Despre sinodul cretan ,pareri

[iuliu46]

În prealabil postat de CristianR

Cine combate teoria ramurilor (evident eronată) cade în altă greşeală, aceea de a considera că harul circulă exclusiv pe anumite canale şi că poate fi limitat într-un cadru strict.

Ortodoxia crede că harul este energie necreată izvorând din Persoanele Sfintei Treimi aşa cum lumina se împrăştie din Soare, de el beneficiind cei care se deschid acestei energii/lumini dumnezeieşti şi care ni se comunică îndeosebi (dar nu exclusiv) prin Sfintele Taine, într-o măsură care depinde, bineînţeles, de conlucrarea noastră.

Nu auzi bre ca scrie in catehism ca harul e trimis in Biserica ?

[suslik]

În prealabil postat de iuliu46

Nu auzi bre ca scrie in catehism ca harul e trimis in Biserica ?

Prin Biserica, catre oameni. Purces de la Tatal, si trimis de Fiul.

[CristianR]

Harul mai e numit şi lucrarea lui Dumnezeu şi, cum zice Părintele Stăniloae, aceasta nu poate fi despărţită de Lucrător. Deci acolo unde este Dumnezeu este şi harul Său.
Dacă El lucrează numai în Biserică, atunci numai acolo este harul. Dacă lucrează şi în afara ei, atunci şi acolo este.
Iar dacă lucrarea Sa este pretutindeni şi unde este lucrarea Lui este Biserica, atunci rezultă că Biserica este pretutindeni.

[CristianR]

Dar asta nu e echivalent cu a spune că toţi suntem în Biserică. Ţine de noi să răspundem invitaţiei la Cină a lui Dumnezeu, intrând întâi prin poarta deschisă a Botezului.

[Lancelot]

În prealabil postat de CristianR

Iar dacă lucrarea Sa este pretutindeni şi unde este lucrarea Lui este Biserica, atunci rezultă că Biserica este pretutindeni.

dintotdeauna am crezut asta, chiar daca intrarea in biserica imi da o stare de emotie si de incredere, totdeauna am considerat ca Dumnezeu este pretutindeni.

[CristianR]

Evident că este pretutindeni, deşi nu în sens spaţial, iar bisericile sunt porţi de intrare în Împărăţie, și anume prin inimile noastre, acolo unde ne spune Hristos că o putem afla, și care ''nu este din lumea aceasta''.

Pare complicat sau cel puţin paradoxal, însă eu cred că aşa vorbeşte Evanghelia.

[DragosP]

Dumnezeu NU este pretutindeni.
Asta e o tâmpenie panteistă.
Dumnezeu NU este lucrarea Sa, nu mai scrieţi tâmpenii!

[CristianR]

În prealabil postat de DragosP

Dumnezeu NU este pretutindeni.
Asta e o tâmpenie panteistă.
Dumnezeu NU este lucrarea Sa, nu mai scrieţi tâmpenii!

De asta am şi spus că nu în sens spaţial este pretutindeni. Pentru că e mai presus de spaţialitate. După cum nu poţi spune nici că este undeva anume. Şi nici că este nicăieri.
Pretutindenitatea sau ubicuitatea lui Dumnezeu este o noţiune teologică, totuşi. Fără a o înţelege în sens panteist, adică substanţial. Panteismul Îl identifică pe Dumnezeu cu întreaga natură. Nu m-am gândit să afirm aşa ceva. E mai presus de tot ce e creat.

N-am spus că Dumnezeu este lucrarea Sa, ci că e nedespărţit de ea. Şi nu de la mine, ci din teologia dogmatică a părintelui Stăniloae.

[Ratoon]

În prealabil postat de CristianR

Pare complicat sau cel puţin paradoxal, însă eu cred că aşa vorbeşte Evanghelia.

