Omule, incotro?

[AlinB]

Ideea era ca nici in intentie (si zic eu, nici in fapt), remarcile in cauza nu erau ceva de genul "a lovi in cel cazut".

Desi Cezar a suparat pe multi, eu nu sunt unul dintre ei.

Dezamagit, poate ...putin, dar nu cu suparare, mai degraba cu surprindere.
Imi place sa cred ca am invatat sa iau oamenii cum sunt, nu cum as vrea eu sa fie, insa uneori tot mai sunt surprins.

Cred ca mai degraba tu l-ai luat in suturi, sau ma rog, asa s-ar putea percepe, el cel putin asa percepe pozitia ta desi cred ca nu asta ti-a fost intentia si pe undeva, cineva afalat in afara problemei poate aprecia un oarcare folos, tragedia e ca la modul practic, cel sfatuit nu intodeuna e atat de limpede in perceptii, mai ales cand nici nu cere sfaturi, oricata nevoie ar avea de ele. :)

Si o familie e ca o ecuatie, nu poti sa faci abstractie de o variabila si sa ajungi totusi la rezultatul corect, deci trebuie si el pomenit pe acolo, este atat parte a problemei cat si solutie :)

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de AlinB

Ideea era ca nici in intentie (si zic eu, nici in fapt), remarcile in cauza nu erau ceva de genul "a lovi in cel cazut".

Intentie? Alin, sa nu ne amagim... Pentru omul orgolios, si cea mai firava aluzie, are efectul unei lovituri de ciocan peste deget... Fiecare dintre noi, in principiu, atunci cand se aseaza sa scrie un mesaj, daca nu e ipocrit, are in intentie sa indrepte cu blandete pe cel perceput de toti ca fiind ratacit. Probabil, toti ceilalti vor vedea sfaturile bine-intentionate, dar nu cel caruia i se adreseaza. Odata ce este deja perceput ca ratacit, de ce ne asteptam sa primeasca sfaturile cu smerenie? De ce nu ne punem cu adevarat in locul lui? Tocmai de aceea, dupa mesajul care pe mine m-a impresionat, nu mi s-au mai parut inspirate mesajele tale. Ce rost are sa-i mai arati omului ca a gresit, dupa ce in sfarsit el a reusit si si-a deschis sufletul cu sinceritate?

Surprinderea si durerea este atunci cand, napastuitul pentru care unii chiar s-au pus pe treaba, ca si pentru unul dintre cei mai apropiati membri ai familiei, continua sa improaste cu noroi si sa calce in picioare multe alte suflete, neratand nicio ocazie sa-si atraga poveri pentru vorbe grele! Si-atunci nu poti sa nu te intrebi daca nu cumva nu mai e vorba de ratacire ci de boala... Iar cand vorbim de boala... nu cred ca mai e cazul de indreptare, din moment ce e iresponsabil si nu constientizeaza starea in care se afla.
Ca atare, ar mai ramane doua lucruri de facut: 1 - sa continuam sa ne rugam; 2 - sa nu mai raspundem niciunei provocari, oricat de mult ne-ar jigni pe noi sau pe altii ca noi. Odata neluat in seama (nici criticat, nici laudat, nici citat ca exemplu pozitiv sau negativ), cred ca orice conflict (cel putin in ce-l priveste pe el) s-ar stinge pur si simplu!