Despre sinodul cretan ,pareri

În prealabil postat de Lancelot

Iar iti fileaza cipul, iar te folosesti gresit de Numele Domnului. Teama de El le e frica numai nemernicilor, afla de la mine. Pot face milioane de matanii, tot degeaba.

Bine, eu recunosc ca sunt o nemernica s™i ca trebuie sa-mi fie teama de pedeapsa vesnică. Am sacul meu cu păcate pentru care cers™esc mila lui Dumnezeu. Este datoria mea sa respect cuvintele Sfintei Evanghelii si hotararile celor Sapte sinoade ecumenice.

Despre tine nu comentez, căci nu e treaba mea sa te judec. Dacă ramai în Adevăr sau dacă te desparti de el, pentru Dumnezeu le faci si pentru sufletul tău. Dumnezeu hotărăs™te starea sufletului nostru, nu oamenii.

Spre rus™inea mea, nu prea fac metanii din cauza leneviei s™i a unor probleme de sănătate. Daca îti este mila de nemernicia mea, fa o metanie pentru mine s™i roaga-te sa mă lumineze Dumnezeu.

[Lancelot]

În prealabil postat de antoniap

Bine, eu recunosc ca sunt o nemernica s™i ca trebuie sa-mi fie teama de pedeapsa vesnică. Am sacul meu cu păcate pentru care cers™esc mila lui Dumnezeu. Este datoria mea sa respect cuvintele Sfintei Evanghelii si hotararile celor Sapte sinoade ecumenice.

Despre tine nu comentez, căci nu e treaba mea sa te judec. Dacă ramai în Adevăr sau dacă te desparti de el, pentru Dumnezeu le faci si pentru sufletul tău. Dumnezeu hotărăs™te starea sufletului nostru, nu oamenii.

Spre rus™inea mea, nu prea fac metanii din cauza leneviei s™i a unor probleme de sănătate. Daca îti este mila de nemernicia mea, fa o metanie pentru mine s™i roaga-te sa mă lumineze Dumnezeu.

nu mi-e mila de tine, chiar deloc as spune. e ciudat pentru ca de obicei nu-s insensibil. uite, iar faci tampenia asta, te folosesti gresit de Numele Domnului, nu te ajuta cu nimic, sa stii. in ceea ce priveste nemernicii si nemernicia despre care vorbeam mai sus, nu ma refeream la tine ci principial. asta e alta porcarie indusa de biserica oamenilor, de ce sa ne temem de Dumnezeu daca suntem curati? d'aia zic, numai nemernicii se tem.

[suslik]

În prealabil postat de Lancelot

nu mi-e mila de tine, chiar deloc as spune. e ciudat pentru ca de obicei nu-s insensibil. uite, iar faci tampenia asta, te folosesti gresit de Numele Domnului, nu te ajuta cu nimic, sa stii. in ceea ce priveste nemernicii si nemernicia despre care vorbeam mai sus, nu ma refeream la tine ci principial. asta e alta porcarie indusa de biserica oamenilor, de ce sa ne temem de Dumnezeu daca suntem curati? d'aia zic, numai nemernicii se tem.

Stii, Lancelot, exista un proverb castilian, citat de Cervantes in "Don Quijote" (banuiesc ca mai exista si alte variante ale acestui proverb, la alte popoare europene): "Dupa Cruce se ascunde Necuratul". Este un proverb/o zicala, care descrie exact fenomenologia ipocritului/fanaticului religios, gen Antonia & compania schismatica, si avertizeaza, totul intr-un mod superb de succint, asupra consecintelor teribile ale aceste existentei si activitatii acestei specii de credinciosi.
Mie oamenii astia imi provoaca aceleasi frica, suspiciune, dispret si ura ca si sectele apocaliptice sau ufolatre. Instinctiv. Iar eu imi ascult instinctele: nu ma inseala vreodata.

[Lancelot]

În prealabil postat de suslik

Stii, Lancelot, exista un proverb castilian, citat de Cervantes in "Don Quijote" (banuiesc ca mai exista si alte variante ale acestui proverb, la alte popoare europene): "Dupa Cruce se ascunde Necuratul". Este un proverb/o zicala, care descrie exact fenomenologia ipocritului/fanaticului religios, gen Antonia & compania schismatica, si avertizeaza, totul intr-un mod superb de succint, asupra consecintelor teribile ale aceste existentei si activitatii acestei specii de credinciosi.
Mie oamenii astia imi provoaca aceleasi frica, suspiciune, dispret si ura ca si sectele apocaliptice sau ufolatre. Instinctiv. Iar eu imi ascult instinctele: nu ma inseala vreodata.

mie mi se face frica. sigur, imi fac curaj, n-o arat, dar mi-e frica de ei.

