Omule, incotro?

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de ioan67

Dacă ai răbdare şi bărbăţie, o să apuci şi minutul când îşi zice chiar ca tine: "omu bun".

Dintre toate pe care mi le stiu, la capitolul rabdare am stat dintotdeuna cel mai prost... Despre barbatie... nu stiu ce sa spun... Nu-mi place sa intru in lupta, daca nu am un adversar pe masura... Pentru el, lipsa mea de reactie ar putea fi un semn de lasitate!... Asa e!...
Daca sunt sau nu un "om bun"... eu am spus ca NU sunt, chiar daca in urma cu niste ani cand m-am inscris pe acest forum imi propusesem ca acel user-name sa ma ridice taras-grapis la un anumit standard. N-am reusit si tocmai din acest motiv, am considerat ca trebuie sa las in urma acele vremuri in care am fost mai putin inspirat... Iti reamintesc deci ca discutia asta am mai avut-o cu tine nu demult...

În prealabil postat de Mosh-Neagu

Nu, Ioane, nu mai vreau demult sa joc rol de "om bun". Iadul e plin de "oameni buni", iar eu nu vreau sa par ceea ce nu sunt. Fiindca stiu ca nu sunt. Chiar daca demult nu ma mai tulbura o jignire personala, o nedreptate, un furt... Sunt departe de a ma considera bun... (...)Ma rog mereu pentru rabdare, dar probabil Dumnezeu stie mai bine unde mai am mult de lucrat, si inca ma asteapta! NU sunt un om bun! Poate tu, poate altii, dar nu eu!

Ioane, ma repet: grija mea sunt eu nu colegii de pe forum. Ei reprezinta problema mea numai in momentul in care pozitia lor afecteaza viitorul copiilor mei sau a Bisericii de care apartin. In rest, suntem cu totii in marea grija a lui Dumnezeu. Daca sunt sau nu mai credinciosi decat mine, daca ei se mantuiesc sau nu, cum as putea eu sa stiu si sa ma pronunt? Cum as putea sa avertizez eu pe altii ce si cum sa faca, dupa care sa adaug ca si cum... as sti: "Sa nu zici ca nu ti-am spus!" Ce sunt eu? Duhovnicul cuiva?

În prealabil postat de ioan67

Sa nu zici ca nu ti-am atras, si de data aceasta, atentia!

Tu oferi consultatii cam in toate, nu doar la nivel psihologic... Totusi, prima impresie este aceasta: pentru un psiholog, iti lipseste nu doar rabdarea si diplomatia profesionala, ci mult, mult mai mult... Faptul ca iti face tie rau, nu e problema nimanui... Dar faptul ca tii cu tot dinadinsul sa-i ranesti pe cei pe care nu-i mai agreezi, e trist, pentru un om, si cu atat mai trist pentru un psiholog... Inabusa-ti ura, Ioane, macar pana trece postul. Pe urma... poti provoca si un taifun, daca asta te face sa te simti... barbat!...

[ioan67]

În prealabil postat de Mosh-Neagu

Inabusa-ti ura, Ioane, macar pana trece postul.

Nu e vorba de ură, ci de dezacordul manifest pentru oameni prefăcuţi, care fac pe evlavioşii în timp ce sapă groapa altora, despre unii care te urmăresc ani în şir şi strâng la "dosar" de toate despre tine, care te "toarnă" (după închipuirea lor alimentată de propria experienţă din ceauşism, pesemne), care se prefac băieţi cumsecade pe timpul postului, cică, pentru a ieşi după post cu aceleaşi apucături - aceleaşi caractere, de neschimbat, duplicitare şi, da, probabil pline de resentimente din copilăria şi tinereţea lor care i-a cam şifonat sau, să nu fie, chiar pline de ură.
Oameni de care îmi e milă şi îmi e silă în acelaşi timp.
Despre asta-i vorba şi cred că ai înţeles foarte bine de-a lungul anilor, că doar nu ne cunoaştem de azi, de ieri.
Şi aşa cum îţi este caracterul aşa faci şi acum - te prefaci că nu pricepi dispreţul meu pentru astfel de caractere murdare.
Iată, spre deosebire de tine, io ţi-o spun în faţă, ca întotdeauna!

[Mosh-Neagu]

...Mila, sila si dispret!... Dragutu' de tine!...

[simpllu]

Ce-aveţi mă, iarăşi v-au apucat pandaliile? :)) ... Zici să sunteţi doi puştani la 20 de ani. :)

[cristiboss56]

Domnule, sunteti cumva Hristos ?
Trenul s-a oprit in statie.Un copil mic si invalid vindea fructe pasagerilor.Un calator, in incercarea sa de a cobori repede din tren, a dat peste acel baiat, imprastiindu-i fructele in jurul lui. Grabit cum era si vazand ca cel pagubit era un simplu copil, s-a departat...Peste putin timp au coborat si ceilalti calatori.Printre ei era un barbat care a vazut toata scena : fructele imprastiate, copilul invalid, privirea lui plina de descurajare...Desi si el se grabea, totusi s-a oprit si, fara sa spuna ceva, a inceput sa adune fructele si sa le fereasca de picioarele trecatorilor.