Ce poate să fie mai paradoxal decât cine va cauta să-și scape sufletul îl va pierde și cine îl va pierde pentru Mine acela îl va câștiga.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de CristianR

Harul mai e numit şi lucrarea lui Dumnezeu şi, cum zice Părintele Stăniloae, aceasta nu poate fi despărţită de Lucrător. Deci acolo unde este Dumnezeu este şi harul Său.
Dacă El lucrează numai în Biserică, atunci numai acolo este harul. Dacă lucrează şi în afara ei, atunci şi acolo este.
Iar dacă lucrarea Sa este pretutindeni şi unde este lucrarea Lui este Biserica, atunci rezultă că Biserica este pretutindeni.

Vad aici o confuzie intre harul lucrator si Har cu "h" mare, adica harul sfintitor. Harul lucrator este modul obisnuit al Duhului Sfant de a opera in suflete. E un ajutor punctual, pe timp determinat, pe care Dumnezeu il da cu intentie nepermanenta. Cand avem impresia ca parca s-a apris un bec in capul nostru si, dintr-o data, am priceput ceva ce nu pricepeam pana atunci, cand o zi de post trece mai usor decat ne-am asteptat, cand simtim un imbold sa ajutam un om in nevoie, cand dam, in mod curajos si intelept un sfat bun cuiva aflat la rascrucea ispitelor, iata tot atatea exemple de haruri lucratoare. Harul lucrator genereaza (sau nu) o miscare in suflet. In scolastica, o miscare se defineste ca actul miscatorului in cel miscat. Duhul Sfant, fiind ubicuu, lucrarea Sa ca haruri lucratoare este pentru toti oamenii, atat cei din Biserica, cat si din afara ei. Tot asa cum soarele straluceste pentru toti, tot asa cum ploaia cade peste toti: si peste cei drepti, si peste cei nedrepti. Lucrarea harului lucrator nu mantuieste, dar este ceea ce permite urcusul spiritual. Al nostru si al altora. Cel mai frecvent simtim harul lucrator ca imbold de a ajuta pe aproapele. Uneori simtim harul lucrator si ca o putere care ne impinge spre Dumnezeu si ne netezeste drumul spre El. Despre harurile lucratoare vorbeste Apostolul in 1 Cor 12: 1-10.

Esenta a ceea ce am spus mai sus e urmatoarea: Harurile lucratoare sunt miscare.

Spre deosebire de harurile lucratoare, care sunt felurite, harul sfintitor este de un singur fel. Spre deosebire de harurile lucratoare, care sunt ajutoare punctuale, harul sfintitor este dat de Duhul Sfant spre a fi permanent. Desigur ca putem cadea din harul sfintitor, dar nu aceasta e intentia lui Dumnezeu atunci cand ni-l ofera. Spre deosebire de harurile lucratoare, care sunt ajutoare spre mantuire, harul sfintitor este insasi legatura noastra cu Dumnezeu. Oxigenul sufletului nostru. Uneori simtim Harul sfintitor ca o putere care ne stralumineaza si ne atrage spre Dumnezeu (desigur, nu pledez pentru senzualism, nu pe "ce simtim" se bazeaza credinta, iar deosebirea duhurilor e chestie grea).
Cum modalitatea de primire si de intarire a harului sfintitor este data de Sfintele Taine, harul sfintitor este in Biserica. Alt mod de primire a harului sfintitor decat prin Sacramente si in Ecclesia poate ca va fi existand, dar noi nu cunoastem. Asa cum oameni scapati de Potop vor fi existand, dar noi nu cunoastem decat pe Noe si ceilalti 7 aflati in arca lui.

Esenta a ceea ce am spus mai sus e urmatoarea: Harul Sfintitor este stare. Iar aceasta stare, echivalenta cu mantuirea, este in Biserica. Dar in afara ei ? Nu stim, nu ni s-a predat. Iar Biserica nu poate invata nici mai mult, nici altceva decat i-a transmis Mirele si Invatatorul ei.