[CristianR]

În ce mă priveşte, cu cât văd mai obtuză viziunea unora privind legătura omului cu Dumnezeu, cu atât mai largă tind să mi-o alcătuiesc pe a mea.
Ortodoxia nu poate fi un sistem închis şi limitativ, după părerea mea, care face din Adevăr o religie de nişă; una între multe altele.
Întruparea şi Învierea lui Hristos aduc o noutate care trebuie să covârşească întreaga existenţă, iar raportarea la Adevăr o facem cu întreaga noastră viaţă, prin tot ceea ce făptuim, simţim, gândim. Evanghelia, înainte de a fi pusă pe hârtie, a scris-o Dumnezeu în inima omului, încă de când l-a creat, iar prin Hristos suntem ajutaţi să o redescoperim. Şi ea nu poate fi înţeleasă decât cu inima şi cu mintea împreună, pentru că limbajul ei este cel al iubirii, ce nu poate fi gândită. Gândirea dogmatică (a unora) păcătuieşte tocmai prin faptul că nu ştie, nu poate integra iubirea; după cum şi afirmarea iubirii lipsite de participarea minţii, a gândirii, reprezintă un eşec al credinţei şi o ratare a legăturii cu Dumnezeu.
Adevăraţii teologi nu le separă niciodată pe cele două.

[Lancelot]

În prealabil postat de CristianR

În ce mă priveşte, cu cât văd mai obtuză viziunea unora privind legătura omului cu Dumnezeu, cu atât mai largă tind să mi-o alcătuiesc pe a mea.
Ortodoxia nu poate fi un sistem închis şi limitativ, după părerea mea, care face din Adevăr o religie de nişă; una între multe altele.
Întruparea şi Învierea lui Hristos aduce o noutate care trebuie să covârşească întreaga existenţă, iar raportarea la Adevăr o facem cu întreaga noastră viaţă, prin tot ceea ce făptuim, simţim, gândim. Evanghelia, înainte de a fi pusă pe hârtie, a scris-o Dumnezeu în inima omului, încă de când l-a creat, iar prin Hristos suntem ajutaţi să o redescoperim. Şi ea nu poate fi înţeleasă decât cu inima şi cu mintea împreună, pentru că limbajul ei este cel al iubirii, ce nu poate fi gândită. Gândirea dogmatică (a unora) păcătuieşte tocmai prin faptul că nu ştie, nu poate integra iubirea; după cum şi afirmarea iubirii lipsite de participarea minţii, a gândirii, reprezintă un eşec al credinţei şi o ratare a legăturii cu Dumnezeu.
Adevăraţii teologi nu le separă niciodată pe cele două.

În casa Tatălui Meu multe locaşuri sunt.

si cat de frumos Zice acolo, exact cum spunea o colega, iti vine sa plangi daca citesti fiind intr-o stare asa, mai speciala un pic.

[Ratoon]

În prealabil postat de Lancelot

În casa Tatălui Meu multe locaşuri sunt.

Aș dori să fac o precizare. Se tot vorbește de Tatăl, dar nimic de Mamă. Ei bine vreau să mărturisesc din trăirea mea personală că Mama este Duhul Sfânt, acea adiere rece de vânt cu sclipire de diamante. Tatăl este un foc, iar în momentul în care vine te încingi automat. Fiul este Iubirea, o iubire de nedescris.

Ceea ce vreau sa spun este că Trinitatea este de fapt Familia: Tatăl, Mama și Fiul.

Nu e de mirare de ce aceasta lupta a sistemului contra familiei.

[catalin2]

În prealabil postat de CristianR

În ce mă priveşte, cu cât văd mai obtuză viziunea unora privind legătura omului cu Dumnezeu, cu atât mai largă tind să mi-o alcătuiesc pe a mea.
Ortodoxia nu poate fi un sistem închis şi limitativ, după părerea mea, care face din Adevăr o religie de nişă; una între multe altele.
Întruparea şi Învierea lui Hristos aduc o noutate care trebuie să covârşească întreaga existenţă, iar raportarea la Adevăr o facem cu întreaga noastră viaţă, prin tot ceea ce făptuim, simţim, gândim. Evanghelia, înainte de a fi pusă pe hârtie, a scris-o Dumnezeu în inima omului, încă de când l-a creat, iar prin Hristos suntem ajutaţi să o redescoperim. Şi ea nu poate fi înţeleasă decât cu inima şi cu mintea împreună, pentru că limbajul ei este cel al iubirii, ce nu poate fi gândită. Gândirea dogmatică (a unora) păcătuieşte tocmai prin faptul că nu ştie, nu poate integra iubirea; după cum şi afirmarea iubirii lipsite de participarea minţii, a gândirii, reprezintă un eşec al credinţei şi o ratare a legăturii cu Dumnezeu.
Adevăraţii teologi nu le separă niciodată pe cele două.

