![]() |
![]() |
|
|
|
|
|
#1
|
|||
|
|||
|
Sau altfel spus tot de Părintele Arsenie Boca:
Nouă, toate necazurile vieții ne vin de la greșeli, nu de la Dumnezeu. El numai le îngăduie, și spală cu ele vinovățiile noastre. Oamenii însă tare greu pricep, că ispășirea prin necazuri dovedește, nu părăsirea lui Dumnezeu, ci milostivirea Lui. Fiecare creștin care dorește mântuirea sufletului este dator să fie gata a suferi cu dragoste și cu răbdare toate necazurile și durerile vieții, îngăduite de Dumnezeu pentru mântuirea lui „Precum focul curăță arama de rugină, așa boala curăță păcatul omului”. |
|
#2
|
|||
|
|||
|
Încetați, babelor! (mă rog, și voi - moșilor)
Suferința e Taină mare. |
|
#3
|
|||
|
|||
|
Citat:
Prea putini isi pun problema la modul: oare nu s-a intampla asta pentru ca n-am facut asta mai devreme, din lene, necunostinta, orbire, incapatanare, etc? Sunt canoane mari care ni se dau pentru ca noi insine n-am binevoit sa alergam cu pocainta spre a lua la timp unele mult mai mici.
__________________
Suprema intelepciune este a distinge binele de rau. |
|
#4
|
|||
|
|||
|
Citat:
__________________
Sublimă fărâmă a Sfintei Chemări, Zvâcnită din Vrerea divină, Mi-e sufletul vultur ce spintecă zări Și sus, printre stele, se-nchină.(pr. Dumitru) |
|
#5
|
|||
|
|||
|
Citat:
|
|
#6
|
||||
|
||||
![]() Știu, Doamne, că păcatele mele sunt nenumărate, și nu pot să privesc către a Ta bunătate, dar știu că și milostivirea îndelung răbdătoare și noianul iubirii Tale de oameni sunt nemărginite: că, deși am întrecut cu răutatea pe toți oamenii, însă nu am întrecut îndurările Tale, nici am uscat izvoarele cele pururea curgătoare ale iubirii Tale de oameni! Căci, fărădelegile noastre de s-ar înmulți mai mult decât stelele cerului și nisipul mării, încă atât de biruite vor fi de către blândețile și milostivirile Tale, cât și faptele noastre pe care le socotim de bine, încă au trebuință de dreptatea Ta. Pentru aceasta, îndrăznind, alerg la milostivirea Ta cu frică și cu cutremur, rugându-mă ca fiul cel risipitor, oricât am greșit Ție cu voie sau fără voie, cu fapta și cu cuvântul, cu aducerea aminte și cu gândul, cu știință și cu neștiință, cele din noapte și din zi, cele din vârsta copilăriei mele și până acum, toate să mi le ierți și să le ștergi, și în haina nepăcătuirii și a curățirii să mă îmbraci. Am păcătuit, singur mărturisesc, am greșit, nu tăgăduiesc: Poruncile Tale n-am păzit, judecățile și dreptățile Tale le-am călcat, am urmat rău amăgitorul vrăjmaș, m-am supus trupului și patimilor, m-am făcut rob dulceților vieții și casă a toată necurăția. Asemănarea chipului Tău, pe care mi L-ai dat, nu-L am curat și neschimbat, și pecetea dumnezeiescului Botez am întinat-o. Am stricat pe cea dintâi zidire și pe cea de a doua, toate le-am tulburat, toate le-am întinat cu păcatele pe care le-am făcut în toată vremea și în tot ceasul. Mărturisesc că sunt vinovat focului de veci, viermilor neadormiți; recunosc că sunt vrednic de toată munca cea rea și înfricoșată, și nu aștept decât răspunsul Tău cel neînfricoșat care trimite pe cei păcătoși în focul gheenei. Eu însumi îmi hotărăsc osânda, însumi mă judec vinovat. Aducerile aminte de păcatele pe care le-am făcut și mustrările de cuget îmi stau pururea înainte, și parcă văd pe cumpliții pârâtori aducând și arătând în scris păcatele mele la judecată, și parcă mă răpesc dinaintea scaunului judecății și mă târăsc ca să mă arunce la chinuri, fără să pună cineva un cuvânt pentru mine să mă părtinească. Vai, dar, ce voi face! Când voi fi cercetat și osândit în ziua Judecății, cine mă va îndrepta? Că toate păcatele mele cele ascunse și făcute întru întuneric vor ieși și se vor da înaintea a milioane de îngeri. O, de trei ori ticălosul! Altă nădejde de mântuire nu am, fără numai iubirea și milostivirea Ta de oameni, Doamne, care nu voiești moartea păcătoșilor, nici ca să piară vreunul din cei mai mici, ci să se întoarcă la pocăință și să se mântuiască. Iartă-mă, dar, și pe mine, care însumi mă osândesc și propovăduiesc păcatele mele după cuvântul Tău, Care prin prorocul ai zis: “Mărturisește-ți tu însuți păcatele tale ca să te îndreptezi”. Fă ca și eu, prin aceasta, să dobândesc iertarea și mântuire; ajută-mi mie, necredinciosului, și mă fă nevinovat. Primește mijlocirile Născătoarei de Dumnezeu și pururea Fecioarei Maria și ale tuturor sfinților care neîncetat se roagă pentru noi; că Ție se cuvine toată slava, cinstea și închinăciunea în vecii vecilor. Amin.
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie. (Părintele Alexander Schmemann) |
|
#7
|
||||
|
||||
![]() Vă urez multa sănătate, zile senine și multe bucurii, pe care să le împărtășiți cu familia și cu toți cei dragi. Un bun inceput de an cu mult spor si ajutor in tot ce va-ti propus! La multi ani !
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie. (Părintele Alexander Schmemann) |
|
#8
|
||||
|
||||
|
Citat:
De fapt aici intram intr-o discutie asupra dreptatii si proniei Creatorului. La botez ne asumam sa-L urmam. Ne asuma o CRUCE, adica un model de viata in jerfta continua in care si Dumnezeu isi permite sa ne daruiasca CRUCI, SUFERINTE fie pe dreptate pentru pacatele noastre fie fara motiv, insa cu scop. Chiar daca nu au un motiv sesizabil, exista un scop de la Dumnezeu pentru necazuri. Iov nu pacatuise si era drept in fata lui Dumnezeu. Si s-a ingaduit sa fie luat si aruncat in fundul iadului. Sa fie incercat daca huleste, deznadajduieste, daca se leapada de Dumnezeu. De fapt incercarea maxima a fost a lepadarii, asta a fost tainica incercare. Pronia lui Dumnezeu este ajutorul si dreptatea si calauzirea pe care Dumnezeu ne-a da in viata, atunci cand suntem langa El. |
|
#9
|
||||
|
||||
|
Citat:
Alin si simpllu au pus punctul pe I , si cred ca discuția este deja pierdere de timp atâta timp cât topicul este o mare cacialma :) Un nou an cu bucurii si multă sănătate tuturor :)
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie. (Părintele Alexander Schmemann) |
|
#10
|
|||
|
|||
|
Citat:
__________________
Suprema intelepciune este a distinge binele de rau. |
|
|