Ipocrizie,refugiu și limitare....

[Igor_Paslusnik]

Da, dispreţuiesc orice gând, cuvânt şi faptă, a mea şi a altora, înafara lui Hristos.
Să înţelegi punctul de vedere al celorlalţi? Înafara lui Hristos? Adică a demonilor? Al mincinoşilor?
Când ei n-au vrut să înţeleagă şi să accepte punctul de vedere al lui Dumnezeu Treime?
Da, sunt liberi cu toţii, să facă ce vor, oamenii, demonii şi Sfinţii. Dar dintre cei ce nu sunt ai lui Hristos, fie cine-o fi, nu le permit să-mi impună să mă lepăd de Domnul meu şi Dumnezeu meu: Sfânta Treime şi n-o să mă închin la episcopul Romei şi nu o să-l recunosc niciodată fără să lepede ereziile lui şi nici biserica aia care-l recunoaşte, nu mai e parte din Biserică, şi la niciun conducător politic, sau spiritual, de orice natură şi gen nu mă aplec, cât timp nu are har, şi e condus de demoni, decât Domnului Hristos în Sfânta Treime, să i te închini şi celor ai Bisericii, azi numită Ortodoxă, în care este Duhul Sfânt şi sunt temple ale Duhului Sfânt.
Atât.
Anatema demonilor, că sunt pierzători de suflete şi de toată creaţia.

Una-i să citeşti Biblia, Noul Testament şi Sfinţii Părinţi, iar alta-i să înţelegi şi să aplici ce scrie în Noul Testament şi în Sfinţii Părinţi. În smerenie. Dar tu te lauzi cu ce nu-i al tău. Cu talantul de la care se va cere rodul...

Iar mie mi-e imposibil să pozez în ipostaza infailibilului ipocrit, că ce învăţ eu, învaţă Noul Testament, oricine are acces acolo, oricine poate să facă parte din Biserică, să moştenească Împărăţia Cerurilor, pentru rugăciunile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu şi ale tuturor Sfinţilor.

Infailibil e Hristos. Şi nu-i ipocrit. Iar eu sunt un biet păcătos, care greşesc în fiecare ceas, greşeli cumplite. Dar nu mă las. Mă ridic, că mă doreşte Hristos, şi mă întăreşte şi mă cheamă şi mă vrea în Biserica Sa.

Da, oricine este înafara Bisericii, e bolnav. Tu eşti înafară şi eşti cumplit de bolnav. Dar am o veste: nu te opreşte nimeni să fi bolnav şi să rămâi bolnav. Eşti posedat şi vrei să rămâi aşa.

Şi nu mă ascund după Sfinţi şi Noul Testament, dar asta-i măsura normalităţii şi manualul normalităţii. Nu vreau să gândesc şi să acţionez înafara Noului Testament, fiindcă vreau să fiu al Bisericii, al lui Hristos. Noul Testament e stasul gândirii mele. Înafara lui, e nebunie, înnebunire, întuneric, abis, haos, şi moartea cea de-a doua.

Când vreau să gândesc înafara Noului Testament, intru în părerea de sine, cred că sunt cineva, cred că pot ceva, fără Hristos, şi atunci mă duc în hăuri de iad, mă dăruiesc demonilor. Şi nu vreau asta. Şi-aşa fac destule ale dracului, din care abea mă ridic. "Ajunge zilei necazul ei", "să nu apună soarele peste supărarea voastră".

Să-ţi ajute Dumnezeu nu numai să ştii ce spune un verset, sau un Sfânt, dar să trăieşti ce spune, să pătrunzi, să doreşti, să te îmbraci ca fiinţă, în tot ce gândeşti, ce spui şi ce faci, în dorirea lui Hristos. Iar dacă nu vrei... rău ai să ajungi... e alegerea ta.

Apropo, ştiai că şi satan, înainte să cadă, era serafim? Serafimii cei cu ochi mulţi, din ceata lor, jumate au căzut odată cu satan şi o treime din toate celalalte cete, în iararhiile cereşti.
Nu-ţi doreşti să vezi un demon serafim... crede-mă... Dar oricum există şi serafimii lui Dumnezeu, slavă Domnului.
Te joci cu nişte lucruri care nu că nu le crezi, că nu le înţelegi, dar fiindcă nu ai vrut de bună voie să primeşti har, ca să înţelegi micimea ta şi să poţi urca în Hristos...

Am spus tot ce era de spus, oricum eşti fixat în mândria ta şi aşa o să rămâi cel puţin o vreme, până te vei smeri, iar până nu te smereşti ai să vomiţi mai departe aici, rodul gândirii demonice în care eşti.

Însănătoşire grabnică.

Doamne miluieşte...