Despre regimul comunist din Romania

[ioan67]

În prealabil postat de Florinvs

In concluzie, cu toate neajunsurile ei, agricultura romaneasca de dinainte de 1989 plasa Romania in pozitia de exportator net de produse alimentare.
Astazi importam masiv produse alimentare!
Spuneti dumneavoastra- cum e mai bine ?!

Pai spuneti dvs.!
Si iata de ce: era bine ca eu am mancat primul mar de categoria "export" abia in clasa a XI-a, cand am fost dus (ca deportatii, inghesuiti cu zecile in niste nenorocite de autobuze ruginite, din alea numite "rate" prin satele patriei) la munci agricole in Prahova?
Stiti unde se duceau merele alea? La export, tovarasu!
Eu, nepot de tarani romani care traisera generatii intregi din munca lor si fiu de profesori care predau limba romana, n-am mancat in viata mea mere ca acelea, pana la saispe ani cand am ajuns sclav la Baicoi. Spun sclav, intrucat nu din vointa mea libera am ajuns sa dorm in baraci ca sa dau patriei socialiste mere de export!
Fructele acelea rodite de pamantul romanesc si culese de copiii romani le mancau copiii germani, francezi, americani sau Ceausescu mai stie ce straini le mancau...
Dar incaltamintea? Dar tricourile? Dar carnea? Dar granele? Dar floarea-soarelui? Ati uitat ca totul era rationalizat?
Tovarasu, noi copiii din Baragan purtam, pe vremea cand tovarasii exportau adidasi Puma ("pumari", cum le ziceam noi), noi purtam tenisi chinezesti! Pricepeti tovarase? Tenesi din aia din carpa si cu o vaga talpa de cauciuc, de simteai toate pietrele in carne. Si sa stiti ca prin Baragan sunt multe pietre pe drumuri... Nu erau chiar toate asfaltate de comunisti...
Deci cum e cu exportul ala, tovarase?
Si ziceati deunazi ca aveti o familie, da? Sa va traiasca si sa se mantuiasca! Dar ia ziceti, ati vrea sa dati tot ce produceti cu sotia si copiii dvs. la export, unor femei si copii din Germania sau SUA iar pe ai dvs. de acasa sa ii imbracati cu rochii de carpa si cu tenesi chinezesti? Credeti ca familiei dvs. i-ar placea acest nobil gest de export? Nu? Ei bine, nici noua, romanilor care munceam ca sclavii ca sa exporte Partidu, pe valuta, granele si produsele naostre - nici noua nu ne placea. Intelegeti, acum?

Pe noi nu ne intreba nimeni daca suntem de acord sau nu cu exportu asta pe care il preamariti. In locul nostru gandea si hotara altcineva. Stiti cine! Noi eram "educati" sa gandim cu capul glorios al Partidului, al lui Big Brother. NOi nu puteam gandi, tovarase, decat ce aflam ca au gandit tovarasii cei luminati in locul nostru. Poate tocmai din acest motiv, iata, si astazi toata lumea gandeste atat de individualist si de indiferent la aproapele. V-ati gandit ca dupa juma de veac de slugarnicie s-a adunat in oameni o imensa frustrare si o presiune care, iata, face sa sara astazi toate din tatani? S-au gandit comunistii dvs. ce vor face oamenii dupa ce puterea dictaturii va trece? Nu, caci nici nu le pasa si nici nu aveau obiceiul sa gandeasca. daca ar fi gandit macar o clipa, n-ar fi facut ce au facut cu propria lor tara.

[Florinvs]

