Tie , Doamne ! Un gand, o ruga sau un vers , Bunului nostru prieten - Dumnezeu !

[cristiboss56]

Rugaciunile Sfantului Ioan Gura de Aur


Doamne, Dumnezeul meu, stiu ca nu sunt vrednic, nici mi se cade, ca sa intri sub acoperamântul casei sufletului meu, pentru ca este desarta toata si surpata, si nu ai la mine loc cuviincios, ca sa-Ti pleci capul; ci pe cum, dintru înaltime pentru noi Te-ai umilit, pleaca-Te si acum la umilinta mea. Si pe cum bine ai voit a Te culca în pestera si în ieslea necuvântatoarelor, asa binevoieste a intra si în ieslea necuvântatorului meu suflet si în spurcatul meu trup.
Si pe cum nu ai socotit a fi lucru nevrednic a intra si a cina împreuna cu pacatosii, în casa lui Simon leprosul, asa binevoieste a intra si în casa sufletului meu celui umilit, al leprosului si pacatosului. Si precum nu ai respins pe pacatoasa, cea asemenea mie, care s-a apropiat si s-a atins de Tine, asa Te îndura si spre mine pacatosul, care ma apropiu si ma ating de Tine. Si precum nu Te-ai scârbit de spurcata si blestemata ei gura, ceea ce Te saruta, asa nu Te scârbi nici de gura mea, si mai spurcata, si mai blestemata, nici de urâte si necurate buzele mele, si de limba mea cea cu totul necurata. Ci sa fie mie carbunele preasfântului Tau Trup si al scumpului Tau Sânge, spre sfintire si luminare si spre întarirea umilitului meu suflet si a trupului, spre usurarea greselilor mele celor multe, spre paza de toata lucrarea diavoleasca, spre schimbarea si împiedicarea diavoleasca, spre schimbarea si împiedicarea vicleniei si relei mele deprinderi, spre omorârea patimilor, spre împlinirea poruncilor Tale, spre adaugarea dumnezeiescului Tau har, si spre dobândirea împaratiei Tale. Ca nu ca un nepasator ma apropriu de Tine, Cristoase Dumnezeule, ci nadajduind întru bunatatea Ta cea nespusa, si pentru ca, stând departe multa vreme de împartasirea Ta, sa nu fiu sfâsiat de lupul cel întelegator. Pentru aceea ma rog Tie: Precum singur esti sfânt, Stapâne, sfinteste-mi trupul si sufletul, mintea si inima, maruntaiele si pântecele, si întreg ma înnoieste, si înradacineaza frica Ta întru madularele mele, si sfintirea Ta fa-o nestearsa din mine. Si fii mie ajutor si sprijinitor, îndreptând în pace viata mea, învrednicindu-ma si de a sta de-a dreapta Ta, împreuna cu Sfintii Tai. Pentru rugaciunile si mijlocirile preacuratei Maicii Tale, si ale preacuratelor Puteri fara de trup care slujesc Tie, si ale tuturor Sfintilor, care din veac bine Ti-au placut. Amin.


A doua rugaciune
Nu sunt vrednic, Stapâne Doamne, ca sa intri sub acoperamântul sufletului meu: ci deoarece Tu, ca un iubitor de oameni, vrei sa locuiesti întru mine, îndraznind ma apropriu. Porunceste si voi deschide portile care Tu singur le-ai facut, si intra cu iubirea de oameni, asa cum esti; intra si vei lumina cugetul meu cel întunecat. Cred ca vei face-o aceasta, pentru ca nu Te-ai ferit de pacatoasa care a venit la Tine cu lacrimi, nici ai lepadat pe vamesul care s-a pocait, nici pe tâlharul care a cunoscut împaratia Ta nu l-a alungat, nici pe prigonitorul cel ce s-a pocait nu l-a lasat precum era, ci pe toti care au alergat cu pocainta la Tine i-ai însirat în ceata prietenilor Tai: cel ce singur esti binecuvântat, totdeauna, acum si pururea, si în nemarginitii veci. Amin.

