Sfintii Zilei

[cristiboss56]

Înainteprăznuirea Bunei Vestiri –

Pentru pregătirea sufletească a credincioşilor toate sărbătorile împărăteşti sunt precedate de un timp de pregătire, de anticipare sau introducere, numit „pre-serbare”, „înainte-serbare” sau „înainte-prăznuire”. Ele au, de asemenea, şi o perioadă de continuare sau prelungire a serbării, numită „după-serbare” sau „după-prăznuire”. Prin aceste perioade de pregătire şi de prelungire, sărbătorile mari sunt ca soarele care, înainte de a răsări el însuşi, îşi trimite razele, iar după ce apune, lumina lui stăruie încă pe culmi. Ziua cea dintâi a înainte-serbării se numeşte „începutul sărbătoririi”, iar ziua ultimă a după-serbării se numeşte „odovania”, adică sfârşitul, dezlegarea sau încheierea sărbătorii. Biserica Ortodoxa sărbătorește mâine, 25 martie, Buna Vestire. Sărbătoarea marchează momentul în care Fecioara Maria primește vestea că Îl va naște pe Mesia Cel așteptat de veacuri. Buna Vestire sau Blagoveștenia este prima sărbătoare confirmată în documente dintre sărbătorile închinate Maicii Domnului
2. Preacuviosul Zaharia (sec. XI) – a fost fiul unui om bogat din oraşul Kiev pe nume Ioan. În momentul în care Ioan s-a îmbolnăvit grav a chemat pe stareţul Nicon († 1088) din mănăstirea Pecerska, rânduind ca după moartea lui o parte din avere să se împartă săracilor, iar restul să-i păstreze cel mai bun prieten al său, pe nume Serghie, până ce fiul său Zaharia va creşte mare. După ce au trecut anii tânărul Zaharia şi-a cerut banii de la Serghie. Acesta a refuzat să-i dea afirmând că nu îi este dator cu nici un ban pentru că tatăl lui a împărţit toată averea săracilor. După mai multe încercări Zaharia l-a chemat pe Serghie să jure în Biserica Sfintei Mănăstiri că nu a primit niciun ban de la tatăl său. Serghie a jurat! Însă când a vrut să sărute icoana Maicii Domnului pe care jurase, nu s-a putut apropia! Înfricoşându-se, a mărturisit adevărul şi a dat aurul şi argintul ce i se încredinţase. Zaharia şi-a sfârşit viaţa ca monah în Pecerska. Cu banii lui s-a zidit Biserica Sfântului Ioan Botezătorul din cuprinsul Mănăstirii.

3. Sfântul Artemon, Episcopul Seleuciei din Pisidia (Asia Mică; sec. I) – Artemon a fost unul din cei şaptezeci de apostoli şi ucenic apropiat al Sfântului Apostol Pavel.

[cristiboss56]

Sfântul Arhanghel Gavriil este pentru oameni îngerul milostivirii şi al bunăvoinţei dumnezeieşti. Fiinţă de foc şi dăruită vederii slavei dumnezeieşti, Arhanghelul Gavriil a fost desemnat de Domnul ca „duh slujitor, trimis ca să slujească pentru cei ce vor fi moştenitorii mântuirii“ (Evrei 1, 14). Potrivit Sfântului Proclu al Constantinopolului, numele lui înseamnă „Dumnezeu şi om“ şi a fost rânduit de Dumnezeu să vestească tainele legate de Întruparea Domnului nostru Iisus Hristos. Încununarea acestei misiuni a fost acel „Bucură-te!“ adresat Maicii Domnului.

[cristiboss56]

Sf. Cuv. Maria Egipteanca; Sf. Mc. Gherontie (Pomenirea morților)

Cuvioasa Maria s-a născut în Egipt, la sfârşitul veacului al V-lea. Încă de la vârsta de 12 ani a plecat din casa părinţilor ei şi a mers în Alexandria. Era tânără şi frumoasă şi a căzut într-o atât de mare robie a plăcerilor, încât s-a făcut ademenitoare multor suflete de bărbaţi tineri şi bătrâni cu desfătările pierzătoare ale desfrânării.

Însă, după ce a trăit 17 ani în cea mai adâncă viaţă păcătoasă, părându-i-se că acesta este singurul chip de a-şi trăi viaţa, Dumnezeu i-a întins mână de ajutor, făcând din ea un dreptar de întoarcere la pocăinţă, o pildă de nevoinţă peste fire şi de neasemuită sfinţenie.

Aşadar, dorind ea să se închine lemnului Sfintei Cruci, a mers la Ierusalim, vânzându-şi trupul corăbierilor, drept plată de călătorie. Dar, încercând să se apropie de lemnul Cinstitei Cruci, o putere nevăzută o respingea afară din biserică şi n-o lăsa să intre. Iar după ce a încercat de mai multe ori şi nu a izbutit, şi-a dat seama de viaţa ei păcătoasă şi de la această întâmplare au început plânsul şi pocăinţa Mariei.