În prealabil postat de ioan67

Pai spuneti dvs.!
Si iata de ce: era bine ca eu am mancat primul mar de categoria "export" abia in clasa a XI-a, cand am fost dus (ca deportatii, inghesuiti cu zecile in niste nenorocite de autobuze ruginite, din alea numite "rate" prin satele patriei) la munci agricole in Prahova?
Stiti unde se duceau merele alea? La export, tovarasu!
Eu, nepot de tarani romani care traisera generatii intregi din munca lor si fiu de profesori care predau limba romana, n-am mancat in viata mea mere ca acelea, pana la saispe ani cand am ajuns sclav la Baicoi. Spun sclav, intrucat nu din vointa mea libera am ajuns sa dorm in baraci ca sa dau patriei socialiste mere de export!
Fructele acelea rodite de pamantul romanesc si culese de copiii romani le mancau copiii germani, francezi, americani sau Ceausescu mai stie ce straini le mancau...
Dar incaltamintea? Dar tricourile? Dar carnea? Dar granele? Dar floarea-soarelui? Ati uitat ca totul era rationalizat?
Tovarasu, noi copiii din Baragan purtam, pe vremea cand tovarasii exportau adidasi Puma ("pumari", cum le ziceam noi), noi purtam tenisi chinezesti! Pricepeti tovarase? Tenesi din aia din carpa si cu o vaga talpa de cauciuc, de simteai toate pietrele in carne. Si sa stiti ca prin Baragan sunt multe pietre pe drumuri... Nu erau chiar toate asfaltate de comunisti...
Deci cum e cu exportul ala, tovarase?
Si ziceati deunazi ca aveti o familie, da? Sa va traiasca si sa se mantuiasca! Dar ia ziceti, ati vrea sa dati tot ce produceti cu sotia si copiii dvs. la export, unor femei si copii din Germania sau SUA iar pe ai dvs. de acasa sa ii imbracati cu rochii de carpa si cu tenesi chinezesti? Credeti ca familiei dvs. i-ar placea acest nobil gest de export? Nu? Ei bine, nici noua, romanilor care munceam ca sclavii ca sa exporte Partidu, pe valuta, granele si produsele naostre - nici noua nu ne placea. Intelegeti, acum?

Pe noi nu ne intreba nimeni daca suntem de acord sau nu cu exportu asta pe care il preamariti. In locul nostru gandea si hotara altcineva. Stiti cine! Noi eram "educati" sa gandim cu capul glorios al Partidului, al lui Big Brother. NOi nu puteam gandi, tovarase, decat ce aflam ca au gandit tovarasii cei luminati in locul nostru. Poate tocmai din acest motiv, iata, si astazi toata lumea gandeste atat de individualist si de indiferent la aproapele. V-ati gandit ca dupa juma de veac de slugarnicie s-a adunat in oameni o imensa frustrare si o presiune care, iata, face sa sara astazi toate din tatani? S-au gandit comunistii dvs. ce vor face oamenii dupa ce puterea dictaturii va trece? Nu, caci nici nu le pasa si nici nu aveau obiceiul sa gandeasca. daca ar fi gandit macar o clipa, n-ar fi facut ce au facut cu propria lor tara.

Am zis- faptul ca s-a fortat exportul de produse alimentare si au aparut acele restrictii si lipsuri la mancare dupa anii 1980-1982 a fost un lucru gresit! A fost cea mai mare greseala a lui Ceausescu!

Desi unii din jurul sau au incercat a-i atrage atentia asupra acestei greseli, si in general asupra deciziei de plata fortata a datoriei externe, cifrata in 1981 la 11 miliarde $ (precum Ioan Totu, fostul ministru de externe, care i-a spus in fata- Nicule, nu-i bine ce vrei sa faci!, ministrul de externe Stefan Andrei, ministrul comertului exterior Cornel Burtica, Nicolae Vacaroiu de la CSP, Teodor Stolojan de la directia valutara a ministerului de finante, Ion Iliescu, chiar Iulian Vlad de la DSS si altii), din pacate, Ceausescu nu a vrut sa asculte de aceste pareri avizate si bine intentionate!

[Florinvs]

Un articol din ziarul Vremea Noua de Vaslui, din 12 septembrie 2016, cu privire la decesul celui care a fost prim-secretar al muncipiului Vaslui in perioada Grigore Munteanu, in perioada 1981-1989.

Nu au fost multi vasluieni la funeraliile fostului primar Grigore Munteanu, cel care, în vremurile de dinainte de ’89, conducea cu mânã forte acest oras. Un om dur, sever, corect – asa l-au descris prietenii sãi, pe omul care a modernizat Vasluiul din temelii, în perioada 1981-1989.

Primarul Vasile Pavãl nu a putut fi prezent la înmormântarea celui care i-a fost sef, în timpul perioadei comuniste, însã a trimis mesajul sãu de condoleante cãtre familie si toti prietenii lui Munteanu. Au venit, în tãcere, fosti directori de fabrici din timpul comunismului, fostii viceprimari din timpul lui Grigore, fosti sefi de sectii sau diverse unitãti, ajunsi acum la vârste înaintate. Asezat pe un catafalc din fata bisericii, sicriul cu trupul neînsufletit al fostului primar a fost învelit în tricolorul României, ca simbol pentru un om care si-a dedicat viata pentru modernizarea municipiului Vaslui.

