Alternativa pentru copiii nostri: scoala acasa

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de ioan67

punctez in fuga cateva elemente care tin de educatia scolara. Sunt lucruri reale, practicate de cand lumea:

Nu e asa, Ioane. Nu e "de cand lumea". E de vreo doua secole maxim. Vorbim despre "de cand lumea" ? Atunci, de cand lumea, parintii au fost primii si principalii dascali ai copiilor. In afara familiei se facea numai "invatamantul de specialitate", ucenicia in meserii, arte, stiinte. Si asta numai uneori, anume intr-o minoritate de cazuri in care copiii aveau chemare spre altceva decat spre meseria parintilor. Dar, chiar si in aceste cazuri, nu mergeau la scolile de tip fabrica si cu aspect de sanatoriu-inchisoare de azi. Intrau la jupan, in case normale.
Asta a fost de cand lumea. Scoala precum aia care se face ca te plateste pe dumneata este o gaselnita foarte recenta.

1) Asistarea copilului se face de catre oameni pregatiti corespunzator. Oricat am fi de iubitori si de priceputi, noi parintii nu prea ne pricepem la tainele pedagogiei. Sunt legi specifice ale invatatrii, ale dezvoltarii; sunt principii ale didacticii; sunt multe chichite care ne scapa. E treaba de profesionist, in final.

Parerea mea este ca media cadrelor didactice are mai slabe calitati didactice decat media parintilor. Cum sa spun, ca sa nu te superi ? Educatia copiilor nostri e o problema prea importanta ca sa o lasam pe seama profesionistilor educatiei. Da, principiile didacticii ne scapa: sunt impregante de ideologie. Principiile didacticii de acum nu seamana cu principiile didacticii cu 20 de ani in urma. Nici cu principiile didacticii peste 20 de ani. Intre ce scrie un Jules Payot acu nu mai departe de cateva generatii si ce scrie la book-urile de acuma este un hau. Ni s-a luat ca principiile didacticii sa experimenteze pe copiii nostri, intr-o tranzitie care nu se mai sfarseste.

2) Parintele-educator poate ridica o problema serioasa copilului: cine ce este? Confuzie privind identitatea: e tata sau e profesor? Sunt elevul sau fiul lui? Am colegi sau am frati/surori?

Practic, dumneata cotrapui un model in care profesorii isi aroga rol de parinti si se cred misionati unuia, mult mai natural, in care parintii isi prelungesc rolul de primi educatori.

3) Invatarea si creativitatea se sprijina pe memorie. Desi nu memoria trebuie sa fie principalul scop al educatiei, totusi fara un antrenament special si sistematic al ei nu vom obtine oameni capabili de performante rezonabile. E pur si simplu necesar sa sprijinim dezvoltarea memoriei la copii, permanent prin procedee si activitati specifice. Desigur, corelat cu alte actiuni care tintesc nu doar memoria.

Asa este. Dar ce are memoria cu prefectura ?

4) Dezvoltarea se face prin activitati. Nicidecum altfel. Or, scoala tocmai asta ofera: un camp de activitati, desfasurate cu egali (colegi), dirijat de un profesor, intr-o ierarhie sociala. E o simulare generala pentru viata. Nu sunt convins ca activitatile pe care le desfasuram noi acasa cu copiii, doar ele, modeleaza suficient pe copil pentru anii care vor veni.

Ecartul dintre ce se invata si viata e mult mai mare in cazul scolii decat in cazul familiei, oare nu observi ?

5) Competitivitatea e o trasatura inevitabila in societate si mai ales in lumea de azi. Face mult rau insa nu o putem ocoli. Scoala dezvolta mai bine pe copil pentru a face fata competitiilor de tot felul, comparativ cu familia. In familie ar fi de dorit sa nu fim in competitie unii cu altii... Exceptind unele momente sau activitati, rar.

