Ascetism modern

[DragosP]

Da mă. Și eu am observat că monahismul actual pute...
Să vezi în Athos ce nașpa e...

[Seraphim7]

În prealabil postat de DragosP

Da mă. Și eu am observat că monahismul actual pute...
Să vezi în Athos ce nașpa e...

Mda,si eu am rămas cu gust amar de la multe mănăstiri.Duc aproape aceeiasi viața ca a noastra,poate uneori chiar mai bună.Nu sunt absurd,dar multă lume e intrigata de contradicția dintre ceea ce afirma si ceea ce este de fapt.Dar totusi hai sa discutăm constructiv si sa ii găsim pe cei care chiar au resit sa construiască academii spirituale,unde accentul e pus pe studiu,aprofundare,misiune.Oricum catolicii stau teoretic mai bine la treaba asta.Ma gandesc aici la iezuiti.

[CristianR]

N-ai sesizat ironia.

[Seraphim7]

În prealabil postat de CristianR

N-ai sesizat ironia.

Am sesizat realitatea.Voi puteți rămâne la ironii.

[florin.oltean75]

Consider ca ascetism inseamna, in esenta, stradania de a pastra un anumit fel de a percepe si intelege lumea, in acord cu principiile fundamentale care-i dezvaluie natura si genereaza o fericire suprafireasca neschimbatoare.

Ascetism inseamna privatiune de la savarsirea raului. Inseamna miscarea mintii de la necunostinta la cunostinta.

Cand principiile sunt intelese, asimilate, a fi ascet sau nu depinde doar de actualizarea acestora in experienta curenta.

Ascetismul nu depinde de un anumit mediu extern, fie desert, padure, pestera, comunitate monastica, academica...ci depinde de ochiul cu care este privit tot ceea ce ne inconjoara.

Daca ceea ce ne inconjoara este "modern" - atunci se poate spune ca ascetismul este modern. Dar sa retinem, ascetismul este ascetism, indiferent de conjuctura, conditii sau perioada istorica.

Ceea ce este important - sa lucram ceea ce putem, in locul in care ne aflam...sa nu pierdem vremea astepand conditiile care credem ca ne sunt favorabile.

Lumea poate fi "biruita" doar intr-un singur fel. Prin cunoastere.

[Seraphim7]

În prealabil postat de florin.oltean75

Consider ca ascetism inseamna, in esenta, stradania de a pastra un anumit fel de a percepe si intelege lumea, in acord cu principiile fundamentale care-i dezvaluie natura si genereaza o fericire suprafireasca neschimbatoare.

Ascetism inseamna privatiune de la savarsirea raului. Inseamna miscarea mintii de la necunostinta la cunostinta.

Cand principiile sunt intelese, asimilate, a fi ascet sau nu depinde doar de actualizarea acestora in experienta curenta.

Ascetismul nu depinde de un anumit mediu extern, fie desert, padure, pestera, comunitate monastica, academica...ci depinde de ochiul cu care este privit tot ceea ce ne inconjoara.

Daca ceea ce ne inconjoara este "modern" - atunci se poate spune ca ascetismul este modern. Dar sa retinem, ascetismul este ascetism, indiferent de conjuctura, conditii sau perioada istorica.

Ceea ce este important - sa lucram ceea ce putem, in locul in care ne aflam...sa nu pierdem vremea astepand conditiile care credem ca ne sunt favorabile.

Lumea poate fi "biruita" doar intr-un singur fel. Prin cunoastere.

Concret,concretizare,despre asta vorbesc,spre asta aș vrea sa ma indrept.Să vad si sa cunosc un om care se îndreaptă spre asa ceva.Fiindcă teoretizarea e limitată de însăși lipsa fundamentelor aplicative ale acesteia.

[florin.oltean75]

Forma de practica poate fi extrem de variata.

Nu orice metoda se potriveste la oricine.

Metoda potrivita depinde de mai multi factori: temperament, nivel de educatie, profil psihologic (deficiente/traume care necesita remediere urgenta)...

Personal, consider ca mi se potriveste metodologia explicata in Lamrim (Atisha). In aceasta regasesc toata esenta invataturii crestine intr-o lumina care ma inspira. Conflictele si dilemele care ma framantau le-am gasit rezolvarea in explicatiile oferite de Kelsang Gyatso cu privire la budismul tibetan (Hinayana/Mahayana/Vajrayana).

Aceasta nu inseamna ca am renuntat la credinta in Iisus Dumnezeu. Insa cunostintele dobandite mi-au lamurit mai mult sensul cuvantului "Dumnezeu", sensul cuvantului "Creator".

[Seraphim7]

În prealabil postat de florin.oltean75

Forma de practica poate fi extrem de variata.

Nu orice metoda se potriveste la oricine.

Metoda potrivita depinde de mai multi factori: temperament, nivel de educatie, profil psihologic (deficiente/traume care necesita remediere urgenta)...

Personal, consider ca mi se potriveste metodologia explicata in Lamrim (Atisha). In aceasta regasesc toata esenta invataturii crestine intr-o lumina care ma inspira. Conflictele si dilemele care ma framantau le-am gasit rezolvarea in explicatiile oferite de Kelsang Gyatso cu privire la budismul tibetan (Hinayana/Mahayana/Vajrayana).

