Pomenirea ( parastasele )

[cristiboss56]

Voi prezenta in cele ce urmează un scurt material care l-am postat si pe alt thread , cel de stiri , care reflectă poziția Bisericii Ortodoxe Române privind pomenirea celor plecați la Domnul in această perioadă a Postului Mare .
Doamne ajută!

《Pomenirea morților în Biserica Ortodoxă
În Postul Mare, credincioșii merg la biserică și fac parastase sâmbăta, începând cu Sâmbăta Sfântului Teodor și până la Sâmbăta lui Lazăr. În această zi, precum în toate sâmbetele în care se face pomenirea celor adormiți, creștinii participă în biserici la slujbe de pomenire a celor plecați la Domnul din neamul lor, aducând jertfe (pâine, vin, colivă, colaci), drept pomană pentru sufletele acestora.
Biserica și-a manifestat întotdeauna grija față de cei care au plecat în veșnicie, consacrându-le ziua de sâmbătă pentru pomenirea generală a morților, rânduind cântări speciale în amintirea acestora.
Dar, în special, sâmbăta dinaintea Înfricoșătoarei Judecăți și Sâmbăta Rusaliilor sunt rânduite pentru pomenirea moșilor și strămoșilor noștri cei din veac adormiți, zile care poartă denumirea de moșii de iarnă și de vară, ori sâmbăta sufletelor.
Pomenirea, un lucru folositor și plăcut lui Dumnezeu
În zilele de pomenire a morților se oficiază Sfânta Liturghie, unde sunt pomeniți cei adormiți, fapt pe care Sfântul Grigorie de Nyssa îl numește folositor și plăcut lui Dumnezeu, iar Sfântul Simeon al Tesalonicului spune în privința aceasta:
Nimic altceva nu este atât de folositor pentru cei adormiți, nici pricinuitor de atâta bucurie, iluminare și unire cu Dumnezeu ca acesta. Deoarece însuși Sângele Domnului este cel care prin această jertfă se varsă pentru noi, netrebnicii.
Slujbele de pomenire a celor adormiți poartă numele de parastas, cuvânt de proveniență greacă, care înseamnă înfățișare înaintea cuiva, mijlocire, deci, prin acest serviciu religios se mijlocește înaintea lui Dumnezeu pentru cei morți. Cu acest prilej se aduc la biserică prinoase (colivă, vin, colaci) care, după ce sunt binecuvântate, se împart pentru sufletele adormiților noștri.》

[cristiboss56]

În prealabil postat de cristiboss56

Voi prezenta in cele ce urmează un scurt material care l-am postat si pe alt thread , cel de stiri , care reflectă poziția Bisericii Ortodoxe Române privind pomenirea celor plecați la Domnul in această perioadă a Postului Mare .
Doamne ajută!

《Pomenirea morților în Biserica Ortodoxă
În Postul Mare, credincioșii merg la biserică și fac parastase sâmbăta, începând cu Sâmbăta Sfântului Teodor și până la Sâmbăta lui Lazăr. În această zi, precum în toate sâmbetele în care se face pomenirea celor adormiți, creștinii participă în biserici la slujbe de pomenire a celor plecați la Domnul din neamul lor, aducând jertfe (pâine, vin, colivă, colaci), drept pomană pentru sufletele acestora.
Biserica și-a manifestat întotdeauna grija față de cei care au plecat în veșnicie, consacrându-le ziua de sâmbătă pentru pomenirea generală a morților, rânduind cântări speciale în amintirea acestora.
Dar, în special, sâmbăta dinaintea Înfricoșătoarei Judecăți și Sâmbăta Rusaliilor sunt rânduite pentru pomenirea moșilor și strămoșilor noștri cei din veac adormiți, zile care poartă denumirea de moșii de iarnă și de vară, ori sâmbăta sufletelor.
Pomenirea, un lucru folositor și plăcut lui Dumnezeu
În zilele de pomenire a morților se oficiază Sfânta Liturghie, unde sunt pomeniți cei adormiți, fapt pe care Sfântul Grigorie de Nyssa îl numește folositor și plăcut lui Dumnezeu, iar Sfântul Simeon al Tesalonicului spune în privința aceasta:
Nimic altceva nu este atât de folositor pentru cei adormiți, nici pricinuitor de atâta bucurie, iluminare și unire cu Dumnezeu ca acesta. Deoarece însuși Sângele Domnului este cel care prin această jertfă se varsă pentru noi, netrebnicii.
Slujbele de pomenire a celor adormiți poartă numele de parastas, cuvânt de proveniență greacă, care înseamnă înfățișare înaintea cuiva, mijlocire, deci, prin acest serviciu religios se mijlocește înaintea lui Dumnezeu pentru cei morți. Cu acest prilej se aduc la biserică prinoase (colivă, vin, colaci) care, după ce sunt binecuvântate, se împart pentru sufletele adormiților noștri.》

