Teologia negativa ortodoxa de sorginte budista?

[ioan67]

Eu încerc să trec de aspectul formal, textual, al Învăţăturii şi susţin chiar mai mult, că un text - oricare ar fi el - nu poate fi o învăţătură propriuzisă.
Învăţatura e o relaţie dintre învăţător şi învăţat. Mai exact, e rodul acestei relaţii. Nu este un conţinut al învăţătorului, în orice caz acest conţinut e mort câtă vreme nu vine la întâlnire un învăţăcel. Conţinutul prinde viaţă, prin activitatea ambilor termeni (învăţător şi învăţat), în interacţiunea lor. De aceea spuneam că Domnul ar fi avut, probabil, o altă Învăţătură dacă s-ar fi adresat pomilor. O adecva la mijloacele pomilor de a zămisli, prin împreună-lucrare sau sinergie, vreo învăţătură.

Dar hai să ne amintim împreună un lucru pe care tocmai îl dezbăteam cu colegul Penticostal.
E vorba despre Tradiţie. Implicit de Biserică, întrucât nu le putem separa - sper că eşti de acord.

Ei bine, Tradiţia şi Biserica au fost la început Domnul şi ucenicii. În relaţie directă cu ei, trăind printre ei şi nemijlocit cu ei, Domnul le-a adresat o serie de mesaje, a "ciocănit" la poarta inimii lor prin viu grai, prin propria Prezenţă, prin faptele Sale minunate.
Convieţuind cu Domnul, ucenicii au descoperit Cine este Domnul şi în ce constă Învăţătura Lui. Au trăit cu toată fiinţa lor Învăţătura.
Dacă nu ar fi convieţuit cu Domnul nu ar fi avut nici o Învăţătură. Ci doar un text (cum dealtfel moşteniseră, generaţii întregi, prin mijlocirea rabinilor), pe care îl înţelegea fiecare aşa cum putea.

Deci Învăţătura propriuzisă a Domnului este actul trăit efectiv în Biserică, prin Tradiţie şi la care participă în calitate de coautori creştinii. Căci fără a întoarce Domnului darul învăţătoresc, prin închiderea Cercului Iubirii între noi şi El, nu avem nici o învăţătură ci o polologhie fără nici o relevanţă. (La o adică poate fi complet înnebunitoare şi distructivă.)
Învăţătura Domnului se construieşte, deci, mereu, ca o înviere - este un rod permanent reînviat, prin participarea noastră la actele liturgice, mai întâi. Participare deplină, a întregii fiinţe omeneşti, cu recunoştinţă, cu bucurie, cu smerenie, sub mângâierea Duhului.
Această mare Sărbătoare în care noi răspundem lui Hristos este Învăţătura!
Acest fenomen unic în Cosmos, la care noi participăm în calitate de coautori, aceasta cred eu că este Învăţătura, mereu spiralată (în taina crescătoare a simţirilor noastre înţelegătoare) şi urcînd spre Cer.

[ioan67]

În prealabil postat de catalin2

Invatatura revelata sunt informatii pe care Le-a dezvaluit Domnul oamenilor.

Nu este adevărat!
Informaţia este rodul relaţiei dintre o sursă şi un receptor.
În cazul nostru Sursa este Domnul iar noi suntem receptorul.
Informaţia este rodul acestei întâlniri.

P.S. Observă că fructul întâlnirii dintre Scriptură, de exemplu, şi omul ateu este diferit de rodul la care participă omul credincios şi evlavios. Pur şi simplu, la întâlnirea cu acelaşi text scris, cu aceleaşi date, informaţiile din mintea şi inima ateului sunt diferite de informaţiile din mintea şi inima credinciosului.

[flying]

În prealabil postat de ioan67

Pentru mine este o imposibilitate să cunosc Mesajul Domnului.

Mesajul Domnului e un lucru foarte simplu ,pe intelesul copiilor.Nu e vorba de cunoasterea teoretica a revelatiei care e foarte simpla(si incheiata,nu mai exista noi adevaruri de revelat) ci de acceptarea reala in viata fiecaruia si prin lucrare/nelucrare omul descopera noi trepte de dulceata/amareala. Spre noile trepte de dulceata exista o singura cale:Mesajul Domnului,care e foarte simplu,dar unii nu il vad .Pentru ca nu vor.E o alegere.

[ioan67]

În prealabil postat de flying

Mesajul Domnului e un lucru foarte simplu ,pe intelesul copiilor.Nu e vorba de cunoasterea teoretica a revelatiei care e foarte simpla(si incheiata,nu mai exista noi adevaruri de revelat) ci de acceptarea reala in viata fiecaruia si prin lucrare/nelucrare omul descopera noi trepte de dulceata/amareala. Spre noile trepte de dulceata exista o singura cale:Mesajul Domnului,care e foarte simplu,dar unii nu il vad .Pentru ca nu vor.E o alegere.

Desigur.
Revedeţi, totuşi, în ce sens am făcut afirmaţia...:)

[Jonnyw2013]

În prealabil postat de florin.oltean75

Parintele neoplatonismului, filozoful Plotin (200-270), a influentat major dogmatica crestinismului rasaritean, care s-a conturat, definit in secolele urmatoare.

Este novatorul teologiei negative, ideile sale exercitand o influenta deosebita asupra Sf. Maxim Marturisitorul si Sf Ioan Damaschin.
...
...

Ce este aia Teologie negativa?Eu nu am auzit pana acum de asa ceva?Lamureste-ma ce este cu acest Topic gen struto camila pompoasa:"Teologie negativa de sorrginte budista"?...

Ai bagat budismul in toate .Un amestec frrumos ,placut vederii si sufletului tau.