Preotul Vasile Pârcãlabu, cu vocea stinsã de emotie, a rememorat momentele trãite alãturi de cel care a murit, la 82 de ani, dupã o lungã suferintã. “Am bãtut la usa domniei-sale prin ’82-’83, veneam de la Costesti si cãutam un apartament în Vaslui. I-am spus doleanta mea, iar domnia-sa m-a ascultat, nu m-a respins si mi-a spus doar atât: “Vom vedea ce se poate face. Mã bucur cã te prezinti ca un om care vrea sã munceascã”. Am avut alãturi de dânsul un proiect pentru o casã mortuarã, dorea dl. Munteanu s-o facã în zona Copou, însã cei de la Bucuresti s-au opus. Tin minte cã, în biroul domniei-sale, am cunoscut sapte sau opt directori de întreprinderi din Vaslui, iar dl. Munteanu mi-a spus doar atât: “Îi vezi? Sunt oameni care au în subordine 30-40.000 de oameni, în fabricile din Vaslui”. A fost un om bun, un om aparte, foarte corect. Un om dârz. Dupã Revolutie, mã întâlneam cu el pe stradã si îi spuneam: “Sã trãiti, dom’primar”. El râdea si spunea doar atât: “Da, da, da”.

Vã spunem acum, la ultima noastrã întâlnire: Adio, tovarãse prim-secretar, pentru cã ati fost un caracter aparte al epocii dumneavoastrã, al istoriei noastre, a tuturor”, a spus preotul Pârcãlabu.

Printre cei veniti la înmormântarea fostului primar Munteanu s-a numãrat si Nicutã Marcu, directorul Postei judetene. Acesta ne-a spus cã Grigore Munteanu provenea din zona Vutcani, fiind un om cu care vutcãnenii s-au mândrit mereu. “Venea la mine în permanentã, fãceam schimb de cãrti, discutam. Era un bun povestitor, stia foarte multe lucruri care s-au întâmplat înainte de ’89, numai povesti adevãrate. Avea o sinceritate iesitã din comun, povestea cum a venit Ceausescu în judetul Vaslui, cum a construit acest oras, puteai sã-l asculti ore în sir, fãrã sã te plictisesti. Orice vutcãnean care se ducea la dânsul cu o problemã primea ajutor, doar dacã era legal, asa spunea. Îmi pare rãu pentru cã s-a stins din viatã. Fiecare om are o credintã, dl. Munteanu a crezut mult în vremurile de odinioarã, a slujit cu credintã regimul de atunci, fãcând mult bine acestui oras“, a spus Marcu. Nãscut pe 14 aprilie 1932, Grigore Munteanu a muncit mult, pentru a ajunge la statutul de primar al Vasluiului. A lãsat în urma sa o zestre pentru Vaslui, o familie care nu-l va uita niciodatã, oameni care îi vor aprinde mereu o lumânare la mormânt.

[Dalian]

În prealabil postat de Florinvs

Nu au fost multi vasluieni la funeraliile fostului primar Grigore Munteanu, cel care, în vremurile de dinainte de ’89, conducea cu mânĂŁ forte acest oras. Un om dur, sever, corect – asa l-au descris prietenii sĂŁi, pe omul care a modernizat Vasluiul din temelii, în perioada 1981-1989.

Primarul Vasile PavĂŁl nu a putut fi prezent la înmormântarea celui care i-a fost sef, în timpul perioadei comuniste, însĂŁ a trimis mesajul sĂŁu de condoleante cĂŁtre familie si toti prietenii lui Munteanu. Au venit, în tĂŁcere, fosti directori de fabrici din timpul comunismului, fostii viceprimari din timpul lui Grigore, fosti sefi de sectii sau diverse unitĂŁti, ajunsi acum la vârste înaintate.

N-au fost multi.
Dar toata haita care a jefuit Romania si s-a lafait regeste in timpul foametei, toti privilegiatii nomenclaturisti, toti cei care au facut sluj neconditionat in schimbul traiului dulce si usor, au fost prezenti, au adus condoleante si au vorbit de bine pe mafiotul care ii hranea din palma.

Dar nu fiti tristi, tovarasi! Nu va plangeti.
Voi nu ati ajuns la puscarie, nu sunteti la munca silnica. Nici la Canal. Nu ati primit nicio pedeapsa pentru ceea ce ati facut. Si nici nu veti primi.

Uite, puteti transmite mesaje de condoleante si puteti canta ode pe forumuri tuturor mitocanilor capatuiti de regimul criminal.