei, va sluji la Catedrala Episcopală din Madrid, Spania.

Preasfințitul Părinte Macarie, Episcopul Ortodox Român al Europei de Nord, va sluji în comunitatea românească din Skjervøy, Norvegia.

Preasfințitul Părinte Mihail, Episcopul Ortodox Român al Australiei și Noii Zeelande, va sluji la Biserica Adormirea Maicii Domnului din Christchurch, Noua Zeelandă.

Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieşteanul, Episcop vicar patriarhal, va sluji la Mănăstirea Antim din Capitală.

Preasfințitul Părinte Ieronim Sinaitul, Episcop vicar patriarhal, va sluji la Biserica Domnita Bălașa – Paraclis Patriarhal din Capitală.

Preasfințitul Părinte Ilarion Făgărășanul, Episcop vicar al Arhiepiscopiei Sibiului, va sluji la Mănăstirea Brâncoveanu – Sâmbăta de Sus din județul Brașov.

Preasfințitul Părinte Paisie Lugojanul, Episcop vicar al Arhiepiscopiei Timişoarei, va sluji la Mănăstirea Cebza din județul Timiș.

Preasfințitul Părinte Marc Nemțeanul, Episcop vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Europei Occidentale și Meridionale, va sluji în Parohia Sfântul Iosif din Bordeaux, Franţa.

Preasfințitul Părinte Sofian Brașoveanul, Episcop vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Germaniei, Austriei și Luxemburgului, va sluji în Biserica parohială St. Johann Baptist din München – Haidhausen, Germania.

Preasfințitul Părinte Ioan Casian de Vicina, Episcop ales al noii Episcopii ortodoxe române a Canadei, va sluji în Parohia românească Sfântul Gheorghe și St-Hubert din provincia canadiană Quebec.

Preasfințitul Părinte Ignatie Mureșanul, Arhiereu vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Spaniei și Portugaliei, va sluji în Parohia românească Înălțarea Sfintei Cruci din Dublin, Irlanda.

[cristiboss56]

Delegatia condusă de PS Timotei Prahoveanul a ajuns în 15 aprilie 2017 pe aeroportul Internațional Henri Coandă, puțin după ora 19.00, cu Lumina Sfântă de la biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim.

Ierarhul a rostit un scurt cuvânt în fața reprezentanților presei. Părintele Episcop a subliniat că în această noapte sfântă Patriarhul și ierarhii țării noastre se vor adresa credincioșilor cu îndemnul Veniți de luați lumină!. Această lumină reprezintă pe Hristos Care ne-a transmis: Eu sunt Lumina lumii; cel ce Îmi urmează Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii (Ioan 8, 12), a adăugat PS Timotei Prahoveanul.

În seara zilei de sâmbătă Lumina Sfântă va fi oferită la slujba de Înviere, orele 24.00, de Patriarhul României clerului şi credincioșilor prezenți la Catedrala patriarhală.

La Ierusalim Sfânta Lumină s-a pogorât astăzi la ora 14:21.