Dar este util ptr viata,ptr Adevar? De ce strambi invatatura Florrine???...Adevarata credinta nu e ceva complicat ,e ceva relativ simplu, ca sa poata fi receptat de sufletele simple dar curate.

[florin.oltean75]

Teologia negativa, cunoscuta si ca teologia apofatica este o modalitate de a concepe dumnezeirea (urmata de cunoastere directa) prin negarea identitatii ei cu orice este manifestat, cu orice forma de existenta. (engleza, ro).

Efortul spiritual calificat are nevoie de aceasta abordare.

Simplitatea, fara elaborari mentale, nu poate fi atinsa fara angajarea cunoasterii apofatice.

Teologia negativa are o metodologie proprie. In budism, aceasta este sistematizata si armonizata cu cunoasterea pozitiva (Calea de Mijloc - Nagarjuna).


Cunoasterea negativa este de o frumusete aparte, este o arta.

Fara ea, omul nu poate transcende intiparirile pamantesti sau cele ceresti si sa realizeze simplitatea desavarsita.

[florin.oltean75]

Ortodoxia a validat apofatismul si l-a incorporat in fibra sa teologica. Din cate cunosc, cultele crestine protestante nu angajeaza o asemenea cunoastere a divinitatii. Perspectiva lor se limiteaza strict la textul biblic.

[ioan67]

Florin, cunosc câţiva protestanţi care totuşi se roagă...:) Şi postesc şi toate celelalte... Şi care practică o înaltă comuniune în comunitatea lor.
Caz în care s-ar putea să îi găsim foarte cufundaţi în apofatism...:)

[ioan67]

În prealabil postat de florin.oltean75

Teologia negativa, cunoscuta si ca teologia apofatica este o modalitate de a concepe dumnezeirea (urmata de cunoastere directa) prin negarea identitatii ei cu orice este manifestat, cu orice forma de existenta. (engleza, ro).

Efortul spiritual calificat are nevoie de aceasta abordare.

Simplitatea, fara elaborari mentale, nu poate fi atinsa fara angajarea cunoasterii apofatice.

Teologia negativa are o metodologie proprie. In budism, aceasta este sistematizata si armonizata cu cunoasterea pozitiva (Calea de Mijloc - Nagarjuna).


Cunoasterea negativa este de o frumusete aparte, este o arta.

Fara ea, omul nu poate transcende intiparirile pamantesti sau cele ceresti si sa realizeze simplitatea desavarsita.

Florin, noi oamenii putem înţelege cu mintea noastră orice fel de conţinuturi abstracte (fără întipăriri de vreun fel, fără forme existente, fără impresii senzoriale).
Dar nu orice abstracţie de-a minţii noastre e tangentă cu Dumnezeu! Dimpotrivă, poate rămâne veşnic paralelă...

Îmi amintesc cum descria Cuviosul Sofronie (de la Essex) experienţele sale "budhiste". Acele extraordinare acte mintale care, pornind dintr-o inimă îndrăgostită de Domnul dar încă nenuntită, îl purtau până la revărsarea unei lumini extraordinare şi la transparenţa propriului corp...
I-a trebuit ceva vreme şi, mai ales, mângâierea adevărată a Harului, ca să descopere că toate acele experienţe extraordinare aveau sursa în propria minte, nu în Duhul.
Cunoaşterea apofatică vine ca dar al Duhului, peste un nevoitor hotărât şi priceput, iar nu din omenescul credinciosului.

Mintea noastră poate scorni realităţi uluitoare, pe care suntem înclinaţi să le numim cu titlul generic de teologie apofatică, însă ele nu au nimic comun cu experienţa luminătoare a Harului Care Se pogoară asupra rugătorului.
Citeşte pe Sofronie sau pe Gheron Iosif, pentru a înţelege diferenţa dintre cunoaşterea apofatică şi mimele involuntare ale ei...

Apofatismul nu e o metodă a noastră de cunoaştere a lui Dumnezeu, ci e o modalitate a Lui dăruită pentru a ne lumina pe noi...:)

[Jonnyw2013]

În prealabil postat de florin.oltean75

Teologia negativa, cunoscuta si ca teologia apofatica este o modalitate de a concepe dumnezeirea (urmata de cunoastere directa) prin negarea identitatii ei cu orice este manifestat, cu orice forma de existenta. (engleza, ro).

Efortul spiritual calificat are nevoie de aceasta abordare.

Simplitatea, fara elaborari mentale, nu poate fi atinsa fara angajarea cunoasterii apofatice.

Teologia negativa are o metodologie proprie. In budism, aceasta este sistematizata si armonizata cu cunoasterea pozitiva (Calea de Mijloc - Nagarjuna).


Cunoasterea negativa este de o frumusete aparte, este o arta.

Fara ea, omul nu poate transcende intiparirile pamantesti sau cele ceresti si sa realizeze simplitatea desavarsita.

Din cate am citit se vorbeste despre Cunoastere catafatica si apofatica dar cred ca nu e potrivit termenul folosit in titlul topicului.
Eu totdeauna ma gandesc la lucrarea unui anumit lucru.Concret cum se rezolva in Teologia asta de care spui urmatoarrele probleme:
1.Comuniunea -euharistia ?Cum, apartine de biserica ortodoxa sau cum?
2.Ascultarea de un duhovnic exista???...La un moment dat ti-am pus intrebarea asta si ai lasat-o in "coada de peste" .Adica pana la urma nu ai spus daca te-ai spovedit sau nu?
Adica poate exista un amestec omogen intre apa si ulei?Cred ca un duhovnic pe loc ar opri aceste tendinte budhiste.
3.Cum se rezolva problema patimilor aici in aceasta "Teologie negativa de sorginte budhista".
Doamne ajuta!