despre tatuaje, piercinguri,etc/

[ioan67]

Pentru mai multe informatii despre "lumea tatuajelor", recomand iarasi cartea monahului sarb Arsenie - "Intre Dumnezeu si rock'nroll".
In carte sunt puse fata-verso "creatiile" pictorului Ghera Dusan (un sir de artisti tatuati din cap pana-n picioare) si cateva icoane ortodoxe.
Pentru fiecare dintre tatuatii lui Ghera (mare artist si creator de marca in lumea razvratitilor), autorul cartii ofera si biografia fiecaruia, pe scurt. Intamplator sau nu, toate "plantele lui Ghera" au un drum de viata asemanator: se bucura de "viata" (sunt "liberi"), cunosc gloria, au cateva momente de cumpana (pe care nu le fructifica, ci le ignora sau le interpreteaza in batjocura), incep sa decada, sunt parasiti, mor in mizerie si suferinta atroce. Nespovediti, neimpartasiti...
Doamne fereste!

[Iorest]

Pana la urma cati sfinti au fost tatuati si daca exista cati s-au tatuat din voia lor si nu regreta asta ?

[AlinB]

Bre, dar cati sfinti au fost IT -isti daca e sa o luam asa? :))

[Iorest]

În prealabil postat de AlinB

Bre, dar cati sfinti au fost IT -isti daca e sa o luam asa? :))

:)) De it te mai lasi ca nu ramane pe piele, tatuajul iese cam greu.

Primii crestini se alegeau cu urme si rani ale persecutiilor, iar crestinul modern isi face singur urme.... de pierce si tatuaje.

Apropo argumentul am gasit tatuajul care-mi trebuie e similar cu am gasit operatia estetica care-mi lipseste (fara ca ea sa fie necesara de fapt), e din acelasi registru in care de bunavoie si nefortat de imprejurari omul modifica ceva la el.

[AlinB]

Si de IT te lasi greu :)

[Corinusha]

În prealabil postat de ioan67

Desigur, desigur...:)
Cand apare copilul nu ne transformam prin hocus-pocus, asa este.
Si totusi, aceasta experienta are, mai ales la mamici, unele roade in planul maturizarii, al intelepciunii, al dezvoltarii afective, al echilibrului... Cum zicem noi in psihologie - e o experienta "formativa". E drept ca mai apar si decompensari, pot surveni si depresii etc. Dar pe ansamblu experienta maternala reinnoieste, aduce vigoare si multe alte roade bune. Cel putin asa e de obicei...

*
Cat priveste "hainele de mamica"...:) Evident ca nu sunt unele cu totul speciale, nu sunt in nici un caz un fel de uniforma...:)
Sunt haine care te ajuta sa iti faci cum se cuvine noul rol.
In general sunt haine care nu te impiedica: sa trebaluiesti, sa alaptezi, sa plimbi copilul, sa il speli, sa il ridici, sa il bucuri, sa il inveti...
Acuma daca tu vrei sa iti tatuezi, sa zicem, un trandafir pe umarul stang - ce sa zic, nu te va impiedica sa speli copilul sau sa il duci la doctor. Dar va trebui sa faci fata unei intrebari de bun simt pe care ti-o va pune copilul intr-o zi... De exemplu:
a) mama, de ce trandafirul tau nu inteapa?
b) de ce nu miroase ca toti trandafirii?
c) de ce nu se usuca si nici nu infloreste?
d) cum a crescut el acolo?
Sau, mai delicat: "mami, cand facem si noi o ...dulceata de trandafiri, ca prietena mea de la gradi face in fiecare an cu mamica ei..."

Acuma nu pot sa imi imaginez cum va fi daca dialogul cu pruncul daca iti tatuezi nu un trandafir ci o supernova sau un picior de fotbalist sau, mai stii, vreo cativa serpi incolaciti pe o cruce... Esti sigura ca ai pregatiti toate raspunsurile bune pentru copil? Sau te bazezi pe inspiratia de moment, pe "creativitate si spontaneitate"...

Ce sa zic, hainele pe care le port de obicei nu ma impedica sa fac nici o treaba, sunt haine comode in care ma pot misca in voie si nu mi se vad toate alea. Deci, la capitolul asta i have no problem :)
Copiii mei vor sti ce e un tatuaj si un piercing, asaca daca voi fii intrebata lucruri legae desre tatuaj, le voi explica frumos adevarul. Ce e, de ce l-am facut, cum se face etc.
Si daca o sa isi faca i ei la randul lor, no poblem, atata vreme cat nu si-l vor face din teribilism sau pe ascuns.

În prealabil postat de Iorest

Pana la urma cati sfinti au fost tatuati si daca exista cati s-au tatuat din voia lor si nu regreta asta ?

Poate chiar multi, poate putini, poate niiunul. Nu vei sti asta niciodata, nu-i asa? Ca doar nu i-ai vazut pe vremea cand erau vii, iar sfintii contemporani la fel, nu cred ca le-ai vazut intreg corpul ca a stii daca au avut sau nu tatuaje. Asta e un argument fara nici o noima, pt ca pur si simplu ramane un mister.

Ah, Alin, e fix problema mea ce o sa imi tatuez si unde.

[AlinB]

În prealabil postat de Corinusha

Ah, Alin, e fix problema mea ce o sa imi tatuez si unde.

Nu, nu, asta e chiar total neinteresant, intrebarea era alta, de ce?
Care e utilitate pentru doza respectiva de suferinta, riscul ne-necesar de a capata o boala potential fatala, etc?

Nu cred ca ar fi prea gresit daca cineva ar numi tatuajul - semn vizibil a unei suferinte interioare, desi evident, nu toti cei care sufera ajung sa-si faca tatuaje, unii se mai taie pur si simplu de exemplu, sau se multumesc cu un cercel in nas, limba, etc. sau se consuma in alte moduri.

Exista pana la urma ceva rational, demn, pozitiv, util in toata povestea asta?

Ca asa, poate sa mai vina cineva si sa zica "eu ma tai din cand in cand ca ..asa am eu chef si mi se pare normal".
Pai ce poti sa zici decat "sa fii sanatos" da' aici discutam despre o doza de normalitate.

[Tobias]

Deci pana la urma e pacat sa ai tatuaj ... sau se vorbeste despre insemnare ( semnul ghenei ) , stau si ma gandesc niste chestii pe trup dauneaza chiar asa rau ... bine lasand la oparte alti maniaci cu cruci intoarse sau pentagrame si alte chestii