MOTIVELE pentru care mă CĂLUGĂRESC

[Igor_Paslusnik]

Aşa, aşa, bun venit ! :) tărâmul meu, spui? E tărâmul luptei cu sinele, cu păcatele, lumea şi demonii, adică "tărâmul" oricărui creştin...

Frate ! Sfântul Ioan Gură de Aur, Sfântul Vasile cel Mare, Sfântul Grigorie Palama şi alţii n-au vorbit de părăsiri de har, ci din contră de-a urca în har, din slavă-n slavă, că Dumnezeu e infinit şi niciodată nu poţi urca prea sus, vorbind doar de tainele, cum urci, de ce, cu ce scop, pe unde urci, cât stai, ce faci... Că demonii abea aşteaptă să urci... :)

Din contră Sfântul Grigorie Palama spunea: "pentru descoperirile ce le-am primit, sufăr eu acum ca să nu mă mândresc", că era trimis la puşcărie.
Şi mai vezi că Sfântul Marcu Pustnicul n-a spus cât timp să-l "uiţi" pe Dumnezeu, şi Sfântul Ioan n-a zis cât să dureze noaptea aia.

Odată ce-ai simţit părăsirea harului, nu stai în starea aia, că demonii vor să te ducă tot mai aproape de deznădejde.
Sfânta Maria Egipteanca, de exemplu, în totală lepădare de sine, vedea Sfânta Lumină Necreată, în fiecare seara şi când se ruga levita în aer şi era înconjurată de Lumina Necreată, ca şi Hristos, la Schimbarea la faţă, ca Sfântul Serafim de Sarov, când i-a arătat Lumina Necreată, la ucenicul său Molotov.
Deci, măsura, frăţior... :)

Da, azi din cauza păcatelor ce se înmulţesc, afectează cumplit Biserica. Dar Scriptura spune că Dumnezeu este şi întuneric, nu doar lumină, şi spune: a zis Dumnezeu să fie lumină şi a fost lumină. Deci înainte de-a fi lumină, a fost întuneric, adică nematerie, iar lumina, ca soare material, înseamnă energia materiei, oxigen, hidrogen, magnetism, create pentru om. Apoi întunericul a devenit echivalent cu lipsirea de Dumnezeu. Şi sigur, nu înseamnă că Dumnezeu nu vede şi nu ştie ce se întâmplă în întuneric.
Chiar dacă zice:
"Aceştia sunt izvoare fără de apă şi nori purtaţi fără de furtună, cărora li se păstrează, în veac, întunericul cel de nepătruns." - 2 Petru 2, 17.
"Iar cel ce urăşte pe fratele său este în întuneric şi umblă în întuneric şi nu ştie încotro se duce, pentru că întunericul a orbit ochii lui." - 1 Ioan 2, 11.
Şi apoi spune:
"De mă voi sui în cer, Tu acolo eşti. De mă voi coborî în iad, de faţă eşti." - Psalmul 138, 8.

Sfântul Isaac Sirul, la Filocalia 10, am mai spus, spune că tocmai acela va iadul, anume că îi arde slava şi dragostea lui Dumnezeu, pe marea majoritate a oamenilor, din cărarea largă spre pieire, fiindcă nu au trăit în slava şi dragostea lui Dumnezeu, încă din viaţa aceasta, ci au preferat să fie de capul lor, iar acolo, în veşnicie, îi va arde, pentru că au trăit în iad, încă de aici, în lipsa harului şi-a slavei...

Şi să îţi mai spun de ce te îndoieşti acum?
Fiindcă ai citit în bibliotecă. Că eu, păcătosul, mi-am adunat propria bibliotecă de vreo 700 de volume, dintre care peste 600 duhovniceşti, pe care acum, le donez cu drag, toate, am şi vorbit din mila Domnului, unde să ajungă.
Tu citeai câteva ore, cu mintea împrăştiată la rugăciune şi te rugai cu mintea împrăştiată la ce ai citit, şi citeai întrun loc, cu nişte cărţi, la care nu prea puteai reveni uşor.

Dar la orice carte din biblioteca mea personală, am putut reveni în orice moment, timp de peste 10 ani. Iar eu când citeam, mă puneam dimineaţa, pe la 9 la citit şi deodată mă uitam la ceas şi vedeam că-i ora 14, mă miram unde-au trecut 5 ore? Apoi mâncam repede ceva, şi mă puneam în fotoliu din nou la citit, şi brusc, deodată, nu mai puteam vedea să citesc bine, mă uitam pe geam, era seară, soarele apunea, mă uitam la ceas, era ora 20, unde-au mai trecut alte 6 ore? Era un mister... :) Adică total răpit de citit. Din Sfinţi, nici nu puteai altfel... :) Aşa să citeşti. Totată viaţa. Când citeşti din Sfinţi. Cere Domnului, minte neîmprăştiată la citit.

Apoi lăsam cititul, şi mă puneam pe genunchi, la Sfânta Rugăciune, la Canon, o oră sau două ore, numai cu mintea la rugăciune, depinde de canon, de evenimente sau sărbătoare. Apoi la 10 seara, la somn, cu metania în mână, să adormi spunând rugăciunea inimii, apoi la 6 trezirea, la 7 să fiu la Sfânta Liturghie, la catedrală, că se ţine zilnic. Aşa era la facultate... şi în multe alte zile libere, când vroiam să citesc... când nu eram pe forum, sau când mă uitam la documentare sau altele asemenea, când nu eram la servici, unde din nou, la magazinul bisericesc, era destul timp de citit...

Nu mă dau drept exemplu, că nu-i al meu nimic, îţi arăt doar că se poate, este posibil, dacă vrei cu adevărat să citeşti, să te îmbunătăţeşti, să descoperi, măcar teoretic, să studiezi teologie... Dar taina cea mare este să trăieşti teologia. Că de studiat, e relativ, oarecum uşor... :)

Iartă-mă, frăţior şi pomeneşte-mă.

În prealabil postat de iuliu46

In primul rand la dulceata minciunii si a mandriei de care esti plin ca un drac.

Da, da, mai rău ca un drac... la fel ca tine ! Mustră-ne Domnul !