As dori un sfat

[ioan67]

În prealabil postat de Ioana88

Ma gandesc ca e deja tarziu pentru mine, trebuie investitii din nou, iar fara studii de specialitate nu te angajeaza nimeni. Imi plac si copiii foarte mult. Nu stiu incotro sa ma indrept, m-am departat in ultima vreme si de Dumnezeu.

Dacă ziceţi că nu vă place M. Vet., poate vă plac totuşi iezii, căpriţele, mânjii, iepuraşii, porcuşorii...
Încercaţi, vreau să zic, la o grădiniţă! Eventual creşă. Orice post, pentru început, fie şi îngrijitoare. Apoi fiţi pe fază când se eliberează un post de educatoare! Ştie directoarea...
Acolo e loc şi de sport şi de muzică şi de arte plastice. Oho, cât cuprinde!...
E cerere mare de tinere afectuoase şi harnice prin grădiniţe. E foarte mult de lucru şi sunt mulţime de avantaje. Nu e de la început un salariu uriaş, însă se poate câştiga binişor, cu un efort adecvat naturii feminine. Mai primiţi şi hrană, unele produse gen papetărie, mici comisioane etc. Se adună, pic cu pic, şi astfel veţi ieşi din perioada de criză.

Puteţi găsi un post de suplinitoare (daţi o fugă la inspectorat dar mai bine mergeţi întâi şi întrebaţi la vreo grădiniţă; nu uitaţi să lăsaţi un CV minimal) iar dacă vă place cu adevărat veţi putea face studii ID, 2 sau 3 ani, pentru a deveni educatoare calificată.
Soţia mea a debutat în breasla asta abia după 30 de ani, ca suplinitoare. Acum se simte foarte mulţumită pe plan profesional (deşi ea terminase Psihologia cu rezultate mult peste medie şi ar fi vrut să practice...).

Puteţi încerca şi asta,
Doamne ajută!

[sophia]

Na, adineauri am citita, acum nu mai pot.

Pun manual:

"Dacă ziceţi că nu vă place M. Vet., poate vă plac totuşi iezii, căpriţele, mânjii, iepuraşii, porcuşorii...
Încercaţi, vreau să zic, la o grădiniţă! Eventual creşă. Orice post, pentru început, fie şi îngrijitoare. Apoi fiţi pe fază când se eliberează un post de educatoare! Ştie directoarea...
Acolo e loc şi de sport şi de muzică şi de arte plastice. Oho, cât cuprinde!...
E cerere mare de tinere afectuoase şi harnice prin grădiniţe. E foarte mult de lucru şi sunt mulţime de avantaje. Nu e de la început un salariu uriaş, însă se poate câştiga binişor, cu un efort adecvat naturii feminine. Mai primiţi şi hrană, unele produse gen papetărie, mici comisioane etc. Se adună, pic cu pic, şi astfel veţi ieşi din perioada de criză.

Puteţi găsi un post de suplinitoare (daţi o fugă la inspectorat dar mai bine mergeţi întâi şi întrebaţi la vreo grădiniţă; nu uitaţi să lăsaţi un CV minimal) iar dacă vă place cu adevărat veţi putea face studii ID, 2 sau 3 ani, pentru a deveni educatoare calificată.
Soţia mea a debutat în breasla asta abia după 30 de ani, ca suplinitoare. Acum se simte foarte mulţumită pe plan profesional (deşi ea terminase Psihologia cu rezultate mult peste medie şi ar fi vrut să practice...).

Puteţi încerca şi asta,
Doamne ajută!"

Mai intai observ ca este o problema cu medicina veterinara in tara. Mai era o fata pe forum cu aceeasi pregatire si care nu reusea cu serviciul.
Ce se intampla? Nu mai sunt animale?
Cand stiu cate animale de companie sunt in orase, ma mir totusi.
Nu mai exista gradini zoologice?

Eu caut un loc unde se pot cumpara catei si nu gasesc. Nu mai exista o piata directa, iar anunturile nu-mi prezinta incredere.

Tie iti plac totusi animalele? Ma gandesc, dar nu stiu cum fac cei care au asociatii din astea si adaposturi pentru animale. Cum sunt platiti?

Nu stiu ce se poate face in aceasta profesie, nu ma pricep.
Incearca sa discuti cu medici veterinari de la cabinete sa te sfatuiasca. Ei stiu mai bine.
Cu privatizarea e mai greu, ce-i drept. Dar ca sa lucrezi intr-un cabinet cu altcineva, sau intr-o farmacie existenta?

Nu stiu, vad ca in tara inca este posibil sa lucrezi in alte profesii unde nu ai pregatire sau hartie. Asa ca sfaturile lui Ioan ar fi bune.

Mi se pare ciudat insa ce spune el ca poti sa te duci asa usor la o gradinita sau scoala. Nu-ti cere pregatire pedagogica? Nu-ti cere nici o hartie? Se poate duce oricine?

Dar tu incearca orice, lupta. Esti tanara si ai sanse. Du-te la facultate si intreaba, poate apare vreo bursa in alta parte, vreun post la facultate.