《Coliva aminteşte de o minune a Sfântului Teodor Tiron, petrecută în vremea împăratului Iulian Apostatul (361-363), care a dat ordin guvernatorului oraşului Constantinopol să stropească toate alimentele din pieţe cu sângele jertfit idolilor, în prima săptămână a Postului Mare, ca astfel să-i oblige pe creştini să întrerupă postul şi să consume jertfe aduse idolilor.
Sfântul Teodor Tiron a apărut în vis arhiepiscopului Eudoxie şi i-a poruncit să-i anunţe pe creştini să nu cumpere nimic din piaţă, ci să mănânce grâu fiert cu miere.
Pentru cinstirea înaintaşilor trecuţi la Domnul, se face colivă din seminţe de grâu şi din alte roade de multe feluri ce sunt aduse ca prinos lui Dumnezeu.
Acestea arată că şi omul este o sămânţă, un rod al pământului care semănându-se acum în pământ precum grâul iarăşi va învia cu puterea lui Dumnezeu, răsărind în viaţa ce va să fie şi aducându-se viu şi desăvârşit lui Hristos. Căci precum această sămânţă se îngroapă în pământ, iar după aceea răsare şi aduce mult rod, tot astfel şi omul fiind dat acum pământului prin moarte, iarăşi va învia. Acelaşi lucru îl spune şi Sfântul Apostol Pavel, arătând învierea prin pilda semănăturilor, spune Sfântul Simeon al Tesalonicului.
Pe lângă colivă, în această zi se împarte mâncare pentru sufletele celor adormiţi, dar şi alte prinoase, lucruri folositoare pentru semenii noştri. De asemenea, în unele locuri, la sate există tradiţia ca în această zi, în casele gospodarilor, să se facă o masă de pomenire la care sunt chemaţi rudele, vecinii, dar şi oameni săraci.
Pomenirile pentru cei adormiţi se vor face în fiecare sâmbătă din Postul Sfintelor Paști, până în sâmbăta lui Lazăr sau a Floriilor.》

[cristiboss56]