Astfel, văzând ea icoana Maicii Domnului la intrarea în biserică, s-a rugat, zicând: Fecioară Stăpână, care ai născut trupeşte pe Dumnezeu Cuvântul, ştiu că, din pricina păcatelor mele, nu este cuviincios şi binecuvântat lucru să văd sfântă icoana ta, care eşti cu totul curată, cu trupul şi cu sufletul. Drept este să fiu urâtă şi dispreţuită de tine care eşti cu adevărat neîntinată.

Dar de vreme ce, după cum am auzit, Dumnezeu pe Care L-ai născut, pentru aceasta S-a făcut Om ca să cheme pe păcătoşi la pocăinţă, ajută-mă pe mine care nu am pe nimeni în ajutor. Porunceşte să mi se îngăduie să intru în biserică. Să nu mă lipseşti să văd lemnul pe care S-a răstignit Fiul tău şi Dumnezeul nostru, Cel născut din tine şi Care Şi-a dat al Său sânge pentru mine.

Porunceşte, Stăpână, să-mi fie deschisă şi mie uşa dumnezeieştii închinări a Sfintei Cruci. Lui Dumnezeu, Celui născut din tine te pun chezăşuitoare că niciodată nu voi mai pângări acest trup prin păcate ruşinoase, iar după ce voi vedea Sfânta Cruce, pe care S-a răstignit Fiul tău, mă voi lepăda numaidecât de lume şi îndată voi pleca acolo unde tu, Chezaşa mântuirii mele, mă vei povăţui.

Deci, luând chezaşă pe Preacurata Născătoare de Dumnezeu, că, de o va lăsa să intre, îşi va schimba viaţa, a dobândit dorirea şi a ţinut făgăduinţa. Apoi, iarăşi s-a rugat Maicii Domnului, zicând: Stăpână preabună, faţă de mine ţi-ai arătat iubirea ta de oameni. Nu te-ai scârbit de nevrednicele mele rugăciuni. Am văzut slava pe care nu este drept să o vedem noi, cei păcătoşi. Slavă lui Dumnezeu care primeşte prin tine pocăinţa păcătoşilor! Dar ce voi gândi sau ce voi spune mai mult eu, păcătoasa? Este timpul, Stăpână, să-mi îndeplinesc făgăduinţa de a mă opri cu totul de la păcat. Arată-mi ceea ce trebuie să fac. Fii învăţătoarea mântuirii mele şi povăţuieşte-mă pe calea care duce la adevărata pocăinţă. Stăpână, Stăpână, nu mă părăsi! Amin.

Apoi a luat trei pâini uscate ca merinde, a trecut Iordanul şi s-a dus în pustia cea mai adâncă. Nevoinţele ei au fost multe şi grele: lacrimile neostoite, postul, rugăciunea, goliciunea trupului în frig şi în arşița soarelui. Şi aşa a trăit 47 de ani, aflând mântuirea în pocăinţă aspră, în încercări şi ispite. Şi s-a înălţat deasupra celor trecătoare atât de mult, încât trecea cu picioarele pe deasupra, apa Iordanului şi, când stătea la rugăciune, se înălţa ca de un cot de la pământ, neavând alt martor decât pe Dumnezeu, iar la sfârşitul vieţii, pe dumnezeiescul ei duhovnic, Sfântul Zosima.

Acesta, cutreierând pustia de dincolo de Iordan a întâlnit-o pe Cuvioasa, apoi a spovedit-o şi a împărtăşit-o cu Trupul şi Sângele Domnului. Cu aceste nevoinţe şi prin harul lui Hristos biruind firea omenească şi dobândind vieţuire mai presus de om, încă din lumea aceasta, Sfânta Maria Egipteanca s-a mutat la Domnul.

Biserica o prăznuieşte la 1 aprilie şi în Duminica a cincea a Postului Mare, dând-o ca pildă de pocăinţă şi întoarcere la Dumnezeu a celor păcătoşi.

Tot astăzi, Biserica Ortodoxă sărbătorește şi pe Sfântul Mucenic Gherontie.

[cristiboss56]

Biserica Ortodoxă Română cinstește astăzi pe Sfântul Calinic de la Cernica, Episcopul Râmnicului. Calinic de la Cernica a fost primul sfânt român canonizat de Biserica Ortodoxă Română Autocefală.

Viața și activitatea

Sfântul Calinic, pe numele de mirean Constantin, s-a născut la Bucureşti, în data de 7 octombrie 1787. La vârsta de 20 de ani (1807), tânărul Constantin, a fost primit ca frate la Mănăstirea Cernica. În anul 1808, a fost tuns în monahism, primind numele de Calinic. La scurt timp a fost hirotonit ierodiacon.

Monahul Calinic a petrecut în post și rugăciune la Mănăstirea Cernica timp de 43 de ani. După cinci ani de slujire în treapta diaconiei a fost hirotonit preot (1813), iar după alţi cinci ani, a fost ales de sobor, în anul 1818, stareţ al chinoviei de la Cernica timp de 32 de ani (1818-1850).