Mai sunt veterinarii care fac controale. Nu stiu de ce institutie apartin.

Da este o profesie grea pentru o fata. Trebuie multa alergatura pe la clienti (daca nu ai sansa sa-ti faci cabinet), pe la tara. Naveta.

Acum off-topic - Ioane, sunt socata de ceea ce spui de sotia ta. Atat de rau este cu psihologii in tara ca nu-si gasesc de lucru?
Si aici se cauta in disperare.

[ioan67]

La grădiniţă e enorm de lucru pentru o educatoare care cunoaşte niţică psihologie. Lucrul cu preşcolarii e una din aplicaţiile cele mai bune şi mai folositoare pentru un psiholog. Cu atât mai mult dacă este femeie.

[Ioana88]

Cu medicina veterinara e rau daca nu ai o determinare uriasa si o inclinatie de mic spre asa ceva, as putea spune. Asta in cazul in care nu ai parinti medici veterinari si alte rude in domeniul asta, eventual prietenii apropiate din studentie. Iar ca sa prinzi un post la stat (DSVSA se cheama institutia de stat si CMV- colegiul medicilor veterinari ) trebuie sa fii geniu sau eventual sa inveti cu 2 ani inainte, iar departajarea se face la interviu, concluziile le puteti trage singuri. Cainii si pisicile mor de foame si de frig pe strazi, iar medicii veterinari se bat pe functii, iar in cabinete costurile sunt destul de mari pentru campanii de sterilizari si castrari. Adaposturile lucreaza mai mult cu voluntari si fonduri din afara, au si contracte cu unele cabinete, costuri suportate de strainii care vor sa adopte.
Eu ma gandesc ca in meseria asta, pe langa ca trebuie sa fii bun in ceea ce faci, trebuie sa fii si sufletist, sa-ti pese de animale, nu numai sa incasezi. Se spune ca in meseria asta rata somajului e foarte mica, dar tocmai pe motivul ca viitorii medici au deja serviciul asigurat din parinti, bunici etc. Sunt si colegi care au plecat inafara pe la ferme, dar nu ca medici, sa castige si ei un ban sa-si deschida un cabinet , o farmacie, unii au ramas acolo. Pe la tara oamenii isi vand animalele, pretul laptelui e foarte mic, nu mai zic cat se importa. Oamenii nu isi iau subventiile pe animale, unii numai din crescut animale traiesc. Multi prefera sa cumpere din supermarket lapte.
Nu stiu daca se va schimba ceva in viitorul apropiat.
E destul de greu sa dai din coate si sa te mentii pe linia de plutire. Devii dezamagit de cei 6 ani din viata pierduti prin amfiteatre, nopti nedormite, stres, energizante, nedreptati.
Noua ni s-a zis de pe bancile facultatii despre astea, dar am zis ca e o gluma, doar nu o sa ma las din anul 5 de facultate, ma hotarasem in anul 4 sa continui.
Am sa incerc sa pun si in practica cate ceva din fiecare sfat. Sper sa nu va fi plictisit, ar fi multe de zis! Multumesc pentru incurajari, poate de asa ceva aveam nevoie! Sanatate

[Copacel]

În prealabil postat de Ioana88

Cu medicina veterinara e rau daca nu ai o determinare uriasa si o inclinatie de mic spre asa ceva, as putea spune. Asta in cazul in care nu ai parinti medici veterinari si alte rude in domeniul asta, eventual prietenii apropiate din studentie. Iar ca sa prinzi un post la stat (DSVSA se cheama institutia de stat si CMV- colegiul medicilor veterinari ) trebuie sa fii geniu sau eventual sa inveti cu 2 ani inainte, iar departajarea se face la interviu, concluziile le puteti trage singuri. Cainii si pisicile mor de foame si de frig pe strazi, iar medicii veterinari se bat pe functii, iar in cabinete costurile sunt destul de mari pentru campanii de sterilizari si castrari. Adaposturile lucreaza mai mult cu voluntari si fonduri din afara, au si contracte cu unele cabinete, costuri suportate de strainii care vor sa adopte.
Eu ma gandesc ca in meseria asta, pe langa ca trebuie sa fii bun in ceea ce faci, trebuie sa fii si sufletist, sa-ti pese de animale, nu numai sa incasezi. Se spune ca in meseria asta rata somajului e foarte mica, dar tocmai pe motivul ca viitorii medici au deja serviciul asigurat din parinti, bunici etc. Sunt si colegi care au plecat inafara pe la ferme, dar nu ca medici, sa castige si ei un ban sa-si deschida un cabinet , o farmacie, unii au ramas acolo. Pe la tara oamenii isi vand animalele, pretul laptelui e foarte mic, nu mai zic cat se importa. Oamenii nu isi iau subventiile pe animale, unii numai din crescut animale traiesc. Multi prefera sa cumpere din supermarket lapte.
Nu stiu daca se va schimba ceva in viitorul apropiat.
E destul de greu sa dai din coate si sa te mentii pe linia de plutire. Devii dezamagit de cei 6 ani din viata pierduti prin amfiteatre, nopti nedormite, stres, energizante, nedreptati.
Noua ni s-a zis de pe bancile facultatii despre astea, dar am zis ca e o gluma, doar nu o sa ma las din anul 5 de facultate, ma hotarasem in anul 4 sa continui.
Am sa incerc sa pun si in practica cate ceva din fiecare sfat. Sper sa nu va fi plictisit, ar fi multe de zis! Multumesc pentru incurajari, poate de asa ceva aveam nevoie! Sanatate

https://www.bestjobs.ro/locuri-de-mu...inar&location=
http://www.hipo.ro/locuri-de-munca/c...edic-veterinar
http://www.myjob.ro/locuri-munca-medic+veterinar/