Exact spiritul de competitie este anihilat in principiile didacticii de astazi. E una din trasaturile fundamentale ale noilor tendinte. Stii ca in Franta, din acest motiv, nu se mai dau premii ? Stii ca nici in Romania, gata oricand sa urmeze cretinatatilor la moda, nu se mai dau nici note in clasele primare ? Stii ca rezultatele concursurilor, alea putine care se mai fac, nu sunt comunicate decat individual, in plic ? De fapt, stii foarte bine, dar pari ca nu observi substratul unor astfel de masuri, oficial introduse ca sa nu-i stresseze pe copii. Ei bine, substratul este anihilarea competitivitatii. Cand eu eram elev, era clar cine e cel mai bun din clasa si cine prostul clasei. Acuma, la astia mici ai mei, e mult mai putin clar.

[Yasmina]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Nu e asa, Ioane. Nu e "de cand lumea". E de vreo doua secole maxim. Vorbim despre "de cand lumea" ? Atunci, de cand lumea, parintii au fost primii si principalii dascali ai copiilor. In afara familiei se facea numai "invatamantul de specialitate", ucenicia in meserii, arte, stiinte. Si asta numai uneori, anume intr-o minoritate de cazuri in care copiii aveau chemare spre altceva decat spre meseria parintilor. Dar, chiar si in aceste cazuri, nu mergeau la scolile de tip fabrica si cu aspect de sanatoriu-inchisoare de azi. Intrau la jupan, in case normale.
Asta a fost de cand lumea. Scoala precum aia care se face ca te plateste pe dumneata este o gaselnita foarte recenta.



Parerea mea este ca media cadrelor didactice are mai slabe calitati didactice decat media parintilor. Cum sa spun, ca sa nu te superi ? Educatia copiilor nostri e o problema prea importanta ca sa o lasam pe seama profesionistilor educatiei. Da, principiile didacticii ne scapa: sunt impregante de ideologie. Principiile didacticii de acum nu seamana cu principiile didacticii cu 20 de ani in urma. Nici cu principiile didacticii peste 20 de ani. Intre ce scrie un Jules Payot acu nu mai departe de cateva generatii si ce scrie la book-urile de acuma este un hau. Ni s-a luat ca principiile didacticii sa experimenteze pe copiii nostri, intr-o tranzitie care nu se mai sfarseste.



Practic, dumneata cotrapui un model in care profesorii isi aroga rol de parinti si se cred misionati unuia, mult mai natural, in care parintii isi prelungesc rolul de primi educatori.



Asa este. Dar ce are memoria cu prefectura ?



Ecartul dintre ce se invata si viata e mult mai mare in cazul scolii decat in cazul familiei, oare nu observi ?



Exact spiritul de competitie este anihilat in principiile didacticii de astazi. E una din trasaturile fundamentale ale noilor tendinte. Stii ca in Franta, din acest motiv, nu se mai dau premii ? Stii ca nici in Romania, gata oricand sa urmeze cretinatatilor la moda, nu se mai dau nici note in clasele primare ? Stii ca rezultatele concursurilor, alea putine care se mai fac, nu sunt comunicate decat individual, in plic ? De fapt, stii foarte bine, dar pari ca nu observi substratul unor astfel de masuri, oficial introduse ca sa nu-i stresseze pe copii. Ei bine, substratul este anihilarea competitivitatii. Cand eu eram elev, era clar cine e cel mai bun din clasa si cine prostul clasei. Acuma, la astia mici ai mei, e mult mai putin clar.

Vb in numele dvs!
Daca aveti niste cunostiinte pe care va bizuiti,asta nu inseamna ca dvs sunteti reprezentantul majoritar al parintilor din Romania.


Da este benefic sa faci niste meditatii acasa cu tatal la matematica,fizica ,chimie dar tatal tau mai are si serviciu,ocupatii,hobbyuri - nu are chef toata ziua buna-ziua sa-ti predea 16 ani de matematica ,geometrie si trigonometrie ,fizica mecanica,cuantica si cate cele.
Avem oameni pregatiti pt asta,se numesc profesori !