În timpul păstoririi ca stareț a ctitorit Biserica Sfântul Gheorghe, stăreţia şi bolniţa din Mănăstirea Cernica, Biserica Sfânta Treime şi Biserica cimitirului din Mănăstirea Pasărea, Biserica Adormirea Maicii Domnului din Câmpina unde a înfiinţat o şcoală, precum şi câteva biserici în parohii de sat.

În anul 1850, Sfântul Calinic a fost întronizat în data de 26 octombrie ca Episcop al Râmnicului Vâlcii. În timpul păstoririi sale a zidit din temelie biserica Episcopiei. De asemenea, acesta a ctitorit Schitul Frăsinei.

Sfântul Calinic a păstorit în scaunul de la Râmnic vreme de peste 16 ani (1850-1866), după care s-a retars la Mănăstirea Cernica, unde a mai trăit aproape un an, înainte de trecerea la Domnul în data de 11 aprilie 1868. A fost îngropat, după dorinţa sa, în tinda Bisericii Sfântul Gheorghe, pe care a ctitorit-o.

Mănăstirea Cernica

Ierarhul Calinic este ctitorul Mănăstirii Cernica. Sfântul Calinic a pus bazele unei valoroase biblioteci și a deschis o școală de pictură bisericească. A vegheat asupra vieții duhovnicești și administrative a obștii monahale timp de 32 de ani (1818-1850), până în septembrie 1850, când a fost ales în scaunul episcopal de la Râmnicu Vâlcea.

Schitul Frăsinei

Biserica Mănăstirii Frăsinei cu hramul Adormirea Maicii Domnului, cu întreg ansamblul de clădiri este ctitoria Sfântului Calinic. Lăcașul a fost construit între anii 1860-1863. Pictura a fost executată în ulei de pictorul ardelean Mișu Pop, în stilul lui Tătărăscu. Biserică este monument istoric.

Viața monahală de la Frăsinei se aseamănă cu cea de la Muntele Athos: în mănăstire nu au voie să intre femei (numai în biserica de sus, în cea de jos au voie și femeile) și nu se gătește cu carne. În acest sens, Sfântul Calinic a așezat în anul 1867 o piatră de legământ la circa 2 kilometri de mânăstire, unde este astăzi o biserică și dependințe pentru cazarea femeilor.

[cristiboss56]

În Sfânta și Marea Joi dumnezeieștii Părinți, care au rânduit pe toate bine, urmând predaniilor dumnezeieștilor Apostoli și Sfintelor Evanghelii, ne-au predat să prăznuim patru lucruri: sfânta spălare a picioarelor, Cina cea de taină, adică predarea înfricoșatelor Taine, rugăciunea mai presus de fire și vânzarea Domnului.

Ziua liturgică începe, după cum aflăm din Triod, miercuri seara cu Denia, adică Utrenia din Sfânta și Marea Joi. În cadrul acestei slujbe a fost citită Pericopa Evanghelică de la Sfântul Evanghelist Luca capitolul 22, vs. 1-39.

Sf. Artemon – A trăit în timpul domniei împăratului Dioclețian (284-305), fiind preot în orașul Laodiceea (Asia Mică – Turcia de astăzi). Artemon a slujit Biserica lui Hristos ca citeț timp de 16 ani, ca diacon timp de 28 de ani, iar ca preot 33 de ani. Când s-a declanșat persecuția împotriva creștinilor, Artemon era înaintat în vârstă. Acesta fiind prins a fost dus la templul zeului Esculap, pentru a jertfi acestei zeități. Păgânii ce se aflau în templu au eliberat mulți șerpi veninoși pentru a-l ucide pe Artemon. Însă acesta s-a însemnat cu semnul Sfintei Cruci și a suflat asupra șerpilor, omorându-i pe toți. Văzând această minune, Vitalis, mai marele preot al zeității păgâne Esculap, a îngenuncheat și s-a botezat împreună cu toți slujitorii din templul idolului Esculap, majoritatea dintre ei ajungând preoți creștini, iar Vitalis episcop în Palestina. Guvernatorul Patrichie l-a întemnițat pe Sfântul Artemon și a poruncit să fie aruncat într-un vas cu smoală fierbinte. Dar când dregătorul a inspectat vasul, a căzut în smoală și a murit. Cei care au asistat s-au înspăimântat și au fugit, iar sfântul s-a rugat și din locul acela a izvorât apă. Văzând această minune, mulți s-au botezat. După mai mulți ani, Sfântul Artemon a fost ucis de păgâni în anul 303.

Tot astăzi, Biserica Ortodoxă sărbătorește pe Sfântul Mucenic Elefterie Persul.

Nu 'Paşte', ci 'Paşti'!


http://www.crestinortodox.ro/paste/s...ti-135514.html

Hristos a inviat! Bucurii tuturor!

http://prieteniisfantuluiefrem.ro/20...itatea-ierbii/

[tabitha]

Adevărat a Înviat!