Mă bântuie gândul

[ioan67]

În prealabil postat de Seraphim7

Iar o sa pornesc cu un nu ştiu.Chiar nu ştiu,uneori ma puteam deschide mai bine,acum nu prea mai pot.Sunt încuiat chiar si pentru mine însumi.Fac lucrurile doar ca sa pare bine făcute,aşa pe dinafara,dar eu sunt inafara lor,undeva departe ,pierdut in mereu aceeiasi căutare.Oamenilor nu prea mai pot să le vorbesc,fiindcă am incercat să fac asta de mai multe ori si .....cam nimic.Mulţi veţi zice,vorbeşte-i lui Dumnezeu,Sfinţi,Maica Domnului ,acatiste etc.Nu pot,fiindcă asta e problema,nu ştiu cum sa abordez problema,raţional nu il găsesc,mistic,spiritual,religios e împărţit de fiecare cu idelogia lui.Dumnezeu nu poate fi cautat si gasit decat subiectiv,prezentările voite obiective au devenit doctrine si dogme şi implicit un eşec.Mda,totuşi labirintul e cu un scop....

Închiderea, încuierea sunt defense/apărări/retrageri cu scop de protecţie. Pentru a câştiga timp, pentru a lăsa portiţa vreunei şanse, pentru a mai tămădui rănile.
Totuşi, această "soluţie" nu e bună pe termen lung, deşi pe termen scurt e resimţită ca o necesitate salvatoare.
Dacă oamenii "obişnuiţi" nu vă mai aduc alinare/satisfacţie/mulţumire, atunci încercaţi cu un om mai "neobişnuit".
Astfel de lucruri, cum scrieţi, să ştiţi că sunt foarte frecvente la mulţi oameni. Vreau să înţelegeţi că sunt în jurul dvs. oameni la care, dacă apelaţi, vă pot ajuta să reînnodaţi firul ascuns, cândva. La Cluj aveţi câţiva psihologi foarte buni. Folosiţi-vă de ei! Sunt acolo tocmai ca să mergeţi şi să le spuneţi ce aveţi pe suflet. Veţi putea dialoga în voie şi veţi simţi că sunteţi înţeles. Oamenii aceia chiar ştiu să vă ajute să simţii asta şi să descoperiţi, în relaţia directă, reusurse şi satisfacţii noi. Eventual poate au dânşii un grup la care să vă alăturaţi, să vedeţi cum pun problema şi alţi oameni care au probleme asemănătoare cu dvs. Vă puteţi sprijini reciproc şi veţi trăi bucuria comuniunii şi a rezolvării problemelor presante, sufocante.

În ce priveşte Biserica şi Dumnezeu, sunt şi eu de acord, dacă îngăduiţi alăturarea: căutarea, întâlnirea şi trăirea lui Dumnezeu sunt aventuri personale, resimţite de fiecare în felul lui.
Totuşi, ritualurile fixate, ideologiile de care ziceaţi, obiectivarea şi toate celelalte nu ar trebui să vă fie piedici, ci resurse. Luaţi ce vă e folositor din jur şi mergeţi mai departe!
Lăsaţi zgomotul celor care îşi închipuie că l-au confiscat pe Dumnezeu. E treaba lor ce cred, atât îi duce mintea şi inima.
Dvs. mergeţi în biserică, în comunitatea euharistică şi faceţi ce puteţi face în linia tuturor trăitorilor care au format Tradiţia. Aveţi doar de câştigat! Sentimentul că aţi făcut un lucru înţelept şi frumos, mai întâi...:)