Dupa ce a terminat, a scos din buzunar o bancnota si a pus-o in cosul baiatului.Acela il privea inlacrimat...

- Domnule, sunteti cumva Hristos ?

- Nu, ii raspunse el zambind.Sunt un simplu ucenic al Sau si ma straduiesc sa fac ceea ce si El ar fi facut dar ar fi fost aici.Bine ar fi daca oamenii L-ar vedea pe Iisus!...Sa recunoasca oamenii in purtarea noastra trasaturile Lui...Oamenii din jurul nostru au nevoie sa-L vada pe Iisus Hristos.Dumnezeu ne-a dat ca povatuitor pe Cuvantul Sau, ne-a dat Sfanta Scriptura.Ne da si Duhul Sfant in inimile noastre.Si astfel in fiecare clipa putem sa-L intrebam si sa aflam cum sa ne purtam, astfel incat sa fim adevarati fii ai Lui.



balla georgeta
Link permanent catre articolul complet
http://cristiboss56.blogratuit.ro/Pr...s-b1-p2394.htm

[ioan67]

În prealabil postat de Mosh-Neagu

...Mila, sila si dispret!...

Ţi-aş zice câteva, dulceagule, ca să te cuminţeşti de tot... Dar am promis unor fraţi şi surori că mă abţin şi, din respect pentru aceşti oameni curaţi, mă opresc aici.

[Mosh-Neagu]

In primul moment ma gandeam sa citez un articol al Parintelui Iustin Parvu (http://ortodox.md/omul-este-liber-pe...incer-iubeste/), dar am zis ca oricum as proceda, tot nu foloseste. Orice-ar face omul, ESTE TOTAL NEPOTRIVIT, pentru cel ce-l uraste cu toata fiinta lui! Si-atunci m-am intrebat ce poate fi de folos? Chiar nimic? Nu se poate. In absolut orice situatie, Dumnezeu ne da solutii. Sa ne rugam? Nu comentez! Sa iertam? Ce? Nu-mi amintesc sa-mi fi gresit cineva (aici pe forum sunt doar fleacuri si orgolii, nu probleme cu adevarat serioase) si sa nu-l fi iertat. Sa ne cerem iertare? Pai am facut-o deja, si totusi... nu se intampla nimic! Dimpotriva, gestul este interpretat ca o fatarnicie, dulcegarie, falsitate... Care sa fie solutia cea buna pentru fiecare suflet in parte? Ne simtim mai buni (nu neaparat crestini, ci in argumente)? Cui foloseste sa continuam? Cui foloseste sa tacem? Ce atitudine sa abordam, ca toata lumea sa se foloseasca, si nimeni sa nu se mai certe si sa doreasca sa-si plateasca nu-stiu-ce polite vechi de foarte multi ani, care nici macar n-au reprezentat la vremea aceea vreo bariera sau conflict?!...
OK, ne pasa de ideile noastre, de abordarea pe care noi o avem, in ciuda celorlate abordari despre care nu putem fi siguri daca sunt mai bune sau mai rele decat ale noastre... Si-atunci de ce se intampla ce se intampla? Cui foloseste?
E clar: in primul rand, noua ne foloseste. Iar pentru asta ar trebui sa multumim fiecare dintre noi, indiferent de tabara in care ne aflam, pentru astfel de incercari. Daca putem sa trecem fara sa ne tulburam, daca ne sta in putere sa jignim dar preferam pacea, daca suntem capabili sa fim sinceri cand ne rugam pentru sanatatea si iertarea celor ce ne vor binele si celor ce ne vor raul, in ciuda faptului ca cei ce ne urasc ne considera falsi (oare nu vede Dumnezeu in sufletul fiecaruia, daca exista falsitate sau nu?), incercaile pe care le primim sunt tocmai esentialul, in indreptarea noastra.
Poate ma repet... Cand esti prost, sau lipsit de experienta in astfel de cazuri, probabil pare firesc sa bati in retragere, si cred ca aici se potriveste cel mai bine "Fericiti cei saraci cu duhul!" Dar cand tu ai in vocabular sau in istoric sute de astfel de experiente cand ai avut manifestari extrem de dure... nu-i usor sa-ti calci pe mandrie si sa fii... altfel. Aceasta-i incercarea, de fapt: sa fim capabili sa ne infranam acolo unde suntem mai slabi. Si cum am putea-o face daca nu ne-ar pune Dumnezeu la dispozitie situatii limita, pe care le trecem sau nu. De cele mai multe ori, nu, daca privesc in istoricul meu!... Ma consolez cu gandul ca, atat timp cat ma cerceteaza Dumnezeu, totul e bine...
Multumesc, Ioane! Ce m-as face fara tine?