Moşii de vară preced sărbătoarea populară a Rusaliilor, care are loc la cincizeci de zile de la Paşti, atunci când Biserica sărbătoreşte Pogorârea Sfântului Duh. La Moşii de vară se dă de pomană pentru sufletele celor morţi, iar pomana era dată îndeosebi în vase de lut speciale, folosite numai cu această ocazie, numite şi moşoaice. Sărbătorile Moşilor exprimă un anume tip de întrepătrundere între lumea celor vii, „lumea cu dor“, şi lumea de dincolo, „lumea fără dor“, graniţa dintre cele două lumi fiind, în concepţia înaintaşilor noştri, extrem de permeabilă, conform celor precizate de etnograful Marcel Lutic. La Rusalii, la 50 de zile după Paşti, se încheie ciclul sărbătorilor pascale.
„Pe vremuri, mai ales copiii şi săracii aşteptau cu mare nerăbdare sărbătorile Moşilor, care precedau invariabil marile sărbători. Moşii cădeau în zilele de sâmbătă, în mediile arhaice, această zi fiind considerată a morţilor, cea mai bună pomană pentru sufletele lor făcându-se acum“, a spus Marcel Lutic, etnograf din cadrul Muzeului Etnografic al Moldovei, Complexul Muzeal Naţional „Moldova“ Iaşi. Etnograful a menţionat că românii cred că cea mai nimerită sâmbătă din an pentru dat de pomană este cea dinaintea Duminicii Mari, cum mai era numită Duminica Rusaliilor, în sâmbăta numită şi a Moşilor sau Moşii de Rusalii, Moşii de Vară sau Moşii cei Mari.
La Moşii de Vară, gospodinele merg la morminte pentru a le curăţa, dau de pomană cât mai multe bunătăţi în vase din lut sau din lemn. Femeile sărace umpleau vasele pentru pomană cu apă de izvor, în timp ce altele, mai avute, puneau lapte, vin, bere sau mied, toartele vaselor fiind împodobite cu trandafiri ce amintesc de numele sărbătorii „rosa“ şi Rusalii, la care se adaugă busuiocul, după cum a mai remarcat Marcel Lutic.
La Moşii de vară se puneau în străchini fructe coapte, plăcinte, caş, mămăligă, zeamă sau borş de pasăre, purcel sau miel, scrob (omletă), nelipsind pâinea, colacii, covrigii şi lumânările. „Trebuie remarcat că bucovinenii nu mâncau la Moşii de vară până nu dădeau mai întâi de pomană, crezând că acum se împărtăşesc morţii cu Sfintele Taine. Gospodinele se mai duceau cu Moşi pe la vecini şi pe la neamuri, obişnuind să aprindă lumânarea la intrarea în casă. Moşii duşi erau întorşi, gospodinele nevenind niciodată acasă cu mâna goală. De multe ori, împărţirea Moşilor era continuată şi în Duminica Mare“, a spus Marcel Lutic.
Moşii, o dublare a sărbătorilor celor vii pentru cei trecuţi în „lumea fără dor“
Moşii reprezentau un fel de dublare a sărbătorilor celor vii, care aveau loc şi pentru strămoşi, cu o zi înainte de sărbătoarea propriu-zisă. „Pe vremuri, ar fi fost 18 sărbători de Moşi într-un an, cele mai relevante fiind patru, fiecare corespunzând unui anotimp: Moşii de primăvară sau Moşii de Păresimi, sărbătoare fixă, pe 9 martie de Măcinici, apoi sunt Moşii de vară sau de Rusalii, ţinuţi în sâmbăta de dinaintea Rusaliilor, Moşii de toamnă care erau ţinuţi cel mai adesea de Sfântul Dumitru, precum şi de Sfânta Maria Mică pe 8 septembrie sau de Ziua Crucii, pe 14 septembrie. Moşii de iarnă sunt plasaţi de unii etnologi în sâmbăta ce precede Postul Crăciunului, în timp ce alţii amintesc de sâmbăta în care se lasă secul de carne, de dinaintea Postului Mare, foarte aproape de Moşii de primăvară“, a spus Marcel Lutic.
La Moşii de Rusalii se dădeau de pomană vase cu fructe, colaci şi lumânări pentru cei răposaţi, în prima parte a zilei, iar în partea a doua a zilei, fiecare putea să dea de pomană pentru sufletul său. Se credea că nu era bine ca în această zi cineva să mănânce fără să dea de pomană. Tot ceea ce era dat de pomană se dădea în vase noi, împodobite cu flori.
La Moşii de Sân-Petru se dădeau ulcele pline cu cireşe din primul cules, iar la Sfântul Ilie se dădeau de pomană mere, mai ales femeile oferind aceste fructe copiilor. Prin Banat se oferea, la această dată, şi porumb fiert. La Moşii de la Schimbarea la Faţă se ofereau struguri, se făcea chiar şi colivă de struguri. La Vinerea Mare, aşa cum era numită popular Sfânta Parascheva, se împărţeau colaci şi mere, după cum a remarcat Marcel Lutic.
În general, o mare parte din gesturile cotidiene sau a micilor petreceri au momente care amintesc de cei morţi, aşa cum se întâmplă când se varsă din pahar câteva picături „de sufletul morţilor“, datul de pomană din primele plăcinte care se fac după post, pomenile care se fac la hramurile satelor sau ale bisericilor şi relevă relaţia cu lumea de dincolo a satului arhaic. Se credea că, în zilele de moşi, cei răposaţi aşteaptă să primească de pomană şi, dacă asta nu se întâmplă, rămân supăraţi. De asemenea, era încurajată oferirea de pomeni săracilor şi străinilor, fiind dezaprobată schimbarea de pomeni între rude. Se mai credea că mâncarea oferită ca pomană era bine să fie caldă, astfel încât mirosul acesteia îl putea sătura pe cel mort, astfel că, în unele locuri din Moldova, masa de pomană se mai numea şi „aburi“, iar în Muntenia - „aburel“.
Pomenile erau oferite în recipiente speciale de lut, numite şi moşoaice, lutul fiind şi materia cea mai potrivită pentru vasele de pomenire.
Crengile de tei de la porţi
Duminica Pogorârii Sfântului Duh era numită în popor Duminica Mare, deoarece se credea că este ziua Maicii Domnului. „În cinstea acestei duminici, flăcăii aduceau din păduri nuiele, crengi şi frunze de tei, întreaga gospodărie fiind împodobită cu acestea. Unele crenguţe erau duse la biserică, aici fiind sfinţite şi puse la icoane. De aici erau luate mai ales când ploua cu piatră. În tradiţia populară se credea că teiul fereşte gospodăriile de fulgere, sau de grindină, sau de duhurile rele ale zânelor. Cei prea temători de zânele numite Rusalii trebuiau să aibă asupra lor crenguţe de tei şi să pocnească din frunze atunci când le simţeau în preajmă“, a spus Marcel Lutic.
Rusaliile erau, în mitologia populară, un tip de zâne care umblau pe pământ şi prin aer fără a fi văzute de oameni. După unii, acestea rămâneau printre oameni aproape o lună. Rusaliile erau respectate, însă nu erau îndrăgite pentru că, aşa cum spun legendele, aduceau tot felul de boli. Din acest motiv, oamenii căutau tot felul de mijloace de apărare, precum pelinul şi usturoiul, care se pare că nu le priau Rusaliilor, ţinându-le la distanţă, aşa cum arată legendele. Tot de Rusalii avea loc şi bătaia cu pelin. Fetele şi băieţii care se întâlneau în această zi se snopeau cu pelin, sărbătoarea Rusaliilor fiind numită şi a pelinului. Tot acum, pelinul se punea în toate băuturile, cu excepţia apei.
Dansul căluşarilor
Căluşarii erau în număr de 13, jurau pe steagul căluşeresc la Todorusalii, o sărbătoare ce avea loc la mijlocul zilelor dintre Paşti şi Rusalii, iar pregătirile lor continuau până în Săptămâna Rusaliilor. Numele acestei sărbători are mai multe origini posibile. Astfel, este o veche sărbătoare romană Rosalia, mai erau Rusalcele slave, un fel de zâne ale apelor, iar despre Rusalii se mai spune că ar fi fost fiicele lui „Rusalim împărat“, personificare a Ierusalimului biblic. Rusaliile sau ielele erau rele, astfel că oamenii din vechime le mai numeau „Frumuşelele“, „Cuconiţele“, „Împărătesele“, pentru a le îmbuna.
Ele erau temute pentru că aduceau multe boli, pe care dansul căluşarilor părea că le poate vindeca. „Căluşarii erau flăcăi aleşi de vătaf, şeful lor, dintre cei mai buni dansatori ai satului. Erau organizaţi într-o ceată care putea să numere până la 13 căluşari. Vreme de aproximativ o lună erau legaţi prin jurământul căluşeresc, o adevărată conspiraţie a muţeniei, acesta impunându-le o anumită comportare“, a spus Marcel Lutic. În „Descrierea Moldovei“, Dimitrie Cantemir nota că „Mulţimea superstiţioasă crede că ei au puterea de a izgoni bolile cronice, iar vindecarea se face astfel: după ce bolnavul s-a aşternut la pământ, aceia încep săriturile lor şi, la un anumit loc al cântecului, calcă, unul după altul, de la cap până la picioare, pe cel culcat; în sfârşit, îi suflă la ureche câteva cuvinte anume ticluite şi poruncesc bolii să iasă“.

