Transfuzia de sange scurteaza...de fapt viata?

[ioan67]

Părerea dvs., stimate domn.
Nu arătaţi altceva decât ignoranţă. Şi obrăznicia infantilă de a-i da lecţii de psihologie unui psiholog.
Cum voiţi....

[cristiboss56]

În prealabil postat de ioan67

Părerea dvs., stimate domn.
Nu arătaţi altceva decât ignoranţă. Şi obrăznicia infantilă de a-i da lecţii de psihologie unui psiholog.
Cum voiţi....

. . .unui pisălog bolnav :)))

Vreau sa va marturisesc un lucru. Asa ingaduit Dumnezeu sa fiu internata la Institutul de Oncologie in aceasta vara. Avand o problema de sanatate am suferit o interventie chirurgicala destul de ampla..drept care a fost nevoie de transfuzie.
Fratilor, vorbesc din postura pacientului.. DA!!! TRANSFUZIA SALVEAZA VIETI!
Ba mai mult, nu stiu daca va puteti imagina cum este acolo... cata lume bolnava, cancere, metastaze, trupuri aproape inerte..pe care un donator il poate salva.
Cred din toata fiinta ca nu exista nimic mai mare decat a darui ceva din tine pentru aproapele. Credeti-ma, totdeauna se schimba situatia si intelegerea...cand esti de partea cealalta..

Cat despre psihologi..sunt si psihologi crestini, care incearca (macar) sa priveasca omul, prin prisma Bisericii. Desi, e foarte greu.. Adesea omul alearga la psiholog intai apoi (daca..) la duhovnic!
Bine ar fi sa avem cat mai multi duhovnici si cat mai putini psihologi...

[ioan67]

Dar acolo la Oncologic nu aţi avut parte de un grup de suport?
Nu aţi discutat împreună cu alţi pacienţi despre situaţia dvs., atunci când vă era foarte greu?
Şi nu a fost condus grupul de un psiholog clinician specializat în treaba asta?
Şi nu v-a ajutat procesul de grup, mai ales pe plan emoţional?

Iar dacă a fost aşa (pentru că ştiu foarte bine ce se întâmplă acolo, din amară experienţă personală), de ce spuneţi ce spuneţi despre psihologi?
Îmi pare rău că nu aţi înţeles încă tot ce trebuia din experienţa teribilă prin care aţi trecut.
În ce mă priveşte, sper să o scoateţi cu bine la capăt şi să dobândiţi un strop de recunoştinţă, din necazul ăsta, pentru cei care v-au fost alături în zilele acelea cumplite.
Doamne ajută!

[cristiboss56]

În prealabil postat de ioan67

Dar acolo la Oncologic nu aţi avut parte de un grup de suport?
Nu aţi discutat împreună cu alţi pacienţi despre situaţia dvs., atunci când vă era foarte greu?
Şi nu a fost condus grupul de un psiholog clinician specializat în treaba asta?
Şi nu v-a ajutat procesul de grup, mai ales pe plan emoţional?

Iar dacă a fost aşa (pentru că ştiu foarte bine ce se întâmplă acolo, din amară experienţă personală), de ce spuneţi ce spuneţi despre psihologi?
Îmi pare rău că nu aţi înţeles încă tot ce trebuia din experienţa teribilă prin care aţi trecut.
În ce mă priveşte, sper să o scoateţi cu bine la capăt şi să dobândiţi un strop de recunoştinţă, din necazul ăsta, pentru cei care v-au fost alături în zilele acelea cumplite.
Doamne ajută!

Nu vă jenaţi, uneori, să vă priviţi în oglindă? Dvs. vă consideraţi în continuare ... om creştin? Aflat în Postul Naşterii Domnului, cum ziceaţi?... Sărmane om... Să vă ajute Bunul Dumnezeu, că aveţi mare nevoie din câte se vede pe aic

[ioan67]

În prealabil postat de cristiboss56

Nu vă jenaţi, uneori, să vă priviţi în oglindă? Dvs. vă consideraţi în continuare ... om creştin? Aflat în Postul Naşterii Domnului, cum ziceaţi?... Sărmane om... Să vă ajute Bunul Dumnezeu, că aveţi mare nevoie din câte se vede pe aic

Cristiboss, din păcate (şi din fericire) eu ştiu destul de bine ce şi cum este cancerul. Iar rolul unui grup de suport pentru pacienţii din Oncologic este decisiv, adeseori.
Dacă nu cunoaşteţi despre ce e vorba, mai ales în problema asta, vă recomand cu tărie să vă abţineţi de la comentarii absurde.