[cristiboss56]

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, Cel care ai venit în lume să ne mântuieşti pe toţi, cu sufletele pline de evlavie, Ţie astfel ne rugăm:
Îndură-te, Doamne, de ţara noastră şi neamul nostru şi ajută să-şi găsească în sfârşit, calea cea dreaptă. Coboară Duhul Tău cel Mângâietor să ne curăţească întinăciunea şi să ne întoarcă inimile la blândeţea şi frica de Tine, Doamne. Luminează, Doamne, minţile noastre, care din pricina amărăciunilor şi umilinţelor, nu văd calea cea dreaptă. Încălzeşte, Doamne, inimile noastre care, învrăjbite de diavol, au uitat să-şi iubească aproapele şi să ierte vrăjmaşilor.
Slobozeşte, Doamne, neamul nostru din jugul minciunii, urii, pizmei si egoismului.
Învaţă-ne, Doamne, să ne rabdam unii pe alţii aşa cum Tu ne rabzi pe noi toţi.
Stinge pofta celor care pentru binele lor îşi asupresc semenii.
Încălzeşte-le, Doamne, inimile, tămăduieşte-le rănile şi îmbrăţişează-i în neţărmurita Ta dragoste. Odihneşte, Dumnezeule, sufletele celor care şi-au dat bunul cel mai de preţ pentru credinţă şi dreptate.
Cu capetele plecate, genunchii îndoiţi şi inimile frânte, ridicăm această rugăciune către Tine, Doamne, Bunule, şi Ţie îţi strigăm: Auzi-ne, Doamne, şi trimite Mila Ta peste neamul nostru românesc.
Că numai a ta este puterea şi mărirea şi numai Tu vei întoarce râurile neamului nostru la matca străbună, ca să se laude numele Tău în veac, al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, Amin.

[ioan67]

În prealabil postat de Mosh-Neagu

Si-atunci m-am intrebat ce poate fi de folos? Chiar nimic? ....
.......
Multumesc, Ioane! Ce m-as face fara tine?

Fără mine ai duce-o niţel mai bine, Culai. Dar nu ştiu dacă asta ţi-ar folosi prea mult.
Iar pentru că ai ridicat mai sus o dilemă crucială şi pentru că mi-a plăcut ultima ta poezie (cea cu Sfântul Andrei), uite că nu mă lasă inima şi îţi fac o mărturisire. Un fel de dar, să îţi îmbuneze inima.
Culai, de-o vreme noi avem acasă mari necazuri. Ne sunt bolnavi copiii, bebeluşul Nicolae e în spital de cam multă vreme şi nu merge deloc bine, azi soţia mi-a spus plângînd că nu mai rezistă, mie îmi e tare greu singur cu ceilalţi doi...
Nopţile trecute, pe când trebăluiam ca de obicei pentru a pregăti cele de şcoală pentru Maria şi Tudor, m-am simţit dintr-odată prăbuşit. O clipă de neagră disperare... M-am simţit abandonat, pierdut... Necazuri fără număr şi nici o soluţie nicăieri, zile în şir... Gândul că pierdem copilul devenise de nesuportat. Ca părinte, cred că înţelegi şi tu cum vine asta...

Şi atunci am întrebat pe Domnul (nu pe mine!), cu groază, cu ultima nădejde totuşi: ce să fac? Ce poate fi de folos - chiar nimic?
Iar Domnul, spre marea mea surpriză mi-a lăsat posibil să înţeleg un gând limpede, uşor, suav şi cert. Un singur cuvânt a fost răspunsul. Toată disperarea mea s-a topit cînd am primit gândul, cuvântul eliberator.
Un cuvânt auzit de mii şi mii de ori, un cuvânt pe care îl folosim toţi dar care acum a fost soluţia pentru viforul din mine, pentru disperarea amară, pentru durere.
Un cuvânt mustrător, de fapt, care te solicită să îi dai curs, fără menajamente. Altfel înţelegi că pieri.
Un cuvânt care a născut apoi nenumărate întrebări şi mi-a împrospătat percepţia asupra mea, asupra lumii, asupra lui Dumnezeu.
Un singur cuvânt.

Te las să îl ghiceşti, Culai, şi îţi doresc să îl trăieşti cât poţi mai bine în viaţa ta.

Toate cele bune şi te rog să mă ierţi că te-am necăjit.
Doamne ajută!

[AlinB]

În prealabil postat de ioan67

Culai, de-o vreme noi avem acasă mari necazuri. Ne sunt bolnavi copiii, bebeluşul Nicolae e în spital de cam multă vreme şi nu merge deloc bine, azi soţia mi-a spus plângînd că nu mai rezistă, mie îmi e tare greu singur cu ceilalţi doi...
Nopţile trecute, pe când trebăluiam ca de obicei pentru a pregăti cele de şcoală pentru Maria şi Tudor, m-am simţit dintr-odată prăbuşit. O clipă de neagră disperare... M-am simţit abandonat, pierdut... Necazuri fără număr şi nici o soluţie nicăieri, zile în şir... Gândul că pierdem copilul devenise de nesuportat. Ca părinte, cred că înţelegi şi tu cum vine asta...

Este de inteles, dar totusi...intrasigenta morala sau de caracter cu ceilalti nu ajuta, doar cu propria persoana..