[Yasmina]

Vrand-nevrand am ajuns sa-i fac parastas unui om forte important din viata mea,pe care nu l-am inteles niciodata si pe care am fost suparata toata viata.

Zic important nu intr-o corelatie benefica ci important in viata mea grea,in zbaterile dureroase de zi cu zi, crescuta si pe la rude sau cu tata de imprumut.Nu important in sensul ala maret ,ci doar asa ca mostenire genetica.


Tatal meu natural a murit in Mai pe 5 ,diagnosticat cu cancer...
Tocmai dadusem de ceva membri de familie pe FB si imi doream sa vorbesc cu el ,sa punem un sfarsit acestei urate telenovele care m-a urmarit toata viata.Era normal sa am multe intrebari si inchid niste valize cu ganduri invechite ,sa inchid niste rani din copilarie ,sa-l iert si pe el,si pe mine...
Numai ca am fost inca o data dezamagita ca acest episod nu a luat loc si am fost anuntata de ruda lui ca a murit. Sec.

Am fost furioasa ,imi venea sa sparg ceva!
Acum cand il gasisem si planuiam o reuniune( defapt o amanam de frica eterna a respingerii) viata mai mi-a jucat inca o festa si sansa s-a evaporat.
Nu o stiu nicioadata de ce nu a fost langa mine si nu pot sa inchid cazul daca m-a parasit in mod constient sau chiar nu a stiut ca m-am nascut.

Oamenii care imi cunosc trecutul sunt plictisiti de dramele mele obsedante in jurul tatalui. Ce pot sa spun? Toate persoanele care au aceasta reactie,nu au decat sa umble in papucii mei pt o vreme si mai vorbim...
Stiu...sa iert,sa iert,sa uit... important este cum ajungi la resortul ala, Dumnezeu te ajuta dar nu poate uita si ierta pt tine.

O durere si o povara de vreo 40 de ani...ca la sfarsit sa inteleg ca exista posibilitatea ca el sa nu stie...???

In sfarsit,pe drumul greoi si anevoios al iertarii,care se pare ca incepe ironic cu parastasul de 40 de zile si florile la mormant!

Telenovela din aia,ieftina si proasta laolalta.

Numele lui a fost Valentin ,rugati-va impreuna cu mine pt iertarea pacatelor si pt vesnica lui pomenire +

[Demetrius]

În prealabil postat de Yasmina

Vrand-nevrand am ajuns sa-i fac parastas unui om forte important din viata mea,pe care nu l-am inteles niciodata si pe care am fost suparata toata viata.

Zic important nu intr-o corelatie benefica ci important in viata mea grea,in zbaterile dureroase de zi cu zi, crescuta si pe la rude sau cu tata de imprumut.Nu important in sensul ala maret ,ci doar asa ca mostenire genetica.


Tatal meu natural a murit in Mai pe 5 ,diagnosticat cu cancer...
Tocmai dadusem de ceva membri de familie pe FB si imi doream sa vorbesc cu el ,sa punem un sfarsit acestei urate telenovele care m-a urmarit toata viata.Era normal sa am multe intrebari si inchid niste valize cu ganduri invechite ,sa inchid niste rani din copilarie ,sa-l iert si pe el,si pe mine...
Numai ca am fost inca o data dezamagita ca acest episod nu a luat loc si am fost anuntata de ruda lui ca a murit. Sec.

Am fost furioasa ,imi venea sa sparg ceva!
Acum cand il gasisem si planuiam o reuniune( defapt o amanam de frica eterna a respingerii) viata mai mi-a jucat inca o festa si sansa s-a evaporat.
Nu o stiu nicioadata de ce nu a fost langa mine si nu pot sa inchid cazul daca m-a parasit in mod constient sau chiar nu a stiut ca m-am nascut.