[cristiboss56]

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, ingradeste-ma cu sfintii Tai ingeri, cu rugaciunile Atotpreacuratei Stapanei noastre de Dumnezeu Nascatoarea si Pururea Fecioara Maria, cu puterea Cinstitei si de viata Facatoarei Cruci, a sfantului mai mare voievod al lui Dumnezeu,
Mihail, si a tuturor celorlalte Ceresti si netrupesti puteri, ale sfantului proroc, Inainte-Mergator si Botezator al Domnului, Ioan, ale sfantului apostol si evanghelist Ioan Cuvantatorul de Dumnezeu, a sfintitului mucenic Ciprian si ale sfintei mucenite Iustina, a sfintilor ierarhi Nicolae, arhiepiscopul Mirelor Lichiei, facatorul de minuni, Leon, episcopul Cataniei, Nichita al Novgorodului, Ioasaf al Belgorodului, Mitrofan al Voronejului, a cuviosilor Zosima si Savatie de la Solovat, Serafim din Sarov, facatorul de minuni, a sfintelor mucenice Elpis, Pistis si Agapi si maicii lor Sofia, a sfantului mucenic Trifon, a sfintilor si dreptilor dumnezeiesti parinti Ioachim si Ana si a tuturor sfintilor Tai: ajuta-mi mie, nevrednicului robului Tau (numele), izbaveste-ma de toate bantuirile vrajmasului, de tot raul, vrajitoria, farmecul si de oamenii cei vicleni, ca sa nu-mi poata pricinui vreun rau. Doamne, cu lumina stralucirii Tale pazeste-ma dimineata, si la amiazazi, si seara, si cand merg spre somn, si cu puterea harului Tau abate si departeaza toata reaua paganatate, care din insuflarea diavolului se lucreaza. Intoarce iarasi intru cele mai dedesubt tot raul care se unelteste si se lucreaza, ca a Ta este imparatia, si puterea, si slava, a Tatalui si a Fiului si a Sfantului Duh.
Amin.

[cristiboss56]

I N V A T A - M A, Iisuse !

Invata-ma, Iisuse, sa merg pe drumul drept, Sa nu m-abat din cale, sa tin la toate piept. Invata-ma, Iisuse, sa fiu curat si bun, Sa am mai multa mila, de cel ramas in drum. Invata-ma, Iisuse, sa pot iubi mereu, Si om, si pom, si floare, si pe dusmanul meu!
Preot Ioan

[cristiboss56]

Ce suntem noi, Doamne?

Ce suntem noi, Doamne? Umbră şi părere,
un suspin de-o clipă, iar apoi tăcere;
ce curând ne creşte şi ne ia pământul,
izvorâm ca apa şi plecăm ca vântul.

Ce lăsăm noi, Doamne, la plecarea noastră
din taina cea neagră spre taina albastră?
Vrednică-i de voia şi zările Tale
doar urma luminii pe-a dragostei cale.

Ce luăm noi, Doamne, din visul opririi?
Doar sfânta cenuşă jertfită iubirii,
cereasca mireasmă ce-am ars rugăciunii
şi roua de aur din ochii minunii.

Ce ţinem noi, Doamne, al nostru-n vecie?
Doar ce dăm acuma la alţii şi Ţie,
doar dulcea tăcere sfinţită-n suspine,
doar ceasul de taină trăit lângă Tine.
( Traian Dorz )

[cristiboss56]

"Cât de nerecunoscător sunt eu faţă de Tine, Dragostea mea"

