Sfantul Ioan din Kronstadt

[ioan67]

În prealabil postat de sophia

Intreb pentru ca vad ca sunt diverse orientari si printre romani. Unii cauta spre Rusia, altii spre Grecia (ca ortodoxie) si vreau sa aflu pe ce criterii.

La mine criteriul este evident: citesc după cum bate vântul.
Că sunt în derivă, cum spunea un cunoscător şi că trăiesc în stare prelungită de ebrietate iar această beţie vine de obicei de la vânt, uragan, ciclon etc. În ciuda unui vânticel abia sesizat, răcoros uneori, care se perindă mai rar pe la noi şi căruia îi port o amintire scumpă, drăgăstoasă foarte.
Astfel, când beau bere îi studiez pe greci, că e mai cald pe la ei.
Când beau vin şi vodkă, ţuică sau palincă (nu beau din asta dar îţi zic aşa ca să prinzi ideea) citesc din ruşi. Că la ei e mai frig.
Evident, când beau whiski (parcă aşa se scrie, că la gust chiar nu ştiu cum e dar zic aşa ca să nu stric continuitatea ideii) îl citesc pe Seraphim Rose.

Când suflă austrul, citesc pe greci. Când bate crivăţul (mamă şi ce bate iarna în Bărăgan!) bag ruşi la greu. Tocmai citesc Dostoievski, partea lui de meditaţie creştină intensă, dialogurile cu dracul, discursul despre dragoste şi Înviere al lui Alioşa etc.

În concluzie, singurul criteriu e cum suflă vântul. De la sud, de la nord, de la vest ori de la răsărit - important e să nu stea barca pe loc.

P.S. Ar mai fi un criteriu dar e secundar. Îl zic totuşi, poate-i de folos: citesc acele cărţi care îmi răspund la nelămuriri mai vechi şi care îmi deschid totodată noi mirări.
Dar ăsta e un criteriu minor, de care m-aş putea dispensa la o adică (deocamdată nu vreau!). Principal rămâne cum bate vântul, deie Domnul să nu se oprească în veac!

[simpllu]

În prealabil postat de sophia

Am inteles ca a fost preot de mir.
Pe de o parte, daca este asa, atunci mi se pare foarte important pentru oameni, sa stie ca exista sfinti si dintre oamenii "normali" si nu numai din monahi sau pustnici. E ceva incurajator pe drumul spre mantuire.

Ai înţeles bine. :)

În prealabil postat de sophia

Cineva scria ca impartasea multi foarte multi oameni.

Aşa este, se împărtăşeau şi cinci mii de credincioşi într-o singură zi. Părintele Ioan (din acea vreme) slujea aproape zilnic Sfânta Liturghie şi îi îndemna pe oameni se împărtăşească cât mai des, el fiind cel mai bun exemplu. Deşi ducea o viaţă curată, Părintele Ioan uneori mai avea căderi, însă mereu se pocăia lăuntric. Se mai supăra pe cumnata Ana sau soţia Elisabeta. Sau mai certa cerşetorii care-l asaltau des, pe unul chiar l-a lovit prentru că a fost nemulţumit de suma de bani primită. Mai gusta ceva de dulce, şi asta în zi de post (probabil şi din cauza unei neputinţe trupeşti - boală). Sau îi mai plăcea să bea câte un pahar de bere. Fumatul se pare că a fost cea mai grea patimă trupească care l-a încercat (şi asta în timp ce era preot şi slujea). Dar într-un final a biruit. Părintele Ioan a ales calea pocăinţei lăuntrice şi a desei împărăşiri. A conştientizat profund că fără de Hristos nimic nu poate face.
Şi iată că Biserica Ortodoxă Rusă l-a trecut în calendar în rândul Sfinţilor.