Oamenii care imi cunosc trecutul sunt plictisiti de dramele mele obsedante in jurul tatalui. Ce pot sa spun? Toate persoanele care au aceasta reactie,nu au decat sa umble in papucii mei pt o vreme si mai vorbim...
Stiu...sa iert,sa iert,sa uit... important este cum ajungi la resortul ala, Dumnezeu te ajuta dar nu poate uita si ierta pt tine.

O durere si o povara de vreo 40 de ani...ca la sfarsit sa inteleg ca exista posibilitatea ca el sa nu stie...???

In sfarsit,pe drumul greoi si anevoios al iertarii,care se pare ca incepe ironic cu parastasul de 40 de zile si florile la mormant!

Telenovela din aia,ieftina si proasta laolalta.

Numele lui a fost Valentin ,rugati-va impreuna cu mine pt iertarea pacatelor si pt vesnica lui pomenire +

VRAND-NEVRAND???

O sa ma rog si pentru Valentin(chiar daca degeaba), dar pentru tine ma jur ca o sa ma rog deoarece tu ai mai mare nevoie acum, fiindca din cuvintele tale pe forumul ortodox(!!!!!!) el se rasuceste in mormant.

Tu inainte de parastas(ca sa nu-l faci degeaba) ar trebui neaparat sa faci o spovada pentru toate cate ti-am boldat in mesaj si ( inainte de a citi mesajul meu) schimba intre ei papucii pe care tu i-ai luat invers.

Dumnezeu sa-l odihneasca!

P.S. Vei face cum vrei, insa daca vei reformula postul tau sau il vei sterge(intru pomenirea lui Valentin), voi sterge si eu acest mesaj.

[Yasmina]

În prealabil postat de Demetrius

VRAND-NEVRAND???

O sa ma rog si pentru Valentin(chiar daca degeaba), dar pentru tine ma jur ca o sa ma rog deoarece tu ai mai mare nevoie acum, fiindca din cuvintele tale pe forumul ortodox(!!!!!!) el se rasuceste in mormant.

Tu inainte de parastas(ca sa nu-l faci degeaba) ar trebui neaparat sa faci o spovada pentru toate cate ti-am boldat in mesaj si ( inainte de a citi mesajul meu) schimba intre ei papucii pe care tu i-ai luat invers.

Dumnezeu sa-l odihneasca!

P.S. Vei face cum vrei, insa daca vei reformula postul tau sau il vei sterge(intru pomenirea lui Valentin), voi sterge si eu acest mesaj.

Cred ca este vorba mai degraba despre exprimare .
Vrand-nevrand ...adica nu as fi vrut sa fiu pusa in postura asta ca deja sa-i fac parastas insa viata asta imi da ,as fi vrut sa mai traiasca ,nu avea decat 66 de ani -varsta cand oamenii ies la pensie si-si mai vad cativa ani de batraneti, se mai plimba etc.
A nu se intelege ca m-ar forta cineva...este decizia mea.

Multumesc pt mesaj ,multi au citit(mai mult de 20 persoane )dar numai tu ai raspuns.
Scuze pt exprimare.

In rest,astea sunt sentimentele cuiva care a suferit ani de zile si am dreptul meu sa fiu suparata. Ideea este ca sunt neimpacata cu tot ce s-a intamplat si imi pare drept ironie din partea vietii ca primul lucru pe care il fac pt el ,sa fie parastas...putea fi altceva, o scrisoare,un telefon, o vizita...
Nu sunt chiar sigura ca lumea intelege cam ce doresc sa exprim, ca drept urmare.

[crincrin]

Dumnezeu sa-l odihneasca!

Ai dreptul sa fii suparata, dar trebuie sa-l ierti. Pentru linistea ta. Caci ori de cate ori te vei gandi la el cu inversunare, vei avea de suferit s™i nu el va fi vinovat.
Primeste gandul ca poate nu a stiut de existenta ta. Si chiar de n-ar fi asa, ce importanta mai are?!

Nu poti fi sigura ca discutiile cu el nu s-ar fi transformat intr-o dezamagire si mai mare. Acum insa te intalnesti cu el in cel mai crestineste mod cu putinta. Crezand in viata vesnica si in iertare. El e tacut acum si asteapta ajutor.

Daca nu a stiut de existenta ta, acum sigur stie. Afla si cum e sa aibe o fiica crestina si se bucura. Puterea rugaciunilor si a milosteniilor va vor ajuta pe amandoi. Acatistul celor adormiti - citit 40 de zile - va fi un pansament pentru ranile tale inca deschise si un mare ajutor pentru sufletul lui.

Condoleante!

[Demetrius]

În prealabil postat de Yasmina

Cred ca este vorba mai degraba despre exprimare .

In rest,astea sunt sentimentele cuiva care a suferit ani de zile si am dreptul meu sa fiu suparata.

Nu e vorba de exprimare, ci de inima ta.
Iisus Hristos si-a dat sangele ca tu sa nu mai ai dreptul asta.

[Jonnyw2013]

În prealabil postat de Yasmina

Vrand-nevrand am ajuns sa-i fac parastas unui om forte important din viata mea,pe care nu l-am inteles niciodata si pe care am fost suparata toata viata.