În zori, când mă trezesc, gândurile mele cuviincioase zboară direct la Tine; cele dintâi avânturi ale sufletului meu se îndreaptă către zâmbetul Tău; prima şoaptă din urechea mea este numele Tău, cea dintâi surpriză cu care mă întâlnesc eşti Tu, lângă mine.
Ca un băieţaş după ce a avut un coşmar şi care-şi îmbrăţişează mama, bucurându-se că visul nu l-a despărţit de mama sa, la fel şi eu, când mă trezesc, Te îmbrăţişez şi mă bucur deoarece călătoria mea în somn nu m-a îndepărtat de mâna Ta.
Cât de nerecunoscător sunt eu faţă de Tine, Dragostea mea! Ruşinea mă cuprinde fiindcă am fost nerecunoscător faţă de Tine. În timp ce Tu nu Te desparţi de mine nici o clipă, eu mă despart de Tine în somn ori în vis. De aceea nu sufăr somnul şi moţăiala şi mă minunez de cetele cereşti care nu-şi iau ochii de la Tine zi şi noapte.
Somnul mă face să fiu plictisit, dar Tu mă odihneşti. Nu există odihnă pentru cel plictisit dacă acesta nu se uită la Tine, şi nici dulceaţă pentru cel amărât dacă acesta nu discută cu Tine, nici sănătate pentru cel bolnav dacă acesta nu-Ţi atinge mâna, nici curăţie pentru cel necurat dacă unul ca acesta nu se îmbăiază în lumina Ta.
Sfântul Ierarh Nicolae Velimirovici

[cristiboss56]

Cine a adus păcatul în lume, o, Doamne, şi a îmbolnăvit întreaga lume, devenind hrană pentru moarte?
Mintea este poarta prin care a intrat păcatul. Prin minte, picătura de otravă a picurat în inimă şi în suflet. Despărţită de feciorie şi lumină, nemaifiind întreită, ci unidimensională, mintea s-a despărţit de Sfânta Triadă şi stă ca cea de-a „patra” – nonexistenţa. Cugetă la cele lumeşti, şi nu la cele dumnezeieşti.
Despărţită de fecioria sufletului şi de lumina inimii, mintea este umbra Fiului lui Dumnezeu şi reversul înţelepciunii. Această umbră întunecată îşi răspândeşte întunecarea în suflet şi în inimă. Şi de îndată ce toate trei s-au învăluit în întuneric şi s-au acoperit cu mucegai, ea se transformă apoi într-un soi de triadă lipsită de sfinţenie, o umbră a Sfintei Triade, întocmai precum nonexistenţa este o umbră şovăielnică a existenţei.
Care este cel dintâi păcat al minţii, o, Doamne, prin care ea a adus durerea şi suferinţa în întreg neamul omenesc?
Cel dintâi păcat al minţii a fost amăgirea de sine, iar cel de-al doilea mândria. Pironită de simţuri destinate non-existenţei, mintea a acceptat non-existenţa drept existenţă. Amăgirea de sine se uită la reflectarea lunii în lac de parcă ar fi luna adevărată şi dă buzna s-o apuce în apă. Amăgirea de sine vede o sfoară şi o ia drept şarpe, fugind de el. Amăgirea de sine a unui câine vede un câine în apă şi îl face pe câinele respectiv să latre la propria sa umbră. Amăgirea de sine cu privire la cenuşa iluzorie a acestei lumi îndeamnă mintea să-şi alipească esenţa de această lume şi o izbeşte cu uitarea adevăratei lumi existente.
Sfântul Ierarh Nicolae Velimirovici

[cristiboss56]

„Doamne şi Stăpânul vieţii mele,
duhul trândăviei, al grijii de multe, al iubirii de stăpânire şi al grăirii în deşert nu mi-l da mie.

Iar duhul curăţiei, al gândului smerit, al răbdării şi al dragostei, dăruieşte-l mie, robului Tău.

Aşa Doamne, Împărate, dăruieşte-mi ca să-mi văd greşalele mele şi să nu osândesc pe fratele meu, că binecuvântat eşti în vecii vecilor. Amin”.

Această rugăciune este citită de două ori la sfârşitul fiecărei slujbe din timpul Postului Mare, de Luni până Vineri (nu şi Sâmbetele şi Duminicile), căci, după cum vom vedea mai târziu, slujbele acestor zile nu urmează celor săvârşite de obicei.

Post binecuvântat :)