[cristiboss56]

Aş propune şi o listă de subiecte pentru dezbateri întru clarificare:
1. Domeniul Psihologiei; limite. Este acesta o provocare sau o stânjenire a Bisericii?
2. Motivele şi scopurile activităţii psihologilor.
3. Metode (căi) de cunoaştere şi intervenţie în Psihologie. Comparaţie cu activitatea Bisericii.
4. Problema sensului vieţii - comparaţie şi relaţii între abordarea Bisericii şi cea a psihologiei.
5. Moartea - comparaţie şi relaţii.
6. Mântuirea - este, oare, de competenţa psihologilor???
7. Păcatul - este oare de competenţa psihologiei?
8. În ce fel şi în ce măsură Psihologia poate fi o slujitoare a Bisericii? Exemple concrete.

[AlinB]

În prealabil postat de ioan67

Cristiboss, din păcate (şi din fericire) eu ştiu destul de bine ce şi cum este cancerul. Iar rolul unui grup de suport pentru pacienţii din Oncologic este decisiv, adeseori.
Dacă nu cunoaşteţi despre ce e vorba, mai ales în problema asta, vă recomand cu tărie să vă abţineţi de la comentarii absurde.

Prima parte a adresarii a fost civilizata, a doua o agresivitate nejustificata si mai ales in necunostinta de cauza.

In primul rand nu stii de unde si daca a primit asistenta.
Poate a fost si un pshilog dar credinta in Dumnezeu i-a fost mai de ajutor (cum a si confirmat).

De altfel, poate ne lamuresti tu ce abordare poate avea un psiholog vizavi de un om care se afla in pragul mortii si nu se poate impaca cu asta?
Are psihologia o solutie pentru moarte?
Ia lumineaza-ne tu.

In al doilea rand din ce a postat nu se vedea o lipsa de gratitudine asa cum insinuezi.

Deci niste scuze ar fi fost binevenit, ca de la un om asa titrat in cele ale psihologiei umane ..ca si crestin nu mai vorbesc.

În prealabil postat de ioan67

Dar acolo la Oncologic nu aţi avut parte de un grup de suport?
Doamne ajută!

In primul rand multumesc Lui Dumnezeu ca mi-a ingaduit sa ajung acolo. Asa am avut ocazia sa cunosc oameni minunati. Doctori si pacienti. Cu adevarat, nu stiu daca exista mai mare intelepciune decat sa stai la capataiul unui muribund..
Precizez acestea, frate drag, nu ca sa par "grozava" ci pentru ati da posibilitatea sa ma 'simti" dincolo de ecran..
In al doilea rand, da! Stiu exact ce spui. Acolo unde am stat, eram jumatate paleative jumatate "putin mai norocosi".
Nu stiu parerea sau trairea prietenilor mei din spital, stiu insa ca eu, slava Domnului am avut prieten, ajutor, psiholog pe parintele meu duhovnic. Ca sa parafrazez pe parintele Rafail Noica (conferinta de la Iasi "Intalnirea cu duhovnicul"), duhovnicul este ca un telefon.. el, transmite ceea ce tu vrei sa spui Lui Hristos..
Atata dragoste, pace, bucurie mi-a ingaduit Maica Domnului sa primesc prin purtarea de grija a parintelui ca prezenta psihologului nu a fost necesara. Eu am ales pe Hristos. Deci nu pot fi recunoscatoare de ceva ce nu am cunoscut.

Acum, ca sa intelegi punctul meu de vedere. Sant mama. Traiesc in lume. Particip la sedintele cu parintii, ma intalnesc cu alti parinti si VAD cat rau face psihologia..dar vom reveni la acest subiect cand se va deschide un nou topic. Sa lasam aici spatiul pentru tema aleasa. "Transfuzia de sange"

[ioan67]

Nu psihologia face rău, doamnă, ci oamenii care se folosesc prost de ea.
Psihologia, ca şi uneltele duhovniceşti dealtfel, e o sabie cu două tăişuri. Depinde cine o foloseşte şi în ce scopuri.

P.S. Foarte bine că aţi ţinut strâns de Maica Domnului! Cred că aţi făcut cel mai bun lucru cu putinţă. Dar să ştiţi că Ea îi iubeşte şi pe unii psihologi. Chiar şi pe psihologii atei, uneori! Pentru că aceştia aduc bucurie Fiului Ei, aplicîndu-I Învăţătura şi Porunca, prin munca jertfelnică pe care ei o fac şi prin pasiunea cu care cercetează omenescul din oameni.