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Nu e asa, Ioane. Nu e "de cand lumea". E de vreo doua secole maxim. Vorbim despre "de cand lumea" ? Atunci, de cand lumea, parintii au fost primii si principalii dascali ai copiilor. In afara familiei se facea numai "invatamantul de specialitate", ucenicia in meserii, arte, stiinte. Si asta numai uneori, anume intr-o minoritate de cazuri in care copiii aveau chemare spre altceva decat spre meseria parintilor. Dar, chiar si in aceste cazuri, nu mergeau la scolile de tip fabrica si cu aspect de sanatoriu-inchisoare de azi. Intrau la jupan, in case normale.
Asta a fost de cand lumea. Scoala precum aia care se face ca te plateste pe dumneata este o gaselnita foarte recenta.

Adevărat. Nota 10 cu felicitări!

Ar trebui dezvoltat subiectul de către cine se pricepe, pornind de la motivul inițial pentru care a fost inventat învățămîntul public.

[ioan67]

În prealabil postat de Florin-Ionut

Adevărat. Nota 10 cu felicitări!

Ar trebui dezvoltat subiectul de către cine se pricepe, pornind de la motivul inițial pentru care a fost inventat învățămîntul public.

Aveti tocmai in istoria Bisericii, ba chiar mai inainte de Hristos, exemple de scoli publice. Unde se studia inclusiv Teologia!
Cititi istorie, recititi Scriptura!

[ioan67]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Scoala precum aia care se face ca te plateste pe dumneata este o gaselnita foarte recenta.

Gaselnita recenta este ca se face ca ma plateste.
Inainte de al doilea macel mondial, un invatator avea un asemenea salariu ca isi cumpara o pereche de boi in fiecare luna. Pricepi ce vrea sa insemne asta?
Dar de cand oameni ca dr Dragomir au venit sa spuna invatatorilor si profesorilor ca ei sunt prea putin pregatiti ca sa le educe copiii, atunci da: s-a ajuns ca scoala sa simuleze ca ma plateste.
Dar pe dvs., maestre, cine v-a invatat carte? Medicina si alte studii le-ati deprins pe prispa casei cu bunicul?
Si cum v-ar placea sa va spun eu sau alti oameni care au cu totul alta pregatire decat dvs., ca habar nu aveti medicina etc. etc.?
Nu credeti ca suferiti uneori de putintica grandoare?

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Da, principiile didacticii ne scapa: sunt impregante de ideologie. Principiile didacticii de acum nu seamana cu principiile didacticii cu 20 de ani in urma. Nici cu principiile didacticii peste 20 de ani. Intre ce scrie un Jules Payot acu nu mai departe de cateva generatii si ce scrie la book-urile de acuma este un hau. Ni s-a luat ca principiile didacticii sa experimenteze pe copiii nostri, intr-o tranzitie care nu se mai sfarseste.

Fireste ca scoala nu ramane blocata intr-o etapa a istoriei. Cauta sa se adapteze la lumea care se tot schimba.
Iar in scolile de azi sunt oameni de mare calitate, carora ar trebui sa le aratati acelasi respect pe care il aratam noi doctorilor care, printre altele, ne-au facut sa ne saturam de nesfarsitele experiente pe care le fac pe corpul nostru.

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Practic, dumneata cotrapui un model in care profesorii isi aroga rol de parinti si se cred misionati unuia, mult mai natural, in care parintii isi prelungesc rolul de primi educatori.

Profesorii nu isi aroga rolul de parinti. In schimb unii ca dvs. isi aroga, tocmai pe acest topic, rolul de profesori.

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Dar ce are memoria cu prefectura ?

Am raspuns la o intrebare privind posibila exagerare a exersarii memoriei. Am aratat ca e important sa se dezvolte memoria, de la varste fragede, prin solicitari adecvate, in mod sistematic.