Aceasta nu inseamna ca am renuntat la credinta in Iisus Dumnezeu. Insa cunostintele dobandite mi-au lamurit mai mult sensul cuvantului "Dumnezeu", sensul cuvantului "Creator".

Din cate știu,la noi in țara nu există comunități budiste,zen,jainiste etc.Știu doar ca au fost,sau poate încă mai sunt tentative eșuate,sau falsuri in care au existat doar sarlatani cu dorințe pur manipulative sau materiale.Eu rămân totuși la mistica ortodoxă,chiar dacă momentan sunt deconectat de ea.Chiar daca a imprumutat multe de la monahismul oriental precrestin,de la matanii,mantre adaptate pe rugaciuni creștine etc,consider ascetismul creștin superior celui budist,chiar dacă aparent cel budist e mai vast si mai complex din punct de veder ideologic.Insa ascetii creștini ,tocmai prin simplitatea trairi,a credinței si a transformarii prin rugaciunea in iubire devin metamorfozati si ascensiunea spre scaparea din ciclul durerii despre care vorbește Budha,devine Iisus si perspectiva indumnezeirii încă de pe pamant,nu un vid nirvanic care ofera doar pasivitate,ci capacitatea de a deveni un madular activ al universului.

[florin.oltean75]

Drumurile sunt de doua feluri: exterioare si interioare.

Drumul exterior te duce dintr-o locatie in alta locatie.

Drumul interior te duce dintr-o instanta existentiala in alta instanta existentiala.

Transformarea/transfigurarea inimii, adica a mintii celei mai subtiri este drumul interior spiritual care ne duce din lume in Imparatie.

In esenta, aplicatia este un efort mental.

Asa cum este explicat in tratatul de psihologie budist, aplicatia este de doua feluri: analitica si contemplativa.

Aplicatia analitica sesizeaza particularitati, discrimineaza, in timp ce aplicatia contemplativa experiaza adevarul revelat prin analiza.

Orice miscare a mintii, indiferent de metoda aleasa, se incadreaza in cele doua categorii de aplicatii.

[Iorest]

În prealabil postat de Seraphim7

Mai există oameni care sunt in duhul părinților care isi dedică timpul aprofundarii sinelui,studiului extins,si disciplinei morale.Aș vrea sa gasesc si sa vorbesc cu un astfel de om,să devin un ucenic al acestuia la vremea potrivită,dacă voi fi pregătit si eu sa intru sub povata unui om care sa mă ducă spre scop.Chiar mi-as dori sa se întemeieze o comunitate care să aibe activități de genul specificate mai sus.Comunitățile monahale actuale majoritatea devin pensiuni orientate spre biserici megalitice și alte activități sociale sauritualurile obișnuite care devin rigide si formale.Poate suna a reformă ce insinuez,dar nu așa văd eu o comunitate spirituală.Nu vreau neapărat sa creionez acum cum văd eu ideea de comunitate si aspectele de detaliu ale acesteia,poate pe alt topic.Acum as vrea doar sa discutăm despre ce există acum in sfera asta.

Ascetism modern sună cam prost, dat fiind că principiile au fost puse demult.

De fapt programul intensiv de rugăciune ține starea de mănăstire, chiar dacă 8 ore de rugăciune zilnică prin diferite slujbe și canon personal sunt percepute de unii ca fiind o chestie peste care se poate sări, eventual o chestie formală și rigidă care trebuie scurtată.
Dacă se întâmplă ce se întâmplă cu monahismul, întreaga situație are legătură cu împuținarea rugăciunii și cu orice alte preocupări chiar și intelectuale, mai puțin cele legate de rugăciune și canon.
Până și viețuirea de sine pe Athos presupune mii de metanii zilnice și umplerea ceasurilor bisericești cu rugăciune, iar în viața de obște situația e tot pe acolo, chiar dacă metaniile din canonul personal sunt mai puține, în mod normal participarea la slujbe și canonul ar trebui să umple timpul viețuitorilor.

În prealabil postat de Seraphim7

Mda,si eu am rămas cu gust amar de la multe mănăstiri.Duc aproape aceeiasi viața ca a noastra,poate uneori chiar mai bună.Nu sunt absurd,dar multă lume e intrigata de contradicția dintre ceea ce afirma si ceea ce este de fapt.Dar totusi hai sa discutăm constructiv si sa ii găsim pe cei care chiar au resit sa construiască academii spirituale,unde accentul e pus pe studiu,aprofundare,misiune.Ori
cum catolicii stau teoretic mai bine la treaba asta.Ma gandesc aici la iezuiti.

Nu cred că România are vreun exemplu notabil în sensul în care cineva face duhovnicie de cameră în locuința personală , fără să participe la slujbe sau fără să fi fost un om care și-a însușit mai întâi rugăciunea continuă.
Ce s-a întâmplat în vremea comunismului, dacă s-o fi nimerit vreun preot să îndrume oameni și după vreo excludere nedreaptă e altceva și a cam fost o chestiune temporară.
Academie duhovnicească a făcut Sfântul Paisie Velcikovski.