Eu citisem prima data in mesajul tau despre imbinarea intre dogma si traire si acum ma pregateam sa raspund, dar nu am mai gasit asta, cred ca ai modificat. Voiam sa scriu ca ai dreptate, acestea sunt intotdeauna impreuna. Dar trebuie sa fie invatatura adevarata, invatatura Bisericii, nu o invatatura omeneasca. Ratiunea noastra trebuie sa primeasca adevarul si nu sa creem o invatatura dupa credinta si ratiunea noastra. Pentru ca astfel ne facem un idol din noi, noi suntm masura si invatatura trebuie sa corespunda ratiunii noastre.
Smerenia ne indeamna sa ne gandim ca ne inselam noi, nu sfintii si invatatura revelata.
Asa este, adevaratii teologi, adica sfintii, nu el separa niciodata, chiar cand scriau tratate impotriva ereziilor. In ortodoxie nu exista aceasta separare, aceasta idee apare in protestantism. Pietismul apare ca o reactie la dogmatismul din protestantism (cu radacini in scolastica). Protestantii neavand o invatatura formulata, diferite grupuri, cu invataturi proprii, se contrau intre ele. Pietisitii lasa deoparte dogma si pun accentul mai mult pe traire. In ecumenism s-a preluat aceasta controversa protestanta, cei ce adera la aceasta conceptie spunand ca ei au dragoste, in contrast cu cei ce nu impartasesc aceste conceptii din pietismul protestant, pe care ii considera dogmatisti, lipsiti de traire si dragoste. Se confunda criticarea unei invataturi gresite a diverselor culte cu lipsa dragostei.
Parintele Paisie Aghioritul scria: http://www.cuvantul-ortodox.ro/2008/...nul-bisericii/
"Cu durere în suflet mărturisesc că, dintre toţi filo-unioniştii pe care i-am cunoscut, nu am văzut pe nici unul să aibă nu miez, dar nici măcar coajă duhovnicească. Cu toate acestea, ştiu să vorbească despre dragoste şi unire, deşi ei înşişi nu sunt uniţi cu Dumnezeu, fiindcă nu L-au iubit."
Ortodoxia este religia iubirii, ecumenismul este doar o falsa iubire.

[CristianR]

În prealabil postat de catalin2

Eu citisem prima data in mesajul tau despre imbinarea intre dogma si traire si acum ma pregateam sa raspund, dar nu am mai gasit asta, cred ca ai modificat.

Dacă am modificat ceva, asta a fost atunci când l-am scris, adică ieri. Dar în finalul mesajului pe care l-ai citat exact despre asta e vorba. Am folosit cuvântul teologi (cunoscători de Dumnezeu), nu sfinţi neapărat, pentru că unul ca părintele Stăniloae nu este canonizat, dar cu siguranţă se poate spune că L-a cunoscut pe Dumnezeu, atât cu mintea, cât şi cu inima.

În prealabil postat de suslik

Stii, Lancelot, exista un proverb castilian, citat de Cervantes in "Don Quijote" (banuiesc ca mai exista si alte variante ale acestui proverb, la alte popoare europene): "Dupa Cruce se ascunde Necuratul". Este un proverb/o zicala, care descrie exact fenomenologia ipocritului/fanaticului religios, gen Antonia & compania schismatica, si avertizeaza, totul intr-un mod superb de succint, asupra consecintelor teribile ale aceste existentei si activitatii acestei specii de credinciosi.
Mie oamenii astia imi provoaca aceleasi frica, suspiciune, dispret si ura ca si sectele apocaliptice sau ufolatre. Instinctiv. Iar eu imi ascult instinctele: nu ma inseala vreodata.

Treci la chestiune, stimabile. Atacul la persoana nu tine loc de argumente. Iar pentru sentimentele pe care le ai fata de semenii tai, exista Taina Spovedaniei. Eu te iert pentru gândurile tale, dar o discuție cu duhovnicul tau e necesara.