Lista de portaturi pt recrutare:
http://www.trafic.ro/vizitatori/top-...unca/saptamana

[AlinB]

Cu certitudine exista un loc si pentru tine in domeniul care l-ai studiat.
Doar sa-ti doresti cu adevarat sa faci asta, sa te rogi pentru o sansa si fara doar si poate ai sa o primesti.

[ioan67]

În prealabil postat de Ioana88

Cu medicina veterinara e rau daca nu ai o determinare uriasa si o inclinatie de mic spre asa ceva, as putea spune. Asta in cazul in care nu ai parinti medici veterinari si alte rude in domeniul asta, eventual prietenii apropiate din studentie. Iar ca sa prinzi un post la stat (DSVSA se cheama institutia de stat si CMV- colegiul medicilor veterinari ) trebuie sa fii geniu sau eventual sa inveti cu 2 ani inainte, iar departajarea se face la interviu, concluziile le puteti trage singuri. Cainii si pisicile mor de foame si de frig pe strazi, iar medicii veterinari se bat pe functii, iar in cabinete costurile sunt destul de mari pentru campanii de sterilizari si castrari. Adaposturile lucreaza mai mult cu voluntari si fonduri din afara, au si contracte cu unele cabinete, costuri suportate de strainii care vor sa adopte.
Eu ma gandesc ca in meseria asta, pe langa ca trebuie sa fii bun in ceea ce faci, trebuie sa fii si sufletist, sa-ti pese de animale, nu numai sa incasezi. Se spune ca in meseria asta rata somajului e foarte mica, dar tocmai pe motivul ca viitorii medici au deja serviciul asigurat din parinti, bunici etc. Sunt si colegi care au plecat inafara pe la ferme, dar nu ca medici, sa castige si ei un ban sa-si deschida un cabinet , o farmacie, unii au ramas acolo. Pe la tara oamenii isi vand animalele, pretul laptelui e foarte mic, nu mai zic cat se importa. Oamenii nu isi iau subventiile pe animale, unii numai din crescut animale traiesc. Multi prefera sa cumpere din supermarket lapte.
Nu stiu daca se va schimba ceva in viitorul apropiat.
E destul de greu sa dai din coate si sa te mentii pe linia de plutire. Devii dezamagit de cei 6 ani din viata pierduti prin amfiteatre, nopti nedormite, stres, energizante, nedreptati.
Noua ni s-a zis de pe bancile facultatii despre astea, dar am zis ca e o gluma, doar nu o sa ma las din anul 5 de facultate, ma hotarasem in anul 4 sa continui.
Am sa incerc sa pun si in practica cate ceva din fiecare sfat. Sper sa nu va fi plictisit, ar fi multe de zis! Multumesc pentru incurajari, poate de asa ceva aveam nevoie! Sanatate

Soră, veţi râde sau nu, când eram copil aveam pe mână o fermă întreagă...:))
De la 5 la 14 ani am fost Vet-ul ogradei părinteşti şi al altora...
Mergeam la gârlă însoţit de gâşte...:) Puneam bobocii, puişorii, biile, mâţişorii, purceluşii... Toate erau sub grija mea, sub marea mea ştiinţă a ocrotirii necuvântătoarelor...:)
Dar nimeni nu ştia cum cunoşteam eu obştea mea de "necuvântătoare"!
Maica mea, poate, intuia cumva dragostea mea pentru animale. Că maica mea era pentru mine ce eram eu pentru puii golaşi...
Legea aceleiaşi Iubiri străbătea lutul nostru. Eu iubeam puişorii, maica mă iubea pe mine!
Aşa că într-o bună zi mama spuse: de nu vei fi Preot, vei fi, sărmane, măcar Veterinar...:)
A fost să fiu psiholog. ratat.
Drămuiţi-vă dragostea, soră!
Vorba unui răposat prieten, Mihail, ori vorba unui proaspăt defunct al inimii mele, Cristian.........
Drămuiţi-vă dragostea, vă rog.

[cristiboss56]

Vor exista întotdeauna trăiri pe care nu le poţi exprima prin cuvinte. Sentimente care rămân nerostite, neştiute, nebănuite, himere de neatins ori goluri pe care nimeni nu le va putea umple niciodată cu nimic... :)

[ioan67]

Să ne drămuim dragostea,
cu minimă cuviinţă,
AMIN!