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Exact spiritul de competitie este anihilat in principiile didacticii de astazi. E una din trasaturile fundamentale ale noilor tendinte. Stii ca in Franta, din acest motiv, nu se mai dau premii ? Stii ca nici in Romania, gata oricand sa urmeze cretinatatilor la moda, nu se mai dau nici note in clasele primare ? Stii ca rezultatele concursurilor, alea putine care se mai fac, nu sunt comunicate decat individual, in plic ? De fapt, stii foarte bine, dar pari ca nu observi substratul unor astfel de masuri, oficial introduse ca sa nu-i stresseze pe copii. Ei bine, substratul este anihilarea competitivitatii. Cand eu eram elev, era clar cine e cel mai bun din clasa si cine prostul clasei. Acuma, la astia mici ai mei, e mult mai putin clar.

Cred ca exagerezi. Unul din motivele pentru care s-a ajuns la anumite masuri este tocmai presiunea parintilor. Toti parintii vor sa aiba copil premiant. Toti vor sa se dea mari cu odoarele lor. Slava desarta ne mananca oasele si nu e vina scolii ca toata lumea crede ca are Ensteini acasa.

[Iorest]

.............................

[Copacel]

În prealabil postat de Iorest;635471
Odată prin impozite și a doua oară pe meditații tot mai scumpe, sau afterschooluri ca să țină pasul la teme grele și pentru ca să fie notați de profesorii de la clasa cu care fac meditații cu note mari și să nu rămână după admitere la licee slab cotate, unde nu învață mare lucru.[/b

Am uitat să menționez ca am vorbit cu parinți ai căror copii au luat meditații și la profesorul de clasă și la alt profesor, pentru că proful de la clasă ține cont la notă, iar al doilea profesor îi ajută să aprofundeze ce nu le explică bine cel de la clasă dar pe care nu au curaj să-l chestioneze.

Deci unii plătesc de 3x costul educației copilului și asta doar la o materie.

Fii autoditact. Eu cand eram borac mic lucram singur la fiecare materie ba mai studiam si altele care nu erau in programa scoalara.
E chestie de lene.
Generatia mea a avut foarte putine meditatii.Noi am fost ultima generatie care pusa pe munca fara meditatori.Singurele mediatii erau pt...olimpiade

[Iorest]

.............................

[Copacel]

În prealabil postat de Iorest

As avea nevoie de niste meditatii de duhovnicie, in rest am terminat scoala (chiar dacă uneori nu pare), nu e neaparat chestie de lene, cazul de care vorbesc avea si note mari, pentru admitere mai departe, era fixismul ala copilul trebuie sa fie de 9 si 10, si evident ca nu era cazul meu nu stiu de ce unii au impresia pe forum ca daca vii cu exemple esti neaparat in situatia aia.

Dar oricum se vede disprețul in care un profesor notează pe unul cu o notă si pe altul cu aceeasi nota, desi primul e bâtă, păi cum să mai înveți, la ce ? dacă vezi că oricum nici nu e motivantă materia, nici sistemul de notare, de aia unii o termină cu școala.

Nu mai spun că un om care are note de mijloc nu e neaparat un mediocru doar pentru că nu are coroniță și nu participă la olimpiade, ci pur și simplu investește timpul în altceva care-l dezvoltă mai mult în ce-i trebuie lui în parcursul vieții decât acumularea unei cantități de informații și intratul pe sub pielea profesorilor.

Chiar ai șanse să-ți depășești foștii profesori la nivel de venituri și realizare în viață că unii din ei fiind prinși într-o anumită mentalitate nu pot depăși un anumit prag, nu au imaginație, comunismul le-a anihilat și instinctul de inițiativă pe vremea când afacerile personale erau cvasiinexistente, dar îi disciplinează ei și pe alții după viziunea lor și hachițele lor de eminențe.

Ai carte ai parte numai daca stii sa-ti folosesti partea ca la carte.

[Iorest]

.............................