Zic important nu intr-o corelatie benefica ci important in viata mea grea,in zbaterile dureroase de zi cu zi, crescuta si pe la rude sau cu tata de imprumut.Nu important in sensul ala maret ,ci doar asa ca mostenire genetica.


Tatal meu natural a murit in Mai pe 5 ,diagnosticat cu cancer...
Tocmai dadusem de ceva membri de familie pe FB si imi doream sa vorbesc cu el ,sa punem un sfarsit acestei urate telenovele care m-a urmarit toata viata.Era normal sa am multe intrebari si inchid niste valize cu ganduri invechite ,sa inchid niste rani din copilarie ,sa-l iert si pe el,si pe mine...
Numai ca am fost inca o data dezamagita ca acest episod nu a luat loc si am fost anuntata de ruda lui ca a murit. Sec.

Am fost furioasa ,imi venea sa sparg ceva!
Acum cand il gasisem si planuiam o reuniune( defapt o amanam de frica eterna a respingerii) viata mai mi-a jucat inca o festa si sansa s-a evaporat.
Nu o stiu nicioadata de ce nu a fost langa mine si nu pot sa inchid cazul daca m-a parasit in mod constient sau chiar nu a stiut ca m-am nascut.

Oamenii care imi cunosc trecutul sunt plictisiti de dramele mele obsedante in jurul tatalui. Ce pot sa spun? Toate persoanele care au aceasta reactie,nu au decat sa umble in papucii mei pt o vreme si mai vorbim...
Stiu...sa iert,sa iert,sa uit... important este cum ajungi la resortul ala, Dumnezeu te ajuta dar nu poate uita si ierta pt tine.

O durere si o povara de vreo 40 de ani...ca la sfarsit sa inteleg ca exista posibilitatea ca el sa nu stie...???

In sfarsit,pe drumul greoi si anevoios al iertarii,care se pare ca incepe ironic cu parastasul de 40 de zile si florile la mormant!

Telenovela din aia,ieftina si proasta laolalta.

Numele lui a fost Valentin ,rugati-va impreuna cu mine pt iertarea pacatelor si pt vesnica lui pomenire +

Dumnezeu sa-l odihneasca!

Imi aduc aminte, aveam un var de-a lui nevastamea foarte volubil,el locuia in alt oras,si ma intalneam destul de rar cu el (nunti,inmormantari).Si ii tot promiteam ca ne vom duce pe la ei,si chiar imi doream asta. Si totdeauna mai gaseam ceva tot timpul,"ca altadata ,nu azi, ca ajungem prea tarziu etc".Omul a murit destul de tanar pe la cincizeci si ceva de ani si nu am mai apucat sa il vad. Sunt unele lucruri care nu trebuie amanate, le tot amani si nu mai apuci sa te intalnesti cu omul. Yasmina mesajul tau imi aduce aminte sa caut pe cineva, care tot nu am putut sa il caut,tot asa amanare.

Legat de tatal tau. E usor sa dai sfaturi de pe margine, dar era bine daca nu amanai intalnirea cu el .Legat de supararea care ai avut-o asupra lui, nu stiu daca stii ,relatia reala care a fost cu mama ta. Sunt cazuri cand celalalt parinte este "demonizat" asa ca copilul e la mijloc.Iar celalalt parinte nu initiaza nimic ca stie ca i se opreste orice initiativa.
Iti scriu acum pe PM.
Dumnezeu sa il ierte!

[sophia]

În prealabil postat de cristiboss56

Moşii de vară preced sărbătoarea populară a Rusaliilor, care are loc la cincizeci de zile de la Paşti, atunci când Biserica sărbătoreşte Pogorârea Sfântului Duh. La Moşii de vară se dă de pomană pentru sufletele celor morţi, iar pomana era dată îndeosebi în vase de lut speciale, folosite numai cu această ocazie, numite şi moşoaice. Sărbătorile Moşilor exprimă un anume tip de întrepătrundere între lumea celor vii, „lumea cu dor“, şi lumea de dincolo, „lumea fără dor“, graniţa dintre cele două lumi fiind, în concepţia înaintaşilor noştri, extrem de permeabilă, conform celor precizate de etnograful Marcel Lutic. La Rusalii, la 50 de zile după Paşti, se încheie ciclul sărbătorilor pascale.
„Pe vremuri, mai ales copiii şi săracii aşteptau cu mare nerăbdare sărbătorile Moşilor, care precedau invariabil marile sărbători. Moşii cădeau în zilele de sâmbătă, în mediile arhaice, această zi fiind considerată a morţilor, cea mai bună pomană pentru sufletele lor făcându-se acum“, a spus Marcel Lutic, etnograf din cadrul Muzeului Etnografic al Moldovei, Complexul Muzeal Naţional „Moldova“ Iaşi. Etnograful a menţionat că românii cred că cea mai nimerită sâmbătă din an pentru dat de pomană este cea dinaintea Duminicii Mari, cum mai era numită Duminica Rusaliilor, în sâmbăta numită şi a Moşilor sau Moşii de Rusalii, Moşii de Vară sau Moşii cei Mari.
La Moşii de Vară, gospodinele merg la morminte pentru a le curăţa, dau de pomană cât mai multe bunătăţi în vase din lut sau din lemn. Femeile sărace umpleau vasele pentru pomană cu apă de izvor, în timp ce altele, mai avute, puneau lapte, vin, bere sau mied, toartele vaselor fiind împodobite cu trandafiri ce amintesc de numele sărbătorii „rosa“ şi Rusalii, la care se adaugă busuiocul, după cum a mai remarcat Marcel Lutic.
La Moşii de vară se puneau în străchini fructe coapte, plăcinte, caş, mămăligă, zeamă sau borş de pasăre, purcel sau miel, scrob (omletă), nelipsind pâinea, colacii, covrigii şi lumânările. „Trebuie remarcat că bucovinenii nu mâncau la Moşii de vară până nu dădeau mai întâi de pomană, crezând că acum se împărtăşesc morţii cu Sfintele Taine. Gospodinele se mai duceau cu Moşi pe la vecini şi pe la neamuri, obişnuind să aprindă lumânarea la intrarea în casă. Moşii duşi erau întorşi, gospodinele nevenind niciodată acasă cu mâna goală. De multe ori, împărţirea Moşilor era continuată şi în Duminica Mare“, a spus Marcel Lutic.
Moşii, o dublare a sărbătorilor celor vii pentru cei trecuţi în „lumea fără dor“
Moşii reprezentau un fel de dublare a sărbătorilor celor vii, care aveau loc şi pentru strămoşi, cu o zi înainte de sărbătoarea propriu-zisă. „Pe vremuri, ar fi fost 18 sărbători de Moşi într-un an, cele mai relevante fiind patru, fiecare corespunzând unui anotimp: Moşii de primăvară sau Moşii de Păresimi, sărbătoare fixă, pe 9 martie de Măcinici, apoi sunt Moşii de vară sau de Rusalii, ţinuţi în sâmbăta de dinaintea Rusaliilor, Moşii de toamnă care erau ţinuţi cel mai adesea de Sfântul Dumitru, precum şi de Sfânta Maria Mică pe 8 septembrie sau de Ziua Crucii, pe 14 septembrie. Moşii de iarnă sunt plasaţi de unii etnologi în sâmbăta ce precede Postul Crăciunului, în timp ce alţii amintesc de sâmbăta în care se lasă secul de carne, de dinaintea Postului Mare, foarte aproape de Moşii de primăvară“, a spus Marcel Lutic.
La Moşii de Rusalii se dădeau de pomană vase cu fructe, colaci şi lumânări pentru cei răposaţi, în prima parte a zilei, iar în partea a doua a zilei, fiecare putea să dea de pomană pentru sufletul său. Se credea că nu era bine ca în această zi cineva să mănânce fără să dea de pomană. Tot ceea ce era dat de pomană se dădea în vase noi, împodobite cu flori.
La Moşii de Sân-Petru se dădeau ulcele pline cu cireşe din primul cules, iar la Sfântul Ilie se dădeau de pomană mere, mai ales femeile oferind aceste fructe copiilor. Prin Banat se oferea, la această dată, şi porumb fiert. La Moşii de la Schimbarea la Faţă se ofereau struguri, se făcea chiar şi colivă de struguri. La Vinerea Mare, aşa cum era numită popular Sfânta Parascheva, se împărţeau colaci şi mere, după cum a remarcat Marcel Lutic.
În general, o mare parte din gesturile cotidiene sau a micilor petreceri au momente care amintesc de cei morţi, aşa cum se întâmplă când se varsă din pahar câteva picături „de sufletul morţilor“, datul de pomană din primele plăcinte care se fac după post, pomenile care se fac la hramurile satelor sau ale bisericilor şi relevă relaţia cu lumea de dincolo a satului arhaic. Se credea că, în zilele de moşi, cei răposaţi aşteaptă să primească de pomană şi, dacă asta nu se întâmplă, rămân supăraţi. De asemenea, era încurajată oferirea de pomeni săracilor şi străinilor, fiind dezaprobată schimbarea de pomeni între rude. Se mai credea că mâncarea oferită ca pomană era bine să fie caldă, astfel încât mirosul acesteia îl putea sătura pe cel mort, astfel că, în unele locuri din Moldova, masa de pomană se mai numea şi „aburi“, iar în Muntenia - „aburel“.
Pomenile erau oferite în recipiente speciale de lut, numite şi moşoaice, lutul fiind şi materia cea mai potrivită pentru vasele de pomenire.
Crengile de tei de la porţi
Duminica Pogorârii Sfântului Duh era numită în popor Duminica Mare, deoarece se credea că este ziua Maicii Domnului. „În cinstea acestei duminici, flăcăii aduceau din păduri nuiele, crengi şi frunze de tei, întreaga gospodărie fiind împodobită cu acestea. Unele crenguţe erau duse la biserică, aici fiind sfinţite şi puse la icoane. De aici erau luate mai ales când ploua cu piatră. În tradiţia populară se credea că teiul fereşte gospodăriile de fulgere, sau de grindină, sau de duhurile rele ale zânelor. Cei prea temători de zânele numite Rusalii trebuiau să aibă asupra lor crenguţe de tei şi să pocnească din frunze atunci când le simţeau în preajmă“, a spus Marcel Lutic.
Rusaliile erau, în mitologia populară, un tip de zâne care umblau pe pământ şi prin aer fără a fi văzute de oameni. După unii, acestea rămâneau printre oameni aproape o lună. Rusaliile erau respectate, însă nu erau îndrăgite pentru că, aşa cum spun legendele, aduceau tot felul de boli. Din acest motiv, oamenii căutau tot felul de mijloace de apărare, precum pelinul şi usturoiul, care se pare că nu le priau Rusaliilor, ţinându-le la distanţă, aşa cum arată legendele. Tot de Rusalii avea loc şi bătaia cu pelin. Fetele şi băieţii care se întâlneau în această zi se snopeau cu pelin, sărbătoarea Rusaliilor fiind numită şi a pelinului. Tot acum, pelinul se punea în toate băuturile, cu excepţia apei.
Dansul căluşarilor
Căluşarii erau în număr de 13, jurau pe steagul căluşeresc la Todorusalii, o sărbătoare ce avea loc la mijlocul zilelor dintre Paşti şi Rusalii, iar pregătirile lor continuau până în Săptămâna Rusaliilor. Numele acestei sărbători are mai multe origini posibile. Astfel, este o veche sărbătoare romană Rosalia, mai erau Rusalcele slave, un fel de zâne ale apelor, iar despre Rusalii se mai spune că ar fi fost fiicele lui „Rusalim împărat“, personificare a Ierusalimului biblic. Rusaliile sau ielele erau rele, astfel că oamenii din vechime le mai numeau „Frumuşelele“, „Cuconiţele“, „Împărătesele“, pentru a le îmbuna.
Ele erau temute pentru că aduceau multe boli, pe care dansul căluşarilor părea că le poate vindeca. „Căluşarii erau flăcăi aleşi de vătaf, şeful lor, dintre cei mai buni dansatori ai satului. Erau organizaţi într-o ceată care putea să numere până la 13 căluşari. Vreme de aproximativ o lună erau legaţi prin jurământul căluşeresc, o adevărată conspiraţie a muţeniei, acesta impunându-le o anumită comportare“, a spus Marcel Lutic. În „Descrierea Moldovei“, Dimitrie Cantemir nota că „Mulţimea superstiţioasă crede că ei au puterea de a izgoni bolile cronice, iar vindecarea se face astfel: după ce bolnavul s-a aşternut la pământ, aceia încep săriturile lor şi, la un anumit loc al cântecului, calcă, unul după altul, de la cap până la picioare, pe cel culcat; în sfârşit, îi suflă la ureche câteva cuvinte anume ticluite şi poruncesc bolii să iasă“.

Articolul mi se pare frumos, dar acestea sunt traditii de la sat. Eu asa ceva nu am pomenit la oras. Oare de ce este asa o deosebire mare intre sat si oras in acest domeniu?
Si diferenta mai mare este intre bisericile din tara si cele din diaspora.
La noi nu se fac parastase de Rusalii. In tara se fac probabil sambata.
Noi avem slujba numai duminica si ar fi imposibil sa se faca, pentru ca de Rusalii este si slujba de vecernie imediat dupa Sf. Liturghie. Cand sa mai fie si pomenire?

Pe urma eu nu prea inteleg sensul acestei sarbatori (Mosii). Mortii sunt sarbatoriti mereu. Se fac tot timpul parastase. Cred ca putine sunt zilele din an in care nu se fac. Unde este diferenta intre Mosi si parastasul obisnuit?

Pe urma n-as vrea sa sa lezez pe cineva sau ceva, nu am nimic cu parastasele in sine, dar am ajuns de o vreme la concluzia ca ne ocupam tot mai mult de morti si mai putin de cei vii.
Mereu parasatase, dar cu viii de langa noi nu gasim timpul/rabdarea sa vorbim macar. Si fiecare isi duce crucea si suferinta singur si nestiut.
Mie asta nu mi se pare normal.
In scripturi nu prea se vorbeste despre pomeniri pentru morti, ci despre cum sa ne purtam cu cei de langa noi (vii). Gresesc?

Inca ceva legat de obicieuri - nu stiu cum este la tara, dar banuiesc eu ca mancarea calda nu se serveste la biserica. Cred ca se duc preotii acasa si sfintesc. Si este si cum poate fiecare (si material si fizic). Unii fac parastase (mesele) la restaurant, altii impart doar pachetele si coliva la biserica.
La noi este cam problema, pentru ca in primul rand sunt oameni proveniti din diverse colturi ale tarii, cu traditii diferite.
Unii aduc oale cu sarmale si mancare la biserica (le mai si incalzesc) si miroase si e greu sa le impachetezi (ca in biserica nu este totusi locul sa